Sunteți pe pagina 1din 5

§1.

Noţiunea şi caracterele stării civile


366. Potrivit art. 98 NCC, starea civilă este dreptul
persoanei de a se individualiza, în familie şi în societate,
prin calităţile strict personale care decurg din actele şi
faptele de stare civilă.
Această definiţie legală include starea civilă între
drepturile fundamentale ale persoanei, alături de dreptul
la nume şi la un domiciliu. Starea civilă este deci un atri-
but al personalităţii care individualizează persoana fizică
faţă de alte persoane din familia căreia îi aparţine sau din
societate, în general.
În doctrină, starea civilă (sau statutul civil) a fost
definită[1] ca un ansamblu de elemente prin care se
individualizează o persoană fizică în calitate de subiect
de drepturi şi obligaţii şi i se stabileşte poziţia juridică
faţă de familia din care face parte.
Starea civilă se distinge de capacitatea civilă a
persoanei fizice. Astfel, dacă noţiunea de capacitate de
exerciţiu desemnează însăşi calitatea de subiect de
drepturi şi obligaţii a persoanei fizice, starea civilă
cuprinde o parte dintre elementele prin care subiectele de
drept se identifică, se disting între ele, atât în sânul
aceleiaşi familii, cât şi în societate.
Între cele două noţiuni există însă şi o interdependenţă,
care rezultă din aceea că unele dintre elementele ce intră
în conţinutul stării civile determină începutul şi încetarea
1[]
D. LUPULESCU, Actele de stare civilă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 5.
___________________________________________________________________________________________________

capacităţii de folosinţă (naşterea şi moartea), iar altele


determină începutul capacităţii de exerciţiu (căsătoria).
Un element care creează o suprapunere între starea
civilă şi capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este
întinderea în timp sau durata acestora. Ambele încep la
naşterea persoanei fizice şi încetează la moartea ei,
indiferent dacă este vorba despre moartea fizic constatată
sau declarată pe cale judecătorească. Iată deci că atât
starea civilă, cât şi capacitatea de folosinţă a persoanei
fizice îşi au începutul şi sfârşitul în acelaşi fapt juridic –
naşterea, respectiv moartea.
Rezultă că starea civilă este determinată de fapte
juridice sau de acte juridice. Faptele juridice sunt
evenimentele care, deşi se produc independent de voinţa
omului, produc efecte juridice atât asupra stării civile,
cât şi asupra capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
(naşterea, moartea). Actele juridice reprezintă
manifestări de voinţă făcute în scopul de a produce
efecte juridice asupra stării civile a autorului lor sau a
altei persoane (căsătoria, divorţul, recunoaşterea de
filiaţie, schimbarea administrativă a numelui etc.).

367. Starea civilă are caracter obligatoriu, indivizibil,


indisponibil şi imprescriptibil[2].
Caracterul obligatoriu rezultă din aceea că toate
elementele ce intră în conţinutul stării civile sunt
2[]
Idem, p. 8-11.
2
___________________________________________________________________________________________________

reglementate prin norme imperative. Astfel, sunt


imperative dispoziţiile privind înregistrarea naşterii,
căsătoriei, divorţului sau decesului unei persoane fizice,
nicio persoană neputând dobândi, modifica sau pierde o
stare civilă în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Caracterul indivizibil constă în aceea că elementele
ce intră în alcătuirea sa formează un tot unitar, aşa încât
o persoană are o singură stare civilă, neputând fi în
acelaşi timp şi căsătorită şi necăsătorită sau şi născută
din căsătorie şi din afara căsătoriei, iar această stare
civilă este aceeaşi faţă de toate persoanele. Astfel, o
persoană are starea civilă de persoană căsătorită nu
numai în raport cu soţul său, ci şi în raport cu alte
persoane din familie sau societate, acestea putând fi
interesate sub acest aspect de numele pe care persoana îl
poartă, de obligaţiile personale sau patrimoniale care
există între soţi etc.
Caracterul indisponibil constă în aceea că starea
civilă, ca şi celelalte atribute de identificare ale persoanei
fizice, nu pot face obiectul dreptului de dispoziţie al
persoanei. Aceasta nu poate renunţa, înstrăina sau
tranzacţiona în niciun fel elementele care alcătuiesc
starea sa civilă. În schimb, persoana fizică îşi poate
modifica starea civilă prin căsătorie, divorţ, adopţie etc.,
toate încheiate în condiţiile legii.

3
___________________________________________________________________________________________________

Caracterul imprescriptibil înseamnă că starea civilă


este imprescriptibilă atât extinctiv, cât şi achizitiv, ea
neputând fi nici pierdută prin nefolosirea un timp înde-
lungat şi nici dobândită prin folosirea unei stări civile
străine, care nu aparţine persoanei fizice respective.
§2. Dovada stării civile
368. Dovada stării civile se face cu ajutorul actelor
de stare civilă, care pot fi: acte de naştere, de căsătorie
şi de deces, întocmite, potrivit legii, în registrele de stare
civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă
eliberate pe baza acestora.
Starea civilă se poate dovedi, înaintea instanţei
judecătoreşti, prin orice mijloace de probă, dacă:
a) nu au existat registre de stare civilă;
b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost
distruse, în tot sau în parte;
c) nu este posibilă procurarea din străinătate a
certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul
de stare civilă;
d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau,
după caz, refuzată.
În acest ultimo caz, în care ofiţerul de stare civilă
refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce
intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate
sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază, starea civilă

4
___________________________________________________________________________________________________

putând fi dovedită prin orice mijloace de probă în faţa


instanţei judecătoreşti.
Dovada stării civile cu orice mijloc de probă mai poate
fi făcută şi în cazul în care se solicită serviciilor publice
comunitare locale de evidenţă a persoanelor sau ofiţe-
rului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii
administrativ-teritoriale competente reconstituirea sau
întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă.

S-ar putea să vă placă și