Sunteți pe pagina 1din 30

Biletul nr.

“VÂNǍTOARE. Simbol inițiatic, vânătoarea sintetizează sensurile marilor încercări, printre care măsurarea
cu forța irațională, săvârşirea sacrificiului de sânge, lupta pentru supraviețuire. Toate probele de dobândire a
condiției eroice, lupta, jertfa sacramentală şi atitudinea războinică fac parte din codul cavalerului medieval
şi consfințesc maturizarea ființei masculine. Vânătoarea are, însă, şi funcție ritualică, derivată din caracterul
ei de taină capitală prin care se reface simbolic scenariul vieții.”
(Doina Ruşti, Dicționar de teme şi simboluri)

[Citeşte textul cu voce tare.]


1.Ce poți deduce despre autorul textului şi despre situația de comunicare?
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
De ce crezi că semnificațiile vânătorii sunt asociate ființei masculine?
2. Care este opinia ta cu privire la importanța cunoaşterii simbolurilor? Susține, cu argumente, opinia
prezentată.

Biletul nr. 2

“Ora cinci, lucrat acasă, pe drum spre facultate, soare, parc, cu Ghițu David despre fetița lui şi despre
patinaj. Intru în birou, dau un telefon, ies, trag uşa după mine, cheile înăuntru, caut până la douăsprezece
femeia, să-mi deschidă, n-o găsesc. La douăsprezece, îmi deschide Feri, fraudulos, cu o cheie a lui. Plec,
frizer, frizeriță, prânz, somn, cafea, ceartă cu T, la şase la Orizont. Citeşte Marcel Turcu, referat Corniş,
conduc. Nepricepător, mă descurc glumind. Pe drum spre casă Ioona Rauschan, necazurile ei din județul
Caraş-Serverin. Cina, mă împac cu T, lectură din Saint-Beuve şi România literară până la unsprezece
patruzeci şi cinci.”
(Livius Ciocârlie, Cu dinții de lână)

[Citeşte textul cu voce tare.]


I.Ce poți deduce despre autorul textului şi despre situația de comunicare?
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
De ce crezi că textul se construieşte în principal prin recursul la enumerație?
II. Care este opinia ta cu privire la importanța scrierii unui jurnal? Susține, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 3

„Ca la trei ore departe de Râmnic, pe un braţ de pământ ce din poalele Carpaţilor se întinde deasupra Oltului, este
zidită Cozia. Ca operă de arhitectură, mănăstirea acesta nu diferă întru nimic de cele mai multe. Numai numele
fondatorului deşteaptă nişte suveniri măreţe, nutrite încă de zgomotul valurilor care ud înaltele ziduri şi se închin în
treacăt ţărânii eroilor. De cealaltă parte a râului, un şir de munţi acoperiţi de arburi formează mănăstirii o statornică
barieră, care o apără despre răsărit şi opreşte razele soarelui de a tulbura ... repaosul părinţilor. [...]
Ziua începuse a se ascunde dupe munţii de la apus, mai luminând încă puţin culmele cele din faţă. Apropierea serei da
obiectelor colore fantastice şi deştepta nenumăratele voci ale singurătăţii. [H]otărâţi a pleca a doua zi de la Cozia, ne
mai suirăm o dată în foişorul ce dă asupra Oltului: de acolo preumblarăm căutătura noastră pe deşertele-i ţărmuri, şi
îndeplinind lipsa talentului cu entusiasmul pentru gloria naţională, plătirăm un tribut de laude meritate valorosului
Mircea, prin poezia intitulată: Umbra lui Mircea sau O seară la Cozia.”
(Gr. Alexandrescu, Cozia)
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare ?
• Cine este?
• Cui se adreseaza?
• Ce tip de text este acesta?
• Prezinta contextul in care este construit mesajul.
• Prezinta opinia autorului cu privire la spatiul in care a fost ctitorita manastirea Cozia.
2.Care este opinia ta despre importanta promovarii frumusetilor patriei in contextul actual? Sustine, cu
argumente, opinia prezentata.
Biletul nr. 4

,,După pacea de la Kuciug- Kainargi(1774) parvenitismul devenise deja tipic pentru societăţile sud-est –
europene;deplasarea de la naţional la social se produce, cu un decalaj de câteva decenii, în fiecare din ţările
din zonă.(....) Panait Istrate vorbea despre legea orientală a parvenitismului eroic.(...) Prozatorii nu mai pun
accentul pe trăsăturile care îi caracterizează din punct de vedere al naţionalităţii, al religiei şi al rasei (turc,
grec,mahomedan, ghiauri), ci pe caracterele tipice , sociale şi psihologice. Tipul literar devine fructul unui
proces literar analog la românul Nicolae Filimon, la bulgarul Liuben Karavelov sau la sârbul Jakov
Ignijatovic.,,
( Mircea Muthu- Literatura română si spiritul sud-est european)
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
Care este atitudinea autorului faţă de parvenitism în societate şi literatură în această perioadă istorică?
2. Care este opinia ta despre modul cum se reflectă în literatură acest tip de personaj. Susţine cu argumente
opinia prezentată.

Biletul nr. 5

“O altă valoare a “epocii” era familia – mica familie care presupunea ascultare şi respect faţă de părinţi (dar
şi faţă de acei bunici “idilici” de la ţară care de cele mai multe ori erau tot la oraş, în cartiere mai mărginaşe,
la “casă cu curte”) şi marea familie (cu mama şi tatăl noştri, ai tuturor). Pentru că eram nişte copii schizoizi,
acasă această valoare se “traducea” prin: “Să nu spui ce-avem în casă!”, “Nu ne face viaţa mai grea decât
este!” şi, în plus, “Ăia doi sânt nişte tâmpiţi, dar să nu spui la nimeni, că ne leagă!”. Aveam nişte părinţi
trişti, dar care, spre deosebire de părinţii de astăzi, aveau timp de noi (oricum nu aveau altceva de făcut,
după cele opt ore “regulamentare” de program).”

(Adina Popescu, Valori din copilărie – Dilema Veche, nr. 301 / 19.11.2009)

1. Identifică şi prezintă trei componente ale situaţiei de comunicare.


2. Menţionează două argumente pentru încadrarea textului într-un anumit stil funcţional.
3. Exprimă-ţi opinia referitoare la afirmaţia din ultimul enunţ, privind relaţia între părinţi şi copii.

Biletul nr. 6

Se dă textul :

,,Cărţile sunt ca oamenii. Pe multe le întâlneşti la tot pasul, dar nu-ţi produc nicio impresie : le uiţi
imediat. Cu unele te întâlneşti de nevoie. Sunt altele pe care îţi aminteşti că le-ai iubit, dar nu-ţi mai spun
nimic, şi câteva care pur şi simplu n-au vrut să te iubească. Dar sunt şi cărţile de care rămâi cumva
îndrăgostit : crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atât de tare dorul... Sau cărţile cărora le-ai presimţit
miracolul, fără să le fi cunoscut vreodată. Cărţile gata să te iubească, adunate pentru tine în colecţia
CARTEA DE PE NOPTIERĂ”.

(Textul este reprodus după coperta a IV-a a cărţilor din colecţia ,,Cartea de pe noptieră”, ed.
Humanitas)

[Citeşte cu voce tare textul.]


1. Ce poţi deduce despre autorul/autorii textului?
▪ Cui se adresează textul?
▪ Ce tip de text este acesta, în funcţie de scopul comunicării?
▪ Pornind de la experienţa personală de lectură, exemplifică ( cu titluri, autori) unul dintre tipurile de
carte luate în considerare în textul dat. Argumentează-ţi răspunsul.
2. Care este opinia ta cu privire la rolul lecturii în viaţa unui om? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 7

“ Primul paradox al domeniului român se referă la poziţia sa în spaţiul cultural european. Geografia şi
istoria au plasat România între Europa centrală, Europa răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de
latinitate pierdute într-o mare slavă şi ungară. Aceasta a dus la apariţia a ceea ce eu voi numi paradoxul
apartenenţei. [...] Spaţiul român s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite şi, asemeni oricărui
spaţiu de frontieră, şi le-a apropiat, diferenţiindu-se în acelaşi timp de fiecare din ele. [...]
Diverse schimburi şi influenţe s-au încrucişat pe teritoriul românesc, uneori amestecîndu-se, alteori
anulându-se reciproc şi, adeseori, fiind absorbite în profunzimea pămîntului, dar nici una dintre ele nu a
reuşit să se impună într-un mod atât de hotărâtor încât orice diferenţă să fie ştearsă şi România să se
integreze într-una din zonele vecine. Românii şi-au creat propria lor cultură, acceptând un minim de
elemente comune cu fiecare zonă vecină, minim care făcea posibil contactul cu aceasta şi care a servit, în
acelaşi timp, tocmai pentru a o diferenţia de celelalte zone vecine. Datorită unei asemenea arte au reuşit ei să
echilibreze caracterul, altminteri divergent, al acestor numeroase influenţe.”
(Sorin Alexandrescu, Paradoxul românesc)
1.Cărui tip de text se încadreaza fragmetul citat?
2.Care este ipoteza/tema acestui text si ce argument ofera autorul în susţinerea acesteia?
3.Exprimă-ţi opinia referitoare la o idee din fragmentul de mai sus.

Biletul nr. 8

„ Etnogeneza românilor apare astfel ca având trei componente fundamentale:substratul geto-dac; stratul
roman; adstratul slav. Limba română este o limbă latină,structura gramaticală şi cea mai mare parte a
fondului principal de cuvinte (60%)fiind de origine latină. Formarea poporului român a urmat aceleaşi faze
ca şietnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor şi portughezilor. Şi în cazul acestor popoare se întâlnesc
cele trei componente de bază, substrat, strat şi adstrat. Astfel,de exemplu, la francezi, substratul este celto-
gallic, stratul roman, iar adstratul germanic (numele însuşi al poporului vine de la neamul germanic al
francilor). Aportul slav are o pondere însemnată în lexicul limbii române, dar el nu a afectat caracterul latin
al acesteia. Sugestivă în această privinţă este statistica privind vocabularul poeziilor lui Mihai Eminescu,
poetul nostru naţional: din cele 3607 de cuvinte „ 46,60% sunt de origine latină şi au o frecvenţă de 83%, pe
când cuvintele de origine slavă, reprezentând 18,81%, au o frecvenţă de 6,93%”. Al. Rosetti).
Odată cu încheierea etnogenezei românilor, în secolele VIII – IX, apar şi primele menţiuni în sursele
externe despre români. În aceste izvoare, ei sunt denumiţi vlahi, valahi, volohi, blachi, variante al unui
termen care, după ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii germani pentru a-i numi pe romani şi
galii romanizaţi şi a sfârşit prin a fi folosit pentru a-i numi pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea
germană, el a trecut apoi în cea slavă, pentru a-i desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, şi de
la ei în alte zone etnico-culturale.”
(Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului roman)
1.In care tip de text se încadreaza fragmetul citat?
2. Care este ipoteza/tema acestui text si ce argument ofera autorul în susţinerea acesteia?
3.Exprimă-ţi opinia referitoare la o idee din fragmentul de mai sus.
Biletul nr. 9

„Cei mai mulţi oameni cred că a asculta este un proces pasiv. Gordon combate această părere, deşi a
constatat cât se poate de clar, că ascultatul în tăcere (în cazul unui partener taciturn care nu îşi întrerupe
interlocutorul) reprezintă unul dintre semnalele de exprimare ale acceptării. El adaugă însă că această tăcere
nu trebuie să se prelungească prea mult timp. Altminteri vom fi puşi în situaţia [...] în care lipsa unui mesaj
de acceptare va fi interpretată ca pe un mesaj indirect de neacceptare. [...] Omul este o fiinţă dialogală, el
întreţine o conversaţie cu cineva pentru că simte nevoia acestui lucru. Dacă într-o atare situaţie se confruntă
cu o atitudine de neacceptare de orice fel, atunci sentimentul de inconfort instalat, îl va împiedica să
comunice eficient, adică să expime ceea ce îşi propusese iniţial. Deci, ascultarea activă este cât se poate de
necesară în cazul în care intenţionăm să cultivăm relaţii interindividuale autentice, adică împărtăşind
sentimentele, grijile, nevoile sau bucuriile semenilor noştri.”
(Vera F. Birkenbihl, Antrenamentul comunicării.Arta de a ne înţelege)
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cine este? Cui se adresează? Ce tip de text este acesta? Care este tema comunicării?
2. Care este opinia ta referitoare la importanţa cunoaşterii principiilor ascultării active? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 10

„Art.3. (1) Doctoratul este de două tipuri: doctorat ştiinţific şi doctorat profesional.
(2) Doctoratul are două componente: un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate (PPUA)
şi un program de cercetare ştiinţifică (PCS), finalizat prin teza de doctorat.
Art.4. (1) La Universitatea ”Dunărea de Jos ” din Galaţi se organizează, cu aprobarea Ministerului
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, numai doctoratul ştiinţific, în următoarele domenii: Inginerie mecanică,
Inginerie industrială, Ingineria sistemelor, Inginerie electrică, Calculatoare şi tehnologia informaţiei,
Ingineria materialelor, Chimie, Economie, Management, Istorie, Filologie.
(2) Pentru domeniile noi de doctorat, care apar odată cu dezvoltarea ştiinţei sau pentru domeniile
fundamentale în care Universitatea ”Dunărea de Jos” îşi extinde oferta educaţională, se pot valida noi
conducători de doctorat şi se pot organiza noi şcoli doctorale.”
(Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat
la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi)
1. Precizează elementele situaţiei de comunicare din textul dat (emiţător, receptor, mesaj).
2. Care este opinia ta despre importanţa desăvârşirii educaţiei pe tot parcursul vieţii? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.

Biletul nr. 11

„Spânzurat de aer printre ramuri


se frământă in mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o raza.
Se tot zbate, indrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă – visătorul.”
(Lucian Blaga, Visătorul)
1. Precizează tema, scopul şi particularităţile de realizare a funcţiei poetice în textul dat.
2. Care este opinia ta referitor la importanţa stabilirii unui ideal în viaţă şi la sacrificiile necesare atingerii
acestuia? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 12

"Instituţia culturală" a literaturii


Studenţi, cadre didactice, oameni de cultură şi artă vor avea parte astăzi şi mâine de un regal intelectual de
excepţie.
Organizată de Centrul de Excelenţă pentru Studierea Identităţii Culturale (Universitatea din Bucureşti), în
colaborare cu New Europe College şi Institutul Cultural Român, conferinţa IMITATIO - INVENTIO: The
Rise of Literature from Early to Classic Modernity este cel de-al şaselea eveniment internaţional sub aceste
auspicii. Cu acest prilej se vor reuni personalităţi ale studiilor anglistice din Europa (Bulgaria, Republica
Cehă, Croaţia, Finlanda, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, România, Ungaria), America
(Statele Unite, Canada) şi Orientul Mijlociu (Liban), având ca principal invitat pe prof. Carlo Ginzburg,
căruia i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, joi, la Sala Senatului a Universităţii din Bucureşti.
Agenda academică a evenimentului gravitează în jurul conceptului de determinare istoric-culturală,
"instituţia culturală" a literaturii fiind principalul punct de referinţă.
(Magda Cristina Ursache, Jurnalul naţional. 13/11/2009)

1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?


Cine este? Cui se adresează? Ce tip de text este acesta? Care este tema comunicării? În ce stil funcţional
se încadrează?
2. Exprimă-ţi opinia referitor la importanţa cunoaşterii aspectelor culturale în dezvoltarea personalităţii
omului.
Biletul nr. 13

„E în toiul verii, când serviciile publice încep dimineaţa la 7 şi sfârşesc la 2 d. am. Toată noaptea a bântuit
căldură apăsătoare şi acuma, pe un cer senin, a răsărit soarele, ameninţând cu groaznică dogoare. Ce are să
fie peste zi?
Sunt 7 ceasuri fără 10 minute de dimineaţă. În biuroul registraturii generale a unei mari administraţiuni,
impiegatul îşi pregăteşte registrul, aşteptând să bată ceasul, ca să ridice oblonul de la ferestruia pe unde i se-
nmânează corespondenţa oficială şi petiţiile particulare. Pe când se şterge de sudoare, gândind la cine ştie
ce, aude ciocănituri la oblonul lăsat. Se uită la ceasul său, regulat adineaori după cel oficial: 7 fără 5
minute… Dă din umeri, se şterge iarăşi şi gândeşte mai departe… Ciocăniturile de afară au trecut; dar peste
câteva momente iar încep cu mai multă tărie şi insistenţă. Impiegatul dinăuntru se uită iar la ceas: 7 fără 2
minute. Dă din umeri, se şterge de sudoare şi-şi urmează gândurile intime… Ciocăniturile se-ndoiesc cu
violenţă… În sfârşit cele două minute au trecut: ceasul arată 7 punct. Impiegatul trage zăvorul şi ridică
oblonul, lăsând ferestruia închisă numai cu geamul. Se uită afară. La geam e un domn, care aşteaptă;
probabil acela ciocănea. Impiegatul ridică geamul.”
(I. L. Caragiale, Petiţiune)

1. Precizează elementele situaţiei de comunicare din textul dat (emiţător, receptor, mesaj).
2. Exprimă-ţi o opinie argumentată în raport cu importanţa respectării regulamentelor şi a normelor de
conduită în societate.

Biletul nr. 14

Citeşte expresiv următorul text:


“Reporter: Indicați-ne câteva aspect legate de începuturile dumneavoastră literare. Ce amintiri deosebite
păstrați din acei ani?
Marin Preda: Eram corectori la ziarul „Timpul”. Scrisesem o schiță intitulată „Salcâmul”. Intr-o dimineață
de iunie, tatăl meu s-a apucat să taie cel mai falnic salcâm din grădina noastră. Acoperea cerul. Acest salcâm
era chiar copilăria mea. Tata era crunt şi întunecat. Nu numai eu, dar şi restul familiei ş i nici vecinii nu au
înțeles ce l-a împins să facă acest lucru. Si nici n-a răspuns la întrebările noastre nedumerite. Această
enigmă a copilăriei am exprimat-o, fără s-o dezvălui, în schița mea, care a apărut în pagina a doua a ziarului.
Astfel am devenit scriitor. Era anul 1942, era război, dar eu aveam douăzeci de ani şi trăiam bucuria de
lumină şi speranță a debutului.”
(Interviu cu M. Preda, în vol. Creație şi morală)

a. Stabileşte tema textului.


b. Identifică tipul de discurs.
c. Alege scopul mesajului: informare, publicitate, educativ, estetic.

II. a. Numeşte trei proprietăți generale ale stilului.


b. Selectează trei termeni cu nuanță conotativă.
c. Identifică trei elemente ale dimensiunii afective a textului.

III. a. Formulează într-un enunț atitudinea emițătorului;


b. Selectează o construcție sintactică greşită;
c. Reformulează enunțul incorect conform normelor în vigoare.
Biletul nr. 15

„Târgul Kilipirim de carte, muzică şi film (în cadrul căruia participă peste 30 de edituri), va avea loc
între 18 şi 22 noiembrie, la Sala Dalles din Bucureşti. Nu va lipsi la această ediţie nici tradiţionala tombolă,
la care sunt invitaţi să participe toţi vizitatorii Târgului Kilipirim. Patru câştigători, ale căror nume vor fi
anunţate duminică, 22 noiembrie, ora 14:00, la Galeria Dalles, vor pleca acasă cu câte trei kilograme de
carte.”
(Sebastian S. Eduard, „Cărţi la kilogram!”, Jurnalul naţional)
Citeşte textul cu voce tare:
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cui se adresează?
Cum explici semnificaţia titlului?
2. Susţine, prin câte un argument, faptul că textul citat este de tip informativ, respectiv, de tip publicitar.
3. Explică, apelând la cel puţin un argument, caracterul interdisciplinar al artelor enumerate.
4. Care este opinia ta despre importanţa cărţilor şi a unui târg de carte. Argumentează-ţi opinia.

Biletul nr. 16

"Nu ştiu cum se face, dar, în partea noastrã de lume, drumul de la proiect la realizare, chiar pentru
construcţiile fireşti şi absolut necesare, este foarte lung şi pretinde eforturi uriaşe, adesea imposibil de
depãşit. Gãsim, de exemplu, soluţii tehnice neaşteptate pentru a repara sau a porni un agregat, dar nu suntem
capabili sã construim douã piese identice, sã facem, adicã, nişte lucruri din zona normalului, a banalului.
Imaginãm şi proiectãm mari construcţii în mijlocul Bucureştiului, însã ne scapã din vedere cã o treime din
oraş este necanalizat, neasfaltat, cu case din pãmânt pe care le poate deteriora chiar şi o ploaie mai zdravãnã.
Pe vremea când se trãia pe cartele, într-o sãrãcie ca în zilele de dupã rãzboi sau ca pe timpul nãvãlirilor
barbare, Ceauşescu îşi vedea de construcţiile sale.
Azi, aceleaşi „planuri din cuţite şi paharã“, aceeaşi strãveche neaderenţã la realitate: ne iau apele şi
vânturile, sãrãcia a atins culmi nebãnuite, dar urmaşii sãi imagineazã partide mamut, unice aproape, care sã
le asigure perpetuarea puterii, cu toate cã aici, aux portes de l Orient - pentru a folosi sintagma lui Poincaré,
poate mai mult ca oriunde, construcţiile de orice fel nu sunt niciodatã pentru cine se pregãtesc…
De ani şi ani de zile, de exemplu, sunt inundate exact aceleaşi zone, se revarsã aceleaşi ape, dar aşteptãrile
oamenilor au rãmas şi vor rãmâne, se pare, simple aşteptãri fiindcã, în realitate, nimeni nu are grijã de
nimeni, nimeni nu se simte rãspunzãtor de nimic, toate se terminã cu plictisul ce urmeazã eternelor
scandaluri, în înfruntarea dintre vis şi realitate câştigând aproape întotdeauna visul. Sigur e cã atât oamenii
cât şi guvernul au crezut şi, desigur, sperã cã anul viitor nu va mai ploua atât de mult. Ceea ce nu s-a
întâmplat şi nu are cum sã se întâmple. În rest, în spaţiul în care nu realitatea conteazã, ci ceea ce îşi
imagineazã lumea despre ea, jocurile fanariote de-a justiţia, legalitatea şi moralitatea, în care mascaţii şi
cãtuşele sunt oferite în locul pâinii, ocupã toate ecranele, spaţiile media şi minţile celor care sperã cu eternã
candoare în mai binele acestor schimbãri."
( AUGUSTIN BUZURA, Cultura şi jocurile fanariote,in revista Cultura nr. 14/2006)
1. Identifică tipul de text (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) şi precizează perspectiva
emiţătorului şi ipostaza/ ipostazele acestuia.
2 .Compară faptele din text pe baza unei relaţii de tipul: asemănare-deosebire; perimat-modern; eficient-
ineficient; general-particular.
3 .Exprimă -ţi o opinie argumentată despre afirmaţia autorului: “. În rest, în spaţiul în care nu realitatea
conteazã, ci ceea ce îşi imagineazã lumea despre ea, jocurile fanariote de-a justiţia, legalitatea şi moralitatea,
în care mascaţii şi cãtuşele sunt oferite în locul pâinii, ocupã toate ecranele, spaţiile media şi minţile celor
care sperã cu eterna candoare în mai binele acestor schimbãri.
Biletul nr. 17

“Mi-am recitit acest lung manuscris si dincolo de ceea ce el contine, m-a uimit barbaria concretului, pe
larg etalat, si cu placere vizibila, si pe care nu l-am putut ocoli fiind incredintat ca astfel m-asi fi chinuit
indelung, fara sa obtin spiritualmente, eliberarea totala a constiintei mele de ceea ce am trait. Am fost ispitit,
o clipa, sa-l arunc pe foc. Si totusi, mi-am spus, trebuie sa-i dau drumul sa mearga. Multi dintre semenii mei
au gandit poate la fel, au jubilat ca si mine, au suferit si au fost fericiti in acelasi fel. Mitul acesta al fericirii
prin iubire, al acestei iubiri descrise aici si nu al iubirii aproapelui, n-a incetat si nu va inceta sa existe pe
pamantul nostru, sa moara adica si sa renasca perpetuu. Si atata timp cat aceste trepte urcate si coborate de
mine, vor mai fi urcate si coborate de nenumarati altii, aceasta carte va marturisi oricand:… daca dragoste
nu e, nimic nu e!...”
( Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni)
[Citeste textul cu voce tare.]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
Cui i se adreseaza textul?
Ce tip de text este acesta?
Care este punctul de vedere al personajului despre iubire?
2.Care este opinia ta despre ideea exprimata in finalul fragmentului? Sustine, cu argumente, opinia
prezentata.
Biletul nr. 18

“De nu gresesc, apostolul Pavel spune undeva, intr-o Epistola, ca la Judecata de Apoi vom da socoteala
pentru fiecare vorba de prisos pe care am rostit-o. Daca e asa, prea putini vor scapa si nu stiu cum ne vom
descurca noi, ceilalti muritori.
Clauza aceasta imi pare, desigur, foarte severa, nu insa si nedreapta. Limbutia si trancaneala sunt pierzanie
curata, nu incape indoiala. Vine o varsta cand cunoastem iuteala timpului si irosirea in zadar a celei mai
mari parti din putinul ce ne ramane. De cel risipit in reverie si lene nu e pacat, cel putin nu totdeauna, dar de
cel care ne jefuiesc flecarii si pisalogii sau de cel pe care-l prapadim noi insine sporavaind de pomana ar
trebui sa ne fie jale.”
(Alexandru Paleologu – Bunul simt ca paradox )
1.Precizeaza aspectele situatiei de comunicare.
Cui se adreseaza textul?
Ce tip de text este?
2.Indica tehnicile argumentative prezente in text.
3.Indentifica tema textului.
4.Care este opinia ta despre pierderea timpului prin reverie, lene si limbutie? Sustine, cu argumente, opinia
prezentata.
Biletul nr. 19

“ La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Milioane de oameni n-au deschis
niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart.
În ce mă priveşte, mă număr printre cei ce nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să
citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de
indispensabilă ca şi cea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Înainte de a mă culca,
seara, îndată ce mă trezesc, dimineaţa, în călătorii, ba chiar şi în tramvai, pretutindeni şi oricând, citesc. Nu
mă pot închipui fără să ţin o carte în mână”.
( Nicolae Manolescu, Cititul şi scrisul )

( Citeşte textul cu voce tare )


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
2. Care este referentul şi scopul comunicării?
3. Menţionează mijloacele de realizare a subiectivităţii.
4. Formulează două răspunsuri posibile la întrebarea iniţială, pornind de la textul dat.
5. Care este opinia ta despre locul pe care trebuie să-l ocupe lectura în activitatea zilnică a unui elev?
Biletul nr. 20

"Constat numai că omul, înainte de a fi persoană reală, prezenţă vie cu drepturi şi hârtii în regulă, este mai
întâi personaj. Se spune despre el că va fi băiat sau fată, că va fi mare, că va fi bleg sau vioi, că va semăna
cu cineva sau cu altcineva, că va avea cutare grupă sanguină sau cutare zodie, că se află aşezat într-o poziţie
normală sau anormală. Toţi am fost cândva personaje, subiecte în propoziţii spuse de persoane reale despre
care nu ştim nimic. În mare măsură, identificarea noastră interioară (câtă e) s-a construit şi pe baza unor date
din cele spuse ori scrise despre noi când nu eram decât personaje."
(Mircea Nedelciu, O zi ca o proză scurtă)
1. Comentează perspectiva din care emiţătorul prezintă mesajul.
2. Precizează două elemente de structură şi de compoziţie ale textului citat (particularităţi ale
organizării textuale, convenţii specifice, tehnici şi structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor
etc.).
3. Exprimă-ţi opinia argumentată în legătură cu distincţia dintre persoană şi personaj, aşa cum o relevă
textul dat.
Biletul nr. 21

"Art. 1. Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţie de interes public, definite astfel prin
prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile
publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul
României.
Art. 2. (b) Prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă
din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul
de exprimare a informaţiei.[…]
Art. 7. (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de
interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în
funcţie de dificultatea, complexitatea,volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării."
(Legea 544/ 2001 privind accesul la informaţiile de interes public)
1. Precizează scopul comunicării şi specificul relaţiei emiţător-receptor în textul dat. Ce tip de text este
acesta?
2. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre importanţa prevederilor unui articol din Legea 544/ 2001,
corelând informaţia din text cu date din alte surse (literatură, mass-media, documente oficiale etc.).

Biletul nr. 22

“ «Burning Man» este un concept care a luat nastere in 1986 mai mult ca un gest singular si care a devenit in foarte
putini ani un fenomen. Astazi peste 40.000 de oameni participa la acest eveniment. Timp de o saptamana oricine este
interesat se poate muta in desert, mai exact in Black Rock Desert, pentru a evada intr-o alta lume. Aici fiecare isi
construieste adapostul (si nu numai) din ceea ce a adus cu el. Este un mod de supravietuire, de creatie si de
experimentare. Nimeni nu este spectator. Te afli acolo pentru a-ti construi bucatica ta de lume refolosind materiale,
redescoperindu-le, redescoperindu-te, liber de orice constrangeri. Cat vezi cu ochii nu exista altceva decat o
multitudine de constructii aparent ciudate in desert. La final, inainte de reintoarcerea in lumea reala, este arsa o silueta
umana de dimenisiuni foarte mari, realizata din deseuri, special pentru acest scop. Pleci asa cum ai venit fara a lasa
nimic in urma. Dar daca toate acestea se intampla intr-o lume a unei irealitati temporare cum ar putea acest concept sa
functioneze in lumea reala?
Containere, europaleti, carton, sticle de plastic, tuburi de beton, deseuri etc... O serie de obiecte, pe care le poti gasi in
orice tara la groapa de gunoi, la fier vechi sau pur si simplu abandonate, dar care pot fi refolosite ca materiale de
constructie. Ce mai ramane din identitatea obiectului initial? Mai conteaza memoria sa? In cazul arhitecturii prea
putin. Refunctionalizarea asigura premizele pentru crearea unei identitati noi intr-un context diferit de cel pentru care
obiectul a fost conceput initial. Doar aspectul brut al materialului, pastrat de cele mai multe ori, ramane ca indiciu al
naturii initiale a obiectului, peste care se construieste cea noua. In acest context obiecte precum containerele sau
europaletii devin elemente prefabricate de constructie. Cum am ajuns aici? Ideea refolosirii materialelor este deja
foarte raspandita in arta .
Este acest fenomen arhitectural un bun raspuns la nevoile actuale ale societatii?’’
(Andreea-Livia Ivanovici, Burning Man, Revista Arhitext nr. 5/2009 )
[ Citeste textul cu voce tare]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
● Cui se adreseaza textul?Unde ar fi putut aparea textul? Care este opinia sa despre conceptul “ Burning
Man ” ?
2.Care este opinia ta despre o evadare in desert care iti va da posibilitatea sa-ti construiesti propria ta
bucatica de lume, sa te redescoperi? Sustine, cu argumente, opinia prezentata.

Biletul nr. 23

„Paris, 15 febr. 1974


Dragă Relu,
Am aici şi poemele lui Blaga şi antologia lui de poezii populare. [...] Zilele trecute am recitit
Luceafărul. Nu are pereche în toată literatura franceză (destul de săracă, de altminteri). Micile poeme pe
care mi le-ai trimis sunt foarte frumoase. Ce limbă avem! Nu cunosc alta mai poetică. Din păcate, e
intraductibilă. Tradus, Eminescu devine aproape caraghios, oricum, teribil de minor şi învechit. Literatura
noastră este şi va rămâne complet necunoscută în străinătate, fiindcă nu avem prozatori mari.
Ţi-am trimis acum două săptămâni nişte cărţi.
Cu drag, Luţ"
(Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă)
[ Citeste textul cu voce tare]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
• Cui se adreseaza autorul?
• Care este relatia dintre emitator si receptor?
• Ce tip de text este acesta ?
• Care este atitudinea autorului fata de limba si literatura româna ?
2. Care este opinia ta despre afirmaţiile din scrisoare ale lui Emil Cioran ?Sustine, cu argumente, opinia
prezentata.
Biletul nr. 24

„A fost un om genial — cine i-a putut tăgădui serios această însuşire? — a dispus de cunoştinţe
neobişnuite în toate domeniile, aşa încât oricând putea uimi pe cei mai mulţi; a avut un spirit elastic cum
cu greu s-ar putea găsi altul, şi, pe lângă aceasta, pătrunzător, ascuţit; a fost un convorbitor care aducea în
discuţie puncte de vedere noi, şi, când nu putea lumina, orbea prin scăpărarea scânteilor [!..]. Chiar biruit în
faţa lumii, el îşi înconjura retragerea de-o strălucire meşteşugită care silea ochii să se închidă şi lăsa
întotdeauna impresia unei superiorităţi omeneşti netăgăduite."
(N. Iorga, B.P. Hasdeu, în vol. Scrieri)
[ Citeste textul cu voce tare]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
• Cui se adreseaza textul?
• Ce tip de text este acesta ?
• Care sunt calităţile lui B.P. Hasdeu prin care autorul fragmentului susţine
afirmaţia iniţială: „A fost un om genial" ?
2. Care este opinia ta cu privire la interesul pe care il poate reprezenta pentru cititorul de astazi un astfel
de text ?Sustine, cu argumente, opinia prezentata.

Biletul nr. 25

„A discuta, va să zică a compara argumentele proprii cu cele ale adversarului şi a distinge cu


dezinteresare care e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva îţi răspunde; când dai aici şi
crapă cine ştie unde, când discuţia, în loc de a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru
vorbe, în subtilităţi, discuţia e stearpă."
(Mihai Eminescu, Opera politică, II)

1. Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?


• Cui se adreseaza textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Precizează cele două modalităţi de a discuta, descrise în text.
2.Optează pentru una dintre cele două modalităţi de a discuta. Sustine, cu argumente, opinia ta despre
modalitatea
Biletul nr. 26

"Sub diferite variaţii de detaliu, omul care locuieşte astăzi continentul nostru se prezintă sub două tipuri
bine definite: occidentalul şi orientalul. Toată civilizaţia occidentală stă într-un singur cuvânt: „aptitudine
creatoare”. Ridicat deasupra mediului, dominându-l prin stăpânire de sine, prin curaj, prin răbdare şi
iniţiativă, occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. El preface ambianţa, sfinţeşte locul, căruia îi
impune legea şi ideea sa şi care îl ascultă docil şi învins. Apuseanul e stăpânul voinţei sale elastice şi ferme
în acelaşi timp şi pentru aceasta e şi stăpânul lucrurilor înconjurătoare. Curajul său e când temerar, când
rezonabil. Ştie să rişte şi să fie în acelaşi timp prudent. El subjugă forţele naturii, sezoanele, fauna şi flora.
Dar mai ales, a inventat tehnica, care i-a devenit aliată ascultătoare. În asemenea condiţii , filozofia sa nu
poate fi decât voluntaristă. El crede că totul e posibil, e optimist în încrederea pe care o acordă forţelor
sale, crede în libertate, mai mult, în liber arbitru, pentru că rezistenţa determinismului orb o învinge
cu puterea înţelepciunii sale (…)
Psihologia orientalului e exact contrară. Ea se reduce, de obicei, la o “resemnare pasivă”. Dacă
occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forţa naturii îl zăpăceşte, îl zdrobeşte, îl apasă.
Recunoaşte într-însa cine ştie ce forţă religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai lupte.
(…) Fatalismul, adică constatarea acestei aşezări prestabilite şi pe care voinţa omului e prea slabă ca să o
îndrepte, i se pare singura soluţie."
(Mihai Ralea, Fenomenul românesc)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Unde ar fi putut apărea textul?
• Care este opinia sa despre cele două tipuri umane?
2.Care este opinia ta despre modelul uman apusean şi cel oriental? Susţine , cu argumente, opinia
prezentată.
Biletul nr. 27

"Discuţia pornea totdeauna din acelaşi punct. "Ce mai faci?" Apoi curgea la întâmplare. Îmi povestea fel de
fel de lucruri. Eu mai mult ascultam. El ştia despre mine câte ceva, însă niciodată nu l-am întrebat de unde.
"Cum arăţi?", l-am întrebat odată şi în clipa aceea mi-am dat seama că , în schimb, eu nu ştiam, de fapt,
nimic despre el. Nici ce profesie avea, nici cum arăta. "De ce te interesează?" , mi-a replicat după o lungă
tăcere. "Aşa... aş vrea să nu fii numai o voce", am zis. Mi-a răspuns pe un ton brusc, uscat: "Lasă, poate altă
dată". Era evident că nu-i făcea plăcere. Evita. De aceea nu l-am mai întrebat nimic.
Apoi am început să-i povestesc eu tot felul de fleacuri. Îl amuzau grozav. Pe mine mă sâcâia însă din ce în
ce mai mult întrebarea: de ce nu vrea să ne cunoaştem? "Crezi că vom vorbi toată viaţa la telefon?", l-am
tachinat într-o zi. Şi iarăşi m-am lovit de tonul uscat, care nu era al lui. Atunci am fixat, în sfârşit, o
întâlnire. M-am dus şi am aşteptat o jumătate de oră. N-a venit. Când am ajuns acasă, a sunat telefonul. "De
ce n-ai venit la întâlnire?", l-am întrebat. "M-am temut". Numai la acest răspuns nu mă aşteptasem. "
(Octavian Paler, Viaţa pe un peron)

(Citeşte textul cu voce tare)


1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
*Ce tip de text este acesta?
*Care este perspectiva naratorului asupra întâmplărilor prezentate?
*De ce crezi că sunt utilizate ghilimelele?
*Cum motivezi atitudinea personajului de la celălalt fir al receptorului?
2.Care este opinia ta despre prieteniile legate prin alte mijloace (telefon, internet) decât cunoaşterea directă?
Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 28

"Aşa se intitulează cartea d-nei Rosa Del Conte, profesoară de literatura română la Universitatea din
Roma-Eminescu sau despre Absolut...
Dar cartea d-nei Del Conte e preţioasă pentru multe alte motive. Pentru întâia oară, opera poetică a
lui Eminescu este analizată şi interpretată în întregimea ei, adică ţinând seama de toate variantele,
fragmentele şi ciornele care au fost tipărite în ediţia de Perpessicius.
Poeziile postume, ciornele, variantele şi subvariantele-toate cuprind fragmente de o neaşteptată
frumuseţe. Pentru prima dată o exegeză a poeziei eminesciene ţine seama de ele, de ,<<îngropatele
risipe>>,-cum numea Eminescu relicvele marilor civilizaţii dispărute.
Dar să lăsăm cititorilor români, pe care i-am dori cât mai numeroşi, bucuria de a descoperi singuri
nestematele lui Eminescu, luminate cu atâta competenţă şi erudiţie de Rosa Del Conte. Cartea aceasta
deschide atâtea noi perspective în interpretarea lui Eminescu, întrucât se cere recitată şi meditată pe
îndelete."
(Mircea Eliade, prezentarea cărţii Eminescu sau despre Absolut de Rosa Del Conte)

[Citeşte textul cu voce tare:]


1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cine este?
Cui se adresează?
Ce tip de text este?
Care este atitudinea autorului faţă de opera lui Eminescu?
2.Care este opinia ta despre receptarea operelor de artă în prezent?

Biletul nr. 29
.
,,Adversarii noştri încă ne obiectează necontenit passeismul romantic, adică întoarcerea la trecut, refugiul în
trecut, şi prin aceasta, anacronismul, inactualitatea. Să observăm că, în ce ne priveşte, această obiecţie e
gratuită, întrucât noi nu căutăm refugiul în trecut şi n-am socotit trecutul ca un model pentru prezent sau
pentru viitor. Passeismul romantic presupune într-adevăr un ideal de perfecţiune în trecut care e dat ca
îndreptar şi ca model. Mersul lumii, după această concepţie, trebuie suspendat şi actualitatea vieţii turnată
într-o formă istorică ce s-ar fi dovedit perfectă. Un astfel de tradiţionalism nu s-ar putea naşte decât în aria
unei culturi care, în trecutul ei, oferă culmi de perfecţiune vrednice de dorit(...)
...Unamuno observă că fenomenele istorice sunt valurile de la suprafaţa vieţii în continuu joc; viaţa istorică
e asemenea curenţilor marini care se agită la suprafaţă, în vreme ce altă viaţă, mult mai adâncă şi mai
însemnată, rămâne necunoscută sub istorie. E ceea ce el numeşte viaţă intraistorică. Când zicem, adesea,
,,momentul istoric prezent”, înseamnă că mai există un moment care nu e istoric, ci dedesubtul istoriei sau
intraistoric. (...)”
(Nichifor Crainic, Sensul tradiţiei)

Citeşte textul cu voce tare!


1.Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
-Cine este?
-Cui se adresează?
-Unde ar putea apărea un astfel de text?
-Care sunt afirmaţiile care definesc atitudinea autorului faţă de trecut?
-Ce conţinut şi ce caracteristici acordă Miguel de Unamuno vieţii intraistorice?
2. Care este opinia ta privitoare la ideea că tradiţia aparţine vieţii intraistorice?
Susţine cu argumente opinia prezentată.
Biletul nr. 30
Citiţi cu atenţie textul de mai jos:
„ [...] Cum să încep? Să-l iau pe departe...zic:
- Frate Popescule, ciudate sunt şi programele şi regulamentele şcoalelor noastre: prea se dă o
importanţă egală tuturor obiectelor de studiu, şi asta este dăunător mersului, adică, vreau să zic, progresului;
căci, în definitiv, ce vrea să facă şcoala din tinerile generaţiuni, cari vin şi caută, mă-nţelegi, o cultură
sistemetică, pentru a deveni cetăţeni utili, fiecare în ramura sa de activitate socială?...
Profesorul se uită la mine aiurit, fără să- nţeleagă. Eu urmez...
- Bunioară, am văzut absurdităţi în şcoalele noastre; am văzut copii cu excelente apitudini la studii,
condamnaţi a sta un an repetenţi, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică... Înţelegi
bine că un an de întârziere, pentru inaptitudine la muzică sau la gimnastică !... Dar asta, trebuie să convii şi
dumneata, e tot aşa de absurd ca şi când ai împiedica pe un tânăr dispus să înveţe Dreptul, să piarză un an,
fiindcă nu e tare la Morală... Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o
îmbrăţişeze?...Ba nu, spune d-ta!”
( I.L.Caragiale, Bacalaureat )
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cine este?
Cui se adresează?
Unde ar fi putut apărea textul?
Care este opinia personajului despre sistemul de învăţământ?
2. Care este opinia ta despre şcoala românească în contextul actual? Susţine cu argumente, opinia
prezentată.
Biletul nr. 31

“Razi tu Harap-Alb,[…]dar unde te duci,fara de mine rău are să-ti cadă.Fata împaratului nu se capătă asa
de lesne cum crezi tu.Din gardul Oancei şi-a da-o împaratul,daca n-oi fi si eu pe acolo.
Hai si tu cu noi,dacă vrei,zise Harap-Alb si pornesc tuscinci inainte.Si mai mergand ei o bucata,numai
iaca ce vede altă bâzdâganie si mai si:o poctanie de om umbla cu arcul dupa vânat paseri.Si apoi chitiţi ca
numai in arc se închia tot meşteşugul si puterea omului aceluia?Ţi-ai găsit!Avea un mesteşug mai drăcos si
o putere mai sus decât îşi poate închipui.Când voia,aşa se lăţea de tare,de cuprindea pământul in braţe.Şi alta
data,aşa se lungea de grozav,de ajungea cu mâna la lună,la stele,la soare(...).Şi daca se întâmpla să nu
nimerescă paserile cu săgeata,ele tot nu scăpau de dânsul.
- Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a mai fi chemând?
-Zi-i pe nume,să ţi-l spun,răspunse atunci Ochilă,zambind pe sub musteţe."
(Ion Creanga,Povestea lui Harap-Alb)
1. Ce poţi deduce despre autorul textului si despre situaţia de comunicare?
▪Cine este?
▪Cui se adreseaza?
▪Unde ar fi putut aparea textul?
2. Care este opinia ta despre capacitatea autorului de a introduce in opera elemente de oralitate?Sustine cu argumente
opinia prezentata.
Biletul nr. 32

“Chat-ul a determinat dezvoltarea unui nou limbaj de comunicare international.Extrem de inovativ prin
simplitatea lui , acest limbaj cuprinde mii de acronime si simboluri create prin combinarea tastelor
computerului , care eficientizeaza comunicarea prin prescurtarea cuvintelor, expresiilor si a frazelor intregi.
Acest limbaj este deja consacrat ,evoluand extrem de rapid si castigand tot mai mult teren in comunitatea
celor care utilizeaza computerul. Chat-ul face parte din atitudinea generatiilor noului mileniu. Aparut ca
urmare a evolutiei tehnologiei, chat-ul a devenit parte integranta a vietii noastre , fiind un nou mijloc de
relationare ce facilliteaza schimbul intercultural.”
(Revista B-24-Fun)
[Citeste textul cu voce tare.]
1.Ce poti deduce despre situatia de comunicare?
• Cui de adreseaza textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Unde ar mai fi putut aparea textul?
• Care este parerea ta despre limbajul folosit pe chat?
2.Care este opinia ta despre afirmatia : “Chat-ul face parte din atitudinea generatiilor noului mileniu.”Sustine cu
argumente opinia prezentata.

Biletul nr. 33

„Unul dintre user-ii site-ului nostru pe Internet îşi exprima condescendent mirarea că o ţară a ajuns
să fie guvernată de o femeie şi să aibă ca ministru de Externe un homosexual. Mă întrebam cum va reacţiona
acelaşi user la auzul veştii că o femeie a fost aleasă la conducerea Bisericii Evanghelice.
Dar mă mai încerca şi o altă nedumerire: ce ar fi spus Martin Luther dacă ar fi ştiut că la aproape 500
de ani după ce şi-a ţintuit tezele pe poarta bisericii din Wittemberg, marcând astfel începutul Reformei,
soarta Bisericii Evanghelice din Germania avea să fie încredinţată, pentru prima oară în istorie, unei femei-
mamă a patru fete, divorţată, hărăzită cu putere de convingere, talent retoric, charismă şi forţă de decizie –,
intuind în momentele de suferinţă prin care i-a fost dat să treacă, în timpul unei boli, că, aşa cum avea să
declare ulterior, mai adînc decît în mîna Domnului nu poate cădea?”
(Rodica Binder, „În mîinile femeilor”, în Dilema veche, 12.11.2009)
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Ce statut ar putea avea autorul textului?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta si unde ar putea apărea el?
• Care este opinia autoarei despre femeia aleasă la conducerea Bisericii Evanghelice?
2. Care este opinia ta despre statutul femeii în societatea de astăzi? Ar putea o femeie să deţină o funcţie
importantă în spaţiul religios contemporan? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 34

„În societatea ţărănească, femeia reprezintă două braţe de lucru, o zestre şi o producătoare de copii. Odată
criza erotică trecută, ea încetează de a mai însemna ceva prin feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar
deosebită cu mult de a oricărei femei de la ţară, nu. Drama Ana-Ion este dar drama căsniciei ţărăneşti.”
(G. Calinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?


• Ce statut ar putea avea autorul textului?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este opinia autorului despre căsnicia ţărănească?
2.Care este opinia ta despre statutul femeii în familia şi în societatea contemporană? Susţine, cu argumente,
opinia prezentată.
Biletul nr. 35

“Cititorul nu va clasa riguros ceea ce citeste. Nu e nici cercetare psihosociologica, dar nici pura
literatura,nici eseu de etica,dar nici simplu capitol de istorie contemporana,nici sarja comica , dar nici
presentiment al apocalipsei. E insa ceva din toate acestea si, mai ales, e performanta unui om de talent, de
bun-simt si de bun-gust. Carevasazica- o specie rara.
N-ar fi exclus ca textul lui Radu Paraschivescu sa incapa si pe mana vreunui nesimtit. In acest caz,
nesimtitului i s-ar oferi sansa sa-si revina,la capatul lecturii, in simtiri. Dar nu-mi fac iluzii. Nesimtitii nu
prea citesc.Iar cand li se pune dinainte o oglinda, ceea ce vad li se pare “cool”;’viata insasi”, in toata
devastatoarea ei inconsistenta, in toata dulcea ei promiscuitate.”

(Andrei Plesu, prefata la Ghidul nesimtitului de Radu Paraschivescu)

Citeste textul cu voce tare.


1. Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
• Cui se adreseaza textul ?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este parerea prefatatorului despre cititorul cartii?
2. Care este parerea ta despre utilitatea sau inutilitatea aparitiei acestui volum?

Biletul nr. 36

"O dilemă: eşti ataşat cultural al ambasadei Statelor Unite în Africa de Nord şi primeşti o telegramă de la
Washington în care ţi se cere să proiectezi un film prezentând un politician american extrem de rau văzut în
ţara respectivă.
Dacă îl prezinţi, localnicii de vor considera ofensaţi. Dacă nu o faci, cei de la sediul central se vor nelinişti.
Cum procedezi?
Situaţia nu este ipotetică: a fost chiar împrejurarea dificilă în care s-a aflat unul dintre diplomaţii studiaţi de
McClelland. Îşi aminteşte: <<Ştiam că, dacă proiectam filmul, sediul avea să fie incendiat a doua zi de vreo
cinci sute de studenţi înfuriaţi. Washingtonul, în schimb, considera filmul important. Urma să găsesc o
soluţie pentru a prezenta filmul, pentru ca ambasada să poată comunica la Washington că i se îndeplinise
cerinţa şi totuşi să nu îi ofensez pe oamenii din această ţară.>>
Soluţia lui? Filmul a fost proiectat în ziua unei sărbători religioase locale, ştiind că nimeni nu putea veni."
(Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viată)

1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?


• Cui se adresează textul? Identifică un grup ţintă.
• Explică în ce constă dilema ataşatului cultural.
• Motivează utilizarea interogaţiilor în text.
• Menţionează un motiv pentru utilizarea persoanei a II-a singular în prima parte a textului.
2.Care este opinia ta despre modul în care oamenii pot soluţiona dilemele? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Biletul nr. 37

“ Copil singur la părinţi , am fost întotdeauna foarte răsfăţat. Mama îmi spunea adesea că sunt mult mai
fericit decât fusses ea în copilarie.. Părinţii o obligaseră până să şi cerşească. Cum nu era in stare să facă una
ca asta, rămăsese o dată o zi întreagă plângând sub un pod, pe malul râului care trecea prin Odense. Tatăl
meu, Hans Andersen , mă lăsa să fac tot ceea
ce-mi plăcea . Eu eram marea lui pasiune. Pentru mine trăia. Mai toate clipele sale libere şi mai ales
duminicile şi le pierdea făcându-mi jucării şi desenându-mi diferite chipuri. Deseori , seara, ne citea din
operele scriitorului La Fontaine şi din “ 1001 de nopţi” . Niciodată nu l-am văzut surâzând decat atunci când
citea.”
( Hans Christian Andersen, Povestea vieţii mele )
1. Comentează atitudinea naratorului faţă de părinţi.
2. Enumeră trăsături ale tatălui care au devenit model pentru fiu.
3. Realizează o comparaţie între familia scriitorului şi propria famile.
4. Exprimă-ţi punctul de vedere despre relaţia părinţi- copii din zilele noastre.

Biletul nr. 38

"Reporter:-- Pe unde te-au mai dus paşii în ultimul timp, Grigore Leşe ?
G.L.-- M-am întors recent de la cel mai mare festival internaţional al producţiilor de televiziune”Magnolia Award”,a
15-a ediţie organizată anul acesta la Shanghai, în îndepărtata Chină.
Reporter:-- Ai fost nominalizat la marele premiu pentru emisiunea de folclor şi tradiţii populare
„La porţile ceriului” de pe TVR Cultural , cu episodul „Poveşti din hotarul satului”- filmări prin Olt,
Bucovina,Hunedoara… Rămâi acelaşi rapsod popular, cântăreţ vestit şi…mai nou , realizator TV.
G.L.-- Iubesc şi respect lumea satului românesc descoperită prin tradiţiile sale, prin fantasticul şi magicul autohton,
prin poveştile cu solomonari şi strigoi,cu fata pădurii, cu Feţi –Frumoşi, cu locuri mirifice şi oameni înţelepţi…
Reporter:-- Şi acum, încotro ?
G.L.-- Abia aştept să mă duc acasă, în satul meu din Maramureş, să mă bag în rânduiala oamenilor! Acolo am învăţat
să cosesc, să cânt,să jelesc… De copii mergeam la pădure să facem araci pentru fasole, apoi coseam otava întâi şi-a
doua, păzeam vitele... Lucram, că noi trăiam din lucru! […] Uitaţi-vă la lumea care se duce, pe tăcute, lumea aceea a
bunicilor noştri care se stinge neştiută,necercetată, neprotejată, neînconjurată cu dragoste sau respect. Câţi o mai
caută? Câţi o mai găsesc ?"
(Corina Pavel, revista Formula AS, iulie 2009 )
[Citeşte textul cu voce tare!]
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare ?
*Cine este ? * Cui se adresează ? * Ce tip de text este acesta şi unde ar fi putut apărea ?
* De ce crezi că textul cuprinde o serie de nume proprii şi unele structuri între ghilimele ?
*Cum comentezi nerăbdarea şi dorul celui intervievat ?
2.Care este opinia ta despre păstrarea valorilor materiale/ spirituale şi tradiţiile satului românesc ?
Susţine cu argumente această opinie.

Biletul nr. 39

“Fericirea e o senzaţie scurtă şi copleşitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii şi poeţii. Nu poţi fi
fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n şir. Dostoievski o descrie ca pe un preludiu al
epilepsiei. Rilke vorbeşte despre “cumplitul” ei: ea este frumuseţea la limita suportabilului, dincolo de care
începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să
opreşti timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate: „Clipă, rămâi! Eşti atât de frumoasă!” (...)
Bineînţeles, nu aceasta e fericirea din „Declaraţia drepturilor omului”. Dacă aici se spune că
oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieţii, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului,
mult mai „sociologic”, faţă de misticul, esteicul şi religiosul primei accepţii. Fericirea pe care oamenii o
caută îndeobşte n-are nimic ce-a face cu experienţele extatice, extreme. Dimpotrivă, e vorba de faimoasa
aurea medicritas a Antichităţii, de cultivarea grădinii proprii, de tihna şi pacea unei vieţi înţelepte, potrivite
omului, lipsite de zbucium şi de execese. În acest sens filozofii invidiau viaţa simplă şi mulţumită a
păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiţii mari, ci se mulţumesc cu ceea ce le aduce clipa (...)
Eu cred că avem nevoie de ambele feluri de fericire, că fiecare-n parte este săracă şi „extremă” în
lipsa celeilalte. Cred, de altfel, că sunt foarte rari atât poeţii puri şi extatici, cât şi consumiştii complet
imbecilizaţi de bere şi televiziune. Suntem, de fapt, o combinaţie între cele două cazuri, şi idealul uman ar
putea să fie, în consecinţă, o viaţă împlinită şi decentă material străbătută din când în când de fulguraţiile
nebuneşti ale marii şi adevăratei fericiri.”
(Mircea Cărtărescu – Două feluri de fericire în vol. Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli)

[Citeşte textul cu voce tare!]


1. Ce deduci despre autorul textului şi situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este opinia autorului despre fericire?
2. Care este opinia ta despre sensul fericirii în lumea contemporană? Argumentează!

Biletul nr. 40

“Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedeşte atât de mult lupta necontenită între ideile vechi
şi nouă nu era nicidecum tipărită pe faţa capitalei noastre cu vro câţiva ani mai în urmă. Atunci ea purta o
fizionomie mai mult orientală; însă de când spiritele au început a să dezvăli la razele civilizaţiei, o mare
prefacere sau ivit în toate, o schimbare răpide s-au săvârşit atât în gusturile cât şi în obiceiurile acelei mici
părţi a societăţii româneşti de care am pomenit.
Hainele lungi şi largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; şlicul s-au închinat dinaintea pălăriei;
ciubotele roşii şi galbine au dat pasul încălţămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de
canapele elegante, şi în urmarea tututror acestor noutăţi şi a mai multor alte ce s-au întrodus cu moda, casele
au trebuit negreşit să priimească o formă străină şi potrivită cu natura ideilor de astăzi. Ele au început a să
supune regulelor proporţiei, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi şi luminoase, cu balcoane desfăţate
[...]; au început, într-un cuvânt, a să râdica pe planuri elegante şi plăcute ochilor.
Aceste zidiri nouă formează partea evropienească a oraşului. Cât pentru cea orientală, ea este reprezentată
prin o mulţime de hardughii vechi, nalte, strâmbe, mucede, cu păreţii afumaţi şi crăpaţi, cu ferestrele mici şi
chioare, cu streşinile putrede şi ascuţite, cu scările întunecate, cu odăile ofticoase, cu ogrăzile mari şi pustii,
cu grădinile pline de buruiene sălbatice şi cu ziduri groase pimpregiur.”
(Vasile Alecsandri, Iaşii în 1844)
[Citeşte textul cu voce tare!]
1. Ce deduci despre autorul textului şi situaţia de comunicare?
Cine este?
Cui se adresează?
Ce tip de text este acesta?
Care este opinia autorului despre schimbările produse?
2. Descrie felul în care se concretizează acest amestec de stiluri în viaţa cotidiană.

Biletul nr. 41

„Dragă Relu,

Am aici şi poemele lui Blaga şi antologia lui de poezii populare (…). Zilele trecute am recitit
Luceafărul. Nu are pereche în toată literatura franceză (destul de săracă, de altminteri). Micile poeme pe
care mi le-ai trimis sunt foarte frumoase. Ce limbă avem! Nu cunosc alta mai poetică. Din păcate, e
intraductibilă. Tradus, Eminescu devine aproape caraghios, oricum, teribil de minor şi învechit. Literatura
noastră este şi va rămâne complet necunoscută în străinătate, fiindcă nu avem prozatori mari.”
Cu drag, Luţ
(Emil Cioran – Scrisori către cei de-acasă)
[Citeşte textul cu voce tare!]
1. Ce deduci despre autorul textului şi situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este opinia autorului despre receptarea lui Eminescu în străinătate?
2. Care este opinia ta despre traducerea operelor literaturii române în alte limbă? Argumentează!

Biletul nr. 42

„(…) - Există un singur debut fertil în viaţă; experienţa huliganică. Să nu respecţi nimic, să nu crezi decât în
tine, în tinereţea ta, în bilogia ta, dacă vrei (…) Cine nu debutează aşa, faţă de el însuşi sau faţă de lume, -
nu va crea nimic. Să poţi uita adevărurile, să ai atâta viaţă în tine, încât adevărurile să nu te poată pătrunde
nici intimida – iată vocaţia de huligan (…).
Cunosc demult arma aceasta a voastră; de a socoti inteligenţa, cultura, geniul, ca mijloace subversive, de
dispreţ şi opresiune a celorlalţi. Dar e o armă ridiculă. A nu-ţi trăda misiunea, misiunea cunoaşterii şi a
creaţiei, nu înseamnă că dispreţuieşti pe ceilalţi oameni din jurul tău, pe oamenii rămaşi lângă pământ, cum
spui tu. Niciun om inteligent şi dramatic, niciun om care simte direct drama existenţei, nu dispreţuieşte pe
fericiţii care nu o simt. Dimpotrivă, poate îi invidiază câteodată. Noi, intelectualii cum îţi place ţie să ne
cataloghezi, suntem izolaţi şi puţini prin destinul nostru (…).
Ce înseamnă destinul colectivităţii? Foame, mizerie, ignoranţă şi celelalte. Dar acesta nu e destin, pentru
numele lui Dumnezeu, asta e condiţie socială. Destinul înseamnă: faptul că omul e muritor, faptul că limita
cunoaşterii sale e foarte restrânsă, faptul că suferinţa e eternă, faptul că un suflet nu poate comunica
niciodată perfect cu un alt suflet. Asta înseamnă destinul omului, şi asta e experienţa dramatică a vieţii pe
care o au, în toată plenitudinea ei, numai câteva mii de oameni. Restul milioanelor se resemnează, sau nici
măcar nu se întreabă asupra acestor lucruri (…). Pe unii îi ratează provincia, pe alţii îi ratează pasiunea, pe
alţii căsătoria sau boala. Toate acestea sunt pretexte ca să ne ascundem insuficienţa noastră vitală, laşitatea
noastră (…). Dar eu nu respect şi nu admir decât pe omul care acceptă toate consecinţele actelor sale, cât ar
fi ele de grave şi de primejdioase. De altfel, acesta este singurul mijloc de a verifica tăria unui om. M-am
săturat de oamenii care trăiesc atenuaţi şi prudenţi de teamă să nu-şi rateze misiunea lor, geniul sau talentul
lor (…)”
(Mircea Eliade – Huliganii)

[Citeşte textul cu voce tare!]


1. Ce deduci despre autorul textului şi situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este opinia locutorului despre statutul de intelectual?
2. Care este opinia ta despre soarta tinerilor intelectuali din ziua de azi? Argumentează!

Biletul nr. 43

„Este bine ca tineretul de pretutindeni din zilele noastre să ştie că statutul de „ om tânăr „ în istorie s-a
schimbat. Până mai ieri, tânărului i se cerea să fie gata a-şi oferi vlaga şi chiar viaţa pentru cetate, fiind
lăudat şi educat în consecinţă. Acum însă, după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, nu i se mai cere
să vină cu forţa brută în slujba comunităţii sale […]. Petreacă tineretul şi joacă-se cât va vroi sub libertăţile
ce i s-au acordat ca niciodată în istorie, dar să-şi amintească în acelaşi timp că prea puţin va folosi el
societăţii şi chiar sieşi, dacă nu va fi, pe un plan ori altul, ştiutor.
Cum poate deveni cineva ştiutor, pe linia sa de preocupări fireşti, o arată tinereţea lui Mircea Eliade. Omul
acesta, care n-a trăit sub niciun privilegiu şi care n-a avut la început parte de niciun îndemn mai deosebit, a
făcut un lucru care e la îndemâna oricui: a privit în jurul său, la propriu, s-a uitat mai atent la scaieţi, la
viermi, la câţiva colegi, şi a început astfel să citească în Cartea cea mare a Lumii. Apoi, ca s-o înţeleagă mai
bine, pe aceasta, a rătăcit prin cărţi care nici ele nu-i erau gata date, ci pe care le descoperea singur prin
gândurile, înţelesurile şi înţelepciunea altora, întregind cartea Naturii, în care începuse a citi, prin cărţile
Culturii. A trecut astfel de la buruieni la lighioane, de la lighioane la substanţe chimice, de la substanţe la
esenţe alchimice, de la esenţe la om şi de la oameni la zei. Când a ajuns la zei s-a oprit, pentru că vedea în
ei, răsturnat, Cartea cea mare a omului, aşa cum avea s-o spună singur […].
Nu-i va putea reface oricine calea, bineînţeles. Mai trebuie ceva, al cărui nume nu-l ştim bine. Dar cine nu
porneşte din anii tineri, cu vrednicia proprie şi uimirea proprie în faţa miracolului lumii, pe o asemenea cale
– oricât de mici i-ar fi paşii – nu va ajunge nicăieri, decât în pulberea pe care o aruncă peste noi treierul
Timpului.”
(Constantin Noica - Cuvânt către cititorul tânăr)

[Citeşte textul cu voce tare!]


1. Ce deduci despre autorul textului şi situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Ce tip de text este acesta?
• Care este opinia autorului despre evoluţia statutului tânărului de-a lungul timpului?
2. Care este opinia ta despre raportarea tinerilor din ziua de azi la fenomenul cultural? Argumentează!

Biletul nr. 44

“Ecs. Sale ministru Justitiei

Bucuresti
Banda desperata opozanti indarjiti sub conducerea Costachel Gudurau, Iordachel Gudurau, si nepot
Gudurau,Albert divorsat Atenaisa Perjoiu ,atacat directoru prefecturi fata gradina primarii.Acesta aparat
bastonu ,lovit cap Iordachel ,Costachel tras revolver spart glob lampa centrul gradini electrica.Panica,asasin
arestat.Luam prim interogatoriu.Garantam inventiuni fictive torturile.

Procuror trib.X….”

(I.L.Caragiale , Telegrame)
(Citeste textul cu voce tare)
1 . Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
• Cui i se adreseaza textul?
• Ce tip de text este acesta?
• Care sunt personajele angajate in conflict?
2.Care este opinia ta despre sursele comicului prezente in text?
Biletul nr. 45

,,Descoperirea aceasta a insemnat o adevarată catastrofă. Tata a hotărât că nu trebuie să-mi mai obosesc
ochii cu alte cărţi în afară de cele de şcoală. Nu mai aveam voie deci să citesc în timpul liber. De altfel,
sursa lecturilor extrascolare îmi fusese secată. Tata nu mai deschidea biblioteca cu geamuri, nu mă mai lăsa
să răsfoiesc volumele legate. Mai târziu, mi-am dat seama că anii aceia au fost pierduţi. Setea mea de lectură
o potoleam la întâmplare. Citeam ce-mi cădea in mână, romane in fascicole, Sherlock Holmes, Psaltirea,
Cheia visurilor, şi citeam pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniţă.”
(Mircea Eliade, Memorii)
[Citeşte textul cu voce tare.]
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
● Cui se adresează textul?
● Ce tip de text este acesta?
● De ce adultul consideră că anii in care părinţii i-au interzis să citească altceva în afară cărţilor pentru
şcoală au fost pierduţi?
2. Care este opinia ta cu privire la importanţa cărţilor în ziua de astăzi.

Biletul nr. 46

,,Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărţii. Asupra gospodăriei el nu se mai apleca
deloc, sau numai arar. De multe ori nu cunoştea câte şi ce fel de vietăţi avea pe linia ieslelor. El închina mai
multe ceasuri grijilor pentru celelalte ,,fumuri” ale satului decât grijilor pentru vatra sa. Aproape ziua
întreaga el citea întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un schimb de tăceri. Înainte de amiază, după-
amiază şi noaptea – până la ora două – el citea. Era cuprins de obicei de cărţi nemţeşti, ce şi le procura de la
profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebes. Tata intreţinea legături – nu s-ar putea spune tocmai prieteneşti,
dar cordiale – cu aceste cercuri, căci pe vremuri fusese şi el elev la gimnaziul săsesc din Sebes, şi-l mânau
intr-acolo amintirile. Mai păstra in bibliotecă ,,Poeziile” lui Schiller, un volum ce-l luase cândva ca premiu,
purtând pe întâia pagina un elogiu caligrafic şi semnatura barocă a directorului.”
(Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor)
[Citeşte textul cu voce tare.]
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
● Cui se adresează textul?
● Ce tip de text este acesta?
● Cum se exprimă pasiunea pentru carte a tatălui autorului?
2. Care este opinia ta cu privire la imporţanta cărţilor în ziua de astăzi?

Biletul nr. 49

“O, Doamne, era o librărie, o librărie adevărată! începând cu coșurile și rafturile de pe trotuar, cele cu
“reducerile”, unele surprinzătoare, de pildă, “Dicționarul de simboluri” într-un volum luat cam la jumătate
de preț, sfârșind cu zecile de rafturi din interior, de pe care, pe rând, am extras cele câteva zeci de cărți din
sutele ce mă tentau. “Azi iau numai trei”, îmi ziceam, și, după câteva ore, plecam cu patru sau cinci. “Azi
privesc doar”, și era imposibil să mă țin de cuvânt. […] Sper că mai există oameni ce au încă timp pentru a-i
parcurge rafturile și coșurile cu cărți, sper să am vreodată la fel de mult timp ca atunci pentru a o lua de la
capăt, pentru a dovedi că Internetul nu e un balaur născut pentru a înghiți pe nemestecate munți nesfârșiți de
cărți, ci un instrument de lucru extraordinar pentru cine știe să-l folosească, poate chiar un prieten al cărții.”
(Liviu Antonesei, “Literatura, ce poveste!”)
[Citește textul cu voce tare]
1.Ce poți deduce despre autorul textului și despre situația de comunicare?
• Ce fel de om este autorul textului?
• Cui se adresează?
• Care este rolul exclamației de la începutul textului?
• Care este opinia sa despre Internet?
2.Care este opinia ta despre folosirea Internetului în ziua de azi în defavoarea cititului cărților? Susține, cu
argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 50
"Statul român

1.România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.


2.Forma de guvernǎmânt a statului român este republica.
3.Statul se organizeazǎ potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor: legislative, executive şi
judecatoreascǎ, în cadrul democraţiei constituţionale.
4.În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
(Constituţia României)
[Citeste textul cu voce tare!]
1.Precizeaza scopul comunicarii si specificul relatiei emitator-receptor, asa cum rezulta din textul dat.
2.Exprima-ti opinia argumentata despre una dintre prevederile Constitutiei Romaniei, coreland informaia
din text cu date din alte surse (literatura, mass-media, documente oficiale).

Biletul nr. 51
„A trecut un an şi mi-au rămas prea puţine amintiri. Cu atât mai bine. Ce să fac cu amintirile?
Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am pierdut timpul. Am muncit. Muncă continuă,
statornică, răbdătoare, înflăcărată de sfântul entuziasm al cunoaşterii, străbătută de fiorul vieţii interioare.
Muncă pe care o împlineam gemând, şuierând, strigându-mi izbânda sau durerea, sfărâmând dinţii,
strângându-i, cu faţa încordată sau împietrită, cu ochii încleştaţi de ţintă. Noaptea adormeam regretând
ceasurile pe care trebuia să le petrec nemişcat, oftând în somn, răsuflând sforăitor. Sau adormeam frânt de
oboseală, cu pleoapele veştede şi grele, cu fruntea înfierbântată. Şi mă deşteptam în răcoarea zorilor, şi mă
frângeam în căldura patului, şi trupul se împotrivea, şi se ridica. Mă îmbrăcam tremurând şi mă aşezam la
masă. Iar faţa se usucă, şi ochii se învineţesc înfundându-se, iar pe frunte se adâncesc dungi.
Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi şi care acum s-au pierdut din minte.
Dar trebuie să le rechem. Pentru că, altminteri, anul meu e gol şi sterp. Şi fiecare mă învinuieşte de
monotonie şi îmi spune şoarec de bibliotecă. Dar ei nu cunosc patima mea, nici îndoielile, nici zbuciumul,
nici lupta, nici biruinţa mea.”
( Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop)
Citeşte textul cu voce tare
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este şi în ce stil funcţional se poate încadra? Argumentează.
• Formulează două idei în care să surprinzi atitudinea naratorului – personaj faţă de muncă şi faţă de
creaţie.
2.Construieşte un discurs argumentativ despre patima creaţiei, pornind de la textul lui Mircea Eliade.

Biletul nr. 52

“Experienta artistica a ultimilor ani este, de cele mai multe ori, bulversanta.De la începutul secolului al XX-lea, arta a
provocat, a scos privitorul din exercitiul obisnuit al atitudinii contemplative.Chiar daca în spate se afla peste o suta de
ani de asemenea experiente, ne-am obisnuit sa consideram opera de arta doar un stimulent emotional, deconectant, în
care sa gasim refugiu pentru clipele de relaxare.
În ultimele decenii, fenomenul artistic a devenit reversibil si nu doar gestul artistului este cel care incita privitorul, ci
realitatea este cea care provoaca cel mai adesea artistul. Îl determina sa iasa din conditia romantica a “turnului de
fildes”, în care nu îsi asuma un rol de jucator în plan social, politic sau chiar economic.Perioada postbelica, mai ales, a
impus si în plan cultural o reactie adecvata cerintelor ei. Rezultatul, acum, la început de mileniu trei, este înca
surprinzator pentru privitor. În ceea ce vede în muzee si în sali de expozitii el gaseste tot mai putine repere comune cu
o traditie prin care era obisnuit sa defineasca obiectul artistic. În creatia tinerilor artisti, întâlnim imagini ale lumii în
care traiesc, decupaje din realitatea imediata, prezenta obiectului banal. Artistul contemporan este “purtatorul de
drapel” al lumii în care traim, careia îi recunoastem multe avantaje, venite cel mai adesea prin intermediul
tehnologiilor înalte, ce ofera un confort existential, dar, în acelasi timp, solicita adaptabilitatea rapida pentru o lume
noua careia multi dintre noi nu suntem pregatiti sa-i facem fata.Asa se nasc conflictul, nostalgia, tendinta de a nu
recunoaste ca ceva esential s-a schimbat, ca si arta, la rândul ei, trebuie sa fie imaginea acestor lucruri (…).
Pentru artistul contemporan, motivatia actului sau este prezentul.El nu poate rata o lume atât de provocatoare ce se
exprima la nivelul cotidianului, nu poate exista în afara ei.”
(Maria-Magdalena Crisan, Provocari contemporane, în Observator cultural, nr. 202, 5-11 februarie 2009)

[ Citeste primul paragraf al textului cu voce tare]


1.Identifica în textul dat elementele situatiei de comunicare.
2.Prezinta doua elemente de structura si de compozitie ale textului citat (particularitati ale organizarii
textuale, conventii specifice, tehnici si structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor si a
paragrafelor).
3. Exprima-ti o opinie argumentata despre afirmatia autoarei: “Pentru artistul contemporan, motivatia
actului sau este prezentul.El nu poate rata o lume atât de provocatoare ce se exprima la nivelul
cotidianului, nu poate exista în afara ei.”
Biletul nr. 53

„Meditam şi eu ... Are şi cartea o zi. A ei. Cea în care este cumpărată. [...] Regretabil, dar, la noi, prea
puţini citesc Carte! O mare parte din populaţia văzătoare. Mă gîndesc ce-ar fi să se introducă şi cel de-al 11-
lea păcat – necititul Cărţii ...
De ce nu citim? Pentru că suntem prea ocupaţi?
Apropo, statisticile susţin că majoritatea am fi şomeri, deci, avem suficient timp. Nu citim pentru că nu
avem bani?
Ştiu că mulţi mi-ar reproşa: „Nu am bani de pîine, dar, uite, s-a găsit deşteptul ăsta care mă îndeamnă să
cumpăr cărţi”. Poveşti la gura sobei ... Mereu omul nostru e într-o dilemă care presupune o alegere ...
deseori greşită! În faţa acestei dileme, intră mai degrabă într-o cafenea, decît într-o librărie (şi atunci, doar
ca să-şi omoare timpul). [...] Cei mai mulţi îngrijesc de fizic, uitînd de Neuron care, de atîta insuficienţă de
Lumină, suferă mutaţii genetice, are scăpări de memorie şi, grav de tot, nu mai ştie cine-i Petru Movilă... [...]
Se dezvoltă fizic foarte bine (mai ales între 25 decembrie şi 14 ianuarie), uitînd că şi creierul cere hrană
spirituală. [...] Dar, neuronul, bietul, nu consumă ... Un Slavici la dejun, un Preda la prînz, un Camus la cină,
iar la aperitiv un proces kafkian. Şi stăm şi ne întrebăm: de unde vine prostia?
Dar de unde vreţi voi inteligenţă, dacă toate locurile-s ocupate de tîmpenie? [...]
Apropo ... aţi mîncat ceva astăzi? Ce mai facem cu îndemnul lui Gheorghe Asachi: La carte? Cum poţi să
aprinzi Lumina acolo unde se închină întunericului? [...].”
( Alexandru Borcea, „Va rog un Preda la cina”, in Accente, 27.11.2003)
[ Citeste textul cu voce tare.]
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cine este?
• Cui se adresează?
• Unde ar fi putut apărea textul?
• Care este opinia sa despre lectura în ziua de azi?
• De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?
2.Care este opinia ta despre rolul şi semnificţia lecturii in zilele noastre? Susţine cu argumente opinia
prezentata.

Biletul nr. 54

“ Ma-ntrebi […] daca prefer tendinta in opera de arta. Aceasta chestiune s-a lamurit definitiv inca de pe
vremea lui Caragiale. Ti-amintesti de acele trei expresii, pline de subinteles: <<Nici arta pentru arta, nici
arta cu tendinta , ci arta cu talent>>. Natural, talentul sta mai presus decat orice discutie. Numai el poate fi
criteriul absolute de judecata estetica. Dar vezi, talentul e foarte poznas. De multe ori exista si nu-l cunosti
sic and crezi c-ai pus man ape el descoperi ca te-ai inselat. De aceea cand se vorbeste despre talent trebuie
sa ne pronuntam cu multa prudenta, daca nu voim sa ne compromitem.
Arta inseamna creatiune de oameni adevarati si de viata reala. Nu atat mestesugul stilistic, cat mai
ales pulsatia vietii intereseaza. Opera odata creata traieste singura prin cantitatea de viata ce o contine ca un
izvor de energie infinita. Cand creeaza, artistul face opera de sinteza. In Trahanache nu se ascunde numai un
tip. Caragiale a studiat sute de indivizi pentru a reda prototipul perfect. “
(Liviu Rebreanu, Jurnal)
1. Prezinta punctul de vedere al lui Liviu Rebreanu despre tendinta in opera de arta.
2. Precizeaza doua elemente de referinta pentru continutul textului, implicite sau explicit formulate (idei,
argumente, fapte, opinii).
3. Exprima-ti o opinie argumentata despre afirmatia autorului “Arta inseamna creatiune de oameni
adevarati si de viata reala. Nu atat mestesugul stilistic, cat mai ales pulsatia vietii intereseaza.”

Biletul nr. 55

,, Uitandu-ma in urma,constat ca literatura nu m-a plictisit niciodata si nici nu m-a dezamagit.M-au


deceptionat zeci,poate sute de carti,mii de pagini neinspirate,dar nu literatura.Am impresia ca,dintre multele
bunuri perisabile ale vietii,ea are termenul de garantie cel mai generos.Asemenea mierii,poate rezista secole
de-a randul.Cartea isi pastreaza gustul si virtutile intacte,mult dupa ce nimeni nu-si mai aminteste ca autorul
ei a fost un om viu printre oamenii vii.Lucrurile care la un moment dat par solid instalate in existenta
fiecaruia dintre noi se pot pierde inainte sa apuci sa clipesti,cartea rezista"
( Ioana Parvulescu, Examenul de maturitate la scriitori in ,,Romania literara",nr.2,16.01.2009)
Citeste textul cu voce tare
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
2.Mentioneaza carui stil literar apartine textul si cui i se adreseaza?
3.Care este opinia autoarei despre literatura?
4.Argumenteaza care este opinia ta despre rezistenta cartii in raport cu trecerea timpului?

Biletul nr. 56

”Vorbeam ieri cu un bun prieten despre ce a ajuns să însemne comunicatul pe messenger pentru noi, în anul
2009. Vorbeam cu el pe messenger, fireşte. Am ajuns la concluzia că oricum, în general, discutăm mult mai
mult virtual cu prietenii noştri decât faţă în faţă. El susţine teoria pe care am mai văzut-o invocată, conform
căreia, chiar dacă vorbim mult între noi pe messenger, asta nu e o comunicare adevărată, că se pierde
substanţa. Chiar dacă mai dispar din inhibiţii atunci când nu priveşti în ochii celui cu care discuţi şi dacă ai
uneori tendinţa să îţi pui mai uşor sufletul pe tavă. Eu spun că fără messenger, facebook şi twitter aş şti mult
mai puţine despre prietenii mei.”
(Laura Cernahoschi, ”De la messenger la surogate”, REALITATEA.NET)
[Citește textul cu voce tare]
1. Ce poți deduce despre autoarea textului și despre situația de comunicare?
● Cine este? ● Cui se adresează? ● Unde ar fi putut apărea textul? ● Care este opinia sa despre
comunicarea prin ”messenger”? ● De ce crezi apar termeni dintr-o limbă străină?
2. Care este opinia ta în legătură cu noul fel în care se comunică? Susține, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 57

"Radioul si televiziunea , ca mijloace de comunicare in masa , ar trebui sa transmita in eter numai emisiuni
intr-o limba romana corecta.Impactul pe care il au mijloacele comunicare impun exigente deosebite asupra
materialelor transmise , tocmai datorita cercului mare de beneficiari carora li se adreseaza.Insa aceste
posturi se constituie in factori ce formeaza opinii si deci in formatoare de limba.In trecut cand exista un
singur post de radio , in diverse conversatii aparea justificarea "Asa e sigur.Am auzit eu la radio!" . Se stie
de asemenea , din studiile sociologice , ca reclamele au mare efect, mai ales cand sunt transmise prin radio
sau televiziune . Apar in anumite perioade , in limbajul cotidian , de pe strada , expresii , citate , glume
preluate din diferite emisiuni.Toate aceste considerente conduc la ideea unei mari raspunderi a "cuvantului
transmis in eter".
(Daniela Mirela Dragota ,Limba romana actuala la radio si televiziune .)
[Citeste textul cu voce tare]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
-cui se adreseaza textul ?
-ce tip de text este acesta ?
-care este parerea autoarei despre corectitudinea limbii romane la radio si televiziune ?
2.Care este opinia ta despre respectarea normelor limbii romane in mass-media ? Sustine , cu argumente ,
opinia prezentata.
Biletul nr. 58

“M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întâi.[...]


Dar, fiindcă sunt întrebat, îndrăznesc a spune că scrisul nu mi se pare deloc o jucărie agreabilă şi nici mai
cu seamă o jonglerie cu fraze. Pentru mine arta - zic “art㔺i mă gândesc mereu numai la literatură -
înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă.
Astfel arta, întocmai ca şi creaţia divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viaţă proprie,
cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternităţii. Nu frumosul, o născocire omenească,
interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai
realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele frumoase din lume. Precum naşterea, iubirea şi moartea
alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească, tot ele preocupă mai mult şi pe scriitorul care
încearcă să creeze viaţă.
Literatura rezultată din asemenea preocupări nu va mulţumi, poate, nici pe super esteţii ce savurează numai
rafinăriile stilistice sau extravaganţele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are
nevoie. Literatura trăieşte prin ea şi pentru ea însăşi. Durabilitatea ei atârnă numai de cantitatea de viaţă
veritabilă ce o cuprinde.”
(Liviu Rebreanu, Cred)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cine este autorul textului?
Cui se adresează textul?
Care este concepţia despre literatură a lui Liviu Rebreanu?
2.Care este opinia ta despre relaţia dintre viaţă şi literatură? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 59

“Sincronismul înseamnă, după cum am spus, acţiunea uniformizatoare a timpului asupra vieţii sociale şi
culturale a diferitelor popoare legate între ele printr-o interdependenţă materială şi morală. Există, cu alte
cuvinte, un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un „saeculum”, adică o totalitate de condiţii
configuratoare a vieţii omenirii. Spiritul Evului Mediu, de pildă, se manifestă sub două forme: credinţa
religioasă care-i determină întreaga activitate sufletească (literatura, arta, filosofia etc.) şi provoacă în
domeniul politic cruciadele, adică expansiunea Occidentului spre Orient; iar pe de altă parte, în domeniul
social, forma specifică a feudalităţii, de origine germanică sau nu, în orice caz, expresie a individualismului
social, după cum stilul ogival este o expresie a misticismului.
Renaşterea reacţionează împotriva spiritului creştin prin reînvierea spiritului antic, cu manifestări mai
caracteristice în domeniul artei şi al cugetării filosofice.[…]
Revoluţia franceză ne-a adus, în sfârşit, principiul suveranităţii naţionale, al libertăţii presei şi cuvântului,
principiul egalităţii legale, fiscale şi politice de la temelia tuturor democraţiilor contemporane şi, ca urmare
firească, principiul naţionalităţilor ce ne configurează.[…] Spiritul timpului e, aşadar, firul conducător al
istoriei în controversele faptelor. Prezent pretutindeni, el se dezvoltă, totuşi, în unele ţări mai intens: la
Roma şi la Atena în antichitate; la germani în timpul Evului Mediu; în Italia în epoca Renaşterii; în Franţa în
veacul XVII şi sfârşitul veacului XVIII.”
(E. Lovinescu, Mutaţia valorilor estetice)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cine este autorul textului?
• Identifică tipul textului (informativ, argumentativ, descriptiv, narativ etc.) şi prezintă două
particularităţi de structură şi compoziţie.
• Identifică mesajul textului
2.Care este opinia ta despre formele de manifestare a „spiritului veacului” în perioada contemporană?
Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 60

“Decât să omit detaliile, prefer să le exagerez, să le pun sub lupă. Este metoda cea mai simplă de a călători
în timp, de a te întoarce cu zeci de ani în urmă[…] Scriitorii îşi încercau norocul la edituri, iar cărţile lor nu
aveau încă titluri bine stabilite şi se aflau scrise pe jumătate sau pe sfert, în timp ce nimeni, nici măcar ei, nu
ştiau cum, dacă şi când le vor încheia, câţi le vor citi şi care din confraţi va scrie[…] despre noua apariţie. Pe
atunci personajele marilor romane aveau încă toate drumurile deschise, Felix mai putea spera să se însoare
cu Otilia în ciuda lui Pascalopol, Fred ar fi putut să evite încă, în ziua fatală, să se urce în carlingă, iar Adela
mai avea o şansă de a descoperi jurnalul doctorului Codrescu. [...]
Pe atunci personajele nu erau scufundate cu totul în hârtie, aveau numai jumătate de destin scris, iar cealaltă
jumătate din ei, liberă, se afla încă, indistinctă şi în fierbere, în mintea şi viaţa unor autori, ei înşişi cu numai
o bucată din viaţă scrisă. Rebreanu se plimba, pe străzile Bucureştiului, într-un Chevrolet roşu[...] Călinescu
îşi achiziţiona vara provizia de lemne pentru iarnă[...] Bacovia fuma cu sete şi bea pe tăcute, Ion Barbu avea
câte cinci-şase studenţi la cursurile lui de matematici superioare, pe Nichifor Crainic îl puteai găsi la patru
numere de telefon diferite, lui Camil Petrescu îi trecuse serios prin gând să se apuce de chimie, după ce
inventase pe hârtie o paraşută-balon.[...]
Nu semănau unii cu alţii şi nimeni nu îi obliga să gândească la fel şi să spună acelaşi lucru. Minunat este că
lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităţilor şi un loc sub
soare ca oricare altul.[...] Bucureştiul interbelic este locul unde s-a întâmplat totul.”
(Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureştiul interbelic)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Care crezi că este rolul enumeraţiilor din text?
• Care este atitudinea Ioanei Pârvulescu despre atmosfera literară a Bucureştiului interbelic?
2.Exprimă un punct de vedere argumentat despre ideea identificată în următorul fragment: “Decât să omit
detaliile, prefer să le exagerez, să le pun sub lupă.”

Biletul nr. 61

„Dintre puterile exercitate social, singura care nu doreşte stabilirea unei mai mari puteri asupra celuilalt, singura care
nu aspiră să se sporească pe ea în detrimentul celui asupra căruia se exercită, este puterea medicală. […] Că este aşa o
dovedeşte acea particularitate a voinţei de-a îngriji, anume că reuşeşte să depăşească aspectele dezagreabile, uneori
repulsive, ale activităţilor medicale. Tot aşa cum unei mame nu-i e silă să schimbe scutecele unui copil, nici medicului
sau infirmierei nu-i repugnă cele mai dificile şi mai dezgustătoare aspecte ale profesiei. Fireşte, realitatea aduce multe
corective acestei scheme ideale. Înainte de toate, profesiunile de îngrijire, şi mai cu seamă cariera de medic, aduc
reputaţie şi sunt relativ bine plătite. „Doctorii fără arginţi“ – Cosma şi Damian – au fost canonizaţi, ceea ce este o
dovadă că nu-i găseşti pe toate drumurile.
Această atitudine premială faţă de medicină aduce alte motivaţii în profesie. Medicina este şi calea spre prestigiul
social. În fine, medicina este şi, intelectual vorbind, o profesie excitantă şi va atrage pe cei care vor să rezolve
misterele naturii. Aceste „impurităţi“ nu sunt cu necesitate frâne către profesarea unei medicini oneste şi eficiente. Cu
o singură condiţie: coexistenţa vocaţiei de-a îngriji. Inşii care nu au această fibră „maternă“ nu au ce căuta în
profesiile medicale. [...]
Orice medic bun ştie că nu trebuie să trăiască în obsesia vindecării bolnavului. [...] Vindecarea este eventuală, rareori
completă. Optica corectă este îngrijirea. După ea vine salvarea vieţii (de unde scepticismul medical faţă de eutanasie)
şi numai la urmă vindecarea, adică recuperarea acelei normalităţi ideale care este sănătatea. M-aş bucura dacă aceste
câteva rânduri ar cădea sub ochii celor ce încep să practice profesii ale îngrijirii sau se pregătesc să le studieze.
(Ion Vianu, Despre puterea medicală, în Dilema veche)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta? Alege din următoarea listă: juridic, administrativ, beletristic, publicistic, tehnic,
ştiinţific. Prezintă două particularităţi (identificate în fragmentul dat) ale tipului de text identificat.
Care este atitudinea lui Ion Vianu despre puterea medicală?
2.Care este opinia ta despre prestigiul social al medicilor în societatea contemporană românească? Susţine,
cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 62

“Diferenţa esenţială dintre Est şi Vest este – cred – diferenţa dintre mânie şi calm, dintre tensiune şi
destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieţii zilnice. Există şi în
Occident enervări, insatisfacţii, răsteli şi chiar atacuri de furie. [...] În genere însă, strada, magazinele,
instituţiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează,
nu se schimbă injurii şi îmbrânceli, nu se caută harţagul cu orice preţ. În Răsărit, dimpotrivă, aerul e
apăsător, ca deasupra unui cîmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăşte pe toată lumea. Cearta este un mod
de viaţă. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al
nervozităţii ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului,
guvernul, preşedinţia şi parlamentul se epuizează în purulente manevre de gherilă. Clienţii îi detestă pe
comersanţi şi comersanţii, pe clienţi, poporul s-a săturat de politicieni şi politicienii de popor, cultele
religioase se excomunică reciproc. La volan te înfurii, în staţia de autobuz, la gară şi la aeroport te înfurii, la
slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiţie, mânios.”
(Andrei Pleşu, Despre mânie, în Dilema veche)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta? Alege din următoarea listă: juridic, administrativ, beletristic, publicistic,
tehnic, ştiinţific. Prezintă două particularităţi (identificate în fragmentul dat) ale tipului de text
identificat.
• Care este atitudinea lui Andrei Pleşu despre mânie ca formă de manifestare specifică societăţilor
din Răsăritul Europei?
2.Care este opinia ta despre ideea identificată în următorul citat “Românul de azi e, prin definiţie, mânios”?
Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 63

“În ziua de azi, pierdem contactul cu universul cărţii, nu doar pentru că nu mai avem timp, nu doar pentru că
preferăm computerul şi televizorul, ci şi pentru că suntem înconjuraţi de prea multe cărţi. Abandonăm,
uneori, mai degrabă din cauza saţietăţii, decât din cauza subţierii apetitului. Dacă nu mai citim nu este
pentru că nu avem ce, nu pentru că bibliotecile s-au golit, nu pentru că avem alte tentaţii, ci, dimpotrivă,
pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta e inhibitorie. [...]
Apar, trimestrial, mii de pagini noi: reorganizări ale informaţiei, reformulări, descoperiri de detaliu sau de
anvergură. Efectul e descurajant: dacă eşti cât de cât realist, ştii, de la bun început, că n-ai să poţi acoperi
niciodată materia care se revarsă, asfixiant, asupra ta. Scrupulul investigaţiei exhaustive e condamnat la
utopie şi ridicol. Rişti să mori în preliminarii sau să cazi într-un soi de diletantism eroic. Cantitatea te
demobilizează. [...] Mulţimea cărţilor provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să
alegi, să te orientezi.”
(Andrei Pleşu, Cititul cărţilor, în Dilema veche)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui se adresează textul?
• Identifică şi prezintă mărcile subiectivităţii în textul dat.
• Care este atitudinea lui Andrei Pleşu despre cauzele care inhibă pofta de lectură?
2.Care este opinia ta despre preocuparea de a citi în perioada contemporană? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
Biletul nr. 64

"Art. 10. Libertatea de exprimare


1.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea
de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de
frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie
sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi,
condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate
democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru
a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti."
(Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)
Citeşte textul cu voce tare.
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
Prezintă următoarele elemente ale situaţiei de comunicare: emiţător, receptor, cod, canal de transmisie.
Ce tip de text este acesta? Alege din următoarea listă: juridic, administrativ, beletristic, publicistic, tehnic,
ştiinţific. Prezintă două particularităţi (identificate în fragmentul dat) ale tipului de text identificat.
Prezintă mesajul textului.
2.Care este opinia ta despre importanţa libertăţii de exprimare în societatea contemporană? Susţine, cu
argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 65

„ART 35- (1) Recunoaşterea unora dintre probele promovate în sesiunile anterioare, pentru sesiunea
curentă, este condiţionată de solicitarea scrisă de recunoaştere a probelor promovate în sesiunile menţionate
la art. 4., care se face în momentul înscrierii pentru una dintre sesiunile anului 2010. Candidaţii vor preciza
în fişa de înscriere probele şi disciplinele corespunzătoare la care doresc să li se recunoască rezultatele
obţinute în sesiunile menţionate la art. 4. În fişa de înscriere se specifică, de asemenea, probele pe care
solicită să le susţină, respectiv disciplina pe care doresc să o susţină la fiecare probă, precum şi tipul de
subiect pentru disciplina respectivă.
Nedepunerea cererii de recunoaştere a uneia dintre probele promovate într-o sesiune conduce la prescrierea
dreptului de a solicita recunoaşterea notei iniţiale. În cazul în care candidatul a susţinut, în sesiuni succesive,
aceeaşi probă, la o eventuală nouă cerere de recunoaştere a probei respective, i se va recunoaşte ultima notă
obţinută la această probă.”
(Metodologia de organizare si desfasurare a examenului de bacalaureat-2010)
[Citeste testul cu voce tare.]
1. Indica doua idei pe care le consideri a fi cele mai importante in fragmentul citat.
2. Precizeaza elementele situatiei de comunicare din textul dat.
3. Prezinta doua argumente pentru a sustine incadrarea textului intr-un anumit stil functional.

Biletul nr. 66

“Este incontestabil faptul că Ion Luca Caragiale şi Mateiu I. Caragiale sunt doi scriitori - fundamentali ai literaturii
române - care au trăit în ambianţe culturale cu totul diferite, aderând, conştient sau inconştient, la paradigme estetice
distincte, bine individualizate, proprii într-o anumită măsură epocii în care le-a fost dat să vieţuiască. Cu toate acestea,
a spune în mod tranşant că I.L.Caragiale se reclamă pur şi simplu de la realism iar Mateiu I. Caragiale îşi extrage
substanţa estetică a operei numai din filiaţia la programul romantismului decadent înseamnă a privi lucrurile nu doar
superficial, ci şi cu o doză însemnată de eroare, pentru că o atare clasificare simplificatoare şi schematică e contrazisă
sever de complexitatea uluitoare, de multitudinea de faţete constitutive a operei celor doi autori. Din aceste motive,
încadrările şi clasificările estetice ale operei lor trebuie să fie însoţite de un inevitabil accent relativizant, de posibile
nuanţări şi retuşuri, căci, se ştie prea bine, elemente romantice vom întâlni, bunăoară, în povestirile lui I.L.Caragiale,
după cum accentele realiste ale Crailor de Curtea-Veche reprezintă o certitudine care nu poate fi deloc eludată.”
(Iulian Boldea, Fata si reversul textului-I.L.Caragiale si Mateiu I.Caragiale)
[Citeste testul cu voce tare.]
1. Precizeaza tema si scopul comunicarii in textul de mai sus.
2. Prezinta caracteristicile stilului functional in care a fost redactat textul de mai sus.
3. Mentioneaza doua motive pentru care ai dori/nu ai dori sa citesti integral lucrarea din care este extras
fragmentul.

Biletul nr. 67

“Opera literara este construita pe baza unui limbaj poetic,a unui sistem de imagini si simboluri.Sarcina
semantica pe care o detine acest limbaj,forta conotativa imaginilor,semnificatiilor pe care le dezvolta
simbolurile sunt absorbite din realitatea culturii care le elaboreaza si,cu precadere, din campul
mitului.Opera literara,prin intermediul limbajului poetic, care joaca rolul unui cordon ombilical,ramane
legata de planul,oricat de indepartat, al mitului.Mitul se afla la baza tuturor marilor teme ale literaturii,care
nu face decat sa preia si sa dezvolte,cu posibilitatile ce-i sunt proprii,meditatia asupra experientelor umane ”
(Silviu Angelescu,Mitul si literatura)
[Citeste textul cu voce tare]
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
Cine este autorul?
Cui i se adreseaza textul?
Ce tip de text este acesta?
Unde poate aparea un astfel de text?
Care este punctul de vedere al autorului cu privire la mit si literatura?
2.Care este opinia ta despre relatia mit-literatura?Sustine,cu argumente, opinia prezentata.

Biletul nr. 68

,,La douazeci si sase de ani, deci, eram profesor la o scoala generala din capatul Colentinei.Mergeam zilnic
acolo cu tramvaiul 21.Coboram intr-un peisaj dezolant:un castel de apa singuratic, sinele de tramvai
intorcand la capat, o fabrica de tevi sudate.Treceam pe langa o Automecanica si-abia atunci ajungeam la
cladirea darapanata,vopsita galben muradr ,a scolii.In interior eram la fel de pustiit.Pierdusem marea mea
dragoste din facultate si sufeream inca din greu.Serile erau o tortura.Imesiat cum cerul se colora in roz
sangeriu, simteam cum se apropie de mine valuri de disperae si suferinta. Era ceva fizic, o durere
localizabila, in centrul pieptului.Nu mai puteam respira, muream de nefericire. Asa-mi trecea pe-atunci
viata:dimineata scoala, copiii galagiosi, seara singuratatea si suferinta aceea atroce din mijlocul pieptului,,
(M.Cartarescu , De ce iubim femeile)
1.Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
Cine este?
Cui se adreseaza?
Unde ar fi putut aparea textul?
Care este opinia sa despre viata pe care o duce?
2.Care este opinia ta desdpre automatismele vietii ?Sustine cu argumente opinia prezentata.

Biletul nr. 69

,,Ce este de fapt prietenia?Oare de ce ne e atat de necesara, incat o cautam neincetat, chiar fara sa ne dam
seama?Cum a evoluat ea de-a lungul istoriei omenirii si cum s-a reflectat in literatura universala?Iata numai
cateva intrebari la care veti afla raspuns parcurgand cartea de fata.Desi conceputa intr-o perioada sumbra,
cand cea de-a doua conflagratie mondiala devenise iminenta, lucrarea profesorului Eugen Herovanu
izbuteste sa transmita prin ani un mesaj optimist:indiferent de incercarile la care este supus, omul pastreaza
nealterate in fibra sa intima generozitatea, loialitatea, afectiunea si respectul fata de semenii sai.Intr-un
cuvant -PRIETENIA.,
(Eugen Herovanu ,Cartea prieteniei)
1 Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
Cine este?
Cui se adreseaza?
Unde ar fi putut aparea textul?
Care este opinia sa despre prietenie?
2 Care este opinia ta despre valoarea prieteniei astazi? Sustine, cu argumente, opinia prezentata.

Biletul nr. 70

,, Când intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar când ieşi, mort sau viu, porţi toate
însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Când
intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între
moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic.
Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mânuţele şi să-ţi scoţi
pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e
„plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii
ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea,
organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E
provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi
fiecare se descurcă cum poate.”
( Andrei Pleşu, ,,Brancardierul român”, în Dilema veche nr. 282 – 12 iulie 2009)
[ Citeşte textul cu voce tare.]
1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Cui i se adresează textul?
• Ce tip de text este acesta? Argumentează.
• Prezintă opinia autorului despre starea spitalelor româneşti.
2.Care este opinia ta referitoare la condiţia actuală a sistemului de sănătate românesc? Argumentează-ţi
opinia, raportându-te şi la fragmentul citat.

Biletul nr. 71

,, Am afirmat mai înainte că, într-o transpunere matematică de personaje şi de acţiuni, Hyperion este forma
ultimă pe care o atinge zmeul; sub raport moral însă, Hyperion este gândit de poet pe o linie cu totul diferită,
atât de diferită încât nu poate fi vorba de o transfigurare a primului personaj, de o schimbare a zmeului în
Luceafăr. Cu toate atributele sale excepţionale, cel dintâi aparţine pământului, în timp ce Hyperion aparţine
cerului. S-ar putea face însă presupunerea că o vagă reminiscenţă a naturii iniţiale persistă totuşi si că ea se
traduce în postularea de către Luceafăr a formelor existenţei pământeşti. Şi ca origine ei sunt deosebiţi:
zmeul aparţine mitologiei româneşti, în timp ce Hyperion este desprins din mitologia elină. Dar, deşi
desprins de acolo, el nu păstrează toate trăsăturile titanului inţial. Acolo avem de-a face cu un titan răsculat
împotriva cerului, [...] în timp ce în poema lui Eminescu el se prezintă cu o structură foarte complexă. Pe de
o parte, prin simţirea legii divine ca o povară, prin năzuinţa de a se libera de ea, [...] Hyperion este într-
adevăr un titan; pe de altă parte însă, el este un izolat şi soluţia definitivă la care ajunge — izolarea în
înălţime — este caracteristică geniului în concepţia schopenhaueriană. Hyperion apare aşadar ca o natură
complexă, în care fuzionează trăsături proprii titanului si geniului.”
(D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu)

[Citeşte textul cu voce tare.]


1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
• Ce rol are autorul textului în procesul de comunicare? Cui se adresează?
• Ce tip de text este acesta? Argumentează.
• Identifică punctual de vedere al emiţătorului privind natura lui Hyperion.
2.Exprimă-ţi opinia argumentată în legătură cu mesajul fragmentului citat.
Biletul nr. 72

” Art. 24 (1) Învăţamântul liceal funcţionează, de regulă, cu următoarele filiere si profiluri:


a)filiera teoretică, cu profilurile umanist si real;
b)filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protecţia mediului;
c)filiera vocaţională cu profilurile militar, ordine si securitate publică, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2)Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu
aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, clase cu specializări mai restrânse si clase speciale pentru elevi
cu aptitudini si performanţe excepţionale.
(3)Durata studiilor în învăţămantul liceal poate fi, dupa caz, de 4 sau 5 ani si este stabilită de Ministerului
Educaţiei si Cercetarii. ”
(Legea Invăţământului)
1.Ce tip de text este acesta ?
° Precizează tema si scopul comunicării in textul de mai sus.
°Menţionează două argumente pentru incadrarea textului intr-un anumit stil funcţional.
°Ce alte stiluri funcţionale mai cunosti ?
2.Prezintă organizarea (profilul si disciplinele specifice) unei « clase speciale pentru elevi cu aptitudini si
performanţe excepţionale », din care ai fi dorit să faci parte. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

Biletul nr. 73

“O asemenea întâlnire — decisivă şi pentru mine, şi pentru soarta Romanului adolescentului miop — a
fost Un om sfârşit al lui Giovanni Papini. [...] Nu-mi putusem închipui până atunci că pot semăna atât de
mult cu altcineva. Mă regăseam aproape pe de-a-ntregul în copilăria şi adolescenţa lui Papini. Ca şi el, eram
urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce şi fără margini, voind să citesc tot, visând să pot scrie
despre toate. Ca şi el eram timid, iubeam singurătatea şi mă înţelegeam numai cu prietenii inteligenţi sau
erudiţi; ca şi el, uram şcoala şi nu credeam decât în cele ce învăţam singur, fără ajutorul profesorilor. [...]
Trebuia să spun tot ce simţeam şi tot ce-mi trecea prin minte citind Un om sfârşit: bucuria de a fi
găsit un prieten, un frate mai mare, un maestru, care a trăit ce trăiam şi eu — dar şi furia de a mă trezi
deodată replica altcuiva, de a descoperi că toate „originalităţile" mele le trăise şi altul, că deci nu aduceam
nimic nou în romanul meu, cel puţin în ceea ce priveşte problema esenţială a personajului principal:
sentimentul de singularizare şi solitudine, din care izvorau atâtea din comportamentele mele insolite.”
(Mircea Eliade, Memorii)
[Citeşte cu voce tare textul]
1.Care sunt particularităţile situaţiei de comunicare expuse?
• Ce tip de text este?
• Ce efecte are exprimarea la persoana I asupra cititorului?
• Care este atitudinea autorului faţă de cartea pe care a citit-o?
2.Care este opinia ta despre importanţa acordată lecturii cărţilor? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.
Biletul nr. 74
"1874, noiembrie 8, Iasi
Stimatǎ doamnǎ,

Asearǎ v-am zǎrit intr-o lojǎ pe care o ocupaţi la reprezentaţia de binefacere datǎ în folosul
sǎracilor in sala societǎţii dramatice. Atunci mi-am amintit de invitaţia primitǎ de a veni intr-o joi la serata
Dv. literarǎ.
Nu merit laude pentru poezia „Epigonii” . E o concepţie pe care o fǎurisem la Viena, într-un elan de
patriotism.
Trecutul m-a fascinat întotdeauna . Cronicele si cântecele populare formeazǎ, in clipa de faţa, un material
din care culeg fondul inspiraţiunilor. Cred ca voi putea ceti in salonul Dv. o poezie având un subiect cules
din acest material.
Primiţi respectul meu,
Eminescu
(Dulcea mea Doamnǎ/Eminul meu iubit, Corespondenţa ineditǎ, MihaiEminescu-Veronica Micle)
[Citeşte textul cu voce tare]
1.Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare?
●Cine este autorul textului? ●Cui i se adreseazǎ? ●Unde ar fi putut apǎrea textul? ● Care este relaţia dintre
autorul textului şi destinatarul lui? ● Cum explici apariţia titlului „Epigonii” în acest text?
2. Care este opinia ta despre importanţa istoriei ca sursa de inspiraţie pentru scriitori? Susţine, cu argumente,
opinia prezentatǎ.

Biletul nr. 75

″ Una dintre virtualităţile culturii este şi aceea de a închipui , a face, a interpreta nu prin conexiunea şi
adăugarea de sensuri, ci prin repetarea , sub diferite înfăţişări, a uneia şi aceleiaşi semnificaţii.
Privită astfel, creaţia este doar o înşiruire de trepte pe care poţi să urci sau să cobori dinspre surse către
copiile lor, sau invers, de la descendenţi către capul de serie.Creaţia prin «derivare» sau «afiliere » este
numai una dintre latenţele pe care le reprimă sau le de-comprimă cultura.[...] Literatura îşi orientează
cursul pe făgaşe dinainte croite de mişcarea largă a spiritului în sfera culturii.″

(MONICA SPIRIDON, Melancolia descendenţei)

1.Care este problematica fragmentului dat?


• Ce puteţi deduce despre autorul textului?
• Cărui tip de cititor i se adresează?
• Care este scopul comunicării?
• Care este opinia dumneavoastră despre tema abordată?
2.Justificaţi afirmaţia subliniată.