Micu Claudia Veronica

Pedagogia Invăţământului Primar şi Preşcolar

Anul II

Avantaje şi dezavantaje ale evaluării şcolare

prin calificative

Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cifrică prin sistemul de evaluare cu

calificative bazate pe descriptori de performanţă a decurs din mai multe considerente :
− Notele nu erau acordate pe baza unor criterii, ci în strânsă legatură cu
experienţa fiecărui cadru didactic, putându-se deduce că notele nu
aveau o bază ştiinţifică bine conturată.
− Sistemul cifric realiza o discriminare destul de fină, învăţământul
primar nefiind atât de deschis spre această discriminare, accentul
trebuind a fi pus în principal pe dezvoltarea spiritului de echipă, de
cooperare decât pe cel de competiţie.
Printre elementele schimbării s-au numărat: renunţarea la mediile generale
anuale, renunţarea clasificările făcute pe clase, în funcţie de nivelul de performanţe
cognitive ale fiecărui elev, prezentarea rezultatelor sub o formă mai descriptivă.
Evaluarea în învăţământul primar are acum un caracter formativ crescut.
Inregistrările calificativelor se realizează in urma mai multor evaluări, în anumite
momente stabilite de cadrul didactic. Principiul înregistrării rimitce s-a păstrat,
constituind o caracteristică definitorie a sistemului alături de fişele de observaţie a
elevului.
Calificativul semestrial la fiecare disciplină este decis astfel: din toate
calificativele se alege acela cu o pondere mai mare, luându-se în seamă şi progresul sau
regresul evoluţiei copilului de-a lungul semestrului. De asemenea, sunt de evitat
situaţiile în care apar în aceeaşi rubrică, pentru acelaşi elev, calificative aflate la extreme
(Fb – S) aceste situaţii fiind probe ale erorii în evaluare.
 Calificativul anual, la fiecare disciplină, este unul dintre calificativele
semestriale, stabilit pe baza următoarelor criterii:
− Progresul sau regresul în performanţa elevului;
− Raportul efort – performanţă realizată;
− Creşterea sau descreşterea motivaţiei elevului
− Realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregătire sau
din cel de recuperare, stabilite de cadru didactic.
La sfârşitul anului şcolar, elevii nu mai primesc premii, ci distincţii stabilite de
cadru didactic şi de Consiliul Profesoral al şcolii, pentru rezultate deosebite înregistrate
la diverse discipline.
Calificativele sunt acordate, după cum am menţionat, pe baza unor descriptori de
performanţă elaboraţi în concordanţă cu noul curriculum pentru învăţămantul primar. Ei
stabilesc nivelul de performanţă minimal, dar şi pe cel maximal la care se poate situa un
elev, în urma evoluţiei sale în clasa de elevi.
Descriptorii de performanţă precizează un număr de capacităţi şi subcapacităţi
esenţiale pe care elevii trebuie să le demonstreze după anumite perioade de instruire.
Pentru fiecare capacitate sau subcapacitate au fost elaboraţi descriptori de performanţă
pentru calificativele foarte bine, bine şi suficient. Aceste capacităţi corespund
obiectivelor cadru sau de referinţă descrise în curriculum. Se poate observa că evaluarea
tinde să fie cât se poate de obiectivă.
Pentru a înţelege la nivel interdisciplinar, psihologic, pedagogic şi axiologic
problematica evaluării prin calificative se impune cu necesitate identificarea şi
cunoaşterea tipurilor de rezultate şcolare ce suportă o apreciere, o măsurare şi o
judecată de valoare prin sistemul de calificative:
1. cunoştinţe ştiinţifice acumulate: concepte, noţiuni, date, teorii;
2. capacităţi de aplicare a cunoştinţelor pentru realizarea unor acivităţi
practice, unor demersuri teoretice care duc la formarea unor priceperi,
tehnici, abilităţi, structuri operatorii;
3. capaciăţi intelectuale exprimate de raţionamente de argumentare,
raţionamente analogice, analiză comparativă, gândire investigativă;
4. trăsăturile de personalitate ale elevului, atitudinile, conduitele, trăirile
afective atitudinea faţă de şcoală, faţă de învăţare şi motivaţia copilului
în activităţile specifice.
 Evaluarea prin cumularea celor patru tipuri de rezultate şcolare îl ajută pe cadrul
didactic să evite erorile în evaluare şi să confere copilului o motivaţie pozitivă, o stare
de confort prin consecvenţa calificativelor. Se poate observa că acest sistem de evaluare
vine atât în sprijinul elevului, cât şi în sprijinul cadrului didactic.
Acest sistem prezintă anumite avantaje pe care suntem datori să le menţionăm:
− asigură o evaluare bazată pe criterii ştiinţifice (descriptorii de
performanţă);
− permite, spre deosebire de sistemul cifric, o evaluare care cuprinde
mai mult decât cunoştinţe;
Prin sistemul cifric se măsura în special corectitudinea rezolvării unei sarcini
date, evaluarea se raporta la numărul de greşeli, omisiuni, imperfecţiuni care apareau în
lucrările/ creaţiile copiilor. Acum se încearcă, prin sistemul de evaluare prin calificative,
un sistem descriptiv, să se evalueze şi creativitatea, imaginaţia, ingeniozitatea,
aptitudinile speciale ale unui elev. Toate acestea realizându-se astfel încât exprimarea,
comportamentul copilului să fie şi corecte dar şi nuanţate, creative. In felul acesta să nu
li se reprime spontaneitatea naturală.
Este important să deţii multe informaţii ştiinţifice, dar este şi mai important
modul în care sunt folosite aceste informaţii. O evaluare prin calificative permite
elevului să fie mai relaxat. Ea oferă un anume confort emoţional. Există competiţie şi
acum, la nivelul claselor primare, dar această competiţie nu mai are ca punct ţintă o notă
„bună”, elevul nu mai învaţă pentru a avea cea mai bună medie, pentru a fi premiat. Prin
acest sistem de evaluare – notare se face un transfer de valori de la extern la intern, de la
clasă la individ. Fiecare elev este în competiţie cu sine însuşi, elevul învaţă pentru a
arăta cât de mult a acumulat şi cât de bine stăpâneşte anumite deprinderi, pentru a se
evidenţia prin toată personalitatea sa, deoarece într-o clasa sunt acum mai mulţi copii cu
calificativul foarte bine, decât erau înainte cu nota 10, fiecare fiind unic şi în raport cu
disponibilitaţile personale.
Pornind de la aceste considerente, apreciem că evaluarea calitativă, cu caracter
preponderent formativ, trebuie percepută ca un element reglator al procesului de
învăţământ. O evaluare de tip descriptiv valorifică la maximum potenţialul intelectual al
elevilor, fiind preferabil sistemului de notare prin cifre.
Nu putem susţine însă că acest sistem nu are limite. Există unele dezavantaje de
care trebuie să fim conştienţi atunci când evaluăm, dar şi atunci când suntem evaluaţi.
Este important ca atât elevii, cât şi părinţii acestora să cunoască aceste dezavantaje.
 Principalul dezavantaj este acela că poate crea o imagine falsă asupra propriilor
capacităţi şi cunoştinţe deţinute la un moment dat. Pentru elevii care deţin calificativul
foarte bine se creează, neintenţionat o falsă impresie că aceştia se află întodeauna la
nivelul maxim al calificativului foarte bine, neluându-se în seamă că limitele acestui
calificativ sunt destul de largi.
Un alt factor care ajută la formarea acestei false păreri este şi influenţa
părinţilor. Aceştia nu înteleg că un calificativ nu este imaginea doar a cunoştinţelor, ci a
întregului comportament, a procesului în sine, mai puţin a produselor. Trebuie să se ia
în considerare şi faptul că părinţii au fost evaluaţi prin sistemul cifric şi, de aceea, pun
un foarte mare accent pe notă, pe „poziţia” pe care o ocupă calificativele elevului în
raport cu cele ale celorlaţi colegi, uitând că în delimitarea acestui calificativ se pot
încadra elevi cu performanţe variabile.
De cele mai multe ori impactul negativ al calificativelor se manifestă accentuat
după terminarea clasei a IV- a, atunci când elevii intră în sistemul de notare cifric. În
aceste situaţii elevi care au avut calificativul foarte bine, din diverse cosiderente, sunt
notaţi diferit. Acest deficit poate fi anulat prin realizarea mai multor teste docimologice
în timpul perioadei primare, elevii trebuie învăţaţi să deosebească calificativul de
performanţele cognitive.
O altă posibilitate de interiorizare a nivelului cognitiv personal(evaluat în mare
parte prin sistemul cifric) de fiecare copil, este realizarea „testului de maturitate” la
finalul clasei a IV-a şi implicit a unei clasificări a elevilor pe diferite tipuri de
performanţe, pe tipuri de rezultate şcolare. Fiecare elev trebuie să fie conştient de
poziţia pe care o ocupă într-o astfel de clasificare, să fie conştient că un punctaj de 94 de
puncte (pe o scară 100 de puncte) este mai mic decât unul de 99 sau 100 de puncte,
chiar dacă pentru fiecare este răsplătit cu acelaşi calificativ: foarte bine.
Din această analiză se poate observa că evaluarea prin calificative prezintă
avantaje şi dezavantaje, însă acestea din urmă, printr-o atentă analiză a ceea ce
înseamnă calificativ şi prin înţelegerea acestuia atât de cadrele didactice (invăţători, dar
şi profesori), cât şi de catre elevi şi părinţi, se pot anula, sau cel puţin evita.

Bibliografie
 *** „Invăţământul primar”, nr. 2-3, 1998, Edit. Discipol, p 18-19.
 *** „Invăţământul primar” , nr. 1, 2002, Edit. Discipol, p.143- 144.