1.

Tulburari de spectru autist – Tulburarea autista/Autismul infantil,

2. Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie
3. Tulburarea de opozitie
4. VI. Tulburarea de conduita
5. Tulburarea depresiva la copi si adolescent
6. IX. Tulburari de anxietate la copil si adolescent – Anxietatea de separare, Anxietatea
generalizata, Fobii specifice

1. Tulburari de spectru autist – Tulburarea autista/Autismul infantil

deteriorare calitativă, severă şi pervazivă în diverse arii de

dezvoltare:

 interacţiune socială reciprocă

 comunicare

 comportament

deteriorările calitative sunt clar deviante în raport cu nivelul de

dezvoltare sau cu vârsta mentală a individului

vizibile de regulă încă din primii ani de viaţă (debut înainte de 3 ani)

ascpecte clinice

 lipsa privirii ochi în ochi

 lipsa exprimării bucuriei

 lipsă împărtăşirii plăcerii sau interesului

 lipsa de răspuns la propriul nume

 lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele

 nu arată

 prosodie neobişnuită

 mişcări şi posturi repetitive ale corpului

 mişcări repetitive cu obiectele

Deficit calitativ în interacţiunea socială

nu realizează contact vizual sau are contact vizual inconstant

deteriorare marcată în uzul comportamentelor nonverbale pentru a

interacţiona social: privitul ochi în ochi, expresia facială, gesturile, posturile

incapacitate de a promova relaţii cu egali: nu se simte atras de ceilalţi, deseori

nu are prieteni, nu iniţiază jocuri şi nu se alătură grupurilor de copii

lipsa dorinţei spontane de a împărtăşi cu ceilalţi bucuria

Bergeson et al, 2003

nu-şi exteriorizează dorinţele, interesele

nu-şi exprimă îngrijorarea faţă de alte personae

nu simt nevoia de a fi mângâiaţi, lăudaţi sau apreciaţi pentru reuşitele lor

nu manifestă reciprocitate emoţională şi social

nu diferenţiază persoanele străine de cele pe care le vede zilnic; alteori

manifestă anxietate marcată faţă de străini

poate avea un cerc restrâns de emoţii insuficient manifestate

Bergeson et al, 2003

poate avea frici bizare sau nu-şi manifestă frica în situaţii periculoase

râde sau ţipă inadecvat situaţiei

nu poate înţelege felul în care ceilalţi îşi exprimă stările sufleteşti

îşi exprimă emoţiile într-un mod ciudat, are dificultăţi emoţionale şi sociale
oscilante

nu participă la jocul „cucu bau”

nu are joc imaginativ „de-a”

Deficit calitativ de comunicare

lipsa sau întârziere totală în dezvoltarea limbajului expresiv,

neacompaniat de mijloace alternative de comunicare

nu răspunde atunci când este strigat pe nume

poate lăsa impresia că nu aude sau că nu se aşteaptă ca cineva să-i

vorbească

zâmbet discret sau faţă prietenoasă, dar fără adresabilitate clară, este
prietenos cu toată lumea

poate fi neaşteptat de liniştit şi tăcut

Bergeson et al, 2003

uneori limbajul este dezvoltat dar poate să prezinte o deteriorare semnificativă a

capacităţii de a iniţia sau a susţine conversaţii

pare a nu fi interesat să comunice cu alte personae

răspunde inadecvat la întrebări

relatează evenimente petrecute cu mult timp în urmă şi pe care la momentul

respectiv parcă nici nu le-a observat

are dificultăţi semantice şi alterări ale structurii gramaticale

nu înţelege umorul, ironia sau sensul implicit al cuvintelor

Bergeson et al, 2003

limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj vag:

solilocvia într-o manieră stereotipă,

verbalizări - respectiv emite sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj,

ecolalia imediată şi întârziată,

dificultatea de a-şi însuşi exprimarea la persoana I,

pedanterie accentuată

melodicitate particulară în limbaj

are probleme în a imita sau în a comunica nonverbal (prin gesturi sau

mimică)

afectarea gesturilor cu rol în comunicare (nu indică ceea ce doreşte, nu

face gestul pentru „pa-pa”)

Comportamentul

preocupări circumscrise pentru patternuri repetitive şi stereotipe de

comportament şi interese, anormale ca intensitate şi focalizare

aderenţă inflexibilă la rutină şi ritualuri nonfuncţionale

manierisme motorii repetitive şi stereotipe: mers pe vârfuri, fâlfâitul

braţelor, legănat, învârtire în jurul propriului ax, diverse grimase, gesturi,
posturi, dintre care unele sunt bizare

preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor: învârte la nesfârşit rotiţa

unei maşinuţe

Bergeson et al, 2003

manifestă disconfort sau se zbate atunci când este luat în braţe

este foarte sensibil la unii stimuli (ex – auditivi)

perseverează în unele activităţi, manifestă rezistenţă atunci când se

încearcă schimbarea rutinelor

explorează mediul în maniere improprii: miros, lins, pipăit

evită contactul cu alte persoane, preferând contactul şi jocul cu obiecte

Caracteristici ale procesului de învăţare

achiziţii şi performanţe inegale în diverse arii: uneori au abilităţi deosebite

într-o anumită arie

rezistenţă la încercarea de a schimba mediul de învăţare

are dificultăţi atunci când trebuie să aştepte sau să se folosească de

timpul liber, nestructurat

nu reuşeşte să generalizeze abilităţile învăţate

are dificultăţi de abstractizare şi conceptualizare – are nevoie de

instrucţiuni concrete

Bergeson et al, 2003

nu înţelege sensul implicit sau metaforic al cuvintelor, folosesc cuvintele

ad literam

nu înţelege expresiile faciale sau „limbajul corpului

poate manifesta impulsivitate sau comportament compulsiv

este uşor de distras de anumiţi stimuli auditivi sau vizuali

are dificultăţi de organizare, planificare

2. Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie

deficit neurobiologic cu determinism genetic şi care poate fi puternic influenţat

educaţional

Se manifestă prin afectarea funcţiilor executive (organizare, planificare, memorie de

lucru, atenţie selectivă, flexibilitate) datorată disfuncţiilor dopaminergice şi
noradrenergice din ariile sistemului limbic (amigdala cerebrală, cingulatul anterior,
hipocamp, striat)

Copilul hiperactiv are o capacitate de concentrare a atenţiei scăzută, dificultăţi de

control a atenţiei, impulsivitate comportamentală şi cognitivă, precum şi nelinişte şi
nerăbdare inadecvate

Inatenţia

incapabil adesea de a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori din

neglijenţă în efectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte
activităţi;
are dificultăţi în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc;
adesea pare să nu asculte atunci când i se vorbeşte direct;

adesea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să-şi termine temele pentru acasă,
sarcinile casnice ori obligaţiile la locuL de muncă (nedatorate comportamentului opoziţionist sau
incapacităţii de a înţelege instrucţiunile);
are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
nu este dispus să se angajeze în sarcini care necesită un efort mintal susţinut (cum ar fi efectuarea
temelor în clasă sau acasă);
adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi
(de ex. jucării, teme pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente);
este uşor de distras de stimuli irelevanţi;
este uituc referitor la activităţile cotidiene;

Hiperactivitatea

adesea se joacă cu mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe loc;

adesea îşi părăsește locul în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit să
rămână aşezat;
adesea aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest
lucru este inadecvat (la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la sentimentul
subiectiv de nelinişte);
are dificultăţi în a se angaja în activităţi distractive în linişte;
adesea este „în continuă mişcare” SI vorbeşte excesiv de mult;

Impulsivitatea

adesea „trânteşte” răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet formulate;are dificultăţi în a-şi
aştepta rândul;
întrerupe sau deranjează pe alţii (de ex. intervine în conversaţiile sau jocurile altora).

4. VI. Tulburarea de conduita

frecvent îşi pierde firea şi se enervează;

este adesea agresiv cu adulţii;refuză adesea şi sfidează regulile adulţilor;
deliberat face lucruri care-i supără pe ceilalţi;
îi acuză pe ceilalţi de greşelile lui;
adesea se enervează sau se înfurie din cauza celorlalţi;

este mereu neliniştit şi nervos;

este mereu "pus pe harţă", nemulţumit;

minte şi-şi încalcă promisiunile pentru a obţine favoruri sau pentru a evita obligaţiile pe
care le are;
adesea sare la bătaie cu alţi copii (nu cu fraţii);

adesea rămâne afară din casă noaptea, în ciuda restricţiilor părinţilor;

Caracteristici clinice

este agresiv fizic cu alte persoane;este agresiv cu animalele;

deliberat distruge proprietatea altora;deliberat dă foc cu scopul de a provoca pagube;

fură obiecte, fără a se confrunta cu victima (fură din magazine);

chiuleşte adesea de la şcoală;a început să facă asta înainte de 13 ani;

pleacă de acasă (de cel puţin două ori sau a fugit o dată noaptea);
a fost agresiv cu victima, în timp ce fura (jaf armat);

forţează alte persoane la acte sexuale;

adesea se bate cu alte persoane (provocând durere, răni, inclusiv intimidare, maltratare);

a spart casa sau maşina altuia.

5. Tulburarea depresiva la copi si adolescent

Tulburare cu perturbare afectivă de tip disruptiv, caracteristică copiilor cu vârsta de peste 6 ani și cu
debutul înainte de 10 ani, caracterizată prin iritabilitate severă persistentă și izbucniri
temperamentale cu o frecvență de cel puțin 3 ori pe săptamână

Atât ICD10, cât și DSM-5 precizează „iritabilitatea” ca simptom important pentru copii
şi adolescenţi

Caracteristici clinice ale depresiei la copil mic și preșcolar

apatie, refuz alimentație, refuză sa se joace

plânge, țipă, ușor iritabil

stă “agățat de mamă”, vrea doar în brațele ei; sunt ptezente și momente când o
respinge
nu reușește sa atingă greutatea recomandată pentru vârstă, stagnează în greutate

tulburări de somn

joc distructiv
pare nemulțumit, nefericit, zâmbește rareori
pot apărea întârzieri în dezvoltare
anamneza relevă neglijare afectivă, îngrijiri neadecvate, abuz

inițial apar simptome psihosomatice (cefalee, dureri abdominale) sau tulburări

vegetative însoțite de anxietate până la forma paroxistică cu atacuri de panică

scade puterea de concetrare a atenției, scad performanțele școlare și poate apărea

refuzul școlar

nu folosesc termenul de trist/deprimat dar afirmă că sunt “fără chef”, “se plictisesc” sau
“nu le mai place să facă ce făceau înainte”

incapacitate de a se descurca in situații frustrante - se retrage într-un colț, plânge

neputincios, sau devine violent (țipă, plânge sau lovește)

aspectul copiilor depresivi este particular, par „nefericiţi”, „amărâţi” fără energie şi
vitalitate

Caracteristici clinice ale depresiei la adolescent

simptomatologia devine similară cu a adultului

adolescentul poate recunoaşte şi înţelege că este depresiv
pierderea interesului şi plăcerii pentru activitati in mod normal placute, de lipsa de
energie;

tulburările de apetit şi de somn sunt frecvente;

sentimente de inutilitate, nefericire şi eşec;

ideile suicidare sunt adesea prezente precum şi tentativele de suicid;

diferențierea dintre depresia simptom și depresia boală o face persistența tulburării,

intensitatea ei și afectarea funcționalității sociale
 6. IX. Tulburari de anxietate la copil si adolescent – Anxietatea de separare,

Grupul Tulburărilor anxioase (TA) au ca manifestare primară fenomenele de frică

excesivă, evitare fobică, vigilenţă generalizată, anxietate anticipatorie şi atacuri de
panică. În TA simptomele sunt cuplate cu sentimente subiective de teamă excesivă

Caracterul patologic al acestor trăiri este dat de creşterea frecvenţei manifestărilor, de

severitatea şi de persistenţa anormală a lor

Copiii cu tulburări de anxietate prezintă o serie simptome care variază de la îngrijorări

uşoare până la anxietate copleşitoare şi incapacitantă care interferează cu
funcţionarea

Anxietatea de separare

Anxietate excesivă şi inadecvată referitoare la separarea de casă sau de cei de care

individul este ataşat

Se distinge de anxietatea de separare fiziologică prin intensitatea şi persistenţa după

mica copilărie şi prin perturbarea vieţii socio-familiale

Simptomele clinice principale exprimate de copilul „înspăimântat că este lăsat singur şi

părăsit de mamă” sunt:

o îngrijorarea şi neliniştea când anticipează despărţirea,;

o protest prin plânset, ţipăt;

o apatie;
o somn neliniştit cu vise terifiante şi pavor nocturn;

o acuze somatice diverse, uneori foarte importante: de la dureri de cap, dureri de

stomac, până la febră, vărsături şi scaune diareice;

o simptome neurovegetative ca: transpiraţia, eritemul facial sau paliditatea