Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NUMELE ȘI PRENUMELE:
A. Urmăriți un material video despre culoarea roșu și completați spațiile libere din
enunțurile de mai jos. Scrieți între 1 și 5 cuvinte:
https://www.youtube.com/watch?v=ENYW9Q9auGw&t=1244s
1.Când se naște un om, roșul este prima culoare................................................................
...................................................................................................................
.................................. și ................................................................................................
............................................................
1
B. Urmăriți un material video despre diferențele dintre bărbați și femei și decideți dacă
Atenție, veți stabili dacă un anunț este adevărat, strict pe baza informațiilor
prezentate în materialul video.
[ ] 1. 14% dintre femei și-au vopsit părul într-o nuanță naturală de blond.
[ ] 2. Bărbații se bărbieresc mai puțin decât femeile.
[ ] 3. Femeile cumpără haine pentru bărbați foarte rar.
[ ] 4. Bărbații sunt mai atașați de mamele lor decât femeile.
[ ] 5. Fiind mai extrovertite, femeile sunt campioane la râs.
[ ] 6. După căsătorie, șansele de a intra în depresie cresc în cazul femeilor.
[ ] 7. La schi femeile cad mai des decât bărbații.
Citiți textul și decideți dacă enunțurile de mai jos sunt adevărate (A) sau false (F):
Născut la Bârlad, în 1886, într-o familie care nu prea înțelegea dorința copilului de a desena
și colora, Nicolae Tonitza își propune să vină în sprijinul copiilor și vorbește despre ei atât în
creația plastică, cât și în scrierile literare și teoretice. Fin observator și bun psiholog, Tonitza a
exprimat prin acorduri și simfonii de culoare variatele sentimente trăite de copii.
A început să deseneze cu cretă și cărbune „la vârsta când încep să deseneze toți copiii, fără
deosebire “, iar „ușile, podelele, mobila, pereții, fețele de masă au fost primele materiale“. Din
păcate, acestea erau motivul pentru desele bătăi și pedepse îndurate cu tărie. Copilul Tonitza
nu s-a bucurat de sprijinul părinților, însă a avut șansa să fie ajutat de un unchi, croitorul Petru
Vasiliu, care l-a încurajat și sprijinit financiar să-și urmeze visul de a deveni pictor. Copleşiți
2
de greutăți, părinții nu erau dispuși să accepte înclinațiile artistice ale copilului Tonitza, însă
pe la vârsta de 10-11 ani va primi în dar de la unchiul Petru o paletă de culori.
Îi plăcea să învețe și iubea școala, dar anumiți profesori îl înspăimântau, iar la caligrafie și
matematică nu excela așa cum o făcea la desen. Dacă părinții și-ar fi dorit să-l vadă inginer, au
existat câțiva profesori care i-au intuit talentul și i-au fost aproape. Sprijin va găsi și la Vasile
Grassu, primul profesor de pictură, de la Liceul ”Codreanu” din Bârlad, cel care i-a îndrumat
primii pași în artă, în timp ce profesorul Cârdu l-a sfătuit să urmeze Școala de Belle Arte și
chiar a vorbit cu părinții și cu unchiul din partea mamei. Pentru elevul Tonitza, și orele de limbă
română susținute de profesorul Paul Augustin erau motiv de încântare și l-au apropiat de
literatură.
În „Universul literar“ din 31 octombrie 1926, Tonitza povestea că avea vreo zece ani când
a fost impresionat de un desen. „Eram copil de vreo zece ani când în orășelul acela bătrân și
obosit din Moldova, unde mă născusem, întâmplarea făcu să văd pentru prima oară un desen
care să mă impresioneze altfel decât obișnuitele poze din cărțile de citire ori portretele după
fotografie..“. Era vorba de un desen în peniță, „Fetiță de mahala“, al lui Nicolae Vermont.
Gustul pentru scrierile literare va da naștere și unor proiecte realizate în colaborare cu
prieteni scriitori. Cezar Petrescu îl va ruga pe Nicolae Tonitza să ilustreze romanul „Fram,
ursul polar“. Pictorul este foarte încântat de acest proiect și-i dezvăluie bucuria și scriitorului:
„Dragă Cezare, îți scriu din fugă, ca să-ți mulțumesc pentru extraordinara plăcere ce mi-a făcut
cunoștința cu prietenul Fram. Este cred unul dintre cele mai adânc omenești personaje din câte
cunosc în literatura noastră. Să trăiești. Cu frățească dragoste, Tony“. Tonitza fusese ajutat în
acest proiect de soția sa. Întrucât nu reușea să descifreze manuscrisul romanului, Ecaterina i l-
a citit cu „glas tare“ și astfel pictorul a reușit să realizeze desenele pentru primele cinci capitole.
Prietenia cu Ionel Teodoreanu va determina crearea unui proiect numit „Desenul
Alfabetului viu pentru copii mici și copii bătrâni“ ce ar fi trebuit să apară în 1931, însă a fost
editat abia în 1960. Literele alfabetului prind viață în creațiile artistului, transformându-se în
diferite vietăți.
Într-o scrisoare adresată scriitorului Mihail Sadoveanu, Nicolae Tonitza are curajul să
vorbească despre lipsa progreselor în educație și să atragă atenția că „Școala de la noi – ca toate
școlile de pe Glob – a dat succesivelor generații, mai multă instrucție decât educație. Cu capul
greu de nume, de date și sisteme, copilul a ieșit în lume cu sufletul răcit“.
3
Nicolae Tonitza va organiza o serie de concursuri de desen pentru copii și va scrie diferite
articole a căror temă este copilul. În 1926, artistul înființează, pentru o perioadă de trei ani, un
concurs de desene între copii sub 13 ani. Concursul este anunțat în numărul din iunie 1926 al
publicației „Rampa“. Pentru acest concurs dotat cu trei premii, Tonitza cerea „lucrări în creion
sau în vopsele, făcute numai din imaginație sau numai după natură“. Specifica „Nu se vor
premia decât lucrările cinstit executate cu mâna naivă a copilului“.
Tonitza aprecia sinceritatea și acea seriozitate pe care o arătau copiii în anumite situații.
Maniera de abordare a tinerilor elevi, susținerea lor și faptul că îi trata ca pe niște adulți cu toate
că erau copii au contribuit la stimularea artistică.
De asemenea, le cerea opinia propriilor copii atunci când lucra la anumite proiecte. Pentru
afișul revistei „Făt-Frumos“, pe care scriitorul Cezar Petrescu voia s-o editeze la București,
Tonitza s-a consultat cu copii săi. Fiindcă variantele realizate nu plăceau copiilor și nici nu le
înțelegeau, a fost nevoit să le distrugă. Micuții săi critici încep să fie mai indulgenți în
momentul în care artistul creează un afiș mai simplu și mai decorativ care începe să placă
severilor observatori.
4
3. Gramatică
A. Completați spațiile libere cu formele corecte (cazul, numărul, articolul) ale
cuvintelor din lista următoare. Folosiți prepoziții acolo unde sunt necesare:
5
B. Contruiți enunțuri în care să folosiți cuvintele următoare:
1.Verbul „a asculta” la modul gerunziu.
.....................................................................................................................................
2.Verbul „a asculta” la modul perfect simplu.
.....................................................................................................................................
3.Verbul „a asculta” la modul viitor anterior.
.....................................................................................................................................
4.Verbul „a asculta” la modul imperfect.
.....................................................................................................................................
5.Verbul „a asculta” la modul supin.
.....................................................................................................................................
6.Verbul „a asculta” la modul infinitiv.
.....................................................................................................................................
7.Verbul „a asculta” la modul perfect compus inversat cu pronume personal în cazul acuzativ.
.....................................................................................................................................
8.Verbul „a asculta” la modul prezent cu pronume în acuzativ și prinume în dativ.
.....................................................................................................................................
9.Pronume de întărire în cazul dativ.
.....................................................................................................................................
10.Pronume demonstrativ de diferențiere în cazul acuzativ.
.....................................................................................................................................
11.Adjectivul nehotărât „tot” în cazul genitiv.
.....................................................................................................................................
12.Pronumele nehotărât „tot” în cazul nominativ.
.....................................................................................................................................
13.Un pronume nehotărât compus în cazul dativ.
.....................................................................................................................................
14.Pronumele negativ „niciun”.
.....................................................................................................................................
15. „Nici un”
.....................................................................................................................................
6
4. Eseu
Sunt reclamele o necesitate? Argumentați răspunsul cu exemple, într-un eseu de minim 200 de
cuvinte.