AFECTIUNI CONGENITALE

ALE SCHELETULUI
DEFORMARILE GENUNCHIULUI
Genu varum este o deformaţie arcuită a membrelor inferioare cu depărtarea genunchilor când
picioarele sunt în contact/ortostatism.
Rahitismul poate fi una dintre cauze, evoluţia putând fi benignă cu normalizare către vârsta de
4 ani.
Genu valgum reprezintă deformaţia inversă: când genunchii se ating, picioarele rămân
depărtate.
Normalizarea are loc, de regulă, către vârsta de 5 ani.

 
Piciorul stramb congenital – varus equinus
Reprezintă o diformitate fixă severă a piciorului care se caracterizează prin flexie plantară
fixă (equin), inversiune şi rotaţie axială internă a articulaţiei talo-calcaneene (varus), subluxaţie
medială a articulaţiilor calcaneo-cuboidiene şi astragalo-scafoidiene (adductus), la care se
poate asocia şi un cavus sever.

Clinic
Aspectul caracteristic - inversarea plantei care în unele cazuri priveşte intern şi superior.
Amiotrofia gambei cu reducerea circumferinţei sale datorată fibrozei musculare.

Investigatii
examen ecografic prenatal
radiografie

Tratament - chirurgical
 
 DEFORMARI ALE COLOANEI VERTEBRALE

Cifozele - reprezinta o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale. Un anumit

grad de cifoza este normal, dar termenul de "cifoza" se refera in general la o curbare exagerata,
cu mai mult de 50 de grade. Aceasta deformatie poarta si numele de cocoasa.
 
Cifoza congenitală – reprezintă un grup important de boli care, ca şi
scolioza congenitală poate fi determinat de eşecul formării vertebrelor (hemivertebră) sau eşec
al segmentării embrionare.
În cele mai multe cazuri, leziunea tinde să determine o creştere inegală, astfel încât cifoza se
agravează odată cu creşterea coloanei.
Aceasta poate produce inflexiunea măduvei spinării la nivelul cifozei cu instalarea paraplegiei.
Lordoza -reprezinta o deviaţie a coloanei vertebrale in plan sagital, cu concavitatea indreptata
posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice. 
Scolioza - curbura laterală a coloanei vertebrale, care se produce în plan frontal, pusă în evidenţă la
examenul clinic din spatele bolnavului şi pe radiografii în incidenţe standard.
Curbura poate fi unică sau pot exista curburi multiple, descrise după direcţia deplasării lor în
convexitate (dextroconvexe sau levoconvexe).
A=scolioza, B= cifoza, C= lordoza
Scolioza congenitală – este cauzată de malformaţii structurale şi de formă ale vertebrelor. Ea nu are
legătură cu vârsta deoarece nou născuţii pot prezenta scolioze idiopatice în ciuda faptului că
au fost născuţi cu curburi normale.
Malformaţiile vertebrale congenitale apar devreme, în viaţa embrionară (înainte de 7 săptămâni) şi se
crede că ar reprezenta erori în formarea segmentelor coloanei vertebrale.
Diagnosticul
• radiografie
• RMN
• examinare cardiacă şi renală - pentru a evidenţia eventuale malformaţii ale acestor organe.
Scolioza congenitală poate interesa una sau mai multe vertebre sau câteva tipuri de anomalii vertebrale
se pot întâlni la acelaşi pacient.
Tratament
Obiectivele tratamentului sunt:
• corecţia deviaţiei vertebrale
• menţinerea corecţiei până la stabilizarea bolii
• neutralizarea efectului nociv al crizei pubertare.
Tratamentul dispune de trei mijloace:
• kinetoterapia (activă şi pasivă)
• Tratament ortopedic
• tratament chirurgical
Kinetoterapia
• Se aplică în toate formele de scolioză şi indiferent de vârstă.
• Dacă unghiul curburii scoliotice este mai mic de 30o, kinetoterapia poate reprezenta singura
măsură de tratament; ea constă în gimnastică medicală specifica, gimnastică respiratorie,
înot.
Tratament ortopedic
Corect efectuat conduce la o corecţie maximă a deformaţiei cu minimum de riscuri.
El este indicat în:
• scolioze cu un unghi între 30-50o, cu scopul de a o aduce la mai puţin de 45o;
• scolioze cu un unghi de peste 50o, ca timp preoperator.
Se folosesc aparate gipsate corectoare care utilizează forţele de tracţiune axială cranio
certebrală şi de presiune antirotatorie pe gibusul costal, urmate de aparate gipsate cu rol în
menţinerea corecţiei.
Aparatele gipsate corectoare se poartă 3-6 luni şi sunt de mai multe tipuri: Boston, Risser,
Cotrel.
 
 DISPLAZIA DE SOLD

Este o boala congenitala constand in dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. Displazia apare
atunci cand capul femurului nu este localizat corect la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul).
Anomalia permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara cavitatii, producandu-se
o disclocatie.
Displazia de sold netratata sau tratata incorect se poate transforma in luxatie de sold.
Are o incidenţă de aproximativ 1 la o mie de nounăscuţi, preponderent la sexul feminin (până la
3o/oo).
 Factori de risc
• ereditatea
• prezentaţia pelvină
• naşterea prin cezariana
• sexul feminin
• făt mare
• primul născut.

Poate fi bilaterală însă mai frecvent unilaterală, de partea stângă.

Prognosticul dispalziei de şold depinde esenţial de depistarea sa precoce care se poate realiza
atât clinic cât şi imagistic.
Clinic există o serie de manevre specifice care pot pune în evidenţă şoldul luxat sau
subluxat.
Acest tip de articulaţie se poate luxa mai târziu sau poate dezvolta o formă minoră de
displazie, responsabilă de o artroză prematură a şoldului.
Au fost imaginate şi sunt descrise numeroase teste clinice şi manevre care pot pune în
evidenţă displazia şoldului, cum ar fi:
-testarea asimetriei pliurilor cutanate;
- poziția mai ridicată a unuia din picioare la orizontală
- un sunet de "clic" pe care îl face șoldul uneori, de exemplu la schimbat
- picioare de lungime diferită

 
a. asimetria pliurilor fesiere
c. limitarea abductiei
 Investigatii
• Ecografia de sold – la sugarii mai mici de 5 luni
RMN
In cazul pozitiei pelviene, bebelusul are sanse mari de a dezvolta displazie de sold.
 
Tratament
 Tratament

• presupune amplasarea femurului in pozitia sa normala si pastrarea lui in articulatie odata cu

cresterea copilului.

• Cavitatea articulara se va forma si maturiza normal atunci cand capul femurului este fixat
exact in articulatia soldului.

• Uneori, la sugarii cu semne de displazie, femurul si cavitatea acetabulara se pot dezvolta

normal, insa este dificil de prezis acest lucru

• chirurgical

 
 INFECTII OSOASE
OSTEITELE ACUTE

Infectii acute ale osului care survin drept complicatii ale fracturilor deschise sau ale
interventiilor chirurgicale.
Germenii ajung la os direct prin contaminarea plagii.
Cel mai frecvent germene implicat este Stafilococul auriu.
Exista posibilitatea colonizarii secundare a hematomului printr-o bacteriemie la purtatorii unor
focare de infectie .
Tablou clinic
• In forma acuta :
• Febra 38,5- 39 in primele zile
• Durere la nivelul plagii
• Plaga tumefiata si lucioasa, bombata, rosie, cu caldura locala
• In forma subacuta :
• Hematom local
• Febra in platou 38-38,5 care apare la 7- 8 zile de la producerea plagii
• Durere la nivelul plagii care este tumefiata
Ex.paraclinice
• Recoltarea secretiei din plaga pt. ex. bacteriologic
• In sange : VSH↑, leucocitoza cu PMN
• Radiografia – in primele 10 zile este negativa
Tratament
• Profilactic : antibiotic preoperator
• Curativ – antibiotic, tratarea corecta a plagii, imobilizarea focarului, tratament
chirurgical
 OSTEITELE CRONICE

Sunt infectii care evolueaza la nivelul unui focar de fractura consolidat. Apar ca urmare a unui
tratament cu antibiotic care a mascat o osteita acuta sau subacuta si sunt favorizate de prezenta
unui corp strain (materialul de osteosinteza ).
Tablou clinic
• Boala evolueaza in pusee, cu dureri in locul fostei fracturi
• La ex. local – zona rosie, dureroasa sau chiar un abces pe linia de incizie, multiple cicatrici
operatorii sau orificii fistuloase prin care se scurge uneori o secretie
• Cand abcesul fistulizeaza spontan, simptomele se amelioreza sau dispar
Evolutie
• atrofii, redori articulare, leziuni vasculonervoase
Ex. paraclinice
• VSH > 50 mm/h
• Radiografia – calus voluminos
• Explorarea orificiilor cu stiletul butonat ofera senzatia de “zahar muiat” sau de
zgomot “dur, sec”
• Fistulografia preoperatorie – vizualizeaza traiectul fistulos si conduce in cavitatea
abcesului
• Punctia evidentiaza o secretie care va fi examinata bacteriologic
Tratament
• Antibiotic
• Imobilizare
• Chirurgical – excizie, drenaj, umplere osoasa, reconstructie, ablatia materialului de
osteosinteza
 OSTEOMIELITA ACUTA
Def.Infectie acuta a osului in totalitate, fiind cuprins si tesutul medular.
Etiologie
• Stafilococul auriu in 90% din cazuri
• Microbii ajung la os pe cale hematogena, avand un punct de plecare numit poarta de intrare
• Poarta de intrare poate fi aparenta (furuncul, panaritiu) sau inaparenta (infectii nazale sau
faringiene )
• Boala se intalneste la orice varsta dar are maximum de frecventa in perioada de crestere intensa
(sugarul mic de 1-2 saptamani , prescolar, scolar de 8-12 ani )
• Predomina la baieti , la nivelul metafizelor oaselor
Factori predispozanti
• Scaderea rezistentei organismului
• Traumatismele
• Caracterele structurale ale ariilor metafizare
Simptomatologie – pentru osteita femurului :
• In faza de debut :
• febra 39-40 ®C, facies vultuos , limba saburala , transpiratii , tahipnee, tahicardie
• durere spontana locala deasupra genunchiului cu impotenta functionala (mers schiopatat)
• palparea provoaca o durere circumferentiala deasupra interliniului articular
• in faza de stare – se mentin semnele generale , apar roseate locala , circulatia colaterala,
impastarea profunda a zonei
Evolutie
• artrita acuta
• necroza osoasa
• reparatia leziunilor (reactie periostala)
Tratament – eficienta depinde de orarul de aplicare :
• in primele 48 ore :
• antibiotic intr-un sfert de ora – initial oxacilina cu acid fusidic, ulterior in functie de
antibiograma
• aparat gipsat
• analgezice
• reechilibrare hidroelectrolitica
• dupa 48 ore :
• se mentine tratamentul anterior
• chirurgical
la 4-5 zile de la debut – a aparut abcesul subperiostal – se adauga incizia si drenarea
abcesului
 OSTEOMIELITA CRONICA
 
Poate apare ca o sechela a osteomielitei acute (frecvent) sau poate fi cronica de la inceput
(rar).
 
OSTEOMIELITA CRONICA , SECHELA A OSTEOMIELITEI ACUTE
Diagnostic
• anamneza – pacientul mentioneaza osteomielita acuta in antecedente
• dupa mai multi ani semnele inflamatorii locale pot reapare sub forma unui abces sau a unei
fistule
• VSH ↑, antibiograma pozitiva
• Radiografia si CT – hiperostoza periferica (reconstructie periostala ) care ingroasa si
deformeaza osul ; pe acest fond apar zone transparente , uneori cavitati policiclice (geode)
ca si zone opace (sechestre) toate traducand distructia osoasa
Evolutia – capricioasa si imprevizibila
Tratament
• Antibiotic conform antibiogramei
• Imobilizarea membrului afectat
• Chirurgical – cand dupa 10 zile de tratament conservator semnele inflamatorii persista
sau se agraveaza:
• Excizia leziunilor pana in tesut sanatos
• Dezinfectie si drenaj
• Umplerea cavitatii restante – este obligatorie pt. ca in interiorul acesteia se formeaza un
hematom ce constituie un foarte bun mediu de cultura pentru microbi; umplerea se
poate face cu materiale inerte (ciment, cartilaj)dar cel mai bine se face cu un lambou
muscular si grefa osoasa
• Protejarea osului fragilizat
• Acoperirea plagii prin sutura sau procedee de plastie
 OSTEOPOROZA

Definitie:
Afectiune a scheletului caracterizata prin scaderea densitatii minerale osoase , deteriorarea
arhitecturii tesutului osos , ceea ce duce la cresterea fragilitatii osului si cresterea riscului de
fracturare.
Are frecventa mai crescuta la femei, in special peste 65 ani.
Etiopatogenie – diminuarea masei osoase apare ca rezultat al perturbarii balantei dintre
formare si resorbtie osoasa , cu cresterea acesteia din urma
Clasificare • Secundara
• Primara • De imobilizare ( mai mult de 6 luni )
• Idiopatica juvenila • Hormonala:
• Idiopatica a adultului • Hipofizara(acromegalie)
• Presenila –postmenopauza • Suprarenala (boala Cushing)
• Senila • Ovariana, testiculara
• Tiroidiana, pancreatica, etc.
• Osteopatii renale
• Afectiuni ale maduvei osoase, etc.

Cea mai frecventa osteoporoza este cea data de menopauza.

Diagnostic
• Pe anamneza : persoane cu risc;
• Teren genetic (rude de gradul 1 cu fractura dupa traumatism minor)
• Factori de mediu : tabagism, alcoolism, sedentarism, dieta saraca in calciu, expunere redusa
la soare
• Status menstrual : menopauza precoce ( sub 45 ani ), amenoree secundara in antecedente,
menarha intarziata ( peste 15 ani )
• Tratamente anterioare prelungite (peste 6 luni ) cu corticoizi, antiepileptice (fenitoina),
anticoagulante
• Boli endocrine , hematologice (anemie Biermer, mielom multiplu, leucemii)
• Boli digestive (sdr.de malabsorbtie, hepatopatii cronice ), etc.
Clinic :
• Rahialgie(durere de spate toracica si lombara) , cifoza , pierdere in inaltime
• Aparitia unei fracturi de col femural, radius distal sau corp vertebral
Paraclinic :
• Radiologic :
• Radiografia clasica – dg. se pune tarziu cand 30% din masa osoasa este pierduta si apar tasari
vertebrale si fracturi
• DEXA – absorbtiometrie dubla cu raze X – are capacitatea de a examina intreg scheletul printr-o
expunere redusa la radiatii si pentru scurt timp – se foloseste in special pentru colul femural si
coloana lombara→ scorul T (folosit pentru femeile aflate la menopauza si barbatii peste 50 ani ) ;
interpretare scor T : T = 0 = oase normale ; T = - 1 – 2,5 = osteopenie ;
T > - 2,5 = osteoporoza
• CT cantitativa , ultrasunete
Dozarea markerilor ososi :
• de osteoformare - In sange : osteocalcitonina, fosfataza alcalina totala si osoasa)
• de resorbtie – in urina – piridoline si peptide , hidroxiprolina
• biopsie osoasa
Profilaxie

• masuri de igiena adresate populatiei generale :

 aport alimentar suficient de calciu si vit. D in timpul sarcinii ( napi, fasole, spanac, linte,soia
uscata, alune, migdale, nuci, faina integrala, lactate, peste si fructe de mare)
 aport suficient de vit.C si calciu alimentar in perioada de crestere a scheletului
 sport in aer liber
• masuri adresate persoanelor cu risc
Tratament
• antalgice – Paracetamol, codeina, tramadol, etc.
• Antiosteoporotice :impiedica resorbtia osoasa :
• Bifosfonati :alendronat (Fosamax) continuu sau intermitent
• Calcitonina ( Miacalcic) – continuu sau intermitent
• Hormoni estrogeni + progesteron
• Calciu si vit.D
• Fluorura de sodiu – stimuleaza formarea de os
• Ortopedic – in caz de fracturi :
• repaus la pat intr-o pozitie de maxim confort – decubit dorsal cu o perna sub cap si sub
genunchi sau decubit lateral , cu o perna sub genunchi
• corset ortopedic
• mobilizare precoce si kinetoterapie
• proceduri fizice antialgice : caldura locala, curenti interferentiali si diadinamici
• evitarea miscarilor bruste , a aplecarii in fata , ridicarea cu genunchii indoiti , repartizarea
egala a sarcinilor intre cele 2 membre superioare
 TUMORI BENIGNE OSOASE
 
Isi au originea cel mai adesea in os si cartilaj si numai ocazional in maduva osoasa.Se
dezvolta inaintea maturarii scheletice la varsta copilariei si adolescentei si se localizeaza la
metafizele fertile sau in portiunile cu activitate metabolica. Majoritatea sunt solitare. Au un
prognostic bun dar unele varietati prezinta o incidenta de 5% de transformare maligna.
I.Osteomul osteoid

• Este o tumora frecventa – 10% din tumorile benigne

• Apare intre 10-20 ani si isi are sediul la nivelul oaselor lungi ale membrelor
• Localizarea corticala este aspectul clasic al tumorii
• La ex.macroscopic are dimensiuni reduse
• Adevarata masa tumorala , leziunea specifica , se afla in centrul tumorii si se numeste nidus
• Este spontan dureroasa – durere foarte intensa, cu sediu précis si predominenta nocturna ,
se calmeaza prin administrarea de aspirina
• Explorari :
• Radiografia- descopera o zona transparenta, rotunda sau ovalara , de cativa mm,
inconjurata de o condensare osoasa corticala
• CT , RMN, arteriografie , scintigrafie
• Tratament – exereza marginala a nidusului
II.Exostoza osteogenica (osteocondromul periferic )
• Tumora provine din noduli ai cartilajului de crestere care herniaza prin periost inafara osului
si au tendinta de crestere pana la pubertate
• Maturizarea scheletului se insoteste de oprirea cresterii tumorii si osificarea acesteia
• Sediul este metafizar sau metadiafizar iar ca localizare pe schelet – pe femurul inferior si
tibie , aproape de genunchi
• Sunt formatiuni solitare , pediculate , cu varful ascutit , bifid sau bont (“in ciuperca “) ,
orientate in directia diafizei (“agatator de cuier “la femur )
• Uneori este asimptomatica
• Alteori se manifesta ca o masa tumorala , mai putin dureroasa , cu senzatia de acrosaj la
miscare
• Radiografia – deceleaza portiunea osoasa a tumorii
• Tratament – chirurgical
III. Condromul
• Provine din dezvoltarea unor insule ectopice ale cartilajului de crestere
• Exista o forma periferica a bolii (juxtacorticala – mai rara ) si una centrala (frecventa )
• Forma centrala :
• Aparitia tumorii in metafiza si deplasarea acesteia spre diafiza
• Localizarea predilecta – la oasele degetelor
• Tumora este asimptomatica si dg.se face tarziu , la 30 -40 ani
• Radiografia – geoda clara , geografica , presarata cu calcificari cartilaginoase
• Tratament – supraveghere la cele asimptomatice , chiuretaj atent cu ex.histologic al intregului
continut sau o excizie marginala
 
IV. Tumora cu celule gigante(osteoclastomul )
• Se situeaza in zona de tranzitie intre tumorile benigne si maligne
• Frecventa intre 20- 40 ani
• Predomina la sexul feminin iar sediul pe os este cel epifizar , aproape de genunchi (femur
sau tibie )
• Tabloul clinic – nimic particular
• Se face radiografie , biopsie
• Tratament – in functie de gradul histologic , este chirurgical , crioterapie , umplerea
cavitatii restante prin tasarea in interior a unor grefoane osoase
 TUMORI MALIGNE OSOASE
I.Osteosarcomul
• Cea mai frecventa tumora maligna a osului , intalnita in special la sexul masculin
• Apare intre 10 -20 ani , in special in jurul genunchiului dar si la nivelul humerusului proximal ,
femurului proximal si bazinului
• Clinic- descoperirea unei mase de os sensibile (durere si tumefiere ); durerea este discreta la inceput ,
devine mai tarziu violenta , cu exacerbari nocturne si este descrisa ca o senzatie de ruptura a osului
• In momentul dg., osteosarcomul este de obicei evoluat , tumora a invadat partile moi , MTS sunt
prezente la 20% din pacienti
• Ex.radiologic – este tipic : la nivelul metafizei imagini de osteoliza centrala , osteocondensare sau
imagini mixte cu rupturi ale corticalei si reactie periostala (“in raze de soare “)
• RMN, angiografie , biopsie
• Da MTS pulmonare
Tratament :
• Chimioterapie preoperatorie facuta cu scopul de sterilizare a MTS si de a favoriza chirurgia
conservatoare
• Chirurgical – excizia larga , in bloc si in tesutul sanatos din jurul tumorii apoi reconstructie
• Chimioterapie postoperatorie
• Radioterapie pulmonara
II. Condrosarcomul
• Tumora maligna care produce tesut cartilaginos tumoral pur sau asociat cu tesut fibros
• Apare dupa 30 ani , in special la sexul masculin
• Intereseaza predilect trunchiul si centurile
• Localizarea pe os este metafizara
• Simptomele de debut – necaracteristice (durere si tumefiere )
• In momentul descoperirii tumora este mare
• La radiografie – o masa cartilaginoasa in partile moi , aderenta la os , cu calcificari “in sare
si piper “ care mascheaza punctul de pornire al tumorii
• Biopsia – obligatorie
Tratament – chirurgical