16.

3 CASTRAREA

Castrarea este un act medical prin care se realizează anularea funcţiilor:

germinativă (gametogenă), exo- şi endocrină a gonadelor (testicul, ovar).
Metode de castrare:
1. -hormonală (au fost abandonate datorită efectului cancerigen al cărnii
provenite de la astfel de animale);
2. -iradierea gonadică cu raze X, ultrascurte sau laser (neintrate în uzul curent);
3. -imunobiologică (nu anulează şi funcţia exo- şi endocrină a gonadelor);
4. -angiotripsia atrofiantă - practicabilă la masculi - bisturnajul (răsucirea
transcutanată a vaselor spermatice), strivirea percutanată a vaselor spermatice cu
pensa Burolizzo sau Eschino-Eschini) şi ligatura vaselor spermatice;
5. -exereza gonadică (orhidectomia, ovariectomia).
Indicaţii:
- zootehnice (îndepărtarea de la procreere a animalelor cu tare, boli, anomalii
transmisibile ereditar);
- zootehnologice (la animalele supuse recondiţionării pentru abataj se pot forma
loturi mixte, diminuă frecvenţa şi intensitatea stărilor conflictuale, asimilarea hranei
este mai bună);
- economice (masculii devin docili putând fi utilizaţi la tracţiune /la vier şi la ţap se
elimină mirosul neplăcut al cărnii/ la animalele de blană se îmbunătăţeşte calitatea
blăniţelor/ se potenţează îngrăşarea / scroafe, cocoş, nutrie, iepure, se prelungeşte
lactaţia / vacă, oaie, se evită înmulţirea nedorită / animalele comunitare);
- la cererea proprietarului pentru suprimarea instinctelor genezice la animalele
de companie (evitarea gestaţiilor nedorite, îmbunătăţirea confortului de coabitare /
îndosebi la pisici, se evită efectele secundare ale administrării necontrolate de
anticoncepţionale (piometru, dereglări hormonale, tumori);
- terapeutice (afecţiuni ale gonadelor / orhite, afecţiuni traumatice, tumori
testiculare, degenerescente chistice ovariene, malformaţii ovariene, tumori ovariene,
tumori mamare, transmiterea unor boli venerice / morvă, bruceloză, durină,
trichomonoze, tumori Sticker);
- experimental (cercetări endocrinologice).

16.3.1 CASTRAREA ARMĂSARILOR ŞI TAURILOR

Datorită indicaţiei, majoritar, zooeconomice a castrării masculilor

animalelor de fermă aceste afecţiuni vor fi organizate sub formă de companii
primăvara şi toamna. Având caracter de masă castrarea este preferabil să fie
executată dimineaţa pentru a putea supraveghea animalele şi eventual a remedia
precoce accidentele postoperatorii.
Animalele destimate pentru tracţiune vor fi castrate la o vârstă mai avansată
(pentru a se încheia dezvoltarea şi consolidarea aparatului locomotor) iar cele
crescute pentru carne se vor castra la o vârstă mai tânără.
Pregătiri preoperatorii generale. Animalele se ţin la o dietă absolută timp de
12 ore. Examinarea clinică a animalelor şi îndeosebi a regiunii testiculare. In caz de
TEHNICI CHIRURGICALE VETERINARE dubii se va verifica, prin examen transrectal la
animalele mari, lărgimea inelelor
ingvinale.
Castrarea se face la 18 luni la armăsarii din rasele uşoare şi la peste 24 de
luni la armăsarii din rasele grele şi comune. La tauraşi, pentru obţinerea boi, castrarea
se face la vârsta de 12-18 luni, când scheletul este bine dezvoltat. La bovinele pentru
carne (destinate îngrăşării) castrarea se face la vârsta de 9-10 zile sau după înţărcare.
Anestezie: la armăsari, în condiţiile unei clinici dotate se preferă utilizarea
narcozei inhalatorii beneficiind de toate avantajele oferite de aceasta sau asocierile
xilazină-butorhanol. Când castrarea se face cu armăsarul contenţionat în poziţie
patrupedă se utilizează NLA cu Imobilon (Aceppromazina+Etorfină), sau xilazină, sau
detomidină şi opţional infiltraţia analgezică intratesticulară (procaină, xilină, sau
bupivacaină). În condiţii de teren îndeosebi la armăsarii din rasele perfecţionate se
recurge la administrarea de analgezice nonopioide (xilazină, detomidină) evitând
utilizarea derivaţiilor fenotiazinici (relaxează penisul expunându-l accidentelor) sau a
narcozei (relaxează inelele ingvinale amplificând riscul evisceraţiei). Nu recomandăm
infiltraţiile analgezice ale cordonului testicular şi/sau ale testiculelor pentru procedeele
care presupun contenţionarea animalelor în decubit deoarece durata instalării
analgeziei (10-15 min) impune menţinerea animalului într-un decubit forţat prelungit
(anestezic+operator) ceea ce măreşte considerabil riscul apariţiei unor accidente şi
complicaţii.
La tăuraşi este eficientă anestezia cu un produşi xilazinici.
Contenţie: poziţie patrupedă sau decubitală - decubit dorsal pe masa de
operaţie sau în decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior drept în "8".

Metode de castrare
A. Castrarea prin angiotripsie
- Cu cleşti speciali
- Prin ligatura cordonului testicular
Avantaje: aseptică; expeditivă; cu mai puţine riscuri postoperatorii; animalul poate fi
folosit imediat la muncă.
Dezavantaje: instinctul genezic dispare în câteva luni; edemul inflamator scrotal poate
fi masiv şi dispare lent prin plimbarea animalului după 10-14 zile; poate apare
gangrena învelitorilor testiculare; la armăsarii bătrâni cu cordoane testiculare groase
sunt frecvente insuccesele (nesuprimarea funcţiei testiculare).
Contraindicaţii: hernii ingvino-scrotale, colecţii scrotale, tumori testiculare, timp prea
rece sau prea călduros (ischemia sau vasodilataţia zonelor strivite complică
fenomenele de necrobioză cu gangrene uscate sau gangrene umede).
B. Orhidectomia
Castrarea prin ablaţia testiculelor se poate realiza prin mai multe metode:
- castrarea cu "testicul descoperit", sunt incizate toate învelitorile testiculare iar
exereza este doar testiculară;
- castrarea cu"testicul acoperit", se incizează tunica externă şi mijlocie a învelitorilor
testiculare iar exereza testiculului se face împreună cu tunica internă (punga
vaginală) a burselor testiculare;
- castrarea cu bursectomie, exereza testiculelor se face împreună cu toate învelitorile
testiculare.

16.3.1.1 CASTRAREA PRIN TRIPSIA CORDOANELOR TESTICULARE

16.3.1.1.1 CASTRAREA ARMĂSARILOR

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat.
Instrumentar: cleşte stop cordon, pensă Burdizzo.
Tehnica operatorie
Operatorul fixează testiculul în fundul pungii testiculare, menţinând cordonul testicular
întins, în timp ce cu cealaltă mână împinge cordonul testicular în direcţie cranială. Ajutorul
prinde întregul cordon în cleştele stop cordon, iar operatorul efectuează controlul aplicării
cleştelui – .
Operatorul preia cleştele stop cordon şi fixează gura pensei Burdizzo pe cordonul
testicular – .
Ajutorul strânge provizoriu pensa, iar operatorul face un nou control al fixării în
întregime a cordonului testicular în pensă. Ajutorul strânge pensa, pentru 20-30 de secunde,
strivind cordonul testicular, moment în care se aude un zgomot specific.
Pensa Burdizzo se mai aplică odată la 2-3 cm distanţă de prima aplicare, când dacă
prima strivire a fost corectă animalul nu mai simte durerea.
Se procedează identic şi cu cordonul opus, având grijă ca liniile de strivire ale celor
două cordoane testiculare să fie plasate intercalat pentru a nu produce gangrena pungilor
testiculare.

16.3.1.1.2 CASTRAREA TAURULUI

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat.
Contenţie: în poziţia patrupedă cu legarea membrelor posterioare în “8”sau în
decubit lateral drept cu legarea membrului posterior stâng în “8”.
Instrumentar: pensă Burdizzo sau cleşte Eschino-Eschini.
Tehnica operatorie
Operatorul se plasează în spatele animalului –  și .
Se tracţionează ventral testiculul, fixându-l cu o mână în fundul sacului scrotal – .
Deasupra testiculului (cca. 4-6 cm) se identifică cordonul testicular, fixându-l cu cealaltă
mână într-un pliu lateral al pielii scrotale – .
Ajutorul aplică pensa Burdizzo, strivind cordonul testicular (pensa se menţine închisă
timp de 20-30 de secunde) – .
La tineret pensa se aplică o singură dată, iar la animalele adulte de 2 ori, intercalând
liniile de strivire de la cele două cordoane – .
Se procedează identic şi cu cordonul testicular opus.
16.3.1.2 CASTRAREA ARMĂSARILOR ŞI TAURILOR PRIN
LIGATURA VASELOR SPERMATICE

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat.
Contenţie: în decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior în “8” la armăsar
şi decubit lateral drept la taur cu legarea membrului posterior în “8”.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, , pense hemostatice, pensă chirurgicală, ace de
sutură, portac.
Tehnica operatorie
Tracţionarea testiculului asigură întinderea cordonului testicular. Incizia longitudinală a
pielii cordonului testicular – .
Se dilacerează digital cordonul testicular, izolând cordonul vasculo-nervos – .
Se ligaturează cu material resorbabil (catgut cromat) cordonul vasculo-nervos, firul fiind
trecut transfixic prin mezovascular – .
Sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile – .

16.3.1.3 ORHIDECTOMIA ARMĂSARILOR

- PROCEDEUL CU TESTICUL DESCOPERIT –

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril

după care se antiseptizează repetat.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, , pense de castrare (emasculatoare –
Reimers, Serra, Megelle, Verboczi, Hausmann, Frank).
Tehnici operatorii
Metoda cu armăsarul în decubit
Contenţie: în decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior drept în
“8”
Timpii operatori
Se prinde cu o mână testiculul stâng, trăgându-l uşor spre exterior, în timp ce cu
cealaltă mână introdusă sub testicul se prinde cordonul acestuia fixând testiculul în
fundul sacului scrotal – .
Incizia tuturor învelitorilor testiculare, paralel cu rafeul median la 2 cm de acesta
şi pe o lungime de 10-15 cm – .
Operatorul menţine cordonul testicular întins, desprinde teaca vaginală externă –
 şi răsuceşte testiculul cu 180-720 –  pentru a aduce cordonul vascular în unghiul
de închidere a braţelor pensei unde forţa de strivire este mai mare.
Ajutorul aplică pensa de castrare pe cordon cât mai aproape de inelul inghinal –
, când pensa de castrare lipseşte din dotare hemostaza poate fi asigurată printr-o
ligatură transfixică prin mezovascular cu catgut cromat – .
Se procedează identic cu testiculul drept. Pensele se menţin pe cordonul
testicular timp de 5 minute la armăsarii în vârstă de până la 5 ani şi un număr de
minute egal cu numărul anilor peste această vârstă.
Se secţionează cordoanele testiculare imediat sub pensa de castrare (unele
pense au cuţit de secţionare propriu) sau la 2-3 cm de ligatura transfixică. Plăgile de
castrare nu se suturează.
Metoda cu armăsarul în poziţie patrupedă

Contenţie: în poziţie patrupedă cu legarea membrelor posterioare ca pentru

montă.
Timpii operatori
Operatorul se poate plasa în spatele animalului sau în partea lui stângă cu faţa
spre crupa armăsarului – .
Se imobilizează testiculul prin fixarea fermă de cordonul testicular trăgând uşor
în sens ventral – .
Succesiunea timpilor operatori este identică cu orhidectomia descoperită în
decubit – ,  şi .

- PROCEDEUL CU TESTICUL ACOPERIT –

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril

după care se antiseptizează repetat.
Anestezie: neuroplegie sau NLA.
Contenţie: în decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior drept în
“8”.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, , pense de castrare (emasculatoare –
Reimers, Serra, Megelle, Verboczi, Hausmann, Frank), ace de sutură, portac.
Tehnica operatorie
Fixarea testiculului în fundul sacului scrotal – .
Incizia scrotului şi dartosului la 2 cm de rafeul median, paralel cu acesta pe
o lungime de 10-15 cm – .
Printr-o disecţie digitală eventual cu tampon montat se separă testiculul şi
cordonul acestuia acoperit de teaca vaginală şi de ţesutul conjunctiv al tunicii mijlocii
(celuloasa - fascia spermatică externă) – .
Eliberarea polului caudal al testiculului se face fie prin ruperea fie prin
secţionarea ligamentului director al testiculului (Gubernaculum testis).
După torsionarea testiculului şi a cordonului cu 180-720 (vezi castrarea cu
testicul descoperit) operatorul, ţinându-le întinse cu mâna dreaptă, îndepărtează cu
partea dorsală a mâinii stângi învelitorile testiculare spre inelul inghinal, facilitând
aplicarea pensei de către ajutor – .
Se procedează în mod identic cu celălalt testicul.
Hemostaza vaselor cordoanelor testiculare este o manoperă identică cu
cea din orhidectomia cu testicul descoperit (acelaşi necesar de timp).
Închiderea traiectului inghinal este opţională, putând fi realizată prin două
variante tehnice.
1. - Ligatură dublă transfixică a cordonului testicular amplasată deasupra
pensei de castrare – . Ligatura se strânge progresiv până ce firul pătrunde în ţesut.
Când pensa de castrare lipseşte din dotare o ligatură bine strânsă (material
resorbabil) poate asigura hemostaza. Exereza testiculului se face prin secţionarea
cordonului testicular la 2 cm. sub ligatură – .
2.- Aplicarea clupelor de castrare. Capătul liber al braţelor clupei se strânge
cu un cleşte special –  (realizând strivirea hemostatică a cordonului), iar apoi se
leagă cu un fir rezistent – . Cordonul testicular se secţionează la 3 cm. sub clupe –
. Ridicarea clupelor se face după o săptămână prin secţionarea firului de la unul din
capete. Porţiunea necrozată din cordon se elimină spontan după o săptămână de la
ridicarea clupelor.

- PROCEDEUL CU ORHIBURSECTOMIE –

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator peritesticular se tunde, se spală

cu apă şi săpun steril după care se antiseptizează repetat.
Anestezie: xilazină+butorphanol, detomidină+butorphanol şi/sau opţional
narcoză inhalatorie.
Contenţie: în decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior drept în
“8” sau îm decubit dorsal cu membrele posterioare în flexie.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, , pense de castrare (emasculatoare –
Reimers, Serra, Megelle, Verboczi, Hausmann, Frank), ace de sutură, portac.
Tehnica operatorie
Se prind bursele testiculare tracţionându-le uşor în sens ventral – .
Incizia pielii în jurul gâtului ambelor pungi testiculare – .
Dilacerarea ţesutului conjunctiv şi a tunicii medii, evidenţiind şi individualizând
cordoanele testiculare – .
Aplicarea emasculatoarelor pe cordoanele testiculare acoperite de teaca
vaginală – , respectând aceleaşi reguli de hemostază şi exereza ca la metodele
precedente.
Sutura biplan cu material resorbabil a ţesuturilor situate subcutanat în plaga de
castrare – .
Pielea se suturează în puncte separate simple cu fire neresorbabile – .

16.3.1.4 ORHIDECTOMIA LA TAUR

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat.
Anestezie: neuroplegie (xilazină).
Contenţie : poziţia patrupedă sau decubit lateral drept cu legarea membrului
posterior stâng în “8”.
Instrumentar: bisturiu. foarfece .pense de castrare (Reimers .Serra
.Verboczi. White. Hausman. Franck). pense hemostatice. pensă chirurgicală. portac,
ace de sutură.
Metode operatorii: - cu taurul contenţionat în poziţie patrupedă;
- cu taurul contenţionat în decubit.
Procedee operatorii:
 cu testicul acoperit
 cu bursectomie
 cu testicul descoperit;
Tehnica operatorie
Indiferent de procedeul operator (cu testicul descoperit, acoperit sau cu
bursectomie) timpii operatori sunt identici cu cei din orhidectomia armăsarilor,
exceptând incizia pungilor scrotale care este înlocuită cu excizia fundului scrotal.
Extremitatea ventrală a sacului scrotal (1-3 cm) se excizează – , eliberând
polul caudal al ambelor testicule.
După excizie teaca vaginală subiacentă se retractă permiţând izolarea ulterioară
– .
Orhidectomia acoperită (cu extirparea pungii vaginale) este preferabilă deoarece
evită apariţia hidrocelului de castrare, complicaţie postoperatorie frecventă.

16.3.2 CASTRAREA LA BERBEC ŞI ŢAP

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat. Pentru orhidectomie este necesară şi tunderea zonei
peritesticulare.
Anestezie: neuroplegie.
Contenţie: în decubit, poziţia şezând – .
Instrumentar: pensă Burdizzo sau cleşte de aplicat inele de ecadou pentru
castrarea prin tripsia cordonului testicular şi bisturiu, foarfece emasculatoare
(Verboczi, Hausman) pentru orhidectomie.
Metode şi procedee operatorii:
- tripsia cordonului testicular - cu pensa Burdizzo;
- cu inele de ecadou;
- orhidectomie - cu testicul acoperit
- cu testicul descoperit
- cu bursectomie
Tehnici operatorii
Procedeul de tripsie prin compresiune elastică
La miei în primele zile de viaţă se aplică la baza pungilor testiculare –  inele
elastice de cauciuc (inele ecadou) –  cu ajutorul unor cleşti speciali – , şi .
Procedeul de tripsie cu pensa Burdizzo
Se tracţioneazdesă ventral testiculul, fixându-l cu o mână în fundul sacului scrotal.
Deasupra testiculului (cca. 1-3 cm) se identifică cordonul testicular, fixându-l cu
cealaltă mână într-un pliu lateral al pielii scrotale. Ajutorul aplică pensa Burdizzo,
strivind cordonul testicular (pensa se menţine închisă timp de 10-20 de secunde). La
tineret pensa se aplică o singură dată, iar la animalele adulte de 2 ori ,intercalând
liniile de strivire de la cele două cordoane. Se procedează în mod identic cu testiculul
opus. Vezi detalii imagistice în tripsia cordonului testicular la taur.
Procedee de orhidectomie
Pentru procedeele cu testicul acoperit sau descoperit se excizează extremitatea
ventrală a sacului scrotal, eliberând polul caudal al ambelor testicule. După excizie
teaca vaginală subiacentă se retractă permiţând izolarea ulterioară. Derularea
următorilor timpi operatori
Orhidectomia acoperită (cu extirparea pungii vaginale) este preferabilă deoarece
evită apariţia hidrocelului de castrare, complicaţie postoperatorie frecventă la berbecii
şi ţapii castraţi cu testicul descoperit. Tehnica este identică tehnicilor de orhidectomie
la taur şi respectiv armăsar.
Orhidectomia cu bursectomie este mult mai rar practicată, tehnica operatorie
fiind asemănătoare orhibursectomiei armăsarilor.

16.3.3 ORHIDECTOMIA VIERILOR

Pregătiri preoperatorii: câmpul operator se spală cu apă şi săpun steril după

care se antiseptizează repetat.
Anestezie: neuroplegie (azaperone).
Contenţie: pentru tineret se preferă imobilizarea trenului posterior de către
un ajutor care suspendă animalul -1-5, iar pentru vierii adulţi contenţia în decubit
dorsal -8, cu membrele posterioare legate în flexie forţată.
Instrumentar: bisturiu. foarfece .pense de castrare (Reimers .Serra
.Verboczi. White. Hausman. Franck). pense hemostatice. pensă chirurgicală. portac,
ace de sutură.
Tehnici operatorii
Orhidectomia vieruşilor de 2 – 3 săptămâni
Incizia scrotului, dartosului şi tunicii medii la 1-2 cm de rafeul median şi paralel
cu acesta – .
Izolarea testiculului acoperit cu teaca vaginală.
Se aplică o pensă hemostatică pe cordonul testicular cât mai aproape de
bursele incizate – .
Exereza testiculului se face cu o pensă curbă aplicată deasupra pensei
hemostatice prin torsiunea limitată a cordonului – .
Se procedează identic cu celălalt testicul.
Plăgile operatorii se tratează deschis prin plombaj antiseptic (Manis, Suzotril
pulv.).
Orhidectomia vierilor de 3 – 4 luni
Incizia învelitorilor testiculare separat pentru fiecare testicul – , sau o incizie
unică pe rafeul median – .
Izolarea boantă a testiculelor şi individualizarea cordoanelor testiculare – .
Aplicarea pensei de castrare )se menţine aplicată timp de 3 – 4 minute) – .
Exereza testiculelor prin secţionarea cordoanelor testiculare distal de pensa de
castrare (razant la braţele pensei).
Orhidectomia vierilor adulţi
Tehnica de lucru este asemănătoare cu cea descrisă la vierii în vârstă de 3-4
luni – , ,  şi , exceptând izolarea testiculului care se face prin dilacerare
boantă. Manopera este greoaie şi adesea e necesar ca ţesutul fibros de la podul
posterior al testiculului (Gubernaculum testis) să fie secţionat – .

16.3.4 ORHIDECTOMIA CÂINELUI

Pregătiri preoperatorii: tunderea zonei, spălarea câmpului operator cu apă

şi săpun steril după care se antiseptizează repetat.
Anestezie: NLA sau N-NLA.
Contenţie: în decubit dorsal.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, pense hemostatice, pensă chirurgicală,
portac, ace de sutură.
Tehnici operatorii
Procedeul cu testicul acoperit
Incizia pielii, în plan median, imediat în spatele bulbului penian – .
Împingerea unui testicul în plaga operatorie –  este urmată de incizia
celuloasei şi fibroasei şi de dilacerare şi izolarea testiculului – .
Pensarea cordonului testicular – .
Sub pensa hemostatică se execută ligaturare transfixică cu fir resorbabil a
cordonului testicular – .
Exereza testiculului se efectuează cu bisturiul, manevrându-i tăişul razant cu
pensa hemostatică – .
Se procedează în mod identic cu celălalt testicul.
Sutura plăgii cutanate (puncte separate simple cu material neresorbabil.
Procedeul prezintă dezavantajul neefectuării drenajului gravitaţional spontan
al pungilor testiculare şi în cazul apariţiei unor complicaţii postoperatorii traumatice
(inflamaţie scroto-dartroică) sau septice (edemul inflamator al burselor testiculare)
pentru instituirea drenajului este necesară incizia pungilor scrotale.
O variantă de execuţie o constituie abordarea operatorie prin incizia fiecărei
pungi testiculare urmată de izolarea boantă a testiculelor şi individualizarea
cordoanelor testiculare, aplicarea penselor hemostatice, efectuarea ligaturii transfixice
a cordonului testicular şi exereza testiculelor prin secţionarea cordoanelor testiculare
distal de pensele hemostatice (razant la braţele pensei). Bursele testiculare rămân
nesuturate, vindecându-se secundar.
Procedeul cu bursectomie
Incizia eliptică a burselor testiculare (scrot dartos) – .
Izolarea testiculelor şi individualizarea cordoanelor testiculare prin disecţie
boantă (vezi şi orhibursectomia armăsarilor).
Pensarea cordoanelor testiculare şi ligaturarea lor transfixică, sub pensele
hemostatice.
Secţionarea cordoanelor testiculare razant cu pensele hemostatice.
Sutura în surjet simplu cu material resorbabil a ţesuturilor situate subcutanat
în plaga de castrare.
Sutura pielii în puncte separate simple cu fire neresorbabile.

16.3.5 ORHIDECTOMIA MOTANULUI (COTOIULUI)

Pregătiri preoperatorii: epilarea scrotului ambelor pungi testiculare –  şi

eventual tunderea părului din zona peritesticulară. Spălarea câmpului operator cu apă
şi săpun steril şi antisepsia acestuia.
Anestezie: NLA sau N-NLA (rar practicată).
Contenţie: decubit sterno-abdominal cu trenul posterior ridicat.
Instrumentar: bisturiu, pense hemostatice, foarfece, portac, ace de sutură.
Tehnici operatorii
Procedeul cu testicul acoperit
Imobilizarea testiculelor în pungile testiculare şi incizarea acestora –  , (scrot
şi dartos).
Incizia şi dilacerare celuloasei şi fibroasei duce la izolarea testiculului.
Exteriorizarea testiculelor şi pensarea cordoanelor testiculare –  şi .
Pensele hemostatice se menţin aplicate 1-2 minute. Recurgerea la aplicarea unei
ligaturi cu material resorbabil pe fiecare cordon testicular este opţională.
Exereza testiculelor se poate face cu bisturiul, manevrându-i tăişul razant cu
pensa hemostatică (vezi orhidectomia câinelui) sau prin torsionare limitată – .
Ridicarea penselor de hemostază de pe cordoanele testiculare şi verificarea
eficacităţii hemostazei.
Pungile testiculare rămân nesuturate, vindecându-se secundar.
Procedeul cu testicul descoperit
Incizia tuturor învelitorilor testiculare (scrot, dartos, celuloasă, fibroasă
vaginală externă), exteriorizând testiculele.
Pensarea cordoanelor testiculare. Pensele hemostatice se menţin aplicate 1-2
minute.
În mod opţional se poate recurge şi la ligatura simplă sau transfixică cu fire
resorbabile a cordoanelor testiculare.
Exereza testiculelor prin secţionarea cordoanelor testiculare deasupra
penselor hemostatice şi/sau a ligaturilor – .
O variantă de execuţie constă în separarea tunicii vaginale de cordonul
spermatic (canal deferent, plexul papiniform, a. şi v. testiculară) care se pensează
lângă scrot – .
Se secţionează cu foarfecele tunica vaginală sau cordonul spermatic imediat
sub testicul
Se înnodă între ele tunica vaginală şi cordonul spermatic, pe suportul
reprezentat de pensa hemostatică – .
Se desface pensa hemostatică şi se excizează testiculul (se secţionează
deasupra nodului elementul anatomic nesecţionat anterior, fie teaca vaginala, fie
cordonul spermatic). Se verifică eficacitatea hemostazei.
Pungile testiculare rămân nesuturate, vindecându-se secundar.

16.3.6 ORHIDECTOMIA MASCULILOR DE IEPURE

Pregătiri preoperatorii: tunderea zonei, spălarea câmpului operator cu apă

şi săpun steril după care se antiseptizează repetat.
Anestezie: NLA sau N-NLA.
Contenţie: în decubit dorsal.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, pense hemostatice, pensă chirurgicală,
portac, ace de sutură.
Tehnici operatorii
Procedeul prin ligatură elastică
Acest procedeu este aplicabil doar la iepurii adulţi După aducerea şi fixarea
testiculelor în bursele testiculare, la baza acestora (gâtul burselor) se aplică câte o
ligatură elastică. Procedeul este extrem de dureros şi traumatizant.
Orhidectomia clasică
Procedeul este mai facil de executat la iepurii adulţi. La iepurii tineri mobilizarea
şi fixarea testiculelor este mult mai dificilă.
Aducerea testiculelor( prin masaj abdominal) în bursele testiculare şi fixarea lor
manuală – .
Incizia fiecărei burse testiculare – , este urmată de exteriorizarea testiculelor
acoperite (în sacul vaginal) – 
Aplicarea pe cordoanele testiculare a penselor hemostatice –  şi exereza
acestora prin torsiune limitată – .
Pungile testiculare rămân nesuturate, vindecându-se secundar.
Procedeul cu acces inghinal
Incizarea pielii la 0,5-1 cm cranial de baza furoului – .
Dilacerarea ţesutului subcutanat şi descoperirea celor două bandelete ale m.
drept abdominal.
Evidenţierea, la 0,5 - 1 cm lateral de linia mediană, a pungilor vaginale ale
testiculelor. Exteriorizarea pungilor vaginale se face, pe rând, cu ajutorul unei pense
chirurgicale – .
Plasarea testiculului in sacul vaginal, izolarea cordonului testicular și după ce a
fost torsionat se aplică pensa hemostatică.
Exereza testiculară se face prin torsiune limitată.
Sutura plăgii cutanate se face cu un singur fir neresorbabil amplasat in
profunzime după o tehnică de amplasare –  care să permită închiderea
concomitentă şi a celor două inele inghinale.

16.3.7 ORHIDECTOMIA MASCULILOR DE NUTRIE

Pregătiri preoperatorii: tunderea zonei, spălarea câmpului operator cu apă

şi săpun steril după care se antiseptizează repetat.
Anestezie: NLA sau N-NLA.
Contenţie: în decubit dorsal.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, pense hemostatice, pensă chirurgicală,
portac, ace de sutură.
Tehnici operatorii
Orhidectomia clasică
La masculii de nutrie pungile testiculare, practic lipsesc (animale spontan endoexorhide).
Exteriorizarea prin palpație abdominală și mobilizarea inghinală a
testiculelor ca şi fixarea extrabdominală este dificilă.
Aducerea testiculelor( prin masaj abdominal) în bursele testiculare şi fixarea lor
manuală – .
Incizia fiecărei burse testiculare – , este urmată de exteriorizarea testiculelor
acoperite (în sacul vaginal) – .
Aplicarea pe cordoanele testiculare a penselor hemostatice –  şi exereza
acestora prin torsiune limitată – .
Plăgile pungilor testiculare rămân nesuturate, vindecându-se secundar.
Procedeul cu acces inghinal
Incizarea pielii la 0,5-1 cm cranial de baza furoului – .
Dilacerarea ţesutului subcutanat şi descoperirea celor două bandelete ale m.
drept abdominal.
Evidenţierea, la 0,5 - 1 cm lateral de linia median, a bursei eritroide
(diverticulelor testiculare). Exteriorizarea acestora se face cu ajutorul unei pense
chirurgicale – .
Plasarea testiculului in sacul vaginal, izolarea cordonului testicular si după ce a
fost torsionat se aplică pensa hemostatică.
Se procedează identic cu celalalt testicul.
Exereza testiculară se face prin torsiune limitată.
Sutura plăgii cutanate se face cu un singur fir neresorbabil amplasat in
profunzime după o tehnică de amplasare –  care să permită închiderea
concomitentă şi a celor două inele inghinale.

16.3.8 CRIPTORHIDECTOMIA ARMĂSARILOR

Indicaţii: critorhidia la ecvine este o anomalie genetică cu o incidenţa

dependentă de rasă. Din totalul de indivizi criptorhizi localizarea abdominală se
întâlneşte la cca 75% din cazuri, din care în 42% din caturi localizarea este unilaterală
dreaptă. Criptorhidismul bilateral se regăseşte la 14% din indivizii criptorhizi, în 8% din
cazuri afecţiunea fiind bilaterală.
Pregătiri preoperatorii: tunderea zonei, spălarea câmpului operator cu apă şi
săpun steril urmată de antiseptizare repetată a regiunii.
Anestezie: N-NLA, preferabilă fiind narcoza inhalatorie.
Contenţie: în decubit dorsal.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, pense hemostatice, pensă Ochsner (“en
coeur”), pense de castrare, pensă chirurgicală, ace de sutură, portac.
Tehnica operatorie
Incizia pielii deasupra inelului inghinal extern – 1.
Dilacerarea ţesutului conjunctiv şi evidenţierea inelului inghinal extern şi a
canalului inghinal – 2.
În criptorhidismul inghinal canalul este ocupat de testiculul incomplet migrat –
2.
Se deschide (incizează) tunica vaginală, iar după vizualizarea testiculului (de
cele mai multe ori este mic şi anormal dezvoltat), acesta se prinde cu o pensă,
exteriorizându-l – 3. Succesiunea ulterioară a timpilor operatori este identică cu cea
din castrarea cu testicul descoperit – vezi orhidectomia armăsarilor.
În criptorhidismul abdominal se introduce pensa “en coeur” în canalul inghinal
şi se prinde tunica vaginală (procesul vaginal – expansiune a peritoneului parietal)
împreună cu inserţia gubernaculumului testis, exteriorizându-le în plaga operatorie –
4.
Se deschide cu foarfecele procesul vaginal.
Prin tracţiuni uşoare asupra gubernaculumului testis se exteriorizează
epididimul testiculului ectopic care se pensează şi se exteriorizează în plagă împreună
cu testiculul – 5. În cazul ruperii gubernacumulului se lărgeşte accesul spre cavitatea
abdominală (celiotomie inghinală) prin incizia comisurii cranio-laterale a inelului
inghinal – 6, 7 şi 8. În unele cazuri este necesară închiderea prin sutură a celiotomiei
inghinale şi abordarea abdomenului prin laparatomie sublombară sau subilială (vezi
capitolele 14.2.4 şi 14.2.5). Se explorează cavitatea abdominală, căutând testiculul.
Reperarea acestuia poate fi înlesnită de identificarea palpatorie a ampulelor canalului
deferent situate dorsal de vezica urinară. Continuând palparea canalului deferent în
sens cranial se găseşte epididimul şi testiculul. Terminarea canalului deferent fără
epididim semnifică absenţa testiculului.
Pe cordonul testicular se aplică pensa de castrare – 9, sau în cazul unui
cordon scurt se execută o ligatură cu fir resorbabil sintetic. Exereza testiculului sau a
testiculelor.
Se închide canalul inghinal prin suturarea cu fir resorbabil sintetic a inelului
inghinal exterior (superficial) sau a peretelui abdominal (în cazul în care s-a recurs la
celiotomie).
Sutura plăgii cutanate în puncte separate simple cu material neresorbabil.

16.3.9 CRIPTORHIDECTOMIA CÂINELUI

Indicaţii: critorhidia la carnasiere reprezintă o cauză favorizantă a dezvoltării

seminoamelor (tumorilor testiculului nemigrat sau migrat incomplet).
Pregătiri preoperatorii: tunderea zonei, spălarea câmpului operator cu apă şi
săpun steril urmată de antiseptizare repetată a regiunii.
Anestezie: N-NLA, preferabilă fiind narcoza inhalatorie.
Contenţie: în decubit dorsal.
Instrumentar: bisturiu, pense hemostatice, pensă chirurgicală, depărtătoare,
foarfece, ace de sutură, portac.
Tehnica operatorie
Criptorhidectomia inghinală
Incizia pielii deasupra inelului inghinal extern – 1.
Dilacerarea ţesutului conjunctiv, evidenţiind testiculul poziţionat în canalul
inghinal – 2. Testiculului se prinde cu o pensă şi prin tracţiuni uşoare se aduce în
câmpul operator.
După secţionarea tunicii vaginale seexteriorizează testiculul – 3 şi 4.
Pensarea cordonului testicular.
Sub pensa hemostatică se execută ligaturare cu fir resorbabil a cordonului
testicular.
Exereza testiculului.
Se închide canalul inghinal prin suturarea cu fir resorbabil sintetic a inelului
inghinal exterior (superficial).
Sutura plăgii cutanate în puncte separate simple cu material neresorbabil.
Criptorhidectomia abdominală
Celiotomie mediană prepubiană ,incizia pielii - 5, retractarea laterală a
penisului şi descoperirea prin dilacerare a liniei albe, incizia acesteia – 6, deschizând
abdomenul.
Retractarea laterală a peretelui abdominal ventral şi descoperirea
gubernacumulului testis, care traversează inelul inghinal intern – 7.
Testiculul este adus în plagă prin tracţionarea blândă a gubernacumulului
testis – 8.
Pensarea, ligaturarea simplă sau transfixică şi secţionarea cordonului
testicular realizează exereza testiculară – 9.
Secţionarea gubernacumulului testis permite îndepărtarea testiculului – 9.
Sutura plăgii de celiotomie (sutura peritoneului şi a ţesutului fibros al liniei albe
se poate executa în surjet simplu (la câinii din rasele de talie mare ca şi la animalele
obeze se recomandă sutura în puncte separate simple); sutura ţesutului conjunctiv
subcutanat în surjet de tip endoversat cu material resorbabil; sutura pielii în puncte
separate simple cu fire neresorbabile).

16.3.10 CLAPONAJUL (CASTRAREA COCOȘILOR)

Anestezie: Hipnogal (100.150 mg x kgcorp per os).

Contenție: în decubit lateral.
Instrumentar: bisturiu, foarfece, croșet, amigdalotom, pense anatomice,
depărtător autostatic (Gelpi), portac, ace de sutură.
Tehnică operatorie
Deplumarea ultimelor spații intercostale.
Incizia peretelui abdominal în ultimul spațiu intercostal sau în spatele ultimei
coaste, pornind decliv de la articulația costo-vertebrală pe o lungime de 3.5 cm – .
Aplicarea unui depărtător autostatic – .
Ruperea, cu croșetul, a peretelui sacului aerian abdominal – .
Exereza testiculului cu amigdalotomul cu ansă –  prin strângerea progresivă
a ansei sau cu polipotomul electric, ambele testicule fiind îndepărtate prin aceeași
incizie sau se execută pe partea opusă o celiotomie analoagă.
Plaga cutanată se închide prin sutură cu fire separate, neresorbabile.

16.4 INGRIJIRI POSTOPERATORII ÎN CASTRARE

În primele 24 de ore postoperator este necesară supravegherea atentă a

trezirii animalului din anestezie. Seroprevenţia antitetanică este obligatorie la toate
speciile susceptibile.
Postoperator în urma castrării prin metode nesângeroase, de tripsie a
cordoanelor testiculare, la animalele de talie mare (bou, cal) se produce un uşor edem
al învelitorilor testiculare care se remite spontan după 7-10 zile. Plimbarea uşoară la
pas ca şi mişcarea liberă în padoc sau pe păşune favorizează remisiunea edemului. În
cazurile grave este obligatorie monitorizarea atentă a stării generale a animalului,
îndeosebi temperatura, pentru a depista precoce complicaţiile septice. Acestea sunt
rare în cazul tripsiei cordoanelor testiculare Apariţia unui edem masiv poate necesita
1-2 administrări de antinflamatorii.sistemice.
Reluarea activităţii fizice, în cazul animalelor de sport sau tracţiune este
recomandat să se facă imediat postoperator (6-24 de ore).
La animalele supuse castrării prin orhidectomie monitorizarea atentă a
evoluţiei postoperatorii, în primele trei zile, se face prin examen clinic zilnic, evaluând
starea generală, aspectul local şi temperatura corporală.
Se va accorda importanţă protecţiei plăgilor operatorii (mai ales a plăgilor
deschise, nesuturate) împotriva contaminării ambientale accidentale şi/sau a celor
mijlocite de vectori animaţi (muşte). Animalele operate vor fi întreţinute în adăposturi
curate cu aşternut corespunzător. La animalele de fermă, în prima sătămână
postoperator, este recomandată întreţinerea în boxe individuale. Antisepsia plăgii
operatorii va fi efectuată până la vindecare ori de câte ori este considerat necesar.
Antibioticoterapia profilactică nu este uzitată în mod curent. Posibilitatea administrării
profilactice de antibiotice va fi evaluată individual pentru fiecare caz în parte, ţinând
cont de procedeul operator, de condiţiile de întreţinere şi în principal, de evoluţia
postoperatorie. Se va urmări şi existenţa drenajului spontan. Suspiciunea închiderii
premature a plăgii operatorii şi a formării de colecţii în pungile testiculare impune
verificarea digitală a existenţei drenajului (se îmbracă o mănuşă sterilă, se
antiseptizează plaga şi se introduce indexul în profunzimea plăgii). Protejarea plăgilor
deschise împotriva vectorilor animaţi, mai ales în sezoanele călduroase, se face prin
aspersarea directă pe plăgă şi/ sau în jurul lor a unor soluţii care fie prin mirosul lor
(eter iodoformat), fie prin compoziţie alungă sau combat muştele. Măsurile de
protejare a plăgilor operatorii împotriva autotraumatizării sunt necesare la animalele
de companie şi pot fi realizate prin aplicarea unui colier Elisabethan.
Furajarea animalelor castrate va fi reluată treptat pentru a evita colicile
datorate supraîncărcării abdominale postdietă.
Regimul de mişcare va urmări în faza postoperatorie imediată asigurarea unor
plimbări uşoare la pas timp de 20-30 de minute de 2-3 ori pe zi, ceea ce împidică
închiderea prematură a plăgilor cutanate, favorizând drenajul. După 5-6 zile animalele
pot fi întreţinute în padocuri sau pe păşune, beneficiind de un regim de mişcare
autoimpus. Reluarea antrenamentelor la animalele de sport sau a serviciului de
tracţiune se va face trepta după cca 2-3 săptămâni.

16.5 ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE CASTRĂRII MASCULILOR

16. 5.1 ACCIDENTE ALE CASTRĂRII MASCULILOR

Clasificare:
- de contenţie
- de anestezie
- intraoperatorii
Accidente de contenţie
1. escoriaţii, plăgi, contuzii - terenul pe care se face contenţia este inadecvat
(pietre, cioburi, etc.)
2. arsuri în lanţ - manipulare necorespunzătoare a frînghiilor
3. dezinserţii musculare, rupturi musculare, entorse, luxaţii, fracturi (coxal, femur,
coaste)
- trântire brutală pe teren dur
- imobilizarea defectuoasă a membrului posterior
- nesincronizarea mişcărilor echipei care efectuează contenţia
4. fractura coloanei vertebrale - imobilizarea defectuoasă care permite cifozarea
animalului
5. rupturi ale viscerelor (stomac, ficat, splină)
- nerespectarea dietei restrictive preoperatorii
- trîntiri brutale cu nerespectarea decubitului indicat
6. pareze, paralizii (n. fibular, n. radial, n. facial)
- legare necorspunzătoare
- trântiri brutale
7. fenomene patologice cardio-vasculare (stări sincopale, aritmii cardiace, colaps) –
schimbarea imprudentă a decubitului (trecerea animalului din decubit lateral în decubit
dorsal)
8. accidentarea personalului ajutător
- materiale de contenţie inadecvate
- necunoaşterea metodei de contenţie
- coordonarea incorectă a echipei
Accidente de anestezie
1. sincopa reflexă - absenţa anesteziei (frecventă la armăsarii din rasele
uşoare, la cotoi);
2. din cauze anestezice propriu-zise (de inducţie, de profunzime, de trezire);
3. de risc anestezic preexistent - teren patologic (accidente respiratorii,
cardiovasulare, digestive, hepatice, renale, neuromusculare, oculare);
4. de tehnică anestezică (iatrogene).

Accidente intraoperatorii

1. EVISCERAŢIA - ieşirea viscerelor (mezouri, anse intestinale) prin traiectul

inghinal în plaga operatorie.
Cauze: - lărgimea exagerată a inelelor inghinale (anotimpul călduros, animale
bătrâne folosite intens la montă, metode anestezice inadecvate şi / sau supradozare
anestezică)
- deşirarea inelelor inghinale (tracţionarea exagerată a cordoanelor
testiculare)
Prevenire: examinarea completă a animalului preoperator (inclusiv examen
transrectal prin care se va preciza dimensiunea inelelor inghinale).
Când se constată animale cu inele inghinale largi se va alege unul din
următoarele procedee de orhidectomie:
 cu testicul acoperit şi ligatură dublă transfixică a cordonului testicular
 cu testicul acoperit şi cu traiectul inghinal închis prin ancorarea bontului de cordon
testicular la marginile inelului inghinal superficial - vezi tratamentul operator al herniei
scrotale reductibile
 cu testicul acoperit şi fixarea clupelor de castrare pe cordonul testicular
Tratament
Operaţia are caracter de urgenţă.
- Se reperează şi se evidenţiază în plaga de castrare cordonul testicular. Când
evisceraţia survine după efectuarea orhidectomiei aducerea în plagă a bontului de
cordon testicular este o manoperă dificilă, dar este obligatorie reperarea tecii vaginale.
- Se aplică 2 – 3 pense hemostatice pe marginile tecii vaginale. Un ajutor preia
pensele menţinându-le sub tensiune, evidenţiind traiectul inghinal.
- Operatorul repune prin taxis manual blând conţinutul eviscerat prin traiectul
inghinal în cavitatea abdominală.
- Închiderea traiectului inghinal se face prin sutură. Tehnicile de sutură sunt
identice cu cele utilizate în tratamentul herniei inghinale sau al herniei scrotale.
2. HEMORAGIA
Poate apare în timpul operaţiei – hemoragie primară sau postoperator – hemoragie
secundară.
După sursa sângerării:
hemoragia provenită din vasele cordonului testicular;
hemoragia provenită din vasele învelitorilor testiculare.
Cauze:
o tendinţe de hemofilie (măgar);
o animale bătrâne cu scleroza pereţilor vaselor cordonului testicular;
o angiotripsie incompletă ( pensă defectuoasă, nerespectarea timpului necesar
de efectuare a hemostazei);
o desprinderii trombusului obliterant;
o căderii sau desfacerii ligaturii de pe bontul cordonului testicular;
o secţionarea accidentală a cordonului testicular (în urma aplicării pensei de
castrare cu cuţitul spre inelul inghinal);
o ruperea cordonului testicular ( tracţionarea exagerată a cordonului;
tracţionarea exagerată sau accidentală a pensei de castrare; în momentul ridicării
animalului din decubit în cazul castrării cu clupe);
Prevenire:
- orhidectomie cu testicul acoperit şi ligatură dublă transfixică a cordonului
testicular, respectarea cu stricteţe a timpului necesar pentru hemostaza prin
angiotripsie.
Tratament
Hemoragia provenită din vasele învelitorilor testiculare, de obicei ea este
neînsemnată, şi se opreşte spontan.
Hemoragia cordonului testicular impune:
o Prinderea şi exteriorizarea cordonului testicular.
o Reaplicarea pensei de castrare sau atunci când nu este posibil se aplică o
ligatură transfixică.
o Când bontul cordonului testicular nu se poate prinde traiectul inghinal este
căptuşit cu comprese de tifon (tamponament compresiv sau sac Mickulicz) ca şi bursa
testiculară iar plaga operatorie se închide cu câteva fire de sutură. Tampoanele se
extrag după 24 – 48 de ore. Pe cale generală se administrează hemostatice
(fitomenadion, ser gelatinat, săruri de calciu). Se monitorizează hemodinamic
animalul.
o Deteriorarea constantelor hemodinamice impune celiotomia inghinală de
urgenţă şi definitivarea hemostazei (ligatură) bontului de cordon testicular aflat în
interiorul cavităţii abdominale.
3. RUPTURA RECTULUI apare pe fondul unui teren patologic favorizant
preexistent (proctite, leziuni ale mucoasei rectale) datorită eforturilor animalului.
Tratament – vezi sutura plăgilor rectului şi colostomia.
4. PROLAPSUL RECTAL recunoaşte aceleaşi cauze ca şi ruptura rectului.
Prevenire – un ajutor exercită o presiune externă asupra sfincterului anal în
timpul eforturilor animalului; anestezierea animalului.
Tratament – vezi tratamentul prolapsului rectal.
5. STOPUL CARDIORESPIRATOR este datorat traumatismului operator
exagerat (animale din rase perfecţionate cu temperament nervos, aplicarea incorectă
a pensei Burdizzo când durerea resimţită la prima aplicare se însumează cu cea
resimţită la a doua aplicare).
Prevenire – recurgerea la anestezie.
6. SINCOPA REFLEXĂ

16.5.2 COMPLICAŢII ALE CASTRĂRII MASCULILOR

Clasificare:
 Traumatice
 Septice
COMPLICAŢIILE TRAUMATICE ALE CASTRĂRII MASCULILOR
1. INFLAMAŢIA SCROTO-DARTOICĂ îmbracă un aspect edematos al pungilor
testiculare consecutiv castrării prin angiotripsie percutanată. Plimbarea animalului
duce în majoritate cazurilor la remiterea afecţiunii. În cazurile care nu retrocedează se
va suspiciona un edem inflamator septic.
2. EVISCERAŢIA vezi accidentele intraoperatorii.
3. HEMORAGIA vezi accidentele intraoperatorii.
COMPLICAŢII SEPTICE ALE CASTRĂRII MASCULILOR
Clasificare:
 Septice aerobe
 Septice anaerobe
Complicaţii septice aerobe ale castrării masculilor
1. FLEBITA DE CASTRARE este o complicaţie relativ uşoară, care trece de cele
mai multe ori neobservată.
Cauze: se produce atunci când cordonul testicular a fost secţionat prea jos (la
baza conului vascular).
Simptomatologie. Apare de obicei la cal după 2 – 5 zile de la castrare şi se
caracterizează printr-un edem inflamator de mărime variabilă, putând cuprinde şi
bursele testiculare. La examenul cordonului testicular se observă aspectul lui
edemaţiat, îngroşarea pereţilor venelor spermatice care prezintă lumenul obliterat cu
trombi infectaţi. Secreţia este la început seroasă, apoi devine purulentă. Tratamentul
include igienizarea locală a plăgii şi stimularea reactivităţii organismului prin plimbare
zilnică.
2. EDEMUL INFLAMATOR SEPTIC AL BURSELOR TESTICULARE este întâlnit
mai frecvent la cal şi porc.
Cauzele principale sunt nerespectarea condiţiilor de asepsie intraoperator, incizii
scurte care nu permit drenajul, adăpostirea postoperatorie în condiţii neigienice.
Simptomatologie. Afecţiunea se caracterizează printr-o tumefacţie accentuată caldă şi
dureroasă a pungilor testiculare. Marginile plăgii operatorii sunt aderente. Edemul se
extinde cuprinzând furoul, peretele abdominal ventral şi perineul fiind însoţit de
modificarea stării generale a animalului.
Tratamentul are la bază asigurarea drenajului (deschiderea largă a plăgilor de
castrare) şi antisepsia locală a acestora (pudre de antibiotice, chimioterapice,
aspersarea cu eter iodoformat 10%). În cazurile grave se instituie antibioticoterapia pe
cale generală.
3. HIDROCELUL DE CASTRARE reprezintă acumularea de lichid peritoneal între
foiţele tecii vaginale. Apare mai frecvent la ţap, berbec şi armăsar.
Cauze: animale castrate cu testicul descoperit la care neextirparea tecii vaginale
poate favoriza acolarea lor (sudarea) şi ulterior acumularea de lichid peritoneal.
Inciziile de dimensiuni reduse favorizează acolarea marginilor plăgii, iar dilataţia
anormală a gâtului tecii vaginale favorizează pătrunderea lichidului peritoneal în
cavitatea nou formată.
Simptomatologie: la cîteva zile după castrare se observă o tumefacţie cu aspect de
testicul. La palpare tumefacţia este fluctuantă şi reductibilă. Tumefacţia îşi măreşte
volumul în timpul deplasării animalului şi diminuă în repaus.
Tratament: deschiderea largă a plăgilor operatorii, debridarea pungii vaginale,
secţionarea gătului tecii vaginale şi a cordonului rămas.
Prevenire: castrarea prin procedeul cu testicul acoperit.
4. ABCESELE CORDONULUI TESTICULAR
Cauze: nerespectarea măsurilor de antisepsie în cursul operaţiei, întreţinerea
animalelor castrate în condiţii necorespunzătoarea de zooigienă.
Simptomatologie: respectă fazele evolutive clasice (I. Inflamatorie şi de infiltraţie
purulentă II formarea colecţiei purulente III abcedării spontane). Bursele testiculare
sunt tumefiate, zona centrală este fluctuentă, periferic edem inflamator, durere, febră,
jenă în mers.
Tratament: intervenţia chirurgicală constă în deschiderea abceselor, asigurarea
drenajului, extirparea ţesuturilor necrozate şi devitalizate, administrarea locală de
antibiotice.
5. FUNICULITA prezintă două forme evolutive: acută şi cronică.
Funiculita acută este întâlnită mai frecvent la vieri şi mai rar la armăsar.
Cauze: nerespectarea măsurilor de antisepsie în cursul operaţiei, întreţinerea
animalelor castrate în condiţii necorespunzătoarea de zooigienă.
Simptomatologie: debutează prin simptome generale alarmante (adinamie,
anorexie, febră} iar local se observă inflamaţia accentuată a burselor testiculare şi a
bontului de cordon testicular iar din plaga de castrare se scurge o secreţie seroasă,
fetidă. În absenţa tratamentului infecţia se extinde în cavitatea abdominală apărând
peritonita.
Tratamentul este chirurgical. Se deschid larg plăgile de castrare, la nevoie se
măresc inciziile. Se izolează cordonul testicular până în porţiunea sănătoasă. Se
aplică pensa de castrare sau o ligatură pe porţiunea sănătoasă a cordonului testicular
extirpând porţiunea infectată. Plăgile de castrare se debridează larg, se asigură
drenajul, se tratează deschis prin pudrare cu antibiotice sau chimioterapice. Pe cale
generală, până la vindecare, se administrează antibiotice.
Funiculita cronică reprezintă o induraţie proliferativă a bontului de cordon
testicular. Este mai frecventă la armăsari.
Cauze: infecţia cu Staphylococcus pyogenes aureus şi / sau cu Botyomyces equi
(mai rar).
Simptomatologie: afecţiunea recunoaşte trei forme evolutive, dependent de
localizare – f. extrainghinală, f. inghinală, f. abdominală, putând fi uni sau bilaterală.
I. Funiculita extrainghinală debutează prin apariţia unei neoformaţiuni de natură
conjunctivă, dură, scleroasă, roşietică. Acoperită de puroi este localizată perifunicular
şi este vizibilă între marginile plăgii de castrare întârziind cicatrizarea. Mărimea
neoformaţiunii oscilează de la mărimea unui ou la a unui cap de copil. Pe măsură ce
neoformaţiunea creşte apare şchiopătura iar animalul slăbeşte.
II. Funiculita inghinală se manifestă prin hipertrofia scleroasă a cordonului
testicular în traiectul inghinal. Jena în mers apare încă de la început.Palparea regiunii
relevă existenţa pe traiectul inghinal a unei neoformaţii fistulizate. Starea generală a
animalului este afectată (anorexie, apatie, febră).
III. Funiculita abdominală reprezintă forma cea mai gravă. Procesul de scleroză
depăşeşte inelul inginal superior. Debutul este însoţit de colici uşoare. Supuraţia
neoformaţiunii declanşează o peritonită gravă.
Tratamentul constă în extirparea neoformaţiunii:
- Blocarea traiectelor fistuloase cu tampoane îmbibate într-o soluţie antiseptică
- Incizia în felie de pepene a tesuturilor din jurul neoformaţiunii
- Izolarea prin dilacerare a neoformaţiunii
- Aplicare unei ligaturi pe o porţiune sănătoasă de cordon
- Exereza cordonului împreună cu noformaţiunea, aplicând pensa de castrare
sub ligatură
- Antisepsia medicamentoasă a plăgii
- Montarea unui dren pentru 1 – 3 zile
- Antibioticoterapie pe cale generală până la vindecare.
5. PERITONITA ACUTĂ apare în urma abceselor cordonului testicular şi / sau
a funiculitei netratate.
Complicaţii septice anaerobe ale castrării masculilor
1. EDEMUL MALIGN apare la berbec şi ţap.
Cauze: contaminarea plăgii de castrare cu Bacillus oedematiensis în asociere cu o
floră piogenă.
Simptomatologie: boala apare după 2 – 3 zile şi se caracterizează printr-o infiltraţie
sero-hemoragică a burselor care progresează rapid cuprinzând faţa ventrală a
abdomenului şi faţa internă a coapselor. Iniţial zona din jurul plăgii de castrare este
dureroasă şi crepită la palpare, apoi devine insensibilă, rece, de o culoare albăstruie.
Exsudatul este filant, fetid de culoare roşiatică. Starea generală este afectată.
Tratamentul constă în debridarea chirurgicală a focarului infecţios, excizarea
ţesuturilor devitalizate şi asigurarea unui drenaj eficient. Antisepsie medicamentoasă
locală. Pe cale generală se instituie până la vindecare antibioticoterapia.
2. GANGRENA TRAUMATICĂ este o complicaţie gravă, întâlnită mai ales la
berbec şi porc.
Cauze: traumatism operator exagerat care lasă în plaga de castrare ţesuturi
devitalizate susceptibile la infecţii cu o floră anaerobă.
Simptomatologie: marginile plăgilor au aspect livid, fiind acoperite cu un exsudat
seros, fetid, cu bule de gaz. Edemul cuprinde bursele testiculare şi se propagă spre
furou şi faţa ventrală a abdomenului. Starea generală este modificată (anorexie,
apatie, modificarea marilor funcţii).
Tratamentul preconizează:
- antisepsia mecanică a focarului infecţios,
- asigurarea drenajului,
- antisepsie medicamentoasă locală,
- infiltraţii perifocale cu ser antigangrenos,
- antibiotico sau chimioterapie pe cale generală.
3. TETANOSUL apare în urma contaminării plăgilor de castrare cu Clostridium
tetani.
Prevenire: seroprevenţie antitetanică.
CAPITOLUL XVII