Dezvoltarea - ansamblu de schimbări complexe bio-psiho-sociale ale individului, ierarhizate în

timp și structurate pe vârste.

Totodată, dezvoltarea este un proces de schimbare în care copilul ajunge să stăpânească
simţirea, mişcarea, gândirea, limbajul şi interacţiunea cu semenii şi cu obiectele din mediu de
viață, să achiziționeze cunoștințe, deprinderi și comportamente noi de adaptare și cunoaștere.
Dezvoltarea este definită ca sporire în complexitate sau modificare de la forme simple la forme
mai complexe şi mai detaliate. Este un proces ordonat, continuu, în cadrul căruia copilul obţine
cunoştinţe vaste, dezvoltă un comportament mai variat şi deprinderi mai diverse. Deşi modelul
dezvoltării este, în general, acelaşi pentru toţi copiii, ritmul dezvoltării variază de la un copil la
altul.
 IV.2. PARTICULARITĂȚI DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI
CU CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE

1. Domeniul dezvoltării fizice (statut fizic, motorica gorsieră, fină, mod de deplasare):
 statutul fizic nu corespunde vârstei (vizibil masa corporală, înălțime);
 se deplasează cu dificultate, necesită suport (ajutorul unei persoane, dispozitive speciale);
 conștientizarea schemei corporale și lateralitatea (nu recunoaște și nu poate denumi anumite
părți ale corpului la sine și la alții, determina stânga, dreapta; capacitate scăzută, sau lipsa de
percepere a propriului corp în spațiu și a relației cu mediul – în raport cu diverse obiecte și
persoane);
 probleme în organizarea spațio-temporală (durata și locul evenimentelor, succesiuni
cronologice, intervaluri, raportarea timpului la propria persoană și la alții);
 nu poate sări, fugii, ridica și coborî scări, sau o face cu dificultate;
 îşi ţine greu capul;
 prezente mișcări involuntare ale membrelor (superioare, inferioare);
 rezistență scăzută la efort, forță fizică scăzută (apucare, apăsare, ridicare, amplasare de
obiecte, viteză redusă a acțiunii motrice);
 nu poate ține creionul, pixul în mână, nu poate desena după model (linii, forme simple);
 planifică/execută anevoios mişcări necunoscute; mişcă greu unele părţi ale corpului; stă greu
în poziţie verticală; nu poate imita anumite mișcări;
 oboseşte repede; devine apatic și dezinteresat, indiferent;
 se orientează mai greu în spaţiu (spațiul grupei, grădiniţei – capacitatea de a percepe și a
discrimina obiecte în spațiu, raporturi spațiale, de a cuprinde un spațiu delimitat);
 probleme în organizarea spațio-temporală, în coordonarea motorie;
 calitate scăzută/deplasată a mişcării (prinde mingea sau un anumit obiect, dar o face stîngaci);
 tonus muscular scăzut al membrelor superioare/inferioare;
 prezintă probleme de coordonare şi echilibru (mişcă greu unele părţi ale corpului; stă greu în
poziţie verticală, mers greoi; probleme la așezare, ridicare, pornire; din greşeală deseori atinge
obiectele din încăpere; manipulează stângaci cu obiecte, jucării);
 probleme motorii fine, nu poate imita o mișcare sau o face foarte dificil (manipularea cu
obiecte de diferite marimi, cum ține creionul, pixul, taie cu foarfeca, modelează, etc.);
 manifestă unele reflexe atipice; scrie dificil, indiscifrabil;
 probleme de identificare, discriminare de culori, forme; operare-clasificare a culorilor,
formelor;
 nu poate descompune o acțiune în mai multe acte motrice, secvențe;
 mişcă greu unele părţi ale corpului; stă greu în poziţie verticală, ţine obiectele foarte aproape
de ochi; des îşi freacă ochii;
 are ochii roşii, pleoapele umflate, secreţii ale ochilor (umezire);
 întoarce capul într-o parte, folosind văzul periferic;
 clipeşte des, se încruntă fără motiv; evită lumina puternică;
 citeşte şi scrie cu dificultate;
 se orientează dificil în spaţiu (nu poate găsi, fără să fie ajutat, spre exemplu, grupa);
 preferă un singur loc în grupă, la masă (evită mişcarea prin grupă);
 cînd vorbeşte ţine capul în jos; manifestă manierisme (loveşte braţele de corp, priveşte fix
surse de lumină, se leagănă).
 2. Domeniul dezvoltării abilităţilor limbaj/comunicare (limbaj verbal, pronunţie, ritm şi
fluenţă, vocabular, înțelegere; limbaj citit-scris; limbaj nonverbal; nivel de dezvoltare şi
utilizare a limbajului):
 limbaj verbal neînțeles de persoane din afara familiei;
 nu adresează cereri, nu răspunde cererilor (verbal sau non-verbal);
 întîmpină dificultăți la denumirea unor obiecte/persoane, chiar foarte bine cunoscute uneori;
 uneori nu reacționează chiar la propriul său nume;
 vocabular sărac, exprimare dificilă;
 nu poate repeta instrucțiuni simple;
 pare să aibă probleme în a înțelege ceea ce i se spune, comparativ cu copiii din grupă;
 prezintă tulburări fonologice, morfologice, sintactice, uneori şi pragmatice, un dezacord dintre
limbajul verbal şi cel nonverbal;
 probleme de înţelegere şi evocare (exprimare verbală);
 probleme de pronunţie verbală (foneme, lexeme – înlocuiri, adăugări, omisiuni de foneme);
 probleme de reţinere a unei informaţii utile;
 probleme de susţinere a unui monolog, dialog;
 neînţelegerea unor exprimări cu sens figurat;
 dificultăţi de ascultare şi recepţionare a unui mesaj;
 lipsește dorința și plăcerea de a comunica atât verbal cât și non-verbal;
 dificultăţi de redare a unui mesaj (oral şi scris);
 dificultăţi de ritm şi fluenţă a limbajului oral;
 nereușita lecturii după imagini;
 probleme grafice şi lexicale:
 confundă sunete, litere ”d” cu ”b” de exemplu, probleme în a pune în ordine literele unui
cuvânt sau cuvintele pe planșă;
 nu ține minte și nu poate reproduce 3 foneme în ordine corectă, incapacitatea de a memora 3
semne grafice, 2, 3-5 cuvinte imediat ce le-a auzit;
 poziția inadecvată a creionului/pixului, lentoare și fatigabilitate (obosește repede);
 probleme de percepție vizual-spațială și a orientării spațiale, pagină, rând, lateralitate
nedeterminată;
 confuzii frecvente între grafemele asemănătoare, inversiuni, adăugiri și substituri de grafeme
și litere, de cuvinte și chiar sintagme;
 plasarea defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor, neînțelegerea completă a celor scrise sau
citite, lipsa de coerență logică a ideilor în scris;
 în final, neputința de a dobîndi abilități lexice și grafice corespunzătoare vîrstei.
 3. Domeniul dezvoltării cognitive (nivel de achiziţii generale, percepere, orientare,
atenţie, memorie, gîndire, achiziții de citit-scris etc.):
 nivel scăzut de cunoştinţe generale şi ce ţin de cultura generală (prezența cunoștințelor
anterioare, cunoștințe despre lumea ce îl inconjoară);
 lipsește interesul și activismul cognitiv, abilitățile de joc în raport cu vârsta – posedă un joc
primitiv, de manipulare haotică cu obiecte, nu înțelege reguli de joc social;
 realizează anumite sarcini într-un ritm mai lent;
 are nevoie de mai mult timp şi atenţie pentru însuşirea lucrurilor;
 se implică în activitate pentru o durată scurtă de timp (1-2 min., 5 min.);
 cu greu identifică obiecte, poate face o comparație, observa detalii, stabili legături, de
exemplu, între imagine și obiectul din natură;
 nu poate analiza și sintetiza (să descompună unele reprezentări, apoi să le reorganizeze,
compara, face abstractizări și generalizări, să observe și să analizeze esențialul, să extindă o
relație stabilită între două obiecte sau fenomene asupra unei categorii întregi (exemplu, copiii
de vârstă preșcolară: ”măr, pară, prună”, ”fructe” etc.);
 este încăpăținat și vrea să facă lucrurile doar așa cum știe el, chiar dacă este imposibil, refuză
ajutorul, prezintă dificultăți în a urmări instrucțiunile;
 nu știe de unde să înceapă o sarcină, cum să fragmenteze o sarcină în etape;
 des este absent, uită lucruri, sarcini;
 uneori poate face o sarcină mai complicată și aparent una mai simplă, nu (poate citi note
muzicale, le poate cânta, dar nu întelege cele citite într-un text literar);
 are probleme atunci când trebuie să dialogheze (nu privește în ochi; nu găsește cuvinte, se
bîlbîie la nesfîrșit);
 poate reuși foarte bine la învățarea unor aspecte și întâmpină dificultăți la învățarea altor (de
exemplu, a învățat citit-scrisul, dar are dificultăți la învățarea noțiunilor matematice și
viciversa);
 nu-și poate concentra atenția, chiar uneori pentru o scurtă perioadă de timp, volum mic, nu
poate sesiza simultan mai multe surse de informații (în caiet, la tablă sau să asculte
concomitent și indicațiile cadrului didactic);
 dificil memorează o informație și operează cu ea la moment (memoria de scurtă durată, sau
”de lucru”), nu poate reține, conserva informații pe o durată de timp (memoria de lungă
durată);
 nu înțelege informația, predominarea memorării mecanice;
 se distrage uşor la declanşarea anumitor stimulenţi auditivi, vizuali; pare apatic, indiferent;
 înţelege mai greu instrucţiunile orale; sau invers, cele scrise, ilustrate;
 prezintă dificultăți la învățarea citit-scrisului, scris ilizibil, indescifrabil, citire inconștientă;
 foloseşte un limbaj greu de înţeles;
 întâmpină greutăţi în gândire şi anume la abstractizare, generalizare; se concentrează mai bine
la imagine decât la cuvânt;
 predomină memoria de scurtă durată cu preponderenţa celei mecanice;
 nu reușește să acorde atenție detaliilor și face greșeli;
 dezinteres pentru orice tip de jucărie; sau invers interesul nu corespunde vârstei;
 copilul se plictisește de o activitate după câteva minute; este cu ușurință distras de sunete și
priveliști irelevante;
 infantilism (comportament copilăros) atât în cadrul activităţilor cât și înfara lor;
 crize de furie sau pasivitate; iritabilitate sau invers, inhibiţie în timpul activităţilor.
 4. Domeniul dezvoltării socio-emoţionale (competenţe sociale, afectivitate, emotivitate,
nivel şi mod de relaţionare cu semenii, persoanele adulte):
 prezintă emotivitate scăzută; sau invers – hiperemotivitatea;
 infantilism (comportament copilăros);
 sentiment de inferioritate, anxietate (frică nejustificată);
 caracter exploziv, haotic, sau invers, timiditate excesivă, pasivitate (pot fi prezente crize);
 dezechilibru emoţional, control limitat al stărilor afective: râs, plâns exagerat, neadecvat;
 iritabilitate sau inhibiţie;
 manifestă antipatie sau simpatie nemotivată;
 limbaj limitat sau lipsa definitivă a acestuia;
 lipsa contactului vizual, sau contact vizual limitat;
 nu poate iniția o relație cu semenii (apropiere socială, ”amiciție”);
 nu poate răspunde unei relații (să nege, să accepte, să mențină o ”amiciție”);
 nu cunoaște colegi, numele educatorilor, repetă doar numele copiilor din mediul anterior;
 nu cunoaște date elementare despre propria identitate – familie, locul de trai;
 nivel scăzut de cunoştinţe practice la nivel de vârstă-judecăţi, evaluarea diferitor situaţii
cotidiene şi sociale – să urmeze orarul, momentele de regim, să traverseze strada, să înțeleagă
unele momente de pericol;
 comportament extrem de nervos, distructiv, agresiv (strigă, distruge obiectele proprii sau ale
colegilor, ia cu forța lucruri care nu-i aparțin, bate, mușcă, împinge, la fel, poate agresa
verbal;
 lipsa înţelegerii şi a practicării unor jocuri imitative, abstracte (de exemplu: în timpul jocului
nu poate folosi banana în loc de microfon);
 hiperactivitate şi agresivitate faţă de propria persoană sau faţă de cei din jur;
 maniere stereotipe (aleargă, se mișcă pe cerc, rotește labele mîinilor în fața ochilor, se
leagănă, etc.);
 este excesiv de activ (agitație motrică, psiho-verbală);
 este impulsiv (nu-și așteaptă rândul, întrerupe, parcă face acțiuni negîndite);
 se implică energic în activităţi, dar nu pentru o durată lungă de timp;
 pare imatur şi egoist în relaţiile cu semenii (se izolează și se joacă mai mult de unul singur,
obiectele de joc des nu corespund vârstei, preferă compania copiilor mai mici, sau a adulților);
 rareori respectă instrucțiunile primite complet sau conștiincios;
 reușește să fie atent la activitățile care îi produc plăcere;
 copilul se simte neobosit și își agită adesea mâinile sau dă din picioare;
 aleargă, se cațară, se ridică de pe scaun, pleacă de la locul lui, chiar în mijlocul activităţii
ținute de educator sau în alte situații în care este nevoie să stea într-un loc;
 nu cunoaște, nu respectă reguli personale sau de grup (nu se poate organiza în liniște, se
ridică, hoinărește întruna prin grupă, provoacă copiii);
 atinge toate lucrurile și iși bate zgomotos creionul, jucăria, cheile, sau alte obiecte de masă de
lucru;
 îi lasă să scape comentarii neadecvate, nu își poate reține gândurile sau dă raspunsuri înainte
să asculte întreaga întrebare; întrerupe conversațiile; nu își poate ține în frâu reacțiile
imediate;
 traversează fară să se asigure;
 țipă sau lovește alți copii atunci când se supară.
 5. Domeniul dezvoltării comportamentului adaptativ (nivel de adaptare şcolară,
socială, deprinderi de autonomie personală și viață independentă, decizii, acțiuni în
raport cu vârsta):
 lipsa sau nivel scăzut al deprinderilor de igienă sanitară (numire şi utilizare corectă a sălii de
baie şi a obiectelor de toaletă, spălare şi ştergere, cu fixarea momentelor cînd acestea se
impun – dimineaţa, seara, înainte şi după masă etc., întreţinere a igienei personale faţă, dinţi,
păr, mâini, corp);
 nivel scăzut de igienă vestimentară şi a încălţămintei, identificare şi denumire
corespunzătoare a diferitelor piese de îmbrăcăminte şi încălţăminte, utilizare corectă a
vestimentaţiei şi încălţămintei, alegere a vestimentaţiei în funcţie de gen, acțiunile de
îmbrăcare și dezbrăcare);
 dificultăți în urmarea și recunoașterea unui regim al zilei, al unui moment al zilei, eveniment
şi anotimp;
 nu recunoaște/identifică utilizarea corectă a pieselor de mobilier (grupă, casă);
 nu are formate deprinderi de orientare, deplasare şi relaţionare în mediul social învecinat
grădiniţei şi casei;
 nu are formate deprinderi de comportare civilizată în mijloacele de transport și alte locuri
publice, rezolvarea unor situaţii problematice);
 nivel scăzut de adaptare în instituţie în general (reguli, cerințe, responsabilități);
 nivel scăzut de adaptare socială, de luare de atitudini şi decizii, necesită supraveghere atunci
când este în locuri necunoscute, la traversarea străzii, folosirea transportului public, în
comunicare și relaționare cu semenii;
 nu poate să descrie propria persoană sub aspect fizic şi trăsături de personalitate, a colegilor, a
membrilor familiei;
 este dificilă orientarea spaţio-temporală în mediul familial, educaţional şi public apropiat
(mersul spre instituții de utilitate publică – poștă, bancă, bibliotecă, executarea de
cumpărături, utilitatea banilor).