CONTRACTELE LA DISTANȚĂ ÎNCHEIATE DE CONSUMATORI

CONSUMERS DISTANCE CONTRACTS

Valentin CAZACU, dr., lect. univ.,

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Abstract: This article aims to analyze the provisions concerning the consumers
distance contracts. The study focuses on the most significant rules governing the definiti-
on of distance contract, distance contracts not covered by provisions in question and the
pre-contractual information obligations of the traders. It also highlights consumer’s re-
medies against trader, including right of withdrawal and some other specific remedies.
Keywords: consumer, trader, distance contract, information requirements, formal
requirements, consumer’s remedies, right of withdrawal.

Precizări prealabile
Normele ce reglementează unele aspecte referitoare la contractele la distanță
încheiate de consumatori sunt prevăzute în secțiunile 1-a, a 2-a și a 3-a din capi-
tolul II (Obligații precontractuale), Titlul II (Despre contracte în general), Cartea
III (Obligațiile) a C. Civil al R. Moldova și anume în art. 1011 – 1012, respectiv
art. 1013 – 1019 și art. 1020 - 1023, precum și în capitolul IV (Dreptul de revo-
care a contractului), Cartea III a C. Civil al R. Moldova, ca urmare a intrării în
vigoare din 01.03.2019 a legii de modernizare a C. Civil.
Prin legea de modernizare a C. Civil a fost abrogată legea nr. 8 din
26.02.2016 privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor [1], în
vigoare din 29.09.2016, lege prin care a fost implementată directiva 2011/83/
UE din 25 octombrie 2015 privind drepturile consumatorilor [2, p. 64] în
legislația R. Moldova.
Contractul la distanță este definit de art.1013 ca fiind „orice contract negoci-
at şi încheiat între profesionist și consumator în cadrul unui sistem de vînzări sau
de prestări de servicii la distanță organizat, fără prezența fizică simultană a pro-
fesionistului și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multe
mijloace de comunicare la distanță, pînă la și în momentul în care este încheiat
contractul, inclusiv orice comandă făcută de consumator și care produce efecte
obligatorii asupra lui”.
Pentru ca un contract să fie considerat încheiat la distanță este necesar ca atât
faza de negociere, cât și cea de încheiere a contractului să aibă loc la distanță,
adică fără prezența fizică și simultană a părților.
În caz de prezență fizică doar a uneia dintre părțile contractante în locul de
încheiere a contractului, contractul oricum va fi considerat un contract încheiat

354
la distanță, deoarece nu este îndeplinită condiția de simultaneitate a părților [3,
p. 84].
O altă condiție este ca încheierea contractul să aibă loc în cadrul unui sistem
de vânzări sau de prestări servicii organizat și direct legat de activitatea profesio-
nistului care utilizează „în mod exclusiv” unul sau mai multe mijloace de comu-
nicare la distanță. De asemenea, mijloacele de comunicare la distanță trebuie să
fie implicate în toate etapele negocierii contractului, inclusiv încheierea acestuia.
În caz contrar, adică dacă în faza de negociere contractuală sau în faza de înche-
iere a contractului ar avea loc o întâlnire a părților contractului în același loc fizic,
nu s-ar respecta condiția dezavantajării consumatorului datorită distanței dintre
acesta și profesionist, respectiv ar dispărea și necesitatea unei protecții mai înalte
a consumatorului [4, p. 1277].
Astfel nu vor fi considerate ca fiind contracte încheiate la distanță contracte-
le în care părțile contractului s-au întâlnit fizic și au negociat un contract, apoi au
încheiat contractul respectiv prin folosirea de mijloace de comunicare la distanță,
precum și nici contractele în care părțile au negociat contractul prin mijloace de
comunicare la distanță, însă au încheiat contractul în prezența fizică și simultană
a ambelor părți [5, p. 227 și urm].
Profesionistul poate să beneficieze și de ajutorul sistemelor de vânzări sau
de prestări servicii ale altui profesionist pentru a încheia contractele la distanță,
cu condiția că activitatea sa profesională, precum și cea a profesionistului terț să
facă parte din sistemul de vânzare sau de prestare de servicii organizat de unul și
același profesionist.
În ceea ce privește obiectul contractului la distanță acesta poate fi un bun
sau un serviciu, prin urmare poate fi orice tip de contract numit sau nenumit care
se referă la furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv contractele cu
obiect mixt.
Pe de altă parte, conform art. 1018, alin. 7 C. Civil, obiect al contractelor la
distanță pot fi și conținuturile digitale care nu sunt livrate pe un suport material,
tot aici fiind precizat că în cazul contractelor de furnizare a serviciului public de
alimentare cu apă și de canalizare, a contractelor de furnizare a gazelor naturale
și a contractelor de furnizare a energiei electrice, atunci cînd acestea nu prevăd
vînzarea într-un volum limitat sau într-o cantitate prestabilită, a contractelor de
furnizare a energiei termice și a contractelor privind conținuturi digitale care nu
sînt livrate pe un suport material, acestea nu se consideră nici contracte de vân-
zare-cumpărare, nici contracte de prestări servicii.
Contracte excluse din domeniul de aplicare al normelor privind contracte-
le la distanță încheiate de consumatori
În art. 1018, alin. 2 C. Civil sunt enumerate contractele care nu vor fi consi-
derate ca fiind contracte încheiate la distanță și respectiv unor așa contracte se vor

355
aplica normele generale referitoare la contracte și la protecția consumatorului sau
alte norme din legi speciale. Sunt enumerate astfel, următoarele excepții:
a) contractele de prestare a unor servicii sociale, inclusiv de cazare socială,
de îngrijire a copiilor şi de susţinere a familiilor şi a persoanelor în scopul depă-
şirii unor situaţii de dificultate.
În categoria servicii sociale, care pot fi prestate atât de stat, cât și de către
privați sunt cuprinse: serviciile pentru persoanele deosebit de dezavantajate sau
cu venituri mici; serviciile pentru persoane și familii care au nevoie de asistență
în îndeplinirea simplelor sarcini zilnice și de rutină; serviciile pentru toți cei care
au nevoi speciale de asistență, sprijin, protecție sau încurajare într-o anumită fază
a vieții. De asemenea, serviciile pentru copii și adolescenți, serviciile de asistență
pentru familii, pentru părinții singuri, pentru persoanele în vârstă, precum și ser-
viciile pentru migranți. Prin serviciile de asistență se au în vedere atât serviciile
de asistență la domiciliu, cât și așa numitele nursing homes, adică instituțiile care
acordă servicii de asistență persoanelor în vârstă (case pentru bătrâni, azile sau
cămine pentru bătrâni etc.)
b) contractele avînd ca obiect serviciile de sănătate orientate spre nevoile
populaţiei de ocrotire şi recuperare a sănătăţii, realizate prin folosirea cunoştinţe-
lor profesionale medicale şi farmaceutice.
În considerandul 30 al directivei 2011/83/UE este menționat că noțiunile de
asistență medicală și cea de cadru medical sunt definite în directiva 2011/24/UE
privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfron-
taliere [6, p. 45], care urmează a fi completată cu directiva 2005/36/CE pri-
vind recunoașterea calificărilor profesionale [7, p. 22]. De asemenea, „asistența
medicală impune reglementări speciale din cauza complexității sale tehnice, a
importanței sale în calitate de serviciu de interes general, precum și a finanțării
publice extensive”;
c) contractele avînd ca obiect jocurile de noroc, care implică mizarea pe un
pot cu valoare pecuniară, inclusiv loterii, jocuri de cazinou și tranzacții de tipul
pariurilor.
Excluderea acestor contracte din domeniul de aplicare a prevederilor refe-
ritoare la contractele la distanță este justificat de faptul că aceste activități nu
numai că impun reglementări legale specifice, dar și reglementări mai riguroase
față de cele privind protecția consumatorilor [8, p. 106];
d) contractele referitoare la servicii financiare.
Acest tip de contracte au fost excluse pentru că există deja reglementări
specifice la nivelul statelor membre UE, care conțin norme privind protecția con-
sumatorilor în acest domeniu;
e) contractele pentru dobîndirea sau transferul unor drepturi asupra unui bun
imobil, cu excepţia contractelor privind serviciile agenţilor imobiliari şi a celor
privind închirierea unor spaţii în scopuri nerezidenţiale.

356
 În ceea ce privește aceste contracte, excluderea este justificată de valoarea
economică a contractului, de nevoile pe care acesta tinde să le satisfacă și de mo-
dul în care se formează contractul, în special de consimțământul cumpărătorului,
care presupune că consumatorul nu poate ajunge în situațiile de surpriză și de
nepregătire, care justifică o reglementare tipică pentru contractele la distanță. În
plus, contractul referitor la bunurile imobile, dat fiind valoarea mai mare a obiec-
tului său, este reglementat la nivel național prin norme specifice cuprinse atât
în codurile civile, cât și în legi speciale, norme destinate să satisfacă nevoile de
protecție a părții contractante mai slabe[9, p. 454], opinie la care achiesăm pentru
că este valabilă și pentru legislația R. Moldova.
f) contractele avînd ca obiect construirea unor clădiri noi, transforma-
rea substanțială a unor clădiri existente sau închirierea de locuințe în scopuri
rezidențiale, cu excepţia celor privind construcţia unor anexe la clădiri şi a celor
privind repararea şi renovarea clădirilor.
În acest caz este vorba doar de clădiri, iar construcția de anexe, repararea și
renovarea nu presupun transformarea substanțială a unei clădiri existente, respec-
tiv unor așa contracte vor fi aplicate normele privind contractele la distanță;
g) contractele privind pachetul de servicii de călătorie.
Contractele în cauză sunt reglementate deja la nivelul UE de directiva
2015/2302/UE din 25.11.2015 privind pachetele de servicii de călătorie [10, p.
1], iar în R. Moldova sunt reglementate în art. 1592 - 1617 C. Civil;
h) contractele privind cazarea periodică, privind produsele de vacanţă pe
termen lung, contracte de intermediere a produselor de vacanţă şi de intermediere
a participării la un sistem de schimb.
Și acestui tip de contracte la nivelul UE se aplică directiva 2008/122/CE din
14.01.2009 privind protecția consumatorilor în ceia ce privește anumite aspecte
referitoare la contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limi-
tată, la contractele privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen
lung, precum și la contractele de revânzare și de schimb, iar în R. Moldova sunt
reglementate în art. 1618 – 1627 C. Civil;
i) contractele care sînt autentificate, fie în virtutea legii, fie la cererea părţi-
lor, de către un notar public care trebuie să se asigure, furnizând informaţii juridi-
ce cuprinzătoare, că încheierea contractului survine numai după ce consumatorul
a analizat cu atenţie aspectele juridice şi a luat cunoştinţă de sfera de aplicare
juridică a acestuia.
Rațiunea acestei excluderi este determinată de faptul că consumatorului îi
este asigurat un nivel ridicat de protecție de prezența și intervenția notarului pu-
blic care va impune respectarea normelor de negociere contractuală și va asigura
echilibrul alegerii făcute de consumator. Pe de altă parte, reiese că excepția dată

357
nu va putea fi aplicată atunci când notarul public se va limita să stabilească doar
identitatea părților contractului.
În același timp s-ar încadra la excluderea dată și contractele încheiate de con-
sumator în cazul licitațiilor publice, nu însă și în cazul licitațiilor desfășurate în
cadrul platformelor online aflate la dispoziția consumatorilor și a profesioniștilor
în vederea desfășurării unei licitații[11];
j) contractele avînd ca obiect furnizarea alimentelor, băuturilor sau a altor
produse de consum casnic curent, livrate fizic de către un comerciant care se
deplasează frecvent sau periodic la domiciliul, reședința sau locul de muncă al
consumatorului.
Excepția dată trebuie să întrunească 2 condiții:
1. profesionistul să furnizeze produsele de consum casnic curent prin depla-
sări frecvente sau periodice și
2. Produsele să fie destinate consumului casnic curent, adică să fie destinat
familiei sale;
k) contractele de prestare a unor servicii de transport de pasageri, cu excep-
ţia art. 1017 alin. 2-4, C. Civil;
După cum se menționează în considerandul 27 al directivei 2011/83/UE
transportul de pasageri urmează a fi exclus din domeniul de aplicare al directi-
vei, deoarece face obiectul altor acte normative ale UE sau a actelor normative
naționale, cum ar fi transportul public sau de taximetrie. Totuși normele referi-
toare la contractele la distanță vor fi aplicate în cazul protecției consumatorilor
împotriva taxelor excesive percepute pentru utilizarea mijloacelor de plată sau
împotriva costurilor ascunse în cazul contractelor de transport de pasageri. Ast-
fel dacă contractele de transport sunt negociate la distanță și sunt încheiate prin
mijloace electronice și se solicită consumatorului să-și execute obligația de plată,
profesionistul, sub sancțiunea inexistenței de obligații din partea consumatorului,
trebuie să-i comunice acestuia în mod clar și lizibil, printr-o formulare lipsită de
ambiguitate o serie de informații relative la caracteristicile principale ale bunuri-
lor sau serviciilor, prețul acestora, durata contractului și condițiile de exercitare
a dreptului de revocare, durata minimă a obligațiilor consumatorului, înainte ca
acesta din urmă să efectueze comanda și trebuie să se asigure că consumatorul
recunoaște în mod expres că a face comanda implică obligația efectuării unei
plăți către comerciant.
În ceia ce privește contractele de transport de bunuri și cele de locațiune a
autoturismelor, care după cum se menționează în același considerand 27 al di-
rectivei 2011/83/UE, constituie servicii, consumatorii trebuie să beneficieze de
protecția oferită de normele privind contractele la distanță.
l) contracte încheiate prin intermediul automatelor sau incintelor comerciale
automatizate.

358
 Excepția dată se aplică contractelor încheiate prin intermediul automatelor
sau incintelor comerciale automatizate (care vând băuturi, alimente, țigări, car-
tele telefonice de reîncărcare etc.) , fără prezența fizică a reprezentantului pro-
fesionistului, în momentul încheierii contractului. Excepția dată își are sensul în
faptul că în astfel de cazuri consumatorul, datorită prezenței sale fizice poate ve-
dea bunul, îl poate analiza viziv și poate decide dacă îi este convenabil sau nu să
achiziționeze bunul respectiv. În caz de neexecutare a contractului (de ex. bunul
nu a fost furnizat) sau în caz de executare parțială sau neconformă, consumatorul
oricum are la dispoziție mijloacele juridice ordinare privind răspunderea contrac-
tuală pentru neexecutarea contractului și reparația prejudiciului [12, p. 337].
m) contractele încheiate cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice
prin telefoane publice cu plată, pentru utilizarea acestora, sau încheiate pentru
utilizarea unei conexiuni unice prin telefon, Internet sau fax, stabilite de un con-
sumator.
Această excludere este justificată de calitatea subiectivă a profesionis-
tului supus unui control preventiv de natură administrativă, control prin care
se urmărește ca prestarea serviciului să aibă loc în conformitate cu principiul
imparțialități, precum și datorită localizării spațiale a mijloacelor utilizate pentru
încheierea contractului în locuri publice, astfel încât apare redusă necesitatea de
protecție a consumatorilor pentru atare contracte [13, p. 338].
După cum putem nota, această excepție exclude 2 categorii de contracte.
Prima categorie cuprinde contractele încheiate cu furnizorii de comunicații
electronice prin intermediul telefoanelor publice cu plată pentru utilizarea aces-
tora. Noțiunea de „telefon public cu plată” o putem găsi în art. 2 din directiva
2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la
rețelele și serviciile electronice de comunicații [14, p. 51], precum și în art. 2 al
legii nr. 241 din 15.11.2007 privind comunicațiile electronice [15]. De ex., con-
tractele încheiate utilizând telefoanele publice cu plată, în situațiile în care con-
tractul este încheiat prin introducerea monedelor sau prin introducerea cardului
bancar în telefon public cu plată.
Pe de altă parte, excepția nu ar trebui să se aplică contractelor încheiate cu
furnizorii de telefoane publice cu plată în cazul cumpărării unei cartele telefonice
preplătite (prepay).
Cea de-a 2 categorie care se referă la contractele încheiate prin utilizarea
unei conexiuni unice stabilite de consumator, are un domeniu de aplicare mai
lărgit. Întrucât în text nu se face nici o mențiune despre părțile contractului, pu-
tem deduce că această prevedere a legii se aplică nu numai contractelor încheiate
cu furnizorii de comunicații electronice. De ex., excepția ar trebui să se aplice
unui contract încheiat cu un internet cafe pentru o singură conectare și utilizare
a internetului.

359
 Excepția însă nu se va aplica contractelor privind prestarea de servicii de
comunicații electronice care prevăd o perioadă și/sau un volum de utilizare de-
terminat, de ex. contractele încheiate prin cumpărarea unei cartele SIM preplătită
pentru servicii de telefonie mobilă sau cumpărarea unui cod de acces la serviciile
de Wi-Fi.
Se vor încadra în excepția prevăzută la lit. m) și contractele încheiate cu pre-
statorii de servicii de conținut privind accesul la numerele cu tarif special (Pre-
mium rate) [16], în cazurile când contractul este încheiat și în același moment,
și executat integral, adică consumatorul efectuează un singur apel sau trimite un
SMS la numărul cu tarif special, de ex. consumatorul își exprimă votul în cadrul
unei emisiuni TV sau participă la un concurs TV prin intermediul apelului tele-
fonic sau a SMS-lui.
Per a contrario, excepția în cauză nu se va aplica în cazul abonamentelor, și
nici în alte situații în care apelul telefonic sau SMS-ul la un număr cu tarif special
este doar un instrument de încheiere a contractelor care se execută ulterior. De ex.
contractele încheiate prin intermediul unui apel telefonic sau un SMS expediat
un furnizor de informații privind traficul rutier, informații care sunt expediate la
telefon sau alt dispozitiv electronic al consumatorului.
În cazul în care pentru a încheia un contract care va fi executat ulterior, con-
sumatorul trebuie să efectueze un apel telefonic sau să trimită un SMS la un nu-
măr cu tarif special, profesionistul va trebui să-i comunice consumatorului costul
acestora anticipat, având în vedere că costul acestora va fi mai mare decât tariful
de bază prevăzut la art. 1015 alin. 1, lit. f) C. Civil.
Informații precontractuale în contractele la distanță
Obligația profesionistului de furnizare a informațiilor precontractuale este
prevăzută în art. 1015 C. civil, făcându-se distincție între informațiile precon-
tractuale pentru contractele negociate în afara spațiilor comerciale și contractele
încheiate la distanță.
Conținutul obligației profesionistului de furnizare a informațiilor precon-
tractuale este același atât pentru contractele negociate în afara spațiilor comerci-
ale, cât și pentru contractele încheiate la distanță.
Art. 1015, alin. 1 C. civil prevede că informațiile trebuie furnizate „într-un
mod clar și inteligibil”. Considerandul 34 al Directivei 2011/83/UE aduce une-
le precizări în acest sens: „Comerciantul ar trebui să transmită consumatorului
informații clare și inteligibile înainte ca acesta din urmă să își asume obligații în
temeiul unui contract la distanță sau al unuia negociat în afara spațiilor comerci-
ale sau al oricărui contract, altul decât un contract la distanță sau unul negociat
în afara spațiilor comerciale, sau al oricărei oferte similare. Atunci când furni-
zează informațiile respective, comerciantul ar trebui să țină seama de nevoile
specifice ale consumatorilor care prezintă o vulnerabilitate deosebită ca urmare

360
a infirmității psihice, fizice sau psihologice a acestora, a vârstei sau a credulității
lor, într-un mod pe care comerciantul l-ar putea prevedea în mod rezonabil. Cu
toate acestea, faptul că se ține seama de astfel de nevoi specifice nu ar trebui să
ducă la niveluri diferite de protecție a consumatorului”.
Pe de altă parte, art. 1017, alin. 1 C. Civil prevede suplimentar că informațiile
trebuie puse la dispoziția consumatorului „într-un mod adecvat mijlocului de co-
municare la distanță utilizat, folosind un limbaj simplu și inteligibil. În măsura
în care informația respectivă este prezentată pe un suport durabil, aceasta trebuie
să fie lizibilă”.
După cum se precizează în considerandul 36 al Directivei 2011/83/UE,
cerințele de informare trebuie adaptate în funcție de mijloacele de comunicare
utilizate, dat fiind că ar putea exista constrângeri tehnice, precum restricțiile pri-
vind numărul de caractere care pot fi afișate pe smartphone-uri sau durata scurtă
a spoturilor publicitare de televiziune. În astfel de cazuri, profesionistul poate
furniza un set minim de informații, și să indice consumatorului o altă sursă de
informații, cum ar fi un număr de telefon gratuit sau o legătură hipertext la o pa-
gină web a profesionistului, unde informațiile sunt direct și ușor accesibile.
Informațiile precontractuale trebuie prezentate în limba română, fără a ex-
clude dreptul consumatorului de ai fi prezentate, suplimentar, și în alte limbi.
Conform art. 1015, alin. 5 C. Civil putem nota că informațiile precontractu-
ale fac parte integrantă din contract și nu pot fi modificate decât în cazul în care
părțile contractante au convenit în mod expres.
Prin urmare, informațiile furnizate pe site-ul profesionistului trebuie să fie
obligatorii pentru părți, iar dacă profesionistul intenționează să modifice un ele-
ment al acestora, mai întâi trebuie să obțină consimțământul expres al consuma-
torului.
De ex., părțile contractante ar putea concorda în mod expres, prin interme-
diul mesajelor de poștă electronică, un termen de livrare a produselor diferit de
termenul de livrare indicat pe site-ul profesionistului.
Pe de altă parte, o simplă prevedere în condițiile generale de pe site-ul
profesionistului, în care s-ar arăta posibilitatea acestuia de a putea deroga de la
informațiile furnizate pe site, nu va respecta cerința de existență a acordului ex-
pres a părților contractante.
Sarcina probei privind executarea obligației de furnizare a informațiilor pre-
contractuale revine profesionistului.
Printre cele mai importante informații precontractuale prevăzute în art. 1015
C. Civil se evidențiază următoarele:
1. principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor, având în vedere
mediul de comunicare şi produsele sau serviciile în cauză (lit. a);
2. identitatea profesionistului și datele sale de contact (lit. a, b, c);

361
 3. preţul total al produselor şi serviciilor cu toate taxele incluse sau, în anu-
mite circumstanțe, modalitatea de calcul al preţului şi, după caz, toate costurile
suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale sau orice alte costuri ulteri-
oare; costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanţă în vederea înche-
ierii contractului, atunci când este calculat pe baza unui alt tarif decât tariful de
bază (lit. e, f);
4. modalităţile de plată, livrare, executare, data până la care profesionistul se
angajează să livreze produsele sau să presteze serviciile şi, după caz, procedura
profesionistului de soluţionare a reclamaţiilor (lit. g);
5. existența dreptului de retragere, completat cu condiţiile, termenele şi pro-
cedurile de exercitare, efectele și obligațiile părților (lit. h, i, j, k);
6. existenţa garanţiei legale privind conformitatea produselor și a eventualei
asistențe post vânzare (lit. l, m);
7. durata contractului (lit. o);
8. posibilitatea şi modalitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar de
depunere şi soluţionare a reclamaţiilor căruia i se supune profesionistul, dacă este
cazul (lit. t).
Informațiile privind existența dreptului de revocare prevăzută la art. 1015
alin. 1, lit. h), i) și j) C. Civil pot fi furnizate de către profesionist și utilizând
instrucțiunile privind exercitarea dreptului de revocare a contractului prevăzute
în anexa nr. 7 la Legea nr. 1125/2002 pentru punerea în aplicare a C. civil al R.
Moldova. Se consideră că profesionistul a respectat cerințele în materie de in-
formare stabilite la alin. 1, lit. h), i) și j) dacă a furnizat consumatorului aceste
instrucțiuni corect completate.
În ceia ce privește furnizorii de conținut digital, sunt prevăzute cerințe de
informare speciale privind funcționalitatea conținutului digital, și anume modul
în care conținutul digital poate fi utilizat, precum și privind interoperabilitatea
relevantă a componentelor hardware și software, mai exact compatibilitatea
conținutului digital cu sistemul de operare, versiunea necesară și anumite carac-
teristici hardware (art.1015C. Civil, lit. r) și s)).
Informațiile precontractuale trebuie să fie furnizate și atunci când se încheie
contracte de furnizare a apei, a gazelor naturale sau a energiei electrice atunci când
acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate fixă, a energiei
termice și a conținuturilor digitale care nu sunt livrate pe un suport material.
Art. 1017 C. Civil privind cerințele de formă pentru contractele la distanță,
conține mai multe dispoziții care reglementează într-un mod detaliat modalitatea
de încheiere a contractelor prin mijloace electronice și protejează consumato-
rul de costurile ascunse. Astfel, este indicat că, în cazul în care un contract la
distanță este încheiat prin mijloace electronice și obligă consumatorul să plăteas-
că, informațiile precontractuale privind principalele caracteristici ale bunului și

362
serviciului (art. 1015, lit. a), prețul total și toate costurile (art. 1015, lit. e), durata
contractului (art. 1015, lit o) și durata minimă de valabilitate a obligațiilor consu-
matorului (art. 1015, lit. p), trebuie furnizate în mod direct consumatorului, într-o
manieră clară și foarte vizibilă, înainte ca acesta să facă comanda.
Înainte de plasarea comenzii online de către consumator, acesta trebuie să re-
cunoască în mod explicit faptul că această comandă care urmează să o efectueze
implică o obligație de plată, iar comerciantul trebuie să creeze un sistem care să
permită confirmarea de către cumpărător, de ex., activând un buton sau prin selec-
tarea unei opțiuni care să indice într-o manieră lizibilă numai cuvintele „ordin cu
obligație de plată” sau o formulare similară lipsită de ambiguitate [17, p. 148].
Art. 1017, alin. 5C. Civil prevede obligația profesionistului de a indica în
mod clar și lizibil - cel târziu la începutul procesului de formulare a comenzii -
dacă se aplică restricții de livrare și ce mijloace de plată sunt acceptate.
În cazul în care contractul este încheiat printr-un mijloc de comunicare la
distanță, care permite un spațiu sau un timp limitat pentru a afișa informațiile,
profesionistul va furniza prin mijlocul de comunicare respectiva, înainte de în-
cheierea contractului numai informațiile prevăzute la art. 1015 alin. 1 lit. a), b),
e), h) și o) C. Civil. Celelalte informații vor fi furnizate de către profesionist într-
un mod adecvat, în conformitate cu alin.1, al art. 1017 C. Civil..
În cazul contractelor la distanță încheiate prin telefon, datorită particularității
acestui mijloc de comunicare la distanță, care nu permite o identificare vizuală
între părți [18, p. 181 și urm], conform art. 1017, alin. 8 C. Civil, profesionistul
trebuie să-și deline identitatea sa sau a persoanei în numele căreia a efectuat ape-
lul telefonic, precum și să specifice scopul comercial al apelului.
Suplimentar, atunci când un contract la distanță este încheiat prin telefon,
profesionistul trebuie să confirme oferta consumatorului (pe un suport durabil,
chiar și prin e-mail), iar consumatorul va fi obligat prin contract doar după ce a
semnat oferta sau după ce și-a trimis consimțământul scris.
După ce profesionistul și-a executat obligația de furnizare a informațiilor
precontractuale, va trebui să transmită consumatorului confirmarea încheierii
contractului pe un suport durabil, într-un termen rezonabil din momentul înche-
ierii contractului la distanță și cel mai târziu la momentul livrării bunurilor sau
înainte de începerea prestării serviciului (art.1017, alin. 9, C. Civil).
Mijloacele aflate la dispoziția consumatorilor în caz de nerespectare de
către profesionist a obligației de furnizare a informațiilor precontractuale
Consecințele nerespectării obligației de furnizare a informațiilor precontrac-
tuale sunt diferite în funcție de tipul de informații care nu au fost furnizate con-
sumatorului.
Consumatorul nu va suporta costurile suplimentare sau taxele despre care
nu a fost informat în modul stabilit de art. 1015, alin. 1, lit. e)C. Civil (art. 1015,
alin. 6, C. Civil).

363
 Consumatorul nu va suporta costurile de returnare a mărfurilor, în cazul în
care profesionistul nu a informat consumatorul cu privire la acest lucru în modul
stabilit de art. 1015, alin. 1, lit. i) C. Civil (art. 1015, alin. 6, C. Civil).
În cazul în care nu a fost informat despre existența dreptului de revocare,
consumatorul va beneficia de o extindere a perioadei în care poate exercita drep-
tul de retragere cu 12 luni de la sfârșitul perioadei inițiale de revocare de 14 zile,
conform art. 1061 alin. 1, C. civil. În plus, dacă informațiile privind existența
dreptului de revocare au fost furnizate după expirarea perioadei de 14 zile, dar
înăuntrul perioadei de 12 luni, perioada de revocare va expira în 14 zile de la data
în care consumatorului i-au fost furnizate informațiile respective.
Un mijloc specific aflat la dispoziția consumatorilor este în cazul contractelor
încheiate prin mijloace electronice. Astfel, dacă profesionistul încalcă obligația
prevăzută de art. 1017, alin. 4 C. Civil, de informare a consumatorului că plasarea
comenzii implică obligația de a plăti, atunci consumatorul nu are nici o obligație
în temeiul contractului sau a comenzii.
Art. 1019 C. Civil prevede și alte mijloace de care dispune consumatorul în caz
de nerespectare a obligațiilor de informare precontractuală de către profesionist.
În primul rând, profesionistul va trebui să execute obligațiile contractuale pe
care cealaltă parte le-a înțeles în mod rezonabil din cauza absenței informației sau
incorectitudinii ei, atunci când contractul este încheiat cu încălcarea dispozițiilor
art. 1011 – 1018 C. Civil, iar în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale de
către profesionist, consumatorul poate recurge la mijloacele juridice de apărare
disponibile creditorului conform art. 901-946 C. Civil.
Indiferent dacă contractul a fost încheiat sau nu, în caz de încălcare a
obligației de furnizare a informațiilor precontractuale, consumatorul are dreptul
de a solicita repararea prejudiciului cauzat de profesionist.
Pe de altă parte, în cazul nerespectării obligației de furnizare a informațiilor
precontractuale când totuși contractul s-a încheiat, iar consumatorul are temei
de a cere repararea prejudiciului cauzat prin această neîndeplinire în baza art.
901 – 946 C. Civil, atunci acesta nu va mai putea cere și repararea prejudiciului
conform alin. 3, art. 1019 C. Civil.
Consumatorul are dreptul să solicite și anularea contractului încheiat pentru
vicierea consimțământului prin eroare conform art. 339 C. Civil, pentru neres-
pectarea obligației de furnizare a informațiilor contractuale de către profesionist.
Cu același succes, considerăm că este dreptul consumatorului de a recurge și la
anularea contractului încheiat prin dol în baza art. 341 C. Civil, precum și dreptul
acestuia de a recurge la orice alt mijloc chiar neprevăzut expres de art. 1019 C.
Civil, însă care ar putea asigura consumatorului o protecție eficientă și rapidă în
cazul contractelor la distanță.
Un ultim mijloc prevăzut de art. 1019 C. Civil în favoarea consumatorului
este norma care sancționează cu nulitatea absolută orice clauză contractuală con-

364
trară art. 1011-1019 în detrimentul consumatorului. Per a contrario, nu va fi lo-
vită de nulitate absolută clauza contractuală care va stabili o protecție mai înaltă
pentru consumator, chiar dacă contrară dispozițiilor art. 1011 – 1019.

Referințe bibliografice:

1. Publicată în M. Of. Nr. 69-77 din 25.03.2016.

2. J. Of. al UE, L 304, 22.11.2011.
3. Pilia Carlo, Contratti a distanza e diritti dei consumatori, Cedam, Trento,
2012.
4. Bastianon Stefano, Prime osservazioni sulla Direttiva 97/7/CE in tema di
contratti a distanza, in Resp. civ. e previdenza, 1997.
5. Suppa Maria Paola, Codice del Consumo, a cura di V. Cuffaro, Milano,
2006.
6. J. Of. al UE, L 88, 04.04.2011.
7. J. Of. al UE, L 255, 30.09.2005.
8. Bravo Fabio, I contratti a distanza nel codice del consumo e nella diretti-
va 2011/83/UE. Verso un codice europeo del consumo,Giuffré, Milano,
2013.
9. De Cristofaro Giovanni, Commentario breve al diritto dei consumatori,
Cedam, Padova, 2013.
10. J. Of. al UE, L 326, 11.12.2015.
11. C. Civil prevede în art. 1065, alin. 1, lit. k) o excepție de la exercitarea
dreptului de revocare a consumatorului în cazul licitațiilor deschise, însă
nu prevede nimic despre exceptarea de la normele referitoare la contractele
la distanță a licitațiilor desfășurate în cadrul platformelor online. În acest
sens este a se vedea și considerandul nr. 24 din Directiva 2011/83/UE.
12. Suppa Maria Paola, Codice del Consumo, a cura di V. Cuffaro, Milano,
2006.
13. J. Of. al UE, L 108, 24.04.2002.
14. M. Of. al RM nr. 51-54din 14.03.2008.
15. Hotărârea ANRCETI nr. 16 din 19.05.2010 privind accesul la numerele
cu tarif special (Premium rate) furnizat în rețelele publice de comunicații
electronice, M. Of. al RM nr. 117-118 din 09.07.2010.
16. Hall Elizabeth, Geraint Howels, Jonathon Watson, The Consumer Rights
Directive – An Assessment of its Contribution to the Development of
European Consumer Contract Law. European Review of Contract Law,
2012. 8(2).
17. Novarra Francesco, I contratti a distanza nel codice del consumo: genesi,
disciplina e recesso, I contratti, 2/2014.

365