OBIECTIVELE OPERAȚIONALE

Obiectivele operaționale sunt finalitățile cele mai concrete, urmărite pe un

termen scurt (o lecție/activitate) sau cel mult un set de lecții (unitate tematică).
Acestea derivă din finalitățile mai largi, respectiv ideal educațional – scopuri
educaționale – obiective educaționale (realizabile prin formarea de
comportamente și competențe). Pentru a-și îndeplini funcția pedagogică – aceea de
a sprijini, în timp, formarea de comportamente și competențe – obiectivele
operaționale trebuie să fie adaptate:
- specificului disciplinei sau domeniului de studiu;
- nivelului grupei de preșcolari/clasei de elevi;
- particularităților de vârstă ale preșcolarilor/elevilor.
Prin urmare, nu vom găsi în documentele legislative sau curriculare
obiective operaționale, ci acestea vor fi elaborate de cadrele didactice. De reținut
este însă faptul că obiectivele operaționale formulate pentru fiecare lecție trebuie să
fie conexate logic și pedagogic cu comportamentele și competențele din
documentele curriculare (reamintire: curriculum pentru învățământul preșcolar -
comportamente și programele școlare pentru învățământul primar - competențe).

Sintagma ”obiectiv operațional” se explică prin faptul că aceste finalități

concrete vizează comportamente ale copiilor pe care cadrele didactice trebuie să le
poată observa și măsura. Operațional înseamnă, deci, funcțional pentru procesul de
învățământ: ceva ce poate ajuta efectiv cadrul didactic în activitate. De aceea,
vorbim și despre operaționalizarea obiectivelor, care înseamnă transpunerea în
comportamente observabile și măsurabile a performanțelor fiecărui copil. Deci, în
timpul lecției și ulterior acesteia, cadrul didactic trebuie să observe la copii
modificări comportamentale de tipul: definire de concepte noi, aplicarea unor
formule de calcul noi în exerciții, prezentare de idei, executare de acțiuni etc. Dacă
acestea nu sunt observabile, nu pot fi nici măsurabile, deci copiii nu pot fi evaluați
(nu putem evalua ceea ce nu vedem/auzim/citim, chiar dacă elevii au învățat)

În aceste condiții, se impun câteva norme pentru elaborarea obiectivelor

operaționale. Pentru ca aceste finalități să le fie de un real sprijin cadrelor
didactice, deci să faciliteze reușita lecțiilor, utilizăm modelul de operaționalizare al
lui R.F. Mager care presupune următoarele reguli:
- obiectivul operațional începe cu un verb la modul conjunctiv, care înseamnă
sarcina de lucru/învățare (exemple: să compare, să denumească, să enumere,
să argumenteze, să analizeze, să calculeze, să execute, să explice etc.);
- verbul la modul conjunctiv trebuie să indice un comportament observabil și
măsurabil, ca în exemplele de mai sus; nu se folosesc verbe de tipul: să știe,
să cunoască, să înțeleagă, să învețe; cadrul didactic poate afla dacă elevul
știe numai dacă acesta explică, argumentează, etc.;
 - într-un obiectiv operațional se folosește un singur verb la modul conjunctiv,
dar sunt permise verbe în alte moduri;
- obiectivul operațional trebuie să conțină trei componente: sarcina de
învățare (verbul la modul conjunctiv), condițiile de realizare/îndeplinire a
sarcinii de învățare și indicatorul de performanță.

Componentele unui obiectiv operațional (detalii):

Componenta Răspunde la întrebarea: Exemplu

1.Să rezolve
Sarcina de lucru/învățare CE?
2. Să denumească
Condițiile de realizare a 1.corect
CUM?
sarcinii de lucru/învățare 2. prin indicare pe planșă
1.cel puțin trei operații de
adunare în concentrul 0-
10
Indicator de performanță CÂT?
2.toate părțile
componente ale
ghiocelului