Inferioare

Coxa vara - micsorarea unghiului format intre colul femural si diafiza femurala. Apare in
jurul varstei de 12-14 ani si poate fi recunoscuta dupa urmatoarele semne: latirea diametrului
bitrohanterian, limitarea abductiei coapselor, mers leganat si inclinat inainte.

Coxa valga - marirea unghiului format intre colul femural si diafiza femurala ceea ce
mareste mobilitatea articulatiei coxofemurala. Daca este unilaterala, produce tulburari
importante.

Coxa plana - apare in urma unei deformari patologice a capului femural, ceea ce
ingreuneaza functia motrica a articulatiei.

Luxatia congenitala de sold, este o deplasare a capului femural in sus si inapoia cavitatii
articulare. Poate fi uni sau bilateral si se recunoaste dupa: bazinul latit si inclinat inainte, coloana
vertebrala lordozata, trunchiul si memebrele inferioare par scurte, mersul lent si leganat.

Genunchii in valg (X) (genus valgum) - este o deviatie in plan frontal a genunchilor, in

care unghiul extern format din coapsa si gamba este mai mic de 170 de grade. Amplitudinea
deviatiei se apreciaza, masurand distanta dintre maleolele externe din pozitia stand genunchii
apropiati (cand condilii interni se ating). Proba functionala prin care se pune in evidenta aceasta
deviatie, este ridicarea pe varfuri.

Genunchi in var (O), Genu varum, este tot o deviatie a genunchilor, in plan frontal cu
aspect de paranteze, in care coapsa cu gamba fac un unghi intern deschis. Amplitudinea
varusului se apreciaza prin masurarea distantei dintre condilii femurali interni din stand cu
calcaiele lipite. Se intalneste mai mult la baieti si la rahitici.

Genunchi in flexie, genu flexum - este o deviatie a genunchilor in plan sagital in care
coapsa formeaza cu gamba un unghi orientat posterior. Ca atitudine deficitara, se intalneste la
copii mici si la cei debili si inalti, iar ca deficienta structurala este determinata de tulburari
morfologice la nivelul tesuturilor moi a spatiului popliteu.

Genunchi in hiperextensie, genu recurvatum - este tot o deviatie a genunchilor in plan

sagital, in care coapsa formeaza cu gamba un unghi deschis orientat anterior. Apare in caz de
hiperlaxitati ligamentare, sechele de rahitism sau posttraumatic.

Tratamentul corectiv al deviatiilor structurale este ortopedic si chirurgical, asociat cu

tratament kinetic. Tratamentul atitudinilor deficiente ale genunchilor se realizeaza prin

1
kinetoterapie, care are drept scop mobilizarea metodica bazata pe tonifierea in regim de scurtare
a grupelor muscular.

Deformatie a genunchiului caracterizata prin posibilitatea de a intinde exagerat in

fata gamba, fata de coapsa, formand un unghi deschis in fata. Se deosebesc trei tipuri principale
de genu recurvatum.

Genu recurvatum familial, foarte frecvent, se observa de la primii pasi ai unui copil.

Benign, el este datorat unei hiperlaxitati a articulatiei si dispare, in general, la varsta adulta fara
vreun tratament anume.

Cateva exercitii musculare simple, ca mersul in varfurile picioarelor, sunt recomandate.

Se intampla totusi ca deformatia sa persiste si la varsta adulta si sa se afle la originea unei artroze
a genunchiului.

Genu recurvatum congenital, mai rar si mai grav, este intotdeauna asociat unei
artrogripoze (luxatie congenitala a genunchiului prin malformarea complexa a articulatiei).
Acesta necesita de cele mai multe ori un tratament chirurgical.

Genu recurvatum dobandit este consecinta unei fracturi a partii inferioare a femurului sau
a partii superioare a tibiei, consolidata intr-o pozitie proasta, sau consecinta deficitelor musculare
in urma unei paralizii care permit genunchiului o mobilitate anormala. usculare slabite si
alungire si tonifiere a grupelor musculare scurtate.

Luxatia congnitala de sold

Este o malformatie grava a membrelor inferioare, relativ frecvent intalnita (fiind cea mai
frecventa malformatie congenitala a scheletului), ce lasa sechele functionale deosebite, greu de
tratat, cu un mare grad de invaliditate.
Incidenta:
 inegal raspandita pe glob; in medie este de 3‰;
 frecventa crescuta in : nordul Frantei; sudul Germaniei (in Germania  din 700.000
nasteri/an – 30.000 displazii luxante si 1400 luxatii teratologice); nordul Italiei; vestul
Europei – frecventa medie, 0,3-0,5% din locuitori;Romania1‰ – mai frecventa in N-V
Transilvaniei;
 exceptional de rara la rasa galbena;
 practice neintalnita la rasa neagra;
 repartitia pe sexe fete 85% - baieti 15% - Raport: 7/1;
 pot fi lezate – ambele articulatii – mai frecvent; o articulatie – mai frecvent soldul stang;

2
  intr-un numar restrans de cazuri se asociaza cu alte malformatii (splina bifida, picior
stramb congenital – picior talus valg congenital in special la fete).
Clasificare:
1.Luxatia teratologica:
 cand luxatia este prezenta de la nastere;
 are character net familial;
 este foarte rara.
2.Displazia de sold sau boala luxanta:
 a articulatiei coxofemurale, iar luxatia propriu-zisa se produce la cateva luni de la nastere
(pana la 7-8 luni) datorita fortei dinamice a muschilor sau prin incarcarea articulatiei;
 este cea mai frecventa forma.
Cauzele sunt incomplet elucidate.
 Cea mai acceptata teorie este “Teoria opririi in dezvoltare a articulatiei soldului”.
 Displazia coxo-femurala este consecinta unei opriri in dezvoltare a regiunii intr-un
anumit moment al vietii intrauterine, care poate fi agravata de diferiti factori.
 Este o anomalie poligenica, multifactoriala, determinate de mutatii a mai multor gene in
asociatie cu factorii de mediu, ceea ce poate explica urmatoarele aspecte:
 incidenta familiala in 40% din cazuri;
 incidenta variabila in functie de sex (mai frecventa la fete) si rasa;
 factori intrauterini: ex. Prezentatia pelvina;
 influenta factorilor de mediu tradusa prin incidenta variabila in diferitele zone geografice;
 asocierea cu alte malformatii etc.
Factori favorizanti:
 prezentatia pelviana;
 nasterea prematura;
 anomalii plancetare, uterine;
 postmaturitatea;
 sarcina multipla;
 macrosom (spatiu insuficient in uter) etc.
Tabloul clinic:
 diagnostic precoce – esential;
 criteriile de diagnostic clinic nu sunt clar definite;
 semnele clinice sunt impartite clasic in functie de momentul inceperii mersului, deoarece
sub influenta mersului starea de preluxatie se transforma progresiv in luxatie.

3
 Diagnosticul se stabileste prin ultrasonografie si prin Rx – care se face dupa varsta de 3-4
luni (cand apare nucleul de osificare al capului femural), deci nu se poate folosi in diagnosticul
precoce.Artrografia este utila in stabilirea conduitei terapeutice in caz de tratament ortopedic sau
chirurgical.
Tratament
Tratamentul se face diferentiat in displazie si luxatie.
1. Tratamentul in displazia luxanta de sold:
 cat mai precoce; sugarul va fi tinut cu coapsele in abductie si rotatie (pozitie in care capul
femoral este bine centrat in cotil)
 se folosesc diferite aparate ortopedice: atele von Rosen, perna de abductie Freika, hamuri
Pawlik etc.
 in cazurile cand abductia coapselor este net limitata se face kinetoterapie sau in anumite
cazuritenotomie.
Tratamentul dureaza in functie de varsta si de precocitatea tratamentului intre 6-8 saptamani
pana la 5-6 luni (varsta limita este de 8-10 luni) – Rx de control la 30 de zile. Tratamentul
inceteaza la disparitia semnelor Rx de alarma.
2. Tratamentul luxatiei congenitale de sold – pentru copii dupa 2-3 ani:
 ortopedic;
 chirurgical. 
Kinetoterapia se face in perioada imobilizarii ortopedice si dupa aceasta.
Obiective:
 dezobisnuirea de pozitia din timpul corectarii ortopedice;
 cresterea mobilitatii tuturor articulatiilor membrelor inferioare;
 tonifierea muschilor membrelor inferioare in vederea cresterii stabilitatii la nivelul
articulatiei coxofemurale;
 tonifierea muschilor spatelui si trunchiului;
 recuperarea unei eventuale intarzieri in dezvoltarea motorize;
 educarea sau reeducarea mersului.
Tratamentul kinetic pre si postoperator este adaptat fiecarui caz in parte in functie de:
 varsta
 tipul interventiei
 durata imobilizarii dupa interventie.
Prognostic:
Prognosticul depinde de :
 modificarile anatomopatologice

4
  varsta la care s-a instituit tratamentul
 forma de tratament.
 Fara tratament evolutia spontana este spre coxartroza timpurie.
La un tratament timpuriu inceput la varsta mica, vindecarea se face fara sechele La un diagnostic
tarziu, tratamentul chirurgical poate preveni instalarea coxartrozei timpurii.