Eseu pe tema: Contracte financiare încheiate la distanță: analiza comparată B2C vs. B2B”.

În era digitală în care trăim, contractele financiare încheiate la distanță au devenit tot mai
obișnuite și esențiale pentru economie. Republica Moldova nu face excepție, astfel de
contracte sunt în creștere atât în segmentul Business-to-Consumer (B2C), cât și în Business-
to-Business (B2B).
Digitalizarea este un fenomen prezent în toate domeniile de activitate, fiind deja o
necesitate în cadrul serviciilor financiare. Potrivit Legii nr. 157 din 18.07.2014 [1] „contractul
la distanţă (contract încheiat prin mijloace de comunicare la distanţă) reprezintă un contract
încheiat între un furnizor şi un consumator, de prestare a serviciilor financiare de consum la
distanţă, în cadrul unei scheme organizate de vânzări sau de prestări de servicii la distanţă,
administrate de furnizor, care utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare
la distanţă pentru încheierea contractului”.
Codul civil al Republicii Moldova modernizat în articolul 1013 ne redă explicația
privitor la termenul de „contract la distanță – reprezintă orice contract negociat și încheiat
între profesionist și consumator în cadrul unui sistem de vînzări sau de prestări de servicii la
distanță organizat, fără prezența fizică simultană a profesionistului și a consumatorului, cu
utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță, pînă la și în
momentul în care este încheiat contractul, inclusiv orice comandă făcută de consumator care
produce gefecte obligatorii asupra lui.” [2]
Caracteristicile contractului la distanță sunt:
1. Utilizarea tehnicii de comunicare la distanţă înainte şi la încheierea contractului;
2. Comunicarea la distanţa este reprezentată de orice mijloc care poate fi utilizat
pentru încheierea unui contract între profesionist şi consumator, şi care nu necesită prezenţa
fizică simultană a celor două părţi.
3. Consumatorul cunoaşte doar informaţiile puse la dispoziţie de profesionist, buna-
credinţă a acestuia jucând un rol important la încheierea şi executarea contractului.
4. Înainte ca un contract la distanță să producă efecte obligatorii pentru consumator,
profesionistul trebuie să furnizeze consumatorului, într-un mod clar și inteligibil, informațiile
prevăzute la art.1015 CC al RM.
5. Contractele la distanţă permit consumatorilor să procure produse sau să beneficieze
de servicii cu o mare posibilitate de alegere.
Cele mai dese contracte financiare încheiate la distanță între profesioniști cu
consumatorii sunt contactele de credit bancar și nebancar. În acest caz consider că
consumatorului este într-o poziție tare dezavantajată față de profesionist. Astfel legiuitorul
moldav a instituit și anumite mecanisme de protecție a consumatorilor, care se regăsesc în
codul civil și alte legi organice, ca de exemplu dreptul consumatorului de a revoca contractul
de credit bancar, nebancar. Acest drept este indicat la art. 1059 cod civil.
Termenul de revocare a contractului de credit este de 14 zile și începe să curgă din
momentul încheierii contractului de credit. Iar potrivit art. 1061 cod civil în cazul în care
profesionistul nu a transmis consumatorului informațiile privind dreptul de revocare, termenul
de revocare expiră la 12 luni de la sfîrșitul termenului inițial de revocare stabilit.
Dreptul de revocare se exercită prin notificarea profesionistului. Consumatorul nu este
obligat să justifice decizia de revocare. Revocarea are ca efect rezoluțiunea, stingînd
obligațiile ambelor părți rezultate din contract. Revocarea nu generează niciun cost și nicio
răspundere pentru consumator, cu excepțiile expres prevăzute de lege. Consumatorul trebuie
să trimită înapoi bunurile sau să le predea profesionistului ori unei persoane autorizate de
profesionist să recepționeze banii obținuți din contractul de credit, fără întîrzieri nejustificate
și în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta i-a comunicat profesionistului decizia
sa de revocare a contractului. Termenul se consideră respectat dacă bani sunt trimiși înapoi de
consumator înainte de expirarea termenului respectiv de 14 zile.
Un al mecanism de protecție a consumatorului în cazul contractării creditului de la un
profesionist atât online cât și fizic îl identificăm în legea nr. 202/2013 privind contractele de
credit pentru consumatori [3], si anume în art. 15 alin.(7) Se interzice aplicarea ratei
dobânzii de credit anuale specificate în contractul de credit dacă aceasta depășește 50%, iar
toate celelalte plăți aferente (comisioane, taxe, penalități, dobânzi de întârziere și orice alt tip
de plată), cu excepția dobânzii, pe o zi de credit depășesc 0,04% din valoarea totală a
creditului pentru termenul de utilizare efectivă a creditului de către consumator;. Efectul
principal principal în caz de nerespectare a cerințelor din art. 15 alin.(7) din legea supra
menționată constă în sancționarea creditorului (profesionistului) prin excluderea dreptului
acestuia să solicite alte plăți decât restituirea sumei inițiale debursate conform contractului de
credit acordat. Acest efect este prevăzut expres în art. 15 alin. (9) din aceeași lege. Norma
dispune următoarele:
„În cazul încălcării prevederilor alin. (7) sau (8), creditorul are dreptul să solicite
doar restituirea sumei inițiale debursate conform contractului de credit acordat, fără
revendicarea altor plăți prevăzute în contract (inclusiv dobânda, comisioanele, taxele,
penalitățile, dobânzile de întârziere şi orice alt tip de plăți). Prezenta prevedere se aplică
inclusiv în cazul în care creditorul a transmis unei persoane terțe dreptul de încasare a
creanțelor aferente contractului de credit acordat.”
În esență, prevederea instituie o anulare a dreptului creditorului la alte plăți decât
restituirea sumei debursate. Referitor la prevederile art. 15 alin. (7) și (9) din legea nr.
202/2013, putem concluziona că sunt prevederi de la care nu se poate deroga în detrimentul
consumatorul. Sintagmele „ se interzice”, „creditorul are dreptul doar la”, susțin ideea că, în
chip neîndoielnic, este ocrotit un interes general de protecție a consumatorului.
Pe când, contractele B2B implică acorduri financiare între două sau mai multe
companii. Aceste contracte sunt adesea mai complexe, având în vedere natura interacțiunilor
între organizații. Ele pot include detalii privind prețurile, termenii de plată, livrarea produselor
sau serviciilor, clauze de confidențialitate și multe altele. În general, contractele B2B sunt mai
puțin reglementate decât cele B2C, deoarece se presupun că părțile implicate au o cunoaștere
mai mare a afacerii și sunt mai capabile să negocieze în mod liber.
Contractele B2B pot fi mai riscante din punct de vedere financiar, deoarece sumele
implicate pot fi semnificative, iar consecințele unor neînțelegeri sau încălcări ale contractului
pot fi costisitoare. Prin urmare, este important ca părțile implicate să aibă avocați specializați
în dreptul comercial și contracte pentru a asigura o negociere și redactare adecvată a acestor
contracte
Contractele financiare încheiate la distanță prezintă numeroase avantaje pentru
profesioniștii din Republica Moldova:
1. Flexibilitate: profesioniștii pot lucra cu parteneri și clienți din întreaga lume,
gestionând proiecte și tranzacții din confortul propriilor birouri.
2. Costuri Reduse: Reducerea costurilor de călătorie și logistică poate duce la
economii semnificative.
3. Acces la Expertiză Globală: Profesioniștii din RM pot accesa expertiză și resurse
globale pentru a-și dezvolta afacerile și proiectele.
Cu toate acestea, există și provocări asociate cu contractele financiare încheiate la
distanță în Republica Moldova:
1. Reglementare: reglementările privind contractele la distanță pot fi complexe și se
pot schimba în funcție de jurisdicție. Profesioniștii trebuie să fie la curent cu
acestea pentru a evita probleme legale.
2. Securitatea Datelor: protejarea datelor și a informațiilor sensibile este o preocupare
majoră în contractele la distanță. Profesioniștii trebuie să implementeze măsuri
solide de securitate cibernetică.
În concluzie, contractele financiare încheiate la distanță au un rol crucial în economia
modernă, indiferent dacă sunt B2C sau B2B. Cu toate că există diferențe semnificative în ceea
ce privește reglementările și complexitatea acestor contracte, atât companiile, cât și
consumatorii trebuie să fie conștienți de drepturile și responsabilitățile lor în aceste acorduri
financiare. Este esențial ca toate părțile implicate să efectueze cercetări adecvate și să se
consulte cu profesioniști juridici pentru a evita neînțelegerile și conflictele costisitoare care
pot apărea în urma acestor contracte încheiate la distanță.
Bibliografie:
[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=137813&lang=ro#. -LEGE Nr.
157 din 18-07-2014 despre încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile
financiare de consum Publicat : 22-08-2014 în Monitorul Oficial Nr. 249-255 art. 572.
MODIFICAT LP175 din 30.06.23, MO227/03.07.23 art.402; în vigoare 03.07.23
[2] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=135157&lang=ro –
PARLAMENTUL COD Nr. 1107 din 06-06-2002 CODUL CIVIL AL REPUBLICII
MOLDOVA Publicat : 01-03-2019 în Monitorul Oficial Nr. 66-75 art. 132 MODIFICAT
LP356 din 29.12.22, MO456-459/30.12.22 art.81
[3] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=137812&lang=ro# LEGE Nr.
202 din 12-07-2013 privind contractele de credit pentru consumatori publicat : 06-09-2013 în
Monitorul Oficial Nr. 191-197 art. 619. MODIFICAT LP175 din 30.06.23, MO227/03.07.23
art.402; în vigoare 03.07.23