Interacțiuni

intermoleculare

Prof. Manole Liliana

Liceul Teoretic ″Anghel Saligny″
Cernavodă
 Între moleculele substanțelor se stabilesc
interacțiuni slabe, de natură fizică, numite interacțiuni
intermoleculare.
Aceste interacțiuni influențează proprietățile fizice
ale substanțelor moleculare ( punctul de fierbere,
solubilitatea, vâscozitatea, etc) și sunt modificate prin
dizolvare sau schimbarea stării de agregare.
Interacțiunile intermoleculare sunt:
- Legătura de hidrogen
- Forțele van der Waals: - Forțele dipol-dipol

- Forțele de dispersie London

Cea mai puternică interacțiune intermoleculară este legătura de hidrogen.

Tăria interacțiunilor intermoleculare scade în ordinea:

Legătura de hidrogen > Forțele dipol-dipol > Forțele de dispersie London

Legătura de hidrogen
- constă în atracția electrostatică ce se stabilește între nucleul atomului de
H și o pereche de electroni neparticipanți ai unui atom puternic
electronegativ și cu volum atomic mic ( F, O, N).

Electronegativitatea: 𝛘F=4,0 , 𝛘O=3,5 , 𝛘N=3,0

Ex.: HF, H₂O, NH₃, R-OH, R-NH₂, etc.

 Apa și proprietățile sale specifice
Moleculele apei sunt unite prin legături de hidrogen în asociații de tipul (H₂O)ₙ.
Fiecare moleculă de apă este implicată în două legături de hidrogen, cu atomul de
hidrogen și cu o pereche de electroni neparticipanți ai atomului de oxigen. Aceasta explică
p.f. ridicat al apei egal cu 100⁰C.

În apa solidă, gheață, se găsește un număr aproape dublu de legături de H față de

apa lichidă. Fiecare moleculă de apă din gheață stabilește patru legături de H cu
moleculele vecine. Astfel, fiecare atom de oxigen este înconjurat tetraedric de alți 4 atomi
de oxigen. Rezultă o structură afânată, cu goluri, a gheții, cu geometrie hexagonală. Între
+4⁰ C și 0⁰C volumul apei se mărește treptat. La +4⁰ C apa are densitatea maximă 1 g/cm³.
 Proprietățile apei

p.t.= 0⁰ C

p.f. = 100⁰ C

𝜌ₘₐₓ=1g/cm³ ( densitatea la 4⁰C )

𝜌=0,99701g/cm³ ( densitatea la 25⁰C)
𝜌=0,917g/cm³ ( densitatea gheții)
Forțele dipol-dipol
Interacțiunea dipol-dipol constă în atracția electrostatică ce se
stabilește între polii de semn contrar ai moleculelor polare. Tăria
acestor interacțiuni crește cu creșterea polarității moleculei și
scade foarte repede cu distanța.

Ex.: HF, HCl, HBr, HI, H₂O, NH₃, etc.

Forțele de dispersie London
Sunt forțe de atracție foarte slabe care se stabilesc între toate tipurile
de molecule, polare sau nepolare.
În cazul moleculelor nepolare, forțele de dispersie reprezintă singurul
tip de forțe de atracție intermoleculare.
Ex.: He, Ne, O₂, H₂, CO₂, CCl₄, etc.
Tăria forțelor de dispersie crește cu creșterea masei moleculare și
scade foarte repede cu distanța.
He < Ne < Ar < Kr < Xe
Masa molară: 4 < 20 < 40 < 84 < 131

P.t. (⁰ C) -272,1 < -248,6 < -189,4 < -156,4 < -111,5
 J.D. van der Waals (1837-1923)
Fizician olandez, a fost profesor la Universitatea
din Amsterdam. A studiat forțele de atracție dintre
moleculele fluidelor și a avut contribuții importante în
fizica moleculară și termodinamică. A primit premiul
Nobel în anul 1910.
 Exemple
● Între moleculele apei H₂O se
stabilesc toate cele 3 tipuri de
interacțiuni intermoleculare:
● - legături de H
● - forțe dipol-dipol
● - forțe de dispersie London
● Între moleculele de acid clorhidric
HCl se stabilesc 2 tipuri de
interacțiuni intermoleculare:
● - forțe dipol-dipol
● - forțe de dispersie London
● Între moleculele nepolare de He,O₂,
CO₂, etc. se stabilesc doar forțe de
dispersie London.