2.

Structura procesului evaluativ

Modelul integrativ al procesului evaluativ

Metode de
verificare

Verificare

Instrumente de
verificare

Performanţe
şcolare

Măsurare

Standarde
docimologice

Evaluare
didactică

Note

Semnificare

Calificative

Justificare
normativă

Argumentare

Justificare
formativă
VERIFICAREA
Momentul verificării se referă la ansamblul modalităţilor efective de
“culegere” a informaţiilor privitoare la nivelul rezultatelor şcolare de ordin
performanţial ale elevilor.
Distingem astfel două subcomponente: metode de verificare şi instrumente de
verificare.
1. Metodele de verificare sunt structurate fie în funcţie de modalităţile concrete de
obiectivare a performanţelor şcolare ale elevilor (orale, scrise, analiza produselor
activităţii) fie în raport cu gradul de specificitate al direcţionării sarcinii (verificare
nediferenţiată, verificare individualizată).
2. Instrumentele de verificare se referă la ansamblul tehnicilor şi procedeelor
concrete de recoltare a informaţiilor referitoare la nivelul performanţelor şcolare
ale elevilor şi se prezintă sub forma verificărilor curente, referatelor, testelor
docimologice, examenelor etc.

MĂSURAREA
Măsurarea, ca şi componentă a demersului evaluativ, implică raportarea
performanţelor şcolare ale elevilor la anumite standarde docimologice.
Performanţa şcolară se defineşte ca fiind gradul de eficienţă al
comportamentului şcolar într-o anumită situaţie educaţională. Performanţa şcolară
depinde atât de aptitudinile elevului cât şi de capacitatea acestuia de a le mobiliza .
Performanţa şcolară include în componenţa sa trei subdomenii:
- volumul de informaţie,
- gradul de înţelegere al respectivei informaţii şi
- capacitatea de aplicare practică a acesteia.

Standardele docimologice se referă la sistemul de referinţă, respectiv la

seturile criteriale avute în vedere în cadrul operaţiei de măsurare.
Aceste seturi criteriale sunt: cerinţele prevăzute de programa şcolară şi de
manual, nivelul grupului educaţional din care face parte elevul şi nivelul
performanţelor anterioare ale elevului.
SEMNIFICAREA
Definim semnificarea ca proces complex de punere în corespondenţă sau
asociere a unor semnificaţii cu anumite fenomene, evenimente sau rezultate.
Semnificarea, ca şi componentă a demersului evaluativ, îmbracă la rândul său
două forme principale: nota şcolară şi calificativul.
Nota şcolară este o modalitate de codare a nivelului performanţei şcolare
sub formă cifrică, în conformitate cu reguli anterior precizate şi constante în
timp.
Specific scalei de intervale este faptul că originea scalei este una
convenţională, neexistând un punct 0 impus de natura fenomenului măsurat aşa
după cum şi nivelul maxim al scalei respective este tot unul convenţional.
Aceasta înseamnă, în fapt, că nu putem afirma că un elev de nota 5 este de
două ori mai slab decât un elev care are nota 10.
Calificativul, la fel ca şi nota şcolară, exprimă sub formă convenţională
nivelul de congruenţă dintre performanţa şcolară şi standardele docimologice,
cu deosebirea că în acest caz modalitatea de codare nu este una cifrică, ci una
bazată pe formulări lingvistice de genul “foarte bine”, “satisfăcător” etc.

ARGUMENTAREA
Argumentarea este un demers de factură explicativ-justificativă având
rolul de facilita înţelegerea, la nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au
stat la baza acordării unei anumite note sau calificativ.
Cu toate că argumentarea este secvenţa care ar trebui să facă evaluarea mai
inteligibilă pentru elevi, de multe ori însă aceasta lipseşte sau este prea puţin
prezentă, fapt ce se răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ în ansamblul
său.
Argumentarea realizată de către profesor se poate manifesta sub două forme:
argumentarea normativă şi argumentarea formativă.
Argumentarea normativă este centrată, aproape în exclusivitate, pe domeniul
justificativ, fiind din acest punct de vedere apropiată de probare.
 Argumentarea de tip normativ are în acelaşi timp rolul de a facilita, la nivelul
profesorului, dezvoltarea capacităţii de operaţionalizare a unor secvenţe ale
demersului evaluativ.
Argumentarea formativă are drept scop nu doar simpla obţinere a acordului
elevului cu privire la corectitudinea notei sau calificativului atribuit performanţelor
sale şcolare, ci aceasta urmăreşte asigurarea mobilizării elevului în direcţia
depăşirii permanente a nivelului de performanţă atins de către acesta la un moment
dat.