CURS: FORMAREA COMPETENȚELOR ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL

METODELOR ALTERNATIVE

MODULUL VIII
Evaluarea în procesul de învățământ, ca proces și ca produs al
educației

TEMA 4

Scrieți un referat cu tema „Efectele expectanțelor cadrului didactic

în procesul de evaluare. Modalități de prevenire și/sau corectare a
erorilor în actul evaluării”!

 Psihologia cognitivista a aratat ca asteptarile pot conduce la distorsiuni perceptuale.

Indivizii manifesta în unele cazuri tendinta de a interpreta, percepe, explica şi de a-şi
aminti actele celorlalti în asa fel incat ele să fie conforme cu aseptarile lor.

 Credintele şi expectantele pot crea realitatea sociala, pot influenta cursul evenimentelor în
asa fel incat, chiar neadevarate, ele sfarsesc prin a se adeveri.

ERORI ÎN EVALUAREA

ŞI APRECIEREA ELEVILOR

SURSE GENERATOARE DE ERORI ÎN ACTUL EVALUATIV

Obiectivitatea şi validitatea notării şi aprecierii pot fi alterate de anumite surse generatoare de erori
în actul evaluativ. Aceste surse (factori perturbatori) sunt reprezentate de unele aspecte ce definesc
personalitatea examinatorului, a celui examinat şi de particularităţile obiectului de învăţământ.

Referindu-mă la prima sursă, pot evidenţia câteva aspecte care pot influenţa obiectivitatea aprecierilor:
  părerea, atitudinea sau convingerea favorabilă sau nefavorabilă a examinato-
rului în raport cu anumiţi elevi;

 starea de iritare, enervare sau calm;

 starea de bunăvoinţă exagerată sau de răfuială;
 atitudinea de simpatie sau antipatie;
 starea de neatenţie, de plictiseală sau oboseală etc.
Toate aceste aspecte precum şi altele pot genera erori cum sunt: efectul halo, de anticipaţie, de
contaminare, eroarea de generozitate, efectul blând, ecuaţia personală sau eroarea individuală
constantă a celui ce evaluează, efectul de ordine.

Efectul halo este exprimat prin supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa impresiei foarte
bune pe care învăţătorul/profesorul o are despre ei. Datorită reputaţiei bune pe care o au în colectivul
şcolar, acestor elevi le sunt trecute cu vederea unele erori, lacune sau rezultate mai slabe.

Efectul de anticipaţie sau prezicere este cunoscut şi sub numele de ,,efectul Pygmalion’’ sau efectul
oedipian (Landsheere). Este dat de subaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa părerii
nefavorabile pe care învăţătorul/profesorul şi-a format-o despre capacitatea şi nivelul de pregătire a
acestora. Un astfel de învăţător/profesor va manifesta anticipativ o aititudine nefavorabilă faţă de elevul
etichetat ca fiind slab, socotind că elevul respectiv nu poate depăşi nivelul intelectual scăzut la care se
află. Această atitudine determină un efect negativ în actul evaluativ, concretizat în subaprecierea
elevului, în acordarea unor calificative/ note mai mici în raport cu valoarea prestaţiei sale. Mai mult,
convingerea negativă manifestată constant poate fi împărtăşită treptat şi de elevul în cauză,
conducându-l astfel la eşec.

Pentru a evita acest efect este absolut necesar să cunoaştem temeinic personalitatea fiecărui elev, să
manifestăm o încredere echilibrată în posibilităţile sale, să aplicăm cu stricteţe criteriile de evaluare
corectă, luând în considerare calitatea prestaţiei sale, a rezultatelor reale dovedite la examinare.

Toate aceste cerinţe au ca temei psihologic sentimentul responsabilităţii profesionale şi umane a

examinatorului şi capacitatea lui de auotcontrol.

Efectul de contrast (,,de ordine’’) este reprezentat de accentuarea subiectivă (la nivelul conştiinţei
învăţătorului/profesorului) a diferenţelor de nivel dintre performanţele unor elevi. O lucrare sau un
răspuns oral sunt apreciate mai bine dacă urmează după una mai slabă sau invers – mai exigent când
urmează după una mai bună. În primul caz inducţia este pozitivă, în cel de-al doilea caz, ea este negativă.

Efectul de contaminar constă în aprecierea subiectivă, deci incorectă, a rezultatelor şcolare sub
influenţa cunoaşterii calificativelor/notelor acordate de învăţător sau alţi profesori.

Eroarea de generozitate se manifestă prin indulgenţă sau largheţe în evaluarea unor elevi (acordarea cu
uşurinţă a unor calificative/note mari). Este determinată de dorinţa sau interesul profesorului de a
masca unele lacune, eşecuri sau situaţii nefavorabile lui sau ,,de menţinere a prestigiului’’ prin
superioritatea notelor/calificativelor şi mediilor acordate elevilor.
Efectul blând se manifestă în tendinţa şi atitudinea unor învăţători/profesori de a aprecia cu indulgenţă
elevii cunoscuţi în raport cu elevii mai puţin cunoscuţi sau cei necunoscuţi (elevii nou veniţi în grupul
respectiv). Faţă de aceştia manifestă o anumită rezervă şi o exigenţă mai mare.

Ecuaţia personală a evaluatorului mai este denumită eroare individuală constantă. Se manifestă prin
atitudini diferite, chiar opuse, de la un învăţător/profesor la altul. Unii învăţători/profesori manifestă
înţelegere şi bunăvoinţă pronunţată faţă de acei elevi care se străduiesc să înveţe, demonstrează
conştiinciozitate în îndeplinirea sarcinilor şcolare, fiind indulgenţi în aprecierea rezultatelor obţinute de
ei, chiar dacă calitatea acestora este modestă sau sub nivelul aşteptat. Alţii, dimpotrivă, sunt mai severi,
sancţionează orice eroare sau lacune din răspunsurile date, neţinând seama de strădaniile elevului în
cauză. Unii sunt impresionaţi de originalitatea răspunsurilor şi soluţiilor formulate, alţii sunt satisfăcuţi
de răspunsurile reproductive, atribuindu-le calificative sau note superioare.

În ,,ecuaţia personală’’ se include şi ,,obiceiul’’ unor învăţători/profesori de a manifesta o exigenţă mai

mare în actul evaluării la începutul anului şcolar, acordând note mici pentru a-i mobilizape elevi să se
pregătească la un nivel superior şi a-i determina să înveţe temeinic pe parcursul anului.

Fiecare din cazurile prezentate foloseşte anumite criterii de evaluare, neglijând conţinutul programei şi
obiectivele pedagogice care reprezintă criterii veritabile şi fundamentale de evaluare şi apreciere
corectă.

Efectul ,,de ordine’’constă în faptul că evaluarea poate fi influenţată negativ de fenomenul de ordine,
astfel că unii învăţători/profesori sunt exigenţi într-o anumită parte a zilei sau într-o anumită parte a
semestrului sau a anului şcolar. Învăţătorii/profesorii trebuie să dovedească constanţă în exigenţele de
evaluare pe tot timpul zilei, semestrului sau anului şcolar.

Pentru o notare/acordare de calificative corectă pot fi folosite următoarele modalităţi de

eliminare sau atenuare a acestor erori:
 anonimatul probelor scrise, realizabil prin acoperirea numelui celor examinaţi;
 verificarea şi aprecierea cu calificative/note a lucrărilor de către mai mulţi
corectori;

 schimbarea lucrărilor corectate între evaluatorii de aceeaşi specialitate;

 folosirea unor bareme unice de apreciere/notare;
 aplicarea sistematică a unor probe externe, stabilite de învăţători/profesori de la
alte şcoli sau de reprezentaţi ai inspectoratului şcolar;

 corectarea şi aprecierea cu calificative/ note a lucrărilor de către învăţători/pro-

sori de la alte şcoli.

Factorii de personalitate ai cadrului didactic pot influenţa modul de evaluare didactică.

Atitudinea cadrului didactic pe timpul verificărilor, echilibrul şi constanţa în comportament faţă de elevi,
empatia, ca o componentă a atitudinii didactice, contribuie la crearea sau nu a condiţiilor propice unei
evaluări obiective.

După unele opinii ar exista trei categorii de învăţători/profesori ca evaluatori:

-evaluatori echilibraţi, care folosesc întreaga gamă a calificativelor/notelor, sunt stabili şi fideli în
apreciere, respectând criteriile de evaluare;

-evaluatori extremişti – severi sau indulgenţi;

-evaluatori capricioşi, care acordă calificative /note în funcţie de dispoziţia pe care o au, de impresia pe
care şi-au format-o despre ei înşişi şi despre elevi, de conştientizarea propriei valori şi chiar de starea
materială.

Alte surse de subiectivitate în evaluare rezultă din faptul că învăţătorul/profesorul examinează elevul în
anumite situaţii şi face judecăţile de valoare în funcţie de acestea, existând tendinţa de a schematiza
prin reducerea elevului la o apreciere globală: elev foarte bun, elev bun sau slab pregătit.

Din perspectiva personalităţii elevului, anumite aspecte ale acesteia pot favoriza producerea unor erori
de apreciere. Ne referim la starea psihică dominantă în timpul verificării, starea şi gradul de emotivitate,
starea de oboseală, nivelul sensibilităţii afective şi cel al capacităţii de autocontrol, specificul
temperamental. Toţi aceşti factori personali influenţează negativ sau pozitiv capacitatea de concentrare
a atenţiei, de receptare a întrebărilor şi de elaborare a răspunsurilor, calitatea acestora şi a procesului
de reactualizare a cunoştinţelor (promptitudine, fidelitate), ritmul gândirii.

Un elev cu un temperament extravertit poate fi supraevaluat la o verificare orală datorită posibilităţilor

native pe care le are în comunicarea orală; altul poate fi mai productiv la lucrările scrise. Starea de
inhibiţie şi de instabilitate emoţională pot constitui impedimente în calea unei evaluări exacte.

Efectele negative, generate în unele situaţii de factorii menţionaţi, maschează sau denaturează nivelul
real de pregătire a elevilor, favorizând astfel producerea unor erori în actul evaluativ.

Specificul disciplinei predate influenţează pozitiv sau negativ actul evaluativ. Obiectele din învăţământ
cu un conţinut riguros, exact şi o structurare logică la fel de riguroasă se pretează la o evaluare precisă,
fidelă, deci obiectivă sau cu un înalt grad de obiectivitate.

Disciplinele umaniste, sociale favorizează manifestarea mai accentuată a subiectivismului în acest

proces.

Stabilirea nivelului mediu al clasei ca punct de referinţă în evaluare denaturează concepţia

docimologică şi duce la subiectivitate. În evaluare se porneşte de la nivelul cel mai înalt al programei şi în
funcţie de acesta se fac baremele de verificare, apreciere şi notare, aceasta asigurând o ierarhizare
obiectivă a elevilor pe scara de evaluare.
Respectarea deontologiei didactice este imperios necesară. Subiectivitatea evaluării este fenomenul
negativ care încalcă normele etice şi deontologice, ea putând inversa valorile, aşezând pe cei nepregătiţi
înaintea celor pregătiţi, vitregindu-i astfel pe ultimii. Subiectivitatea poate duce la demobilizare, la
traume psihice pentru cei vitregiţi, dezinformând şi societatea.

Subiectivitatea evaluării poate apărea din nepricepere docimologică, dar şi ca urmare a unor relaţii
personale neprincipiale, a unor avantaje materiale, nemeritate, care pot descalifica din punct de vedere
etic şi profesional învăţătorul/profesorul.