Proiect 
• Aveti urmatorii termeni din tema Gandire:
• -operatiile gandirii
•  -egocentrism cognitiv
• - experimentele lui Piaget legat de conservarea masei, volumului, lungimii
• [esafodaj
• - zona proximei dezvoltari
• -coduri restranse si coduri elaborate 
                                                   

                                                                                                 Elev: Fozecaș Anamaria Monica 

                                                                                                   Anul I 
      Operatiile gandirii :
• Operaţiile fundamentale ale gândirii sunt: analiza şi sinteza, abstractizarea, generalizarea, sistematizarea şi
concretizarea.
• 1. Analiza şi sinteza logică sunt operaţii complementare prin care se realizează desfacerea mintală a unor
întreguri în unităţi componente şi integrarea lor în noi ansambluriRealizate pe cale verbală ele stau la
bazatuturor celorlalte operaţii ale gândirii
• 2. Comparaţia este operaţia logică de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor tinând întotdeauna cont de un
anumit criteriu- mărime, culoare, greutate etc.
• 3. Abstractizarea constă în desprinderea mintală a însuşirilor comune, generale şi esenţiale ale obiectelor şi
fenomenelorcu neglijarea celor particulare şi neesenţiale.
• 4. Generalizarea constă în extinderea mintală a notelor esenţiale , generale şi comune clasei de obiecte asupra
fiecărui element al categoriei respective.
• 5. Sistemetizerea şi clasificarea sunt operaţii mintale de ordonare a informaţiilor, de organizare a lor în
concepte şi sisteme de abstracţiuni şi de distribuire a cunoştinţelor după anumiţi indici. Se realizează în strânsă
unitate cu limbajul
• 6. Concretizarea este operaţia logică de trecere de la abstractul generalizat la determinările reale ale
fenomenelor.
 Egocentrism cognitiv :
•             Egocentrismul, se referă la incapacitatea copilului de a vedea lumea altfel decât din
punctul lui de vedere. Copilul nu e în stare să înţeleagă că pot exista şi alte opinii. Centrarea
implică orientarea atenţiei asupra unei singure trăsături a situaţiei şi ignorarea celorlalte
indiferent de relevanţa lor. Inabilitatea aceasta este înfăţişată în faimoasele probe de
conservare puse la punct de Piaget. Prin conservare el înţelege că un obiect şi-ar putea
modifica forma sau aspectul păstrându-şi aceeaşi masă sau volum. Toate probele de conservare
sunt similare - copilului I se dau două entităţi egale şi I se cere să confirme acest lucru. Apoi
înfăţişarea unei entităţi se modifică în timp ce copilul o observă, iar copilul este rugat să judece
dacă cele două lucruri sunt totuşi aceleaşi. S-a observat că un copil achiziţionează treptat
aceste conservări - la aprox. 6 ani cantitatea, la 7 ani lungimea, la 8-9 ani suprafaţa, greutatea,
la 11 ani volumul .
Experimentele lui Piaget legat de conservarea masei,
volumului, lungimii
•          Utilizând metoda interviului clinic asupra copiilor de vârstă cuprinse între 3-12 ani,
Piaget ajunge la concluzia că deosebirea dintre un copil mic şi unul mai mare nu se reduce
doar la nivelul cunoştinţelor, ci e mai degrabă o diferenţă cantitativă între modul lor de
gândire. Pe măsură ce copilul creşte, intelectul său se dezvoltă dobândind capacităţi din ce în
ce mai mari de a acţiona asupra mediului sau, acţiuni ce-i asigură supravieţuirea. Inteligenţa
nu este dobândită dintr-o dată de copil ci în etape bine definite. În fiecare etapă copilul
dobândeşte noi forme de comportament şi i se dezvoltă capacitatea de gândire logică. Fiecare
stadiu este caracterizat de capacităţi cognitive diferite chiar dacă vârstele sau intervalele de
timp sunt foarte diferite de la copil la copil.
•        La baza dezvoltării cognitive Piaget plasează interacţiunea cu mediul. Copilul fiind
activ acţionează continuu asupra mediului său obsrvândefectul pe care-l are acţiunea sa.
Piaget defineşte structura intelectului în termenii schemelor şi a operaţiilor.
•          Piaget considera că toţi copiii trec printr-o serie de perioade în dezvoltarea lor cognitivă.
Acestea sunt:
• a. Perioada senzorio-motorie (0-2 ani) este prima perioadă de dezvoltare cognitivă în care sarcina
principală este de a organiza şi interpreta informaţiile pe care le primeşte prin intermediul organelor
de simţ şi de a-şi dezvolta coordonarea motorie, dobândind schema corporală
• b. Perioada preoperaţională (2-7 ani )este perioada în care-şi dezvoltă limbajul, ceea ce-I permite o
reducere treptată a egocentrismului, egocentrism ce va dispărea treptat abia spre sfârşitul stadiului
preoperator. Aptitudinile intelectuale ale copilului sunt încă puternic marcate de percepţii, mai puţin
de înţelegerea conceptuală a situaţiilor şi evenimentelor. Piaget descrie o serie de limitări cu referire
la gândirea copilului din acest stadiu de dezvoltare
• c. perioada operaţiilor concrete (7-11 ani). Principalele trăsături ale acestei perioade sunt achiziţia
gândirii reversibile şi abilitatea de decentrare. Prin urmare copilul e deja capabil să se confrunte cu
probele de conservare. Operaţiile pe care le face, de seriere, clasificare au nevoie încă de suport
concret, real şi manifestă dificultăţi în operarea abstractă mintală. De ex. nu vor avea probleme să
rezolve următoarea situaţie - Ion e mai mare decât Gheorghe, Ion e mai scund decât Mircea. Cine e
cel mai mare? Dacă I se vor prezenta mulaje sau păpuşi dar vor avesa dificultăţi dacă problema e
prezentată doar verbal
• d. Perioada operaţiilor formale (11- toată viaţa). Gândirea unui copil e asemănătoare cu a unui
adult, el poate manevra acum logica abstracă, elaborează ipoteze, le testează, utilizează noţiuni
abstracte în gândirea sa, inventează diverse alternative, e posibilă realizarea unor operaţii
metacognitive (analiză a propriei gândiri). Piaget susţine că aceasta e cea mai înaltă formă a gândirii.
Zona proximei dezvoltari
• această noţiune, introdusă de L. S. Vîgotski, traduce faptul că, pentru acest autor,
există o relaţie strânsă între dezvoltare şi posibilităţile de învăţare. Această relaţie
se analizează după două axe. Pe de o parte, există o dezvoltare actuală a copilului,
aşa cum poate fi evaluată cu ajutorul probelor, standardizate sau nu. Pe de altă
parte, există o dezvoltare potenţială, care poate fi estimată pe baza a ceea ce
copilul este capabil să realizeze cu ajutorul unui adult la un moment dat şi va
realiza singur mai târziu. Această capacitate potenţială, actualizabilă cu mai mică
sau mai mare uşurinţă în cursul unei interacţiuni, corespunde zonei proximei
dezvoltări. În această perspectivă, învăţarea devine factor de dezvoltare.
 Coduri restranse si coduri elaborate
• A Codurilor restranse li se atribuie urmatoarele caracteristici:
• Este mai simplu(la nivel de vocabulary si sintaxa ) sunt mai putin complexe decat cele elaborate;
• Tinde sa fie oral;
• Tinde sa fie redundant- mesajele sunt predictibile performand mai degraba o functie fatica decat una referentiala;
• Este orientat spre relatiile sociale, este indicial;
• Este dependent de o identitate culturala, locala, de interese, identificari si presupuneri commune: reduce nevoia vorbitorului de a-si
verbaliza experienta individuala;
• Se bazeaza pe interactiune cu codurile nonverbale;
• Exprima concretul: ceea ce se intampla “aici si acum”;
• Depinde de mostenirea culturala.
• B Codul elaborat: Caracteristicile lui sunt antisimetrice poate fi scris sau vorbit se potriveste mai bine mesajelor reprezentationale,
simbolice.
• Este mai entroic( vorbitorului I se deschid mai multe optiuni verbale);
• Este indreptat spre individ ca persoana nu ca detonator al unui statui in cadrul grupului;
• Comunicarea nu depinde de o apartenenta comuna ci de un cod lingvistic arbitrar, ce faciliteaza elaborarea semnificatiilor
intentionate;
• Foloseste cat mai putin coduri nonverbale: limbajul scris fiind unul elaborat;
• Este dependent de educatie formala si de specializare, aceste coduri necesita invatare;
• Din perspective axiologica societatea nostra valorizeaza codurile elaborate ale “ culturii inalte”.