Reglementarea contractului de franciza

Consideram ca ar putea fi utila o analiza din punct de vedere

juridic a cadrului legislativ care reglementeaza franciza in
Romania, precum si a problemelor de drept care se pot ivi pe
parcursul derularii raporturilor de

franciza.
Cadrul legislativ In prezent, franciza este reglementata de
Ordonanta nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, asa
cum a fost aprobata, modificata si republicata in baza Legii nr.
79/1998, act normativ care stabileste, cu titlu general, cadrul
legal aplicabil francizei (denumita in cele ce urmeaza
Ordonanta). Cu titlu general, Ordonanta defineste notiunile
incidente oricarui contract de franciza, respectiv termenii
defranciza, francizor, beneficiar, retea de franciza si know-how.
Astfel, actul normativ contureaza franciza ca un sistem de
comercializare in care francizorul, in calitate de titular al unor
drepturi de proprietate intelectuala si al know-how-ului necesar,
acorda beneficiarului dreptul de a exploata si dezvolta o afacere,
un produs, o tehnologie sau un serviciu, in schimbul unei
redevente. De asemenea, actul normativ contureaza cateva
norme destinate sa guverneze relatiile dintre partile la contractul
de franciza, cu referire in principal la: continutul minimal si
principiile care ar trebui sa guverneze contractul de franciza,

obligatiile partilor, aspecte de proprietate intelectuala, incetarea

contractului, exclusivitate, nonconcurenta si confidentialitate,
publicitate si selectie.
Dintre aspectele mentionate de Ordonanta nr. 52/1997 cu titlu de
principii ce trebuie avute in vedere la negocierea contractului de
franciza, enumeram urmatoarele: (i) fixarea duratei contractului
de franciza astfel incat sa-i permita francizatului amortizarea
investitiilor specifice; (ii) stabilirea clara si fara echivoc a
conditiilor de reziliere a contractului, precum si instituirea unui
preaviz suficient de mare pentru notificarea intentiei de a nu
reinnoi contractul la data expirarii sau de a nu semna un nou
contract; (iii) precizarea obligatiilor financiare ale beneficiarului
si stabilirea acestora astfel incat sa favorizeze atingerea
obiectivelor comune; (iv) reglementarea precisa a conditiilor in
care poate opera cesiunea drepturilor decurgand din contract,
precum si modalitatile de desemnare a unui succesor; (v)
protejarea know-how-ului transmis de francizor prin includerea
unor clauze de nonconcurenta; (vi) instituirea unui drept de
preemptiune, daca se considera necesar pentru mentinerea sau
dezvoltarea retelei. Cu titlu de obligatii instituite in sarcina
beneficiarului, denumit si francizat, Ordonanta mentioneaza
dezvoltarea retelei de franciza, mentinand identitatea sa comuna
si reputatia acesteia, precum si furnizarea catre francizor a
oricaror informatii necesare acestuia pentru gestionarea eficienta
a francizei, cu privire la performantele si situatia sa financiara.
De cealalta parte a contractului, francizorul trebuie sa fie
titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala
care fac obiectul francizei si sa asigure beneficiarilor pregatirea
initiala necesara si asistenta tehnica si comerciala permanenta,
pe toata durata existentei drepturilor contractuale. Dincolo de

aceste cerinte minimale, francizorul se presupune ca va utiliza

inclusiv mijloacele financiare proprii in scopul promovarii
marcii sale, cercetarii si inovatiei, pentru a asigura viabilitatea si
dezvoltarea produsului, tehnologiei sau serviciului care face
obiectul contractului de franciza.
Reglementarea contractului de franciza
Un act normativ general care nu include si sanctiuni legale
O caracteristica atipica actelor normative, dar care este evidenta
in cazul de fata, este faptul ca aceste norme au un caracter
preponderent descriptiv, rareori instituind drepturi sau obligatii
concrete pentru partile implicate. Mai precis, textul de lege
stabileste conduite generale de urmat de catre parti in redactarea
si executarea contractului de franciza, fara a determina care sunt
sanctiunile legale aplicabile in cazul nerespectarii acestora.
Astfel, in cazul in care nici partile nu reglementeaza contractual
o anumita situatie care se poate ivi pe parcursul derularii
contractului, si nici legea nu ofera repere suficiente pentru
clarificarea acesteia, riscul aparitiei unor dispute contractuale nu
poate fi neglijat. Drept consecinta, ideal ar fi ca lipsa unei
reglementari detaliate a continutului raportului juridic specific
francizei sa fie compensata printr-o atenta si eventual exhaustiva
reglementare, prin clauzele contractuale, a tuturor aspectelor ce
s-ar putea dovedi relevante. O atentie aparte trebuie acordata, in
acest sens, urmatoarelor aspecte: drepturile si obligatiile
specifice ale partilor, conditiile de transmitere a drepturilor de
proprietate intelectuala asupra marcii furnizorului, raspunderea
contractuala, nonconcurenta, exclusivitatea si confidentialitatea,
cauzele si conditiile de incetare a contractului, precum si

reglementarea raporturilor dintre parti dupa incetarea

raporturilor contractuale.
Nerespectarea obligatiei de informare in contractele de
franciza
In negocierea clauzelor contractuale, si, in general, in etapa
precontractuala, s-ar putea vorbi de o pozitie oarecum deficitara
a francizatilor romani, atat din cauza reglementarii insuficiente a
domeniului in legislatia nationala, precum si in lipsa unei
doctrine si a unei practici semnificative in materie, la nivel
national. In plus, de cele mai multe ori, contractul este propus de
francizor, care, daca vorbim de francize internationale, are
avantajul experientei acumulate atat la nivel international, cat si
in diverse piete nationale. Pentru faza precontractuala, legea
romana stabileste in sarcina francizorului obligatia de a pune la
dispozitia viitorului beneficiar informatiile necesare cu privire la
experienta deja dobandita si transferabila, conditiile financiare
ale contractului, respectiv redeventa, taxa de intrare in retea,
precum si detalii despre tarifele aplicabile produselor, serviciilor
sau tehnologiilor, in cazul existentei obligatiilor de cumparare.
Aceste informatii ii permit francizorului sa participe la derularea
contractului de franciza in deplina cunostinta de cauza. Dupa
cum precizam anterior, legea nu instituie nici o sanctiune in
cazul nerespectarii acestei obligatii stabilite in sarcina
francizorului. In acest caz si in lipsa unor prevederi contractuale
care sa reglementeze in mod expres acest aspect, consideram ca
se poate angaja raspunderea delictuala a francizorului pentru
prejudiciul cauzat beneficiarului, existenta si cuantumul
prejudiciului, precum si raportul de cauzalitate dintre
neindeplinirea obligatiei legale de informare si prejudiciu,

trebuind a fi dovedite de beneficiar. Avand in vedere dificultatea

prezentarii unor astfel de probe, este recomandabil ca aceasta
situatie sa fie corespunzator reglementata de catre parti prin
contractul de franciza, prin includerea unor declaratii si garantii
corespunzatoare ale francizorului cu privire la prezentarea
corecta si completa a tuturor informatiilor necesare
beneficiarului in luarea deciziei de a semna un contract de
franciza, in termenii si conditiile agreate. Corelativ, se poate
institui obligatia contractuala a francizorului de a despagubi
beneficiarul pentru nerespectarea sau indeplinirea
necorespunzatoare a obligatiei de informare, inclusiv prin
stabilirea unor repere pentru cuantificarea despagubirilor
datorate, in acest caz.
Admisibilitatea clauzelor de nonconcurenta si exclusivitate
In analiza specificului contractului de franciza, asa cum este
reglementat in legislatia curenta, un alt aspect care merita
analizat il reprezinta implicatiile in domeniul dreptului
concurentei, care beneficiaza, la ora actuala, de o reglementare
destul de apropiata de standardele internationale in materie.
Ordonanta instituie in mod expres posibilitatea francizorului de
a impune beneficiarului obligatii de nonconcurenta si de
confidentialitate, in special pentru a impiedica instrainarea
know-howului transmis pe durata contractului de franciza. De
asemenea, textul de lege vorbeste despre protejarea caracterului
confidential al afacerii si neutilizarea know-how-ului de catre o
retea concurenta, care se pot asigura prin impunerea de obligatii
ferme beneficiarului in acest sens, inclusiv in ceea ce priveste
relatiile postcontractuale. Corelativ, pentru protejarea investitiei
beneficiarului, Ordonanta reglementeaza posibilitatea includerii
in contractul de franciza a unor clauze de exclusivitate, care sa-l

asigure pe beneficiar ca francizorul nu va comercializa

produsele sau serviciile francizate, intr-un anumit teritoriu, nici
direct nici prin intermediar. Teritoriul de exclusivitate acordat
unui beneficiar poate varia de la o anumita locatie sau un mare
complex comercial, o strada sau o zona dintr-un oras, pana la un
judet, teritoriul unui stat sau o zona geografica transnationala.
Clauzele de noncurenta si de exclusivitate amintite mai sus,
analizate in contextul mai larg al naturii contractului de franciza
si al altor restrictii decurgand din acesta, precum politicile de
pret sau de aprovizionare, pot fi considerate de natura unor
restrangeri ale concurentei de tipul intelegerilor pe verticala. Pe
de alta parte, astfel de clauze sunt foarte strans legate de natura,
scopul si specificul contractului de franciza si se pot dovedi
vitale pentru functionarea anumitor francize. In aceste conditii,
legislatia din domeniul concurentei, atat la nivel national, cat si
la nivel european, permite exceptarea contractelor de franciza de
la interdictiile instituite prin legislatia concurentei, in termeni si
conditii strict reglementate. In functie de specificul fiecarei
retele de franciza, specific care determina necesitatea
reglementarii contractuale a unor aspecte variate, contractul de
franciza ia cel mai adesea forma unui act juridic complex, care
cade sub incidenta mai multor ramuri de drept. Dincolo de
limitele reglementarii actuale in legislatia romaneasca a
contractului de franciza, partile vor trebui sa tina cont, de cele
mai multe ori, de implicatii ale clauzelor contractuale sub
incidenta altor acte normative, mergand de la normele comune
de drept comercial pana la prevederi de drept concurential,
fiscal, proprietate intelectuala, inclusiv aspecte contabile si de
drept privat international, aspecte care vor trebui luate in
considerare atunci cand se incheie un contract de franciza.

Reglementarea contractului de franciza

http://franciza.org.ro/page/reglementarea-contractului-defranciza/