repere:

• motivarea relaþiei dintre sensibilitatea romanticã ºi motivul poetic al nopþii;

•
Tãcere este totul ºi nemiºcare plinã;
Încântec ºi descântec pe lume s-a lãsat;
Nici frunza nu se miºcã, nici vântul nu suspinã,
ªi apele dorm duse, ºi morile

„Vezi, mamã, ce mã doare! ºi pieptul mi se bate,

Mulþimi de

PDF
nicio influenţă asupra gândirii vechi şi medievale europene, căci nu a ... stanţe (kărika) ce conţin o
adevărată filozofie a limbajului, bazată pe ... Astfel, în viziunea lingvistului indian, propoziţia se
divide în ... şi predicat şi ea să exprime o afirmaţie sau o negaţie. ... Primul moment dominant
al filosofiei asupra gramaticii este.

gândirea filosofică în india antică - UTM

repository.utm.md › Conf_UTM_2016_I_pg284_288

1.
PDF
filosofice, izvoarele teoretice ale filosofiei indiene antice, problema genezei ... intelectuală se
străduia să 
contributia indienilor ín ... de vechi scrieri sfinte indiene 1 , putem spune cá filozofia
limbajului la indieni ... Cel mai important reprezentant este Bhartrhari (nás- cut probabil ín jurul
anului 450 d.

Shiva Samhita - Mirahorian - Index.htm Magazines

www.yumpu.com › document › view › shiva-samhita-mir...

Relaţia dintre gandire, limbaj, informaţie şi Yoga. ... propune sa indepărteze o parte din ignoranta

existentă in Romania cu privire la Yoga, care ... Yoga Sutra[Yoga-Eseu asupra originilor
misticii indiene; Yoga: Essai sur les origines de la ... (punct de vedere, doctrină filozofică) ce-şi are
temelia în filozofia dialectică Samkhya.

Navigare în pagini
Linkuri din subsol
e fapt, integrate în cel de-al treilea.
Delimitaþi aceste motive ºi precizaþi care este momentul
subiectului în care se circumscrie fiecare.
ConflictulCu timpul sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungând astăzi să existe
vreo 3000 de subcaste produse din divizarea celor principale. Şi toate acestea sunt nişte grupe închise şi
străine unele de altele, fără putinţă de a se amesteca şi colabora împreună (cu toate că această ordine
socială a fost scoasă în afara legii de către guvernul indian). Castele, fără să mai aibă astăzi existenţă
legală, persistă încă în viaţa socială indiană în virtutea tradiţiei, care s-a menţinut de-a lungul veacurilor.
Brahmanii (preoţii) au întemeiat o nouă religie – brahmanismul, cu zeui suprem = Brahman. Brahman
pentru prima dată este aminti
3. Analizaþi primul motiv, urmãrind:
• Cadrul natural în care se petrec întâmplãrile;
semnificaþia celor douã metafore; personajele; situaþia
în care se aflã; hotãrârea celor doi ciobani de a-l omorî
pe cel moldovean; motivaþia conflictului; opoziþia care
conferã baladei un pronunþat caracter dramatic.
• Valoarea stilisticã a interjecþiei „iatã” ºi a formelor
verbale la indicativ prezent.
Mioara nãzdrãvanã
4. În cel de-al doilea motiv, apare un alt personaj,
oaia nãzdrãvanã. Ea îºi anunþã stãpânul cã cei doi
ciobani, cel vrâncean ºi cel ungurean, s-au hotãrât
sã-l omoare. Motivaþi folosirea dialogului ºi urmãriþi
modul în care este transmisã tensiunea dramaticã de
la mioriþã la ciobanul moldovean.
5. Care este procedeul de prezentare a „miorei
nãzdrãvane”?
6. Comentaþi relaþia dintre cioban ºi animal, având
în vedere frecvenþa diminutivelor ºi a dativului etic.
Testamentul ciobanului
7. Cel de-al treilea motiv, testamentul ciobanului,
marcheazã trecerea de la epic la liric. Este un monolog
1. „Cine-a cunoscut,
Cine mi-a vãzut
Mândru ciobãnel,
Tras print

r-un inel?
Feþiºoara lui,
Spuma laptelui;
Musteþioara lui,
Spicul grâului;
apoi de V. Alecsandri ºi publicatã în 1852 în culegerea
sa, Poesii poporale – Balade.
Unii cercetãtori cred cã balada dateazã încã din
epoca de formare a poporului român, alþii fixeazã
apariþia ei în secolul al XVII-lea. Mihai Pop ºi Pavel
Ruxãndoiu afirmã în studiul Folclor literar românesc
(Editura didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1978)
cã „nu poate fi vorba de o singurã epocã geneticã a
motivului mioritic […], ci de o serie succesivã de
epoci ºi momente”. Unul din argumentele aduse de
cei doi folcloriºti în sprijinul acestei afirmaþii este cã
„principalele tipuri de variante reprezintã, neîndoielnic,
etape ale acestui proces de lungã duratã”.
1. Prezentaþi conþinutul baladei, marcând momentele
subiectului.
2. Analizând varianta Alecsandri, folcloriºtii au
s, 1994, pp. 45–57.
Bercea, Radu. Cele mai vechi Upanisade. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1993.
Biardeau, Madeleine. Théorie de la connaissance et philosophie de la parole dans le brahmanisme
classique, Paris: Université de Paris, 1964.
Bhate, Saroja. Bhaṛthari on Language and Reality. În: Bhart􀊖hari Philosopher and Grammarian.
Delhi: Motilal Banarsidass, 1994, pp. 67–73.
Bhate, Saroja. Pā􀊔ini. New Delhi: Sahitya Akademi, 2002.
Bhattacarya, Bishnupada. Bhart􀊖hari’s Vākyapadīya

momente o
forţ Caragiale. Din 1882, membru corespondent al Academiei Române. Debutul editorial în 1881

cu volumul Novele din popor. În 1894 publicã în revistã romanul Mara.

Primul scriitor modern din Transilvania. Dezbaterea psihologicã, insistenþa analiticã, stãrile
conflictuale puternice reprezintã constantele prozei lui I. Slavici. Prozatorul investigheazã
zona delimitatã de Munþii Zarandului ºi câmpia bãnãþeanã. El creeazã personaje cu o viaþã
sufleteascã extrem de complicatã, pentru care respectarea riguroasã a principiilor morale este
obligatorie. Personajele lui ilustreazã atât o tipologie, cât ºi un principiu etic. Temele mari ale
prozei lui I. Slavici sunt dragostea, moartea, cãsãtoria. Principalele volume de prozã: Novele

ă de
din popor, 1881, Pãdureanca, 1884, Pãcalã în satul lui,

orientare a
vieţii morale.
(Democrit)
O conştiinţă
împăcată 
1.
2. Grammarian. Delhi: Motilal Banarsidass, 1994, pp. 45–57.
3. Bercea, Radu. Cele mai vechi Upanisade. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1993.
4. Biardeau, Madeleine. Théorie de la connaissance et philosophie de la parole dans le
brahmanisme
5. classique, Paris: Université de Paris, 1964.
6. Bhate, Saroja. Bhaṛthari on Language and Reality. În: Bhart􀊖hari Philosopher and
Grammarian.
7. Delhi: Motilal Banarsidass, 1994, pp. 67–73.
8. Bhate, Saroja. Pā􀊔ini. New Delhi: Sahitya Akademi, 2002.
9. Bhattacarya, Bishnupada. Bhart􀊖hari’s Vākyapadīya