Deciziile in conditii de incertitudine si 

risc
Efectele stresului psihic asupra deciziilor ce trebuie adoptate in cel mai scurt timp de catre agentii de
securitate atunci cand se intalnesc cu o situatie neobisnuita (patrundere in obiectivul aflat sub paza acestora,
incendiu sau alte situatii de forta majora) pot fi puse in evidenta la nivelul etapelor procesului decizional.
Atunci cand colectarea informatiilor – prima etapa- se efectueaza in conditii de stres, este foarte probabil sa
nu fie recoltate informatiile care intr-adevar sunt utile procesului decizional. Aflati sub stres, agentii de
securitate nu mai pot lua in considerare toate alternativele avute la dispozitie, nu mai pot corela si nici retine
alternativele cu cea mai mare probabilitate de reusita si se grabesc spre finalizari premature. In etapa
executarii deciziei, presiunea stresului ii va face pe agenti sa comita mai multe erori decat in situatiile in care
executia deciziei s-ar fi realizat in conditii de relaxare, nivelurile crescute de stres influentand negativ ambele
caracteristici ale deciziei – calitatea si acceptanta. Incertitudinea ia nastere atunci cand o persoana percepe
prezenta unui risc, si aceasta este un concept subiectiv, deci nu poate fi masurata in mod direct si variaza de
la individ la individ. Nivelul de risc perceput depinde de informatiile pe care o persoana le poate utiliza
pentru a evalua posibilele rezultate, dar si de capacitatea individului de a evalua aceste informatii.
Deciziile devin vulnerabile atunci cand se iau in conditii de incertitudine, de risc crescut, unde stresul
amplifica si accentueaza caracterul incert si riscant al deciziei. Stresul cronic determina efecte si asupra
memoriei, timpului de reactie, preciziei si performantei intr-o mare varietate de sarcini. In plus, agentii de
securitate aflati sub stres au adesea dificultati de concentrare a atentiei, acesta conducand si la reactii
premature la stimuli, impreuna cu cresterea erorilor pe sarcinile cognitive.
Dincolo de o analiza psihologica a riscului in procesul luarii deciziilor, o alta abordare este cea a riscurilor ca
si afecte. Emotii ca frica sau furia joaca un rol important in perceperea riscului, avand efecte opuse: frica
amplifica estimarea riscurilor in timp ce furia le atenueaza. Emotiile pot sa afecteze capacitatea de a lua
decizii, iar agentii de securitate nu beneficiaza intotdeauna de toate informatiile necesare pentru a decide intr-
o maniera rationala. Oamenii, in general, tind sa supraestimeze riscurile cu probabilitate scazuta (vorbim aici
de drame reale), si sa subestimeze riscurile de inalta frecventa (drame ireale). Deciziile neprogramate sunt
deciziile cel mai greu de luat, ele fiind luate in conditii nestabilite sau in situatii unice, probleme pentru care
nu exista proceduri prestabilite de rezolvare, fie datorita faptului ca nu au mai fost intalnite, fie pentru ca sunt
foarte importante si complexe.
Riscul si incertitudinea au un impact important asupra organizatiilor, in sensul ca ele estimeaza un cost,
costul de risc, concept foarte discutat in profesia de management a riscului. Astfel, riscul presupune costuri
pentru o organizatie, iar cel mai evident cost este costul pierderilor, care se aplica atunci cand obiectivul pazit
este pradat, cand agentul de securitate este atacat, etc, sau poate sa apara sub forma ingrijorarii si a anxietatii,
stari tensionale care influenteaza la randul lor luarea deciziilor, si nu intotdeauna intr-un mod benefic.