Interactiuni intermoleculare

Anomalia apei
În molecula de apa, legatura covalenta H-O este puternic polara, atomul de hidrogen fiind
puternic atragator de electroni. Apa are un punct ridicat de fierbere.
În apa solida (gheata) se gaseste un numar de legaturi de hidrogen aproape dublu decat in apa
lichida. Fiecare molecula de apa din gheata este unita de alte patru molecule vecine prin patru
legaturi de hidrogen. Doua legaturi de hidrogen sunt realizate prin intermediul atomilor de hidrogen,
iar celelalte doua prin intermediul perechilor de electroni de la atomul de oxigen.
Astfel fiecare atom de oxigen este inconjurat tetraedric de alti patru atomi de oxigen. Din
cauza acestui aranjament al moleculelor de apa, gheata are structura afanata cu geometrie
hexagonala.
Realizarea nr. dublu de legaturi de hidrogen incepe de la temperature de +4 grade. Moleculele
de apa incep sa se distanteze intre ele si sa se aranjeze astfel incat sa permita realizarea celor patru
legaturi de hidrogen pentru fiecare molecula de apa. Din aceasta cauza pe masura ce temperatura
scade intre +4 si 0 grade, volumul apei se mareste treptat. De aceea gheata are densitatea mai mica
decat a apei si pluteste easupra apei. Apa cu temperatura de +4 grade are densitatea cea mai mare.
Aceasta structura explica si punctual de topire ridicat al apei.
Legaturile covalente N-H sunt mai putin polare decat legaturile O-H pt. ca azotul are
electronegativitatea mai mica decat O. De aceea lagaturile de hidrogen datorate grupelor N-H sunt
mai slabe.
FORȚE VAN DER WAALS
Fortele van der Waals sunt interactiuni dipol-dipol numite si forte sau legaturi dipol-dipol si
fortele de dispersie numite si forte London.
Fortele Van der Waals sunt forte de atractie slabe care se manifesta pe distante mici pt. ca
scad foarte repede o data cu cresterea distantelor dintre molecule.
a) Interactiunea dipol-dipol consta in atractia electrostatice ce se stabileste intre poli de
semn contrar ai moleculelor polare.
Molecula acidului clorhidric este o molecula polara cu polul negative spre atomul de clor si
polul pozitiv spre atomul de hidrogen.
 Moleculele polare de acid clorhidric sunt asociate prin slabe atractii electrostatice care le
ofera o orientare paralela si coliniara.
Interactiunile dipol-dipol cresc cu cresterea polaritatii moleculei si scad foarte repede cu
distanta. Sunt interactiuni mai slabe decat legaturile de hidrogen.
b) Fortele de dispersie sunt forte de atractie foarte slabe ce se stabilesc intre toate tipurile
de molecule.
La moleculele nepolare este un singur tip de forte de atractie dintre molecule, adică forte de
dispersie care se exercita intre atomii gazelor nobile in stare solida sau lichida.
Fortele de dispersie sunt mai slabe decat interactiunile dipol-dipol si scad ca si acestea foarte
repede cu distanta manifestandu-se numai intre moleculele imediat vecine. Fortele de dispersie cresc
cu cresterea masei moleculare.
De exemplu gazele nobile au puncte de topire foarte mici care cresc cu cresterea masei
atomice.
Legatura de hidrogen (cea mai puternică interacțiune între molecule) este de 10 ori mai
slaba decat legatura covalenta.
La moleculele polare interactiunile dintre molecule reprezinta o insumare a fortelor de
dispersie slabe si a interactiunii dipol-dipol mai puternice.
Intre moleculele apei se stabilesc cele trei tipuri de interactiuni intermoleculare, legatura de
hidrogen fiind insa cea mai puternica. Ea determina proprietetiile fizice ale apei.

Temă: manual, pag 75/ pb 3,4,5