Erori posibile în proiectarea didactică și aplicarea unor metode didactice

Este adevărat că nu de puţine ori condiţiile de organizare şcolară - efective numeroase de

elevi în clasă, programa şcolară foarte încărcată, timpul scurt de activităţi şi interacţiuni în clasă
cu elevii pe parcursul unei lecţii, insuficienta pregătire psihopedagogică , reprezintă obstacole
serioase în asigurarea unui învăţământ eficace pentru fiecare elev.

    Cadrele didactice trebuie să aleagă  acele strategii  și metode de lucru pentru  implementarea
unui  învățământ  incluziv,  asfel încât  fiecare elev să   fie sprijinit  în  învăţare  pornind de la
noţiuni cheie , continuând cu o serie de paşi sistematici, raportând instruirea la experienţa
anterioară a elevilor.  Învăţarea prin cooperare, activităţi practice în care elevii acţionează
independent, asigurarea învăţării temeinice - sunt  linii directoare ale unei strategii pentru
educaţie incluzivă prin care se pot reduce posibilele erori ce pot apărea în sistemul educațional. 

„Strategia didactică reprezintă   un  sistem complex si coerent de mijloace, metode,

materiale și alte resurse  educaționale care vizează atingerea unor obiective, astfel ea
prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea unei
situații concrete de predare si învătare (astfel se pot preveni erorile, riscurile și evenimentele
nedorite din activitatea didactică).” (https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-
practici-pentru-educatie-incluziva-de-calitate/strategii-didactice-metode-didactice-mijloace-de-
invatamant )

Putem întâlni numeroase erori posibile în proiectarea didactică, datorită atât cadrelor
didactice, prin neconformarea materiei pentru nivelul grupei de elevi; nesolicitarea implicării
activă a elevilor în procesul de educare; materiale de sprijin pentru parcurgerea lecției,
necorespunzătoare temei propuse; dar și nivelului redus de atenție al cadrului didactic acordat
asupra școlarilor; cât și datorită presiunii transmise de conducerea cadrelor didactice, din
minister, ce întâmpină adesea anumite erori, ce nu sunt luate însă în considerare.

Totodată, cele mai multe erori le întâlnim în procesul de evaluare al copiilor, ce sunt
efectuate de către însăți cadrele didactice. „Cele mai multe semne de întrebare se nasc în legătură
cu influenţele pe care evaluatorul - privit ca personalitate concretă - le exercită în actul evaluării,
influenţe considerate drept posibile surse de distorsiuni. Oricine poate recunoaşte faptul că
evaluarea nu e doar o problemă de tehnică a notării sau de docimologie, de standarde obiective şi
precise, ci şi o problemă de ordin psihologic şi psihosocial. Atât timp cât evaluatorul şi evaluatul
se cunosc, iar relaţia de evaluare are caracterul unei relaţii interpersonale cu implicaţii
psihosociale, eliminarea factorului subiectiv este imposibilă.” (Sălăvăstru, 2004, p.164)

E. Voiculescu releva faptul că „o evaluare pur obiectivă, impersonală, indiferentă şi

absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă, dar şi mai slab
semnificativă, mai puţin relevantă şi, în cele din urmă, mai puţin obiectivă decât o evaluare care
angajează explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile, inclusiv sau, mai ales, viziunea personală
ale celui care evaluează sau/şi ale celui care este evaluat" (apud Sălăvăstru, 2004, p.163 )

Așadar putem întâmpina următoarele erori: (Sălăvăstru, 2004)

1. Eroarea logică. Constă în substituirea obiectivelor și parametrilor importanți ai evaluării

prin obiective secundare, cum ar fi acuratețea si sistematizarea expunerii, efortul depus
de elev, pentru a preveni anumite rezultate (fie ele chiar mediocre), gradul de
conștiinciozitate etc. Abaterea se justifică uneori, dar nu trebuie sa devină o regulă.
2. Eroarea de ordine. Datorită unor fenomene de inerție, profesorul menține cam același
nivel de apreciere pentru o suită de răspunsuri care, în realitate, prezintă anumite
diferențe calificative. Examinatorul are tendința de a nota identic mai multe lucrări
diferite, dar consecutive.
3. Efectul “halo”. Aprecierea se realizează prin extinderea unor calități depistate secvențial
la întrega conduită didactică a elevului . Aprecierea unui elev, la o anumită materie, se
face potrivit situației obținute la alte discipline. Efectul are ca bază psihologică faptul că
impresia parțială iradiază, se extinde asupra întregii personalități a elevului. Cei mai
expuși elevi ai acestui efect sunt fie elevii de frunte, fie elevii cei slabi. Profesorii, în
ciuda unor judecăți anticipate, nu mai observă unele lipsuri ale elevilor buni, după cum
nu sunt dispuși să constate unele progrese ale elevilor slabi. Pentru diminuarea
consecințelor negative, presupuse de acest efect, se poate apela la mai multe modalități
practice. În evaluarea conduitei se pot identifica doua variante ale efectului „halo”. O
primă ipostază este constituită de efectul “blind”, caracterizat prin tendința de a aprecia
 cu indulgență persoanele cunoscute comparativ cu cele necunoscute. “Noul venit” este
întâmpinat cu mai multă circumspecție. O a doua concretizare este dată de eroarea de
generozitate. Aceasta intervine atunci când educatorul are anumite motive în a manifesta
o anumită indulgență: tendința de a prezenta o realitate la modul superlative.
4. Ecuația personală a examinatorului. Fiecare cadru didactic își structurează criterii proprii
de apreciere. Unii profesori sunt mai generoși, uzitând valorile de “sus” ale scării
valorice, alții sunt mai exigenți, exploatând cu precadere valori intermendiare sau de
“jos”. O serie de profesori folosesc nota în chip de modalitate de încurajare, de stimulare
a elevului, altă parte dintre profesori recurg la note pentru a măsura obiectiv sau chiar de
a constrânge elevul pentru a depune un efort suplimentar. Unii apreciază mai mult
originalitatea soluțiilor, alții conformitatea cu informațiile predate. O ipoteză aparte a
efectului discutat fiind asemănarea pe care o vede profesorul cu elevul. Diferențele se
pot evidenția atât la același examinator, pe parcursul anului de învățământ, sau între
evaluatorii de la școli diferite.
5. Efectul Pygmalion sau efectul oedipian. Aprecierea rezultatelor obținute de un elev este
influențată de părerea pe care profesorul și-a format-o despre capacitățile acestuia, părere
care a devenit relativ fixă. Într-un fel, la fel ca și în mitologia greacă, ideile și opiniile
evaluatorului determină apariția fenomenului. Predicțiile profesorilor nu numai că
anticipă, dar și facilitează apariția comportamentelor invocate. Încrederea în posibilitățile
elevilor și convingerea că sunt capabili de reușită constituie modalități de diminuare sau
de anihilare a consecințelor acestui efect.
6. Eroarea de contrast. Apare prin accentuarea a doua însuțiri contrastante, care survin
imediat în timp și spațiu. În mod curent, profesorii au tendința să opereze o comparare și
o ierarhizare a elevilor. Se întamplă ca, de multe ori, același rezultat să primească o notă
mai bună dacă urmează după un rezultat mai slab (în sensul că după o lucrare slabă, una
bună va fi și mai bună), sau să primească o notă mediocră dacă urmează imediat după
răspunsurile unui candidat care a dat răspunsuri excelente. Conștientizarea efectelor
datorate contiguității probelor de către profesorul examinator constituie un prim pas
pentru eliminarea consecințelor nedorite asupra notării.
 Unele erori sunt facilitate de specificul disciplinei la care se realizează evaluarea. Obiectele
de învățământ riguroase, exacte se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste și
sociale predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea profesorului.

Pentru evitarea tuturor erorilor, consider că nu există un „leac”, însă experiența în domeniul
predării, poate oferii variate exemple pentru a îmbunătăți stilul educațional, dar și pentru a oferi
elevilor un mod de aplicare a metodelor didactice și nu numai atât , mult mai prefect.

Bibliografie

 Dorina Sălăvăstru, 2004, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași.

 https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-
de-calitate/strategii-didactice-metode-didactice-mijloace-de-invatamant accesatla data de
30.12.2020