Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceasta metoda este prezentata in cartea psihologului Daniel Goleman numita "Inteligenta
emotionala in educatia copiilor" si militeaza pentru importanta cruciala a emotiilor sau
sentimentelor in dezvoltarea si educarea copilului. Cu multa rabdare, exercitiu si timp, tehnica
S.A.T.G.I.A.P.O. poate fi "predata" si copiilor si, odata ce este implementata in sistemul lor de
rezolvare a problemelor, vor deveni mai puternici, mai increzatori in forte proprii si vor reusi
in viata mai usor.
S.A.T.G.I.A.P.O. este un acronim pentru etapele necesare pe care trebuie sa le urmezi in
rezolvarea oricarei probleme:
Aleg (cea mai buna solutie) care dintre lucrurile la care te-ai gandit ti se pare cea mai
buna alegere?;
Planific (totul pentru rezolvarea problemei, anticipand probleme, piedici si abia apoi il
pun in aplicare) cum ai face asta? Care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmezi in
punerea in aplicare a lucrului la care te-ai gandit (solutiei)?;
Aceasta tehnica este de fapt o metoda de gandire si o cale de rezolvare a problemelor cu care
te confrunti. Ea poate depasi multe probleme de comunicare, te ajuta sa iei mai usor decizii si
sa planifici si organizezi corect diverse lucruri. Te ajuta sa fii mai logic in gandire si actiuni.
Nu trebuie perceputa ca o formula, ci mai degraba ca un proces complex, pentru ca nu este
absolut necesar sa incepi cu primul pas. Poti sa incepi de oriunde vrei tu (cap, coada, mijloc)
si poti sari anumite etape fara probleme.
S.A.T.G.I.A.P.O. se bazeaza pe principiile inteligentei emotionale
Primul pas este identificarea starii sau a sentimentelor pe care le resimti. Pentru ca
atunci cand ai o problema, in primul rand o simti, emotional prin sentimente de
tristete, furie, angoasa, anxietate etc. De asemenea, este esentiala si identificarea
sentimentelor celorlalti.
S.A.T.G.I.A.P.O. este una dintre cele mai eficiente metode de rezolvare a problemelor in
situatii de criza. Este important sa intelegi ca cele mai multe probleme se rezolva actionand cu
prudenta si folosindu-te de inteligenta emotionala in scopul elaborarii solutiilor si nu prin
impulsurile de moment si actiuni necugetate.
In acest ultim articol din miniseria Scoala emotiilor, prima scoala a viata copilului tau vreau
sa-ti vorbesc despre o metoda care te va ajuta sa-ti inveti copilul sa-si dezvolte capacitatea de
a rezolva singur problemele, in mod responsabil si independent.
Este vorba de SATGIAPO, un acronim al unei metode care pune accentul pe sentimente,
scopuri, planuri si aptitudini.
Concret, metoda SATGIAPO inseamna:
1. Sentimentele imi spun ca este nevoie sa actionez chibzuit.
2. Am o problema si sunt constient de ea.
3. Telul de a rezolva problema il am tot timpul in minte.
4. Gandesc la ceea ce pot face pentru a rezolva problema.
5. Imaginez rezultatele.
6. Aleg cea mai buna solutie.
7. Planific totul, anticipez capcanele, exersez planul si il pun in aplicare.
8. Observ ce s-a intamplat si ma gandesc ce trebuie sa fac mai departe.
Metoda SATGIAPO poate fi folosita:
- atat pentru rezolvarea problemelor tale zilnice, de parinte;
- cat si sa poti sa-ti indrumi copilul pentru luarea unor decizii.
Pentru prima situatie cartea Inteligenta emotionala in educatia copiilor prezinta urmatorul
exemplu: Sa presupunem ca mergi cum masina si copiii se cearta in spate. Cei 8 pasi ai
metodei sunt:
1. Sentimente: esti suparat, esti obosit.
2. Ai o problema: Copiii se cearta.
3. Telul tau este sa-i faci sa se inteleaga intre ei.
4: Te gandesti la posibilitati:
- ai putea trage pe dreapta pentru a lua o pauza;
- ai putea sa tipi la ei;
- ai putea sa-i ameninti ca le iei anumite lucruri la care tin;
- ai putea sa-i intrebi care este problema.
5: Iti imaginezi ca rezultatele ar putea fi:
- daca tragi pe dreapta, ar putea fi prea periculos;
- daca tipi la ei, te-ai simti prost;
Imi poti lasa comentariile tale si povestirile despre cum si daca ai aplicat vreodata aceasta
metoda sau cum ti se pare ea.
Si, bineinteles, daca ti-a placut articolul, nu uita sa il dai mai departe la prietenii si
cunostintele tale sau/si sa dai un share pe facebook accesand butonul de mai jos.
Ca de obicei, cu mult drag,
http://www.librarie.net/p/181508/Inteligenta-emotionala-copiilor-Jocurirecomandari-pentru-ridicat-Lawrence-Shapiro
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/07/jocuri-de-dezvoltare-emotionalapentru-copii/
Psihoeducaie
Inteligena emoional cheia mpotriva agresivitii
partea I -a
Educaia bazat pe stimularea dezvoltrii inteligenei emoionale i sociale presupune
deprinderea abilitilor de comunicare i relaionare social eficiente, precum i
nvarea gestionrii emoiilor, reprezentnd un factor protector pentru prevenirea
apariiei comportamentelor agresive dar i a altor comportamente de risc precum
consumul de substane, abandonul colar, relaiile sexuale precoce i chiar pentru
prevenirea fenomenelor de delincven. Despre acest subiect extrem de interesant avei
posibilitate s citii ntr-un articol din dou pri semnat de colega noastr dr. Simona
Drug.
Comportamentele disruptive apar ntr-un anumit context social i au componente afective i
cognitive asociate. Studii recente indic faptul c exprimarea agresivitii este influenat n
mod semnificativ de nivelul de dezvoltare a inteligenei emoionale. Pentru a evalua
funcionarea social i emoional a unui copil, trebuie s avem n vedere, pe lng
comportamentul acestuia, capacitatea sa de a nelege emoiile precum i abilitile sale
cognitive. Metodele educaionale bazate pe recunoaterea i reglarea strilor emoionale
reprezint o nou abordare realist i practic privind gestionarea comportamentelor agresive.
Aceste tehnici de intervenie contribuie la dezvoltarea competenelor emoionale i sociale ale
copiilor, mbuntind astfel funcionarea cognitiv i comportamental a acestora.
Atunci cnd un copil prezint mai tot timpul un comportament problematic greu de stpnit,
se poate crede cu uurin c el este singurul care se comport astfel sau, cel puin, c el este
cel mai ru dintre toi ceilali copii. n mod natural, aceast percepie i determin pe prini
s se nvinoveasc pentru faptul c nu i putea controla propriul copil i s se simt destul
de singuri i neputincioi n ncercarea de a rezolva problema.
Tririle de incompeten ale prinilor, accentuate de reaciile exagerate i nesuportive ale
anturajului pot favoriza agravarea i cronicizarea unor manifestri agresive. De aceea, este
important de tiut c, un asemenea comportament indezirabil poate fi destul de des ntlnit n
anumite perioade ale dezvoltrii i nu are un prognostic grav dect n anumite situaii i n
lipsa unor intervenii adecvate.
Studii recente au artat c, n SUA, 5 pn la 8% dintre copii prezint o problem de
comportament opoziionist, noncompliant i agresivitate fizic sau verbal iar aceste
simptome se refer numai la copiii al cror comportament este suficient de grav pentru a fi
ncadrat n criteriile de diagnostic ale unei tulburri psihice. Un numr mare de copii al cror
comportament poate fi considerat dificil, rmn nediagnosticai dei prinii acestora
descriu comportamentul copilului ca fiind imposibil (Russell et al, 1998).
Aa cum fr ndoial se tie, aceti copii i aduc pe cei din jur n pragul disperrii prin refuzul
de a face ceea ce adulii cer sau ateapt de la ei, prin nclcarea sau ignorarea normelor
sociale. Prin urmare, de cele mai multe ori, ei au relaii sociale tensive i sunt deseori respini
de ctre ali copii. Modul n care ei se comport poate fi un obstacol pentru un nivel al
performanelor colare corespunztor potenialului lor i pentru dezvoltarea unei viei sociale
normale. i, mai presus de toate, comportamentul lor poate deteriora n mod semnificativ
relaia printe-copil.
Stpnirea de sine i controlul manifestrilor explozive emoionale au fost considerate
adevrate virtui nc de pe vremea lui Platon. n greaca veche, acest lucru se numea
sophrosyne, grija i inteligena de a-i conduce viaa; echilibru i nelepciune. Aa cum a
menionat Aristotel, citat de Goleman (2005), de dorit sunt emoiile potrivite, sentimentele
proporionale cu ntmplrile. Pentru c, atunci cnd sunt scpate de sub control i se ajunge
la extreme sau sunt de durat prea lung, sentimentele i emoiile pot deveni patologice
(Goleman, 2005).
Arta de a ne calma, de a ne menine propriul echilibru emoional, este un talent fundamental
al vieii (Goleman, 2005); Bowlby i D.W.Winnicott, o consider drept una dintre cele mai
importante unelte psihice. Aceti autori susin c, nc de la vrsta de sugar pot fi gsite
modaliti de autolinitire: de exemplu, bebeluii folosesc anumite sunete pentru a se calma,
imitnd i prelucrnd sunetele cu care i linitesc persoanele care i ngrijesc, aceste
mecanisme iniiale de coping fcndu-i mai puin vulnerabili la injuriile asupra creierului
emoional.
Pe de alt parte, comportamentul agresiv a fost definit n numeroase moduri pentru a include
comportamente care variaz de la forme uoare ale agresivitii cum ar fi un acces de furie
pn la exprimarea grav a agresivitii sub forma crimelor violente. Astfel, Harre i Lamb,
(citai de Petermann i Petermann, 2006) au gsit mai mult de 250 de forme ale agresivitii
descrise n literatur. Printre acestea, este menionat agresivitatea distructiv, care produce
daune sau transformri dar i agresivitatea calm, nonviolent care poate semnifica
ostilitate i comportament pasiv agresiv.
Petermann i Petermann, 2006 consider c agresivitatea cuprinde cel puin patru subcomponente: agresivitate fizic, agresivitate verbal, furie i ostilitate. Totui, majoritatea
studiilor despre agresivitate sunt orientate numai asupra conceptului de agresivitate fizic
(Bjrkqvist et al, 2000; Cadoret et al, 1997; Garandeau et al, 2006).
Studiile pe gemeni, cele familiale i de adopie efectuate, au artat importana factorilor
genetici n apariia agresivitii. n plus, din studiile de adopie reiese c anumite condiii de
mediu interacioneaz cu factorii genetici, sugernd astfel c declanarea comportamentului
agresiv necesit att prezena factorilor genetici ct i a celor de mediu.
Un studiu al agresivitii la copiii adoptai a comparat atmosfera din familia prinilor
biologici cu cea din familia adoptiv. n cazul copiilor nscui n familii cu un trecut violent,
agresiv i adoptai de familii cu relaii armonioase, doar 13% au manifestat caracteristici
antisociale pe msur ce au crescut. ns atunci cnd relaiile din familia adoptiv au fost
tensive, cu agresivitate crescut, 45% dintre copii au devenit violeni la maturitate (Garandeau
et al, 2006).
Studiile de genetic molecular arat c exist mecanisme biochimice determinate de gene
specifice, care stau la baza agresivitii i violenei (Moyer, 1980; Cadoret et al, 1997).
Printre cei mai importani factori de mediu care pot favoriza apariia agresivitii se afl
(Peterman i Peterman, 2006; Roan, A, 2006): Lipsa satisfacerii unor nevoi vitale; Stilul
educaional autoritar, dur; Carenele afective; Carene ale mediului social; Pedepsele
exagerate, dure, care depesc cu mult gravitatea faptelor comise; Relaii familiale tensionate,
cu triri emoionale negative (fric,team,furie), exprimate zgomotos, intens; Sentimentele
permanente de nedreptire, marginalizare.