Distorsiuni în aprecierea rezultatelor

O problemă ce constituie obiectul a numeroase investigaţii psihopedagogice priveşte

variabilitatea intra şi interindividuală a aprecierii rezultatelor şcolare, evidenţierea factorilor
perturbatori şi a erorilor comise în actul evaluării.
Printre cele mai frecvente situaţii care generează variabilitatea aprecierii rezultatelor
sunt cele referitoare la acţiunea profesorului examinator:
 „efectul halo” constă în supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa
impresiei generale bune despre aceştia. În jurul elevului cu reputaţie bună apare acest
fenomen psihologic de „halo” datorită căruia îi sunt trecute cu vederea unele greşeli.
 „efectul de anticipaţie” sau „Pygmalion” exprimă faptul că aprecierea rezultatelor
unor elevi este puternic influenţată de părerea nefavorabilă pe care educatorul şi-a format-o
despre inteligenţa, capacităţile acestora. Se mai numeşte efectul oedipian – ca în mitologia
greacă - deoarece ideile, opiniile evaluatorului determină apariţia fenomenului.
 „efectul de contrast”/„de ordine” constă în accentuarea diferenţelor dintre
performanţele unor elevi. Adesea, un răspuns oral sau o lucrare sunt supraapreciate dacă cele
dinainte au fost mai slabe şi invers; produsul elevului poate primi o notă mediocră dacă
urmează imediat după un candidat cu răspunsuri foarte bune. Profesorul trebuie să
conştientizeze aceste efecte, în vederea eliminării consecinţelor nedorite.
 eroarea logică exprimă acţiunea de substituire a obiectivelor relevante şi a
parametrilor importanţi ai evaluării prin obiective secundare ca: forma şi acurateţea paginii,
sistematica expunerii, gradul de conştiinciozitate şi perseverenţa elevului.
 ecuaţia personală a examinatorului exprimă faptul că unii profesori sunt mai
generoşi, utilizând notele mari, alţii sunt mai exigenţi. Unii folosesc nota pentru încurajarea
elevilor, motivarea lor pentru învăţare, alţii pentru a-i constrânge de a depune eforturi
suplimentare. De asemenea, unii apreciază originalitatea, imaginaţia, creativitatea, alţii
dimpotrivă- reproducerea, rutina, recunoaşterea exactă.
Alte erori sau distorsiuni în aprecierea rezultatelor sunt generate de specificul
disciplinei școlare la care se realizează evaluarea. De exemplu, cele riguroase, se pretează la
o evaluare mai obiectivă, pe când cele socio-umane predispun la aprecieri subiective din
partea evaluatorului.
Unele efecte negative în aprecierea rezultatelor apar şi prin implicarea factorilor de
personalitate a profesorilor și elevilor; din cauza oboselii elevilor; stării afectiv-emoţionale
a elevilor; altor factori accidentali.
Pentru corectarea şi eliminarea acestor erori din aprecierea rezultatelor școlare, se
impune o metodologie de evaluare adaptată complexităţii procesului de învăţământ prin:
 creşterea ponderii evaluării formative;
 corelarea evaluării formative cu cea sumativă;
 asigurarea anonimatului probelor scrise;
 introducerea unor bareme de notare;
 utilizarea probelor standardizate şi testelor docimologice;
 prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor, reprezentarea grafică şi interpretarea
lor adecvată, decelarea cauzelor;
 dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare, prezentarea criteriilor şi a grilelor de
corectare;
 verificarea ritmică a elevilor şi informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor
înregistrate.