a: Ce > deja cand com... site zat, el pata fi tative. ie o a prin dretie re au nani) Romanul realist obi ectiv de tip balzacian ENIGMA OTILIE! CALINESCU SECVENTE SEMNIFICATIVE sIncipitul eomanului (tAndrul Felix cout casa unchiulu séu, Costache Giurgiuveanu) intr-o seard de la inceputul tui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbrdcat in uniforma de licean, intra in Strada Antim, venind dinspre Sfingii Apostoli cu un soi de valiza in mand. nu prea mare, dar desigur foarte gre, findcd, obosit,o trecea des dint mand areal, strada era pustie si intunecata, in ciuda veril in urma unor plot generale, ricoroast si fosnitoare ca o padure[.] Tandrul mergea afer de-a Tungut zidurilor, scrutand, acolo unde lumina slaba a felinaretor ingaduia, in erate caselor. Uniforma neagra {i era stransa bine pe talie, caun vesmant militar, jar gulerul tare si foarte tnalt si sapca umflata fi déideau un a6 arbatese $1 elegant. Fata ti era insa juvenila si prelunga, aproape feminin din pricina suvifelor mari de par ce-i caceau de sub sapcd dar culoarea nastinie @ obrazului si taietura elinict a nasului corectau printr-o nota voluntard intaia impresi Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul in cdutarea unui anume numar, se vedea cainu cunosted Coit pe care © cGuta. Strada era pustie si lumea parea adormité, indca lampile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticld mata, ca sa nu dea caldura. «= Descrierea personajului Costache Giurgiuveanu sia locuingei acestuia ‘Cosa avea un singur cat, asezat pe un scund parter-soclu, ale carui geamurt patrate erau acoperite cu hartie transtucida, imitand un vitraliu de catedra. Partea de sus privea spre strada cu patru ferestre de o indltime absurd. [..) videria era crapata si scorojita in foarte multe locuri si din crapaturie dintre fatada casei si trotuar iegeau indrdznet buruienile. [J Nicio perded m4 geoperea ochiurle de geam, pline de un praf strdvechi, pe care se vedeau bine urmele picdturitor de ploaie, [. Tanarul intra atuncl, incercand si inchida cat mai bine infernala usd, si abia indu intru, facu uimitoarea descoperire ca manerul de os al unui probabil clopojel interior atarna in sata. [.] Tandirul hotdrandu-se in fine, trase de manerul clopotelului. Atunci un fel de schelditait metalic rasund de sus ca-n niste spagii m ari si goale cu ecou rau {J apoi scara incepu sa scartdie ca apasatd de o greutate extraordinard cu intanta incetineala. Cand provocatorul acestor grozave pardituri fu jos, tanarul vezu mirat un omulet subtire si putin incovoi iat. Caput ti era atins de 59© calvitie totala si fata pairea aproape spana si, din cauza aceasta, patrata. Buzele fi erau intoarse in afara si galbene de prea mult fum, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. — Unchiul Costache? indrdzni si deschidla gura tandirul, pe urma,intimidat, refdcu intrebarea Aici sade dommnul Costache Giurgiuveanu? Batrénul clipi din ochi, ca si cand n-ar fi inteles intrebarea, misca buzele, dar nu rispunse nimic. — Eu sunt Felix, adauga tanarul, uimit de aceasté primire, nepotul dumneatui Omul span paru tot asa de plictisit de intrebare, clipi de cateva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neasteptat de ragusit, aproape soptit, duhnind a tutun, raspunse repede: ~— Nu-nu-nu stiu...ru-nu std nimeni aici, nu cunose Buimacit, tandrul statu locului nemiscat, asteptand 0 revenire asupra tagadei + Prezentarea personajelor centrale la jocul de table Condus de Otilia si urmat de béitran, Felix intra intr-o odaie foarte inalta, incdrcata de un fum des si infepaitor de tutun ca o covertd de vapor pe Marea Nordului. in mijlocut ei, {a o masa rotunda prevazutd cu o mare lampa de petrol cu glob de sticla mata, se aflau, in fata unui joc de table, trei persoane care {a deschiderea usii ridicard capul in felurite grade de curiozitate. Erau doud femei si un barbat. Batranul merse si ocupd scaunul ramas gol lang ceilalgi, in vreme ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptul la masa, prezentandu-l. — E Felix, zise ea oprindu-se in fata barbatului care tocmai aruncase zarurite. Acesta ridicdi numaidecat caput si tntinse repede mana. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, cdmnos ta fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si tdietura englezeasca a mustdtii carunte. Parul rar, dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafé, tantul greu de aur cu breloc la vesta, hainete de stofa find, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desdvarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei. — Pascalopol, se recomanda el cu o ceremonie care trada cresterea tui aleasé, retinand ceva mai mult mana tandruluiintr-a.sa, spre a-l examina. (..) tila opri pe Felix in fata femeti mai mature. Era o doamnnd cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, insd cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ti era galbicioasd, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat siacut, obrajii brazdati de cdteva cute mari, acuzand 0 slabire bruscé. Ochica ti erau bulbucaji, ca $i aceia ai batrénului, cu care semana putin, si avea de rata. altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracaté cu bluza de matase inumai neagrdé cu numeroase cerculete, stransi la gat cu o mare agrafa de os si ; sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea, prinsa de un imidat, lantisor, urechea unui cesulet de aur. Doamna care juca table cu Pascalopol, in vreme ce ceilalti priveau,ridicé o fata scrutatoare si examina din cap pana puzele, in picioare pe Felix, ridicandu-si in acelasi timp cu multa demnitate mana spre a-i fi sdrutatas (..) epotul —E tanti Aglae, sora lui papa, explica Otilia lui Felix, vazandu-l cam Seed nedumerit sie (.) Felix privi sfios ia aceea pe care 0 chemau Aurica. Era o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminengi ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi Iimpletite. Sedea cu coatele pe masa si cu capul intre palme, privind jocul celor asupra doi. La apropierea tui Felix, ridicd ochii fixand cu avida curiozitate pe tanar si : intinzéndu-i la buze o mana arcuité. —E verisoara Aurelia, comenta Otilia. inalta, + Portretul Otiliei Marculescu (personajul central) ae Pardsit de toti, obosit, Felix examina mediul in care cazuse; Otilia tl pa a surprinsese de la inceput si n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea Fata de dansa, dar simtea cé are incredere in ea. Fata parea sit aiba optsprezece- noudsprezece ani. Fafa maslinie, cu nasul mic $i ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerut de dantela, insa in truput pra, subfiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si patrata a Aureliei, era o mare libertate de miscari, 0 stapanire desavarsita de femeie. Mos Costache 0 sorbea umilit din ochi si radea din toata fata lui spana cand fata it prindea in bratele ei tungi. Fata avea, era limpede, toata initiativa, si Costache era un simplu satelit al voinfei ei, Ins Otilia nu ficea niciun gest care sé para indriiznet, nu scotea nicio vorbé nechibzuita. Totusi, pe Felix, familiaritatea ei, oricat de copiléreasca, cu Pascalopol il nemultumi. Lui Felix, aparitia Otiliei ti déidu un sentiment inedit, de muit presimtit. Nu avusese pand acum nicio intimitate cu vreo femeie. + Descrierea camerei Otiliei (semnificativa in caracterizarea personajulul) © tampa portativa cu abajur era aprinsi pe o mast rotunda, r’ispandind cercuri de umbre degradate prin casa si imprimand un rotoco! alb in tavan. Felix privi in odaie. incaperea era mai mult lungd decat lata si avea o fereastra care da in geamiac, acoperita cu o mare cortind de pius maron. Céteva fotolii scunde si mici de plus maron, un scrin de nuc de moda veche, dar masiv, un| | | | dulap de haine din acelasi lemn si foarte lat dadeau odaii un aer batranesc dar elegant. (..) Sertarele de (a toaleta si de la dulapul de haine erau trase afard in felurite grade, si-n ele se vedeau, caniste intestine colorate, ghemuri de panglici, cimasi de matase mototolite, batiste de broderie si tot solul de nimicuri de fat. Cutii de pudra numeroase, unele desfundate, flacoane de apti de Colonia destupate erau aruncate in dezordine pe masa de toalet’, ca intr-o cabind de actrita, dovedind graba cu care Otilia le ménuta. Rochii, palarii zaceau pe fotolii, pantofi pe sub masa, jumale de moda franjuzesti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru piano-forte. Pe un fotoliu se gésea un morman de carti, cele mai multe nemfesti, dar si romane frantuzesti din cotectia Calman Lévy, ilustrata si cartonata, Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, indiana de G. Sand. in camera mirosea patrunzator a pudra si parfumuri. (..) Atunci véizu cd patul era et insusi plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de papusi de stofa, de rochii si jupoane zvarlite in graba si cd nu se zarea nici umbra de plapuma ori de intocmire pentru dormit. + Discutia dintre Felix si Otilia despre casatorie ‘Alta data, Otilia chema pe Felix ldnga ea si-| supuse unui interogatoriu imblanzit cu imbratisari: —- Felix, stai aici, gandeste-te bine, si numai dupa ce te-ai gandit bine, aatunci sé-mi raspunzi. Sa presupunem ca noi doi ne-am casaitori. —De ce ,sa@ presupunem"? — Fii serios si asculta. Cand un lucru nue inc, se presupune. Ei bine, sa presupunem ca ne-am castitori, crezi tu c& am putea face asta asa de curand? — Pentru ce nu? — Pentru ca esti legat de studiile tale, fiindca nu esti incti liber sa faci ce yrei! Un tdnar ca tine are nevoie de oarecare libertate, catéiva vreme, ca sa ‘cunoasca viata. E firesc. Dacti ne-am csdtori acum, peste cativa ani, cand fi-ai face cariera, te-ai si plictisi de viata de familie. —Niciodata nu ma voi plictisi de tine! —N-am zis de mine, am zis de viata de familie. Cand vei fi liber si vel incepe s@ arunci ochii in jurul tau, atunci ai st te simfi fegat. O sotie, asa imi inchipui, findca n-am nicio competenta, trebuie si fie totdeauna o ultima alegere. = Cauti fel de fel de pricini, fiindca nu ma iubesti + Discutie dintre Felix i Otilia La masa, fata i! rugai sai vorbeasca despre el, despre impresiile ui de la cursuri, ceea ce Felix facea, cu oarecare prudenta, nevoind si fie pedant. Dar 62 sis Peete eater Q RR aonranesc u trase hemuri oiul de ane de eta, ca Rochii, suzesti fotoliu omane pra se . Sand. i patul voderii inuse era grav in pasiune si nu putea si-si ascunda tulburarea sub frivolitayi. Otilia ti spuse: — Tu ai o profunditate care sperie o fata. Dacé ai sti ce proaste suntem noi, fetele! —Te sperii pe tine? = Nu pe mine! Sperii pe orice fata, in genere, fiindcd fetele nu vad departe sin-au cultul marefiei, cum scrie in cart. — MG ironizezi! — ah, nut! vorbesc de fetele comune, dacit ai urmari st ai satisfactiile mérunte. Sunt si fete sublime. Dar fetele admira pe oamenii ca tine si merg dupa oameni ca Stanica. — Mie indiferent, Nu vol iubi niciodatti o fatd seaca. Te iubesc pe tine, care esti frivola numai in aparenta, dar in fond esti inteligenta si profunda. —Sunt si eu ca toate fetele! + intalnirea dintre Felix si Pascalopol in finalul romanului Pe Pascalopol, Felix il intalni, o data, in tren, in drum spre Constanga. Era batran de tot, uscat la fafa, dar tot elegant, si aproape nu mai semana cu cel de altadatd. Facile ti tremurau cand vorbea. Fu Pascatopol acela care recunoscu pe Felix. — Ma mai cunosti? Eu sunt Pascalopol! Dupa cdteva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care Infajisa 0 doamne foarte picantd, gen actriga intretinutd, si un barbat exotic, cu floare la butonierd. Fotografia era facuta la Buenos Aires —Nu $tii cine e? intreba Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia! Speriat, Felix se mai uité 0 data. Femeia era frumoas@, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunaticd. Un aer de platitudine feminina stingea totul. Avusese dreptate fata: .noi nu traim decat cinci-sase ani!" — Si. side ce v-ati despartit? —O! pentru nimic. Eram prea batran, vedeam ca se plictiseste, era 0 chestiune de umanitate 5-0 las si-si petreaca liberd anii cei mai frumosi. S-a clisdtorit bine si-mi scrie, uneori. Pe dumneata te-a iubit foarte mult si mi-a spus chiar ca, daca ar sti c@ suferi, nu s-ar da inapoi de a mdi insela cu dumneata. Mi-a spus aceasta... dar n-a facut-o. A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e 0 enigma.