CURS 6

SUTURA ȘI PANSAMENTUL

SUTURA PLĂGILOR

Refacerea formaţiunilor anatomice se face prin sutură. Aceasta poate avea

mai multe particularităţi, în funcţie de ce segment anatomic este implicat
( tegument, ţesut celular subcutanat, aponevroză, muşchi, vas sanguin, os ,
intestin, structură parenchimatoasă, structuri nervoase). Cel mai frecvent
intalnita, sutura tegumentara prezinta urmatoarele elemente de care trebuie
tinut seama:

- anestezicul local

- solutie antiseptica pentru asepsia tegumentelor

- instrumentar ( portac, pensă chirurgicală sau anatomică, foarfece )

- materiale de sutură ( ace, fire, agrafe)

- material care afrontează plaga, fără a utiliza sutura (STERI STRIP)

Aseptizarea tegumentelor, anestezia locala si instrumentaru folosit au fost deja

descrise in capitolele precedente ( Injectii, instrumentar ).

Materialele de sutură pot fi resorbabile ( dizolvate enzimatic sau prin hidroliză)

şi neresorbabile.

Firele de sutură pot fi obţinute prin:

*răsucire

*împletire

*monofilament ( o singură fibră)

1
*multifilament

Firele pentru sutura trebuie să respecte urmatoarele condiţii pentru a putea fi

folosite:

- sterile

- suprafaţa netedă

- omogene pe toată lungimea

- uşor de innodat, cu nod sigur şi rezistent, care sa nu se desfaca cu

usurinta

- să permită afrontarea uşoară a plăgii

- reacţia tisulară să fie minimă

- absorbţia omogenă a firelor resorbabile

- rezistenţa lungă la firele neresorbabile

- să nu aibă memorie ( sa nu pastreze forma din ambalaj ) atât cele

resorbabile cât şi cele neresorbabile

Diametrul firului de sutură este măsurat atât după Farmacopeea USA (USP),
cât şi după Farmacopeea europeană (EP). Sistemul european are la bază un
sistem de măsură zecimal metric, iar grosimea firului este dată în 1/10 de mm.
În concluzie pe ambalajul firului, vor apare ambele sisteme: USP şi EP.

FIRELE NERESORBABILE

2
Pot fi monofilament ( formate dintr-o singură fibră) sau multifilament ( mai
multe fibre), iar din punctul de vedere al materialului din care sunt realizate,
fbrele pot fi:

- Sintetice

- Naturale

Fibrele sintetice neresorbabile sunt din:

Poliester: fire monofilament, împletite, hidrofobe, cu reacţie tisulară scăzută,

care sunt folosite pentru suturi rezistente ( fascii).

Polipropilenă: sunt monofilamente hidrofobe, rezistente, care alunecă uşor, de

regulă în culoarea albastră ( fire ETHICON) frecvent utilizate in suturile
vasculare.

Poliamidă: sunt multifilamente răsucite, hidrofobe, cu rezistenţă foarte mare,

cu nod rezistent, folosite la suturi gastrice, intestinale sau în microchirurgie.

Oţelul: este de fapt un aliaj de crom, nichel şi oţel, rezistent la coroziune. Are o
reacţie tisulară foarte redusă şi este utilizat în special în ortopedie.

Firele neresorbabile sintetice pot fi mono sau multifilament, au rezistenţă

mare, de durată, dar au reacţie tisulară moderată.

Firele neresorbabile naturale sunt:

- aţa chirurgicală

- mătasea

3
Aţa: este produsă din fibre de in, are suprafaţa aspră, neregulată şi nu este
uniformă ca şi diametru. Firul uscat are o rezistenţă de 60% din cea a firului
sintetic, iar firul de in este hidrofil, se umflă, se scurtează cu reacţie tisulară
secundară, stabilitatea nodului putand fi afectata.

Mătasea: este hidrofobă, elastică şi rezistentă, cu suprafaţa netedă care se

înoadă uşor.

FIRELE RESORBABILE

Pot fi naturale ( colagen) sau sintetice ( DEXON, VICRIL, PDS).

Firele de colagen ( catgut ) sunt de interes istoric.

Fire ( Dexon, Vicril ) sunt degradate prin hidroliză după 3 - 8 săptămâni.

Firul de PDS, este degradat după 180 de zile.

Materialele de sutură atraumatice sunt reprezentate de ace cu firul

încorporat.Ansamblul rezultat este cel mai folosit pentru că are un diametru de
trecere constant şi mai mic decât ansamblul ac cu ureche şi fir.

AGRAFELE METALICE

Reprezintă o alternativă a suturii cu fir şi sunt aplicate cu un aparat special

(STAPLER), încărcat cu mai multe agrafe

4
 PANSAMENTE

Definiţie: pansarea este un act chirurgical prin care se realizează şi se

prezervează status-ul aseptic al unei plăgi în scopul vindecării ei.

PANSAMENTUL CHIRURGICAL trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să respecte regulile de asepsie

- sa protejeze din punct de vedere mecanic plaga de socuri

- să asigure aspiraţia şi absorbţia secreţiilor din plagă.

- sa nu doara si sa asigure mobilitatea relativa apacientului

Tifonul are o slabă capacitate de absorbţie, dar prin realizarea unor straturi
succesive cu vată hidrofilă ( absoarbe de 10 - 20 de ori greutatea sa), se
realizează un pansament absorbant, capilar.

Pentru realizarea unui pansament avem nevoie de următoarele materialele :

1. Măsuţa de pansamente, care trebuie să fie cu sertare închise pentru a

împiedica intrarea prafului. Suprafaţa de lucru, din inox, a măsuţei este

5
dezinfectată zilnic. La măsuţa de pansament este ataşat un sistem de colectare
a instrumentelor folosite, un recipient pentru deşeuri cu sistem de închidere.

2.Instrumentele folosite sunt:

- mănuşi sterile / nesterile

- foarfeca de pansament

- pense chirurgicale şi anatomice

- pensă portampon

- pensă Pean

- aplicator şi sistem de scoatere a agrafelor metalice

- sondă canelată

- seringă şi ace

- catethere sterile

- tuburi sterile

Materialele pentru pansat:

- comprese

- mijloace de fixare

- pansamente compresive

- alte materiale

Tehnica de realizare a pansamentelor

6
Regula de bază este ca regiunea de pansat să fie bine expusă, pacientul fiind în
poziţie clinostatică, iar pansamentul va fi executat respectând următorii timpi:

*Pregătirea tegumentelor

*Tratamentul plăgii

*Acoperirea plăgii

*Fixarea pansamentului

Pregătirea tegumentelor constă din curăţarea tegumentelor din jurul plăgii cu

tifon, cu mişcări centrifuge ( de la marginile plăgii spre periferie). Urmează
badijonajul tegumentului din jurul plăgii ( până la 8 - 10 cm de acesta) cu
antiseptic de suprafaţă ( tinctură de iod, betadină, alcool simplu), badijonaj
care se face de 2-3 ori.

Tratamentul plăgii , se face diferit în funcţie de tipul plăgii:

- plagă suturată infectată, necesită deschiderea largă a plăgii prin

suprimarea firelor de sutură, recoltarea secreţiei pentru antibiogramă şi
pansament absorbant

- plăgile recente ( mai recente de 6 ore de la producere), înainte de

pansament vor fi suturate, dacă nu sunt contaminate ( plăgi prin muşcătură de
om sau animal, cu corpi străini). Acestea vor fi debridate larg şi drenate , fără a
fi suturate

- plăgile penetrante necesită manopere chirurgicale asociate (explorare,

laparotomie, pleurotomia, toracotomie).

- plăgile supurate , sunt lucrate cu antiseptic ( apă oxigenată, cloramină,

betadină diluată 1/10 ).

7
- plăgile cu fistule digestive, necesită cu preponderenţă protejarea
tegumentelor de acţiunea corozivă a sucurilor digestive ( cu cât sediul fistulei
este mai proximal, cu atât lichidul exteriorizat este mai caustic si in volum mai
mare ). Se aplică pe tegument unguente ( Cutaden, Reviken) şi se asociază
aspiraţia continuă şi blândă a secreţiilor. Dacă debitul fistulei nu este mare, pot
fi folosite pungi adezive în care se colectează lichidul din fistulă, la distanţă de
tegumente. Frecvenţa de schimbare a pansamentelor este de 48 de ore pentru
plăgile curate, până la 3 - 4 pansamente pe zi, la plăgile supurate, secretoare.

Pansamentul se poate fixa cu leucoplast, faşă sau galifix sau surgifix .

Surgifixul este un bandaj elastic cu aspect de plasa care prin compresiune

mentine pansamentul in aceeasi pozitie si are urmatoarele avantaje:

- nu limiteaza miscarile

- permite plagii „ sa respire ” adica sa fie aerata

- nu irita tegumentele

Galifixul, care este o solutie de uz extern adeziva pentru fixarea pansamentului,

este utilizat prin badijonarea tegumentului, după care se aşteaptă 30 - 60 de
secunde până se formează o peliculă fină, pe care apoi se fixează tifonul de
fixare al pansamentului, excesul fiind tăiat lângă zona de fixare.

O nouă modalitate de pansare a plagii este PLASTOSPRAY-ul.

Acesta este un spray plastic, care dupa pulverizarea la nivelul tegumentelor si a

plagii, fara pansament, realizeaza o membrana transparenta permeabila la
vapori si la umiditate.

INFĂŞAREA

8
Utilizarea feşei pentru fixarea pansamentului poartă numele de înfăşare şi se
realizează diferit, în funcţie de segmentul interesat.

Faşa = este o bandă de tifon sau de ţesătură elastică, cu laţime de 1 - 20 cm şi

lungime cuprinsă între 1 şi 20 metri, fiind prezentată sub formă de sul.

Faşa de tifon este cea mai folosită este mai deasă decât cea pentru comprese
( 28 - 32 ochiuri / cm pătraţi), este moale, adaptată şi se prezintă sub formă de
suluri, cu lungimea de 5 metri şi latura de 10 - 20 de centimetri.

Faşa elastică, este formată din fire de bumbac şi latex, are dimensiuni similare
cu faşa de tifon, şi este folosită în ortopedie ( entorse), sau pentru prevenirea
edemelor membrelor inferioare.

Înfăşarea are următoarele indicaţii:

- Regiuni unde nu pot fi utilizate substanţe adezive ( extremităţi, scalp,

zone periarticulare )

- Pansamente compresive

- Imobilizarea temporară a unor membre traumatizate ( entorse, fracturi,

luxaţii )

Principii de realizare a înfășării :

- Punctul de plecare şi de terminare al înfăşării trebuie să fie la distanţă de

plagă

- La nivelul membrelor, sensul este de la distal spre proximal, în sensul

circulaţiei de întoarcere

9
- Să acopere complet pansamentul

- Să fie elastică şi să nu aibă efect de garou şi să nu producă dureri

- Să permită mobilitatea articulaţiilor peste care trece

Tehnica de înfăşare:

Se utilizează ambele mâini iar primul tur de faşă se face la 10 - 15 cm de plagă,

iar turele următoare se vor trage oblic, circular, evantai) în aşa fel încât tura
superioară să acopere jumătate din tura precedentă.

La sfârşit, se trag 1 - 2 ture circulare iar capătul terminal al feşei se fixează la

distanţă de plagă.

Înfăşarea în funcţie de segmentul interesat, se poate face în mai multe feluri:

1. Înfăşare circulară ( cap, gât, torace, abdomen, articulaţia pumnului), în care

turele de faşă se suprapun una peste alta

2. Înfăşare în spirală, este utilizată la membre şi pe suprafeţe întinse, în care se

trag ture oblice, astfel încât tura superioară să acopere 1/2din tura inferioară.

3. Înfăşare răsfrântă. Se foloseşte la fel ca cea în spirală. După ce se fixează prin

ture circulare, se continuă oblic până sus.

4. Înfăşarea în evantai, fixează pansamentul la nivelul cotului sau a

genunchiului. Se începe cu 2 ture circulare deasupra articulaţiei, apoi se fac

10
ture oblice descendente până la nivelul regiunii de sub articulaţie, apoi
înfăşarea este realizată în sens invers.

5. Înfăşarea în spic de grâu se aplică la rădăcina membrului, sau compresiv

după mastectomie. Se începe cu ture circulare pentru fixarea bandajului după
care se trece faşa dedesuptul articulaţiei în formă de ,,8’’ înconjurând zona
vecină ( gât, torace, abdomen). După acoperirea pansamentului se trag 2-3 ture
circulare de fixare.

6. Înfăşarea în ,,8’’, este utilizată în plăgile mâinii, periarticulare sau în entorsele

tibio-tarsiene.

7. Înfăşarea recurentă, este folosită în pansamentul bonturilor de amputaţie la

membre, sau la nivelul calotei craniene.

TERAPIA CU PRESIUNE NEGATIVA

Principil metodei consta din utilizarea presiunii inferioare presiunii atmosferice

( presiune negativa de - 125 mm Hg ), care aplicata constant la nivelul unei
plagi prin intermediul unui pansament etans permite aspiratia secretiilor din
plaga, creste circulatia sangvina local, apropie marginile plagii, scade edemul
loca, stimuleaza dezvoltarea tesutului de granulatie, toate acestea permitand
accelerarea vindecarii.

Indicatiile acestui tip de terapie sunt reprezentate de:

− plagi cronice vechi „ atone ”

− plagi supurate
− ulcerul varicos
− leziuni de picior diabetic
11
Sistemul consta din urmatoarele:

− pansament plaga ( buretele de spuma )

− membrana etansa pentru aer si permeabila pentru vapori care fixeaza
spuma
− tubulatura cu portul pentru aspiratie
− pompa aspirativa care asigura o presiune „ negativa ” de – 125 mm Hg in
mod continuu sau discontinuu. Valoarea de – 125 mm Hg poate fi
modificate in functie de starea clinica a plagii, durere locala.
Aceasta metoda are contraindicatii absolute, care sunt reprezentate de :

- tumorile maligne

- fistule vasculare

- fistule neexplorate

- tesut necrotic

- osteomielita netratata

Contraindicatiile relative sunt reprezentate de :

- sangerari acute

- status anticoagulant

- leziuni circulare

- aproape de nervul vag

O atentie deosebita trebuie acordata pregatirii tegumentelor care trebuie sa fie

uscate si degresate asfel incat pelicula de Hidrofilm sa fie aderenta si sa
pastreze vacuum-ul, conditie esentiala a acestui tip de terapie.

12
Pansamentul se schimba 1 – 2 ori pe saptamana, initial la 48 de ore, cu toaleta
si debridarea riguroasa a plagii, debridarea fiind „ cheia de bolta ” a acestui
procedeu.

13