Aspecte psihologice ale

evaluării rezultatelor
școlare
Prof. Dr. Letiția DURNEA
 Procesul de evaluare

Evaluarea nu este doar o altă activitate a profesorului, care trebuie să-şi dea
seama de rezultatele activităţii de predare şi să măsoare randamentul şcolar.

Evaluarea trebuie să-l ajute pe elev să-şi formeze o reprezentare justă

despre nivelul activităţii lui şcolare şi să-şi contureze interesele, aspiraţiile,
opţiunile şcolare şi profesionale.
Tipuri de evaluare

După modalitate de desfășurare, evaluarea poate fi:

● Orală
● Scrisă
● Practică

Găsiți două avantaje și două dezavantaje ale acestor tipuri de evaluare.

 Factorii subiectivi în evaluarea școlară

E. Voiculescu relevă faptul că „o evaluare pur obiectivă, impersonală,

indiferentă şi absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai
imposibilă, dar şi mai slab semnificativă, mai puţin relevantă şi, în cele din urmă,
mai puţin obiectivă decât o evaluare care angajează explicit subiectivitatea,
valorile, atitudinile, inclusiv sau, mai ales, viziunea personală ale celui care
evaluează sau/şi ale celui care este evaluat" (Voiculescu, 2001, p. 45).
Efecte perturbatoare ale evaluării
Efectul “halo” - tendinţa evaluatorului de a face aprecieri asupra unor
rezultate sau însuşiri în funcţie de impresia generală cu privire la cel evaluat.

Această „impresie generală" este formată în funcţie de evaluările anterioare

ale elevului la aceeaşi disciplină şi/sau la alte discipline de învăţământ şi este
utilizată de profesor drept un reper de apreciere care maschează progresiile sau
regresiile elevului în cazul unor evaluări diferite.

Elevii cei mai expuşi acestui efect sunt cei fruntaşi şi cei slabi.

EXEMPLE
 Efectul de contrast

Efectul de contrast apare datorită comparaţiilor şi ierarhizărilor inevitabile

pe care le face evaluatorul între lucrările scrise (corectate în serie) sau între
răspunsurile orale succesive ale celor examinaţi.

Aceeaşi performanţă poate fi cotată diferit, în funcţie de poziţia sau locul

ocupat în succesiunea evaluărilor efectuate.

EXEMPLE
 Efectul de ordine

Efectul de ordine este, de asemenea, un efect datorat poziţiei sau locului

ocupat de o lucrare într-un set de lucrări ce sunt supuse evaluării.

La începutul corectării lucrărilor, evaluatorul este mai indulgent, însă pe

măsură ce corectează mai multe lucrări, devine din ce în ce mai sever.

AstfeL, lucrările corectate la început vor fi supraevaluate, în timp ce lucrările

corectate către sfârşitul seriei vor fi subevaluate.
 Ecuaţia personală a evaluatorului
Ecuaţia personală a evaluatorului este un factor care face ca evaluarea să
se diferenţieze de la un profesor la altul în funcţie de nivelul de exigenţă şi o serie
de criterii proprii de apreciere:

● unii profesori sunt mai generoşi, alţii mai exigenţi;

● unii folosesc nota ca pe un mijloc de încurajare, de stimulare a elevului, alţii
o folosesc ca pe un mijloc de constrângere sau de sancţiune;
● unii apreciază mai mult originalitatea răspunsurilor, iar alţii, mai mult
conformitatea cu informaţiile predate;
● profesorii sunt mai exigenţi la începutul anului şi mai indulgenţi la sfârşit;
 Efectul de similaritate

Efectul de similaritate constă în tendinţa profesorului de a-şi evalua elevii

prin raportare la propria persoană; astfel, el se raportează fie la propria
experienţă şcolară (experienţa de elev sârguincios, ordonat, disciplinat, de
exemplu), fie la experienţa sa de părinte ce îşi evaluează proprii copii.

● Cum se vor manifesta, în evaluare, profesorii care au avut rezultate

strălucite sau cei care au copii “premianți”?
 Efectul tendinţei centrale

Efectul tendinţei centrale se manifestă prin faptul că profesorii caută să

evite extremele scalei de notare, din dorinţa de a nu greşi şi a nu deprecia elevii;
astfel, majoritatea notelor se înscriu în jurul valorilor medii, fără a se realiza o
discriminare corectă între elevii de nivel mediu, pe de o parte, şi extremele,
respectiv elevii foarte buni şi elevii foarte slabi.

La care profesori credeți că se manifestă, cel mai frecvent, acest efect?

 Pygmalion în clasă
Ideea de bază este aceea a efectului aşteptărilor profesorului asupra
comportamentului şi a performanţelor elevilor.

Mecanismul care generează autorealizarea profeţiilor a fost descris de

psihologii sociali astfel:
• observatorul dezvoltă anumite expectanţe eronate despre actor;
• observatorul acţionează ca şi cum aceste expectanţe ar fi adevărate şi îl
tratează pe actor în consecinţă;
• opiniile observatorului schimbă conceptul de sine al actorului, care îşi
adaptează comportamentul la atitudinile şi opiniile pe care le propune
observatorul;
• observatorul interpretează comportamentul actorului ca o confirmare a
credinţelor sale iniţiale.
 Expectanțele profesorilor
Rosenthal indică patru factori care mediază confirmarea expectanţelor
profesorului:

● climatul - profesorii se comportă într-o manieră caldă, binevoitoare,

apropiată faţă de elevii apreciați, iar faţă de ceilalţi sunt mai reci, mai
distanţi;
● feed-back-ul - profesorul îi laudă şi îi încurajează mai mult pe elevii
apreciați, le oferă feed-back-uri mai frecvente, în timp ce faţă de ceilalţi se
manifestă mai critic;
 Expectanțele profesorilor
● input-ul - profesorul explică mai mult, insistă asupra clarificării unor
chestiuni dificile atunci când este vorba de elevii favoriți, în timp ce faţă de
ceilalţi are tendinţa de a fi mai expeditiv, mai superficial;
● output-ul - elevii apreciați sunt solicitaţi mai mult, li oferă mai multe ocazii
de a răspunde, au contacte mai frecvente, în timp ce elevii mediocri sunt
solicitaţi mai puţin.

Toate acestea oferă un cadru propice dezvoltării elevilor considerați cu

potențial.
Concluzii

Cercetările arată că, în activitatea educaţională, distribuirea sancţiunilor,

fixarea poziţiei elevului în clasă (elev bun, elev slab) şi compararea elevilor
trebuie realizate cu multă prudenţă.

Grupul de elevi, activităţile în care aceştia sunt antrenaţi, aprecierile şi notele

constituie cadrul social, spaţiul de comparaţie în care se formează imaginea de
sine.

O sancţiune îl face pe elev să se desconsidere, să se demotiveze, să renunţe

la efort, înscriindu-şi astfel conduita în sistemul de aşteptări generat de scoală.
Metoda modernă R.A.I.

Răspunde

Aruncă

Întreabă (interoghează)
Aplicație

Ești antrenorul unei echipe de fotbal care tocmai a pierdut un meci

important.

Formulează un feedback constructiv pentru echipa ta (poți folosi și metoda

tip sandwich).
 Bibliografie

Andrei Cosmovici,Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996

Dorina Sălăvăstru, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004

Liliana Mâță, Ghid de pregătiere psihopedagogică pentru gradele didactice,

Editura Alma Mater, Bacău, 2010