TESTE ORAL

Biletul nr.1
Citeste textul cu voce tare.
Ionuț Mareș — Cum faci selecția filmelor? Care sunt criteriile?
Ileana Bîrsan — În primul rând, trebuie să fie pentru intervalul de vârstă potrivit. Nu pot
să le arăt orice. Trebuie să fiu atentă dacă „parental guidance” îmi dă voie să le dau. Cam știu,
dar verific acest lucru. Am verificat pe copiii mei, dar trebuie să știu că nu le arăt ceva ce nu
trebuie. În al doilea rând, criteriile țin de mai multe lucruri: atâta vreme cât vreau să le fac o
istorie prin cinema, fără să le fac istorie, evident că pornesc cu Buster Keaton, Chaplin [...]. Am
făcut o selecție cronologică. Am început nu numai cu Chaplin, am început și cu „Nanook”, care
e film documentar. Întâi, am avut reticențe, dar a fost foarte bine primit. Sunt filme care au făcut
istorie si care au rămas în istoria cinematografului nu neapărat ca filme pentru copii sau despre
copii. Mai am Jacques Tati, mai am Spielberg, ajung la Wes Anderson. E o mică trecere prin
cinema, dar fără să se știe că e o istorie. Nu fac istorie. Le grupez materialele pe mici teme:
prietenie, relații între părinți si copii, libertate. Dar le iau cronologic, să vedem cum se schimbă,
de exemplu, prietenia între părinți și copii, începând de la filmele mute. Copiii nu-si dau seama
că fac asta. Nu le dau ani foarte mulți, dar le scriu numele autorilor si titlurile filmelor, pentru
că e bine să li se întipărească în minte un nume, un titlu. [...] La cei de liceu, discursul este altul
si intenițile sunt altele. Cu cei de la liceu sunt mai multe programe. La cel pe care l-am făcut eu
– o săptămână, cinci zile, în vacanță, câte un film pe zi – au fost filme mari, din epoci si spații
foarte diferite, dar au fost si filme precum „Rashomon”, „Opt si jumătate”, „If ;”.
(Ionuț Mareș, Interviu cu Ileana Bîrsan, în Ziarul Metropolis, 3 mai 2015)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre necesitatea formării unei culturi cinematografice în școală?
Motivează-ți răspunsul.

Biletul nr.2
Citeste textul cu voce tare.
31 Decembrie 1959
Ovreiul de peste 82 de ani, micul pensionar din București, mi s-a dovedit dintr-o dată, și
în chipul cel mai simplu, capabil de simțăminte autentic senatoriale.
După ce i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, mi-a vorbit:
- Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia ca șovăi, că poate să încapă și
posibilitatea să-ți trădezi prietenii. În afaceri, când spui lasați-mă să mă gândesc înseamnă că ai
și acceptat. Pentru nimic în lume să nu primești a fi martor al acuzării. Hai, du-te chiar acum!
Eu il știu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara trăsurii – marțial;
când în timpul mișcărilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniformă și cu sabia
scoasă din teacă, dar teatru tot îmi vine a crede că joacă, măcar nițel. Mă uit la el mai mult pe
furiș, mi-e teamă să nu constat că bravează. Îi arăt că acum nu găsesc pe nimeni și că nici să
stau la poarta Securității cu geamantanul lângă mine pâna luni n-are nici un Dumnezeu,
eroismul fiind foarte aproape de caraghioslâc. Și-i mai arat ce înseamna închisoarea cu
adevărat, că e bătrân, că va rămâne singur cu o pensie tare mică; să nu se aștepte la mila
nimănui și nici la vizite; și-apoi mi-este frică; și-apoi nu mi se cere la urma urmei decât să
declar adevărul; și nu ne vom mai vedea niciodată; și-asa i-am făcut numai necazuri toată viața,
măcar acum la sfârșit să-i îndulcesc o leaca zilele; și, ce mai la deal la vale, perspectiva
închisorii, a suferinței, și pe deasupra gândul la nenorocirea lui, mă îngrozește. (Iminența
durerii mereu ne înduioșează și căința, cățel cuminte, vine pe urma pașilor ei.)[…]
- E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopțile le vei avea liniștite
(trebuie să repet ce mi-a spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu), vei dormi bine. Pe când,
dacă accepți să fii martor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi
îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și
calmante; abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea, chinuitor de treaz, să te perpelești, ca un
nebun. Cată-ți de treabă! Hai, nu mai ezita!
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul
dat:
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic,
narativ etc.)? Motivează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre rolul părinților în formarea caracterului tinerilor? Motivează-ți
răspunsul.

Biletul nr.3
Citeste textul cu voce tare.
După opinia mea în societatea contemporană rolul literaturii este la fel de important ca
şi rolul ştiinţei. Literatura (şi aici am în vedere evident numai literatura majoră, valoroasă)
reprezintă specificitatea umană în cel mai înalt grad, impulsionează sensibilitatea şi educă prin
forţa exemplului particular latura generală de nobleţe şi de sublim a sentimentelor ca act de
conştiinţă.[…] Literatura (şi subliniez din nou, nu mă refer decât la literatura autentică, iar nu
la subprodusele ei), reflectând raporturile individului cu societatea, nu poate fi privită ca un
sistem unitar (după cum pot fi privite ştiinţele abstracte care au tendinţa de a descoperi şi
descoperă legi), fenomenul literar trebuie înţeles profund diferenţiat, tendinţa literaturii fiind nu
aceea de a opta şi a acorda tensiune emoţională legilor, de a reprezenta legile prin sentimente.
Aceasta nu înseamnă că literatura nu poate descoperi legi. Ea poate descoperi şi legi noi, şi nu o
dată scriitorii au fost precursorii unor descoperiri ştiinţifice, dar sensul principal al literaturii
este de a transmite prin sentimente (ca act de conştiinţă) legile naturii şi mai cu seamă legile
naturii umane. De aici decurge şi forţa educativă a literaturii, înţelegându-se prin forţă
educativă nu transformarea şi modificarea spontană a cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în
conştiinţa cititorului respectiv, a unei opţiuni mai desluşite către nobleţe şi sublim.
Deci, rolul literaturii în societatea contemporană este de o importanţă covârşitoare.
Atâta timp cât oamenii vor comunica prin vorbire, va exista şi literatură. Cu cât mijloacele
tehnice de comunicare se vor perfecţiona (tiparul, discul, magnetofonul, radioul,
cinematografia, televiziunea), şansele de circulaţie ale literaturii sunt sporite. Literatura, în
esenţa ei, nu ţine neapărat de cuvântul scris. Viitorul literaturii sunt convins că va coincide cu
viitorul omului. Nu împărtăşesc câtuşi de puţin pesimismul panicard al celor care cred că
tehnica va desfiinţa interesul faţă de literatură.
(Nichita Stănescu, Rolul literaturii)
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din
textul dat:
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic,
narativ etc.)? Motivează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre aportul tehnicii la dezvoltarea literaturii în viitor? Motivează-ți
răspunsul.

Biletul nr.4
Citeste textul cu voce tare.
Principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea) ajunge, în 1912, să susţină un
bacalaureat nemaiîntâlnit până atunci în România. O comisie specială, formată din profesorii
care-l pregătiseră înainte, a fost însărcinată de Carol I să-l verifice pentru acordarea
certificatului de absolvire. […]
Examenul – pe care Carol I îl dorea „complet şi amănunţit”, conform procesului verbal
– va avea loc pe 26-29 iunie 1912, la Castelul Peleş din Sinaia, unde Comisia s-a deplasat de la
Bucureşti. Urmau a fi probe de limba latină, matematică, fizico-naturale, limba franceză, o
„dizertaţiune”, limba germană, probe orale şi „ex tempore” din filosofie şi istorie.
Au participat Carol I, care a prezidat, principele moştenitor Ferdinand şi soţia sa Maria,
fraţii şi surorile celui examinat. Comisia propunea candidatului mai multe subiecte, din care
acesta îşi alegea unul. La limba română a ales Principalele calităţi ale operei lui Caragiale;la
filosofie şi istorie, din cele 20 subiecte, a luat Politica Rusiei în Orientul Europei până la 1774.
Notele obţinute:limba română – 9;matematici – 8,50; franceză – 9;ştiinţe fizico-naturale –
9;germană – 8, 50;latină – 7; dizertaţia la istorie – 10; filosofie – 10. Media generală – 8, 81.
Calificativul „Admis”.
(Petre Țuțea, Bacalaureat la castel, în revista Historia)
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din
textul dat:
a. Precizează care sunt factorii comunicării din textul dat.
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic,
narativ etc.)? Motivează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre modul în care s-a desfășurat bacalaureatul principelui Carol?
Motivează-ți răspunsul.
 Biletul nr.5
Citeste textul cu voce tare.
Definiția genealogică a limbii române. Limba română este limba latină vorbită în mod
neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate
(Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia superioară și inferioară) din momentul pătrunderii
limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre.
Acei care ne-au transmis limba latină din tată-n fiu, în aceste părți dunărene, au avut
întotdeauna conștiința că vorbesc aceeași limbă (latina),spre deosebire de cei care vorbeau alte
limbi. Se poate deci vorbi, în acest caz, de „voința” vorbitorilor de a întrebuința o anumită
limbă, și nu alta.
Această limbă a suferit, însă, transformări neîncetate, atât prin evoluția ei normală, cât
și prin influența exercitată de limbile cu care a venit în contact.
Teritoriul de formație. Limba română s-a dezvoltat pe o largă bază teritorială
romanizată, cuprinzând provincia Dacia nord-dunăreană propriu-zisă, adică, în primul rând:
Oltenia, Banatul și Ardealul, și, în al doilea rând, Muntenia și sudul Moldovei, precum și zona
sud-dunăreană învecinată de-a lungul fluviului, Dobrogea, iar la vest și sud-vest, provinciile
romanizate ce au stat întotdeauna în strâns contact, atât administrativ, cât și comercial, cu
Dacia: Pannonia, Dardania și cele două Moesii.
(Al. Rosetti, Istoria limbii române)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul
dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre importanța cunoașterii istoriei limbii române? Motivează-ți
răspunsul.

Biletul nr.6
Citeste textul cu voce tare.
Ca la trei ore depărtare de Râmnic, pe un braț de pământ ce din poalele Carpaților se
întindea deasupra Oltului, este zidită Cozia. Ca operă de arhitectură, mănăstirea aceasta nu
diferă întru nimic de cele mai multe. Numai numele fondatorului deșteaptă niște suvenire
mărețe, nutrite încă de zgomotul valurilor care udă înaltele ziduri și se închin în treacăt țărânii
eroilor. De ceealaltă parte a râului, un șir de munți acoperiți de arbori formează mănăstirii o
statornică barieră, care o apără despre răsărit și oprește razele soarelui de a tulbura fără timp
(la 1386) repaosul părinților. Oltul, în mărețele lui capricii, aci desfășoară cu fală undele sale,
aci strecurându-se ca un șarpe printre două stânci, ce se par a se împreuna ca să-i închiză dr
umul, își răzbună prin urlete sălbatice de strâmtorirea ce suferă, și spărgându-se cu furie de
pietroasele lor temelii, pare a le amenința că, ajutat de timp, va surpa odată culmea și trufia lor.
În cea dintâi intrare, la ușa bisericii, este un tron de piatră, și vulturul cu două capete
ține deasupră-i coroana regală. În acel tron spun că se odihnea Mircea, care se află pictat
înăuntrul bisericii, june încă, după cum era când a fondat-o. Statura lui e de mijloc, chipul blând
și voios, ochii mari și albaștri, părul castaniu-blond și bucălat. O parte din îmbrăcămintea lui e
vechiul costum al cavalerilor cruciați: veșmânt scurt și spată, călțuni și culți, la genunchi are
cusuți în fir vulturi cu două capete, pe deasupra poartă mantie roșie cu marginară de aur, și pe
cap o coroană. Valorosul domn este înmormântat în biserică, în cea dintâi intrare; două mari
pietre acoperă mormântul. Inscripțiunea uneia a început a se șterge, încât abia poți descifra
câteva cuvinte și numele Mircea, iar pe cealaltă se citesc deslușit aceste cuvinte: „Aici odihnește
maica Teofana călugăriță, cu fie-sa doamna Florica și fiul seu Nicolae-vodă, leat 1425.".
Descoperire neașteptată și plăcută! Familia lui Mihai Viteazul în același mormânt cu bătrânul
Mircea.
(Grigore Alexandrescu, Cozia)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Ce se poate deduce din text despre emițătorul mesajului (atitudine, perspectivă, intenții)?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre importanța vizitării unor monumente ale patrimoniului românesc?
Motivează-ți răspunsul.

Biletul nr.7
Citeste textul cu voce tare.
Art. 5
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele
informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul
de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale
functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul,
numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care
persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public
solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin
informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1) .
Art. 6
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in
conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora,
informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(Legea 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Ilustrează două caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre necesitatea cunoașterii legilor țării? Motivează-ți răspunsul.

Biletul nr. 8
Citeste textul cu voce tare.
iunie 1882
Îngerul meu blond,
Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii
Domnului, dacă ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci
imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor - dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr
dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea
amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și
când nu ești.
Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de
viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi ingrediența fatală a oricărei gândiri
la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu trebuie să știi, Veronică, că
pe cât te iubesc, tot așa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi
închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea
că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori
pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea
dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe
de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie,
unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut
să nu te fi văzut niciodată. […] Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu
apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară
de tine. […]
Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și
părul și ochii și coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate
tocmai când vei ști că te iubesc, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea
lui Emin

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul
dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memorialistic,
narativ etc.)? Motivează-ți răspunsul.
c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?

2. Care este opinia ta despre publicarea corespondenței unui om de cultură? Motivează-ți

răspunsul.