Specificul evaluarii din invatamantul primar

Roulul noastru ca dascali este de a pregati elevul pentru autonomie, pentru autoeducatie
si autoevaluare.
In conditiile sistemului romanesc de astazi, se impune o alta maniera de abordare a
evaluarii rezultatelor scolare, un model de proiectare/realizare a procesului integrat de predare
– invatare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevarat, pe elev. Activitatile de evaluare trebuie
proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea sa fie
centrata pe aspectele ei formative, astfel incat sa cultive si sa sustina interesul elevilor pentru
studiu, sa-i indrume în activitatea de invatare.
Cadrul didactic trebuie sa stapaneasca toate metodele si instrumentele de evaluare, si sa
le aplice in funcţie de particularitatile clasei de elevi. Utilizarea eficienta a strategiilor,
metodelor si instrumentelor de evaluare va pune in valoare aspectul creativitatii, al gandirii
critice, al manifestarii individuale, proprii fiecarui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la
nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilitati, atitudini, competente, priceperi si
deprinderi necesare integrarii sociale a acestuia.
Optiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele traditionale
si metodele complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul si obiectivele
evaluarii, tipul acesteia, specificul continuturilor supuse aprecierii, particularitatile populatiei
scolare vizate, achizitiile cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea
diverselor modalitati de procedare.
Metodele de evaluare au frecvente de utilizare variabile aceasta nu presupune faptul ca
cele care se intalnesc mai des in programul scolar sunt si cele mai folositoare motivarii si
sustinerii invatarii educatilor. Se pune asadar problema modului in care cadrele didactice aleg
una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.
Procesul de evaluare necesita demersuri si atitudini metodologice concretizate in
parcurgerea unor etape definite, inregistrarea exacta si conservarea datelor, utilizarea de
instrumente diverse (fise, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validitatii, a
relevantei, a fidelitatii demersului evaluativ.
In efortul de determinare a calitatii rezultatelor scolare si a progresului scolar, cadrele
didactice au la dispozitie un arsenal de metode si instrumente de evaluare.
Evaluarea este parte integrata a procesului de predare-invatare, furnizand in primul rand
cadrelor didactice si elevilor informatiile necesare desfasurarii optime a acestui proces.
Importanta demersului evaluativ devine din ce in ce mai accentuata si recunoscuta in legatura
cu reforma educationala intreprinsa in momentul de fata.
O reforma in domeniul evaluarii rezultatelor scolare in invatamantul primar se produce
cu siguranta, dar nu in sensul revizuirii si imbunatatirii sistemului actual,ci al unui sistem
complet nou de evaluare. Aceasta are la baza criterii unitare, la nivel national, de apreciere a
performantelor elevilor numite descriptori de performanta, acestia realizeaza o evaluare mult
mai obiectiva, dar mai cu seama furnieaza elevilor si parintilor informatii relevante asupra
nivelului de pregatire atins.
 Din punct de vedere al metodolgiei sistemul de evaluare ne este prezentat in diferite
contexte legate de motivatia schimbarii sistemului de notare, elementele acestei schimbari,
modalitati de inregistrare a rezultatelor scolare sau a descriptorilor de performanta.
Pentru motivatia schimbarii sistemului de notare punem in balanta necesitatea inlocuirii
sistemului de notare cifrica prin sistemul de evaluare cu calificative bazate pe descriptori de
performanta ce decurg din urmatoarele aspecte:
 Notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii, ci in stransa legatura cu experienta
si perceptia fiecarui cadru didactic. Din aceasta cauza, notele reprezinta simple
simboluri fara sa aiba o baza stiintifica bine intemeiata;
 Sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva pe niveluri
de performanta superioara medie si minima;
 Acest sistem nu realizeaza o discriminare la fel de fina ca sistemul cifric. In ciclul
primar, acest fapt nu este atat de important pentru evaluare curenta, acceptul fiind pus
pe dezvoltarea spiritului de echipa decat pe cel de competitie.
Pentru schimbare se propune:
 Renuntarea la mediile generale anuale;
 Inlocuirea cataloagelor si carnetelor cu alte mijloace de inregistrare a rezultatelor
scolare;
 Prezentarea rezultatelor scoalre sub forma descriptiva;
 Renuntarea la premii si inlocuirea acesora cu alte distinctii.
In ceea ce priveste modalitatile de inregistrare a rezultatelor putem spune ca in sistemul
primar evalurea va avea un caracter formativ, urmand ca inregistrarea rezultatelor in cataloage
si carnete sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari in anumite momente stabilite.
In actualele documente scolare se vor inregistra, in locul notelor, calificativele Foarte
bine, Bine, Suficent si Insuficent si datele acordarii acestora. Aceste calificative se acorda pe
baza descriptorilor de performanta elaborati de S.N.E.E .
Avem doua tipuri de calificative:
 Calificativul semestrial la fiecare disciplina va fi decis astfel:
- Se aleg doua calificative cu frecventa ce mai mare, acordate in timpul
semestrului;
- In cele trei saptamani de evaluare de la sfarsitul semestrului in urma aplicarii
probelor de evaluare, cadru didactic va opta pentru unul dintre cele doua
calificative.
 Calificativul anual la fiecare disciplina va fi unul dintre calificativele
semestriale, stabilit de cadrul didactic in baza urmatoarelor criterii orientative:
- Pogresul sau regresul in performanta elevului;
- Raportul efort-performanta realizata;
- Cresterea sau descresterea motivatiei elevului;
- Realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregatire sau din cel
de recuperare stabilite de cadru didactic.
Modalitatea de utilizare a descriptorilor de performanta variaza in functie de procesul
de elaborare in concordanta cu noul curriculum pentru ciclul primar. Pentru fiecare disciplina
trebuie sa alegem un numar de capacitati si subcapacitati esentiale pe care trebuie sa le
demonstreze dupa aumite perioade de instruire.
Pentru fiecare dintre acestea au fost elaborati descriptori de performanta pentru
calificativele foarte bine, bine si suficent. Cu alte cuvinte a fost descris ceea ce trebuie sa stie
si sa faca elevul pentru a obtine calificativul F.B sau B. sau S.
Aceste capaciati corespund obiectivelor cadru sau obiectivelor de referinta descrise in
curriculum.

Evaluarea este o notiune generica si frecventa, fiind folosita cu multiple semnificatii in

diverse domenii. Cuvantul “a evalua” indruma spre multe alte cuvinte cu un rost asemanator:
a estima, a aprecia, a judeca, a masura, a examina, a considera, a constata, a cantari, a nota, a
observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza.

Cu cat o indeletnicire este mai complexa si se urmareste atingerea unor scopuri, a

unorobiective, cu atat sunt mai necesare actiunile de evaluare. Evaluarea in ciclul primar sta la
baza modelarii scolarului, a directionarii acestuia spre atingerea scopurilor propuse si este mai
mult decat o actiune sau un procedeu, este o operatie complexa, un tot unitar format din
interventii, actiuni, atitudini, stari afective care conduc spre identificarea unor aspecte variate.
Stabilirea obiectivelor si planificarea cursului actiunilor de urmat in cadrul procesului de
evaluare in sistemul primar are valoare identica cu a determina cand evaluezi, sub ce forma, cu
ce metode si mijloace, cum valorifici informatiile obtinute. La final, in functie de concluziile
rezultate, scolarul isi va modifica preferinta de a folosi anumite stiluri si strategii, iar cadrul
didactic isi va schimba strategia de planificare, de programare, de organizare, de coordonare a
predarii.

Pentru a intelege la nivel interdisciplinar, psihologic, pedagogic si axiologic

problematica evaluarii prin calificative se impune cu necesitate identificarea si cunoasterea
tipurilor de rezultate scolare ce suporta o apreciere, o masurare si o judecata de valoare prin
sistemul de calificative:

1. Cunostinte stiintifice acumulate: concepte, notiuni, date, teorii;

2. Capacitati de aplicare a cunostintelor pentru realizarea unor acivitati practice, unor

demersuri teoretice care duc la formarea unor priceperi, tehnici, abilitati, structuri operatorii;

3. Capaciati intelectuale exprimate de rationamente de argumentare, rationamente analogice,

analiza comparativa, gandire investigativa;

4. Trasaturile de personalitate ale elevului, atitudinile, conduitele, trairile afective atitudinea

fata de scoala, fata de invatare si motivatia copilului in activitatile specifice.
 Evaluarea prin cumularea celor patru tipuri de rezultate scolare il ajuta pe cadrul didactic
sa evite erorile in evaluare si sa confere copilului o motivatie pozitiva, o stare de confort prin
consecventa calificativelor. Se poate observa ca acest sistem de evaluare vine atat in sprijinul
elevului, cat si in sprijinul cadrului didactic.

Prin sistemul cifric se masura in special corectitudinea rezolvarii unei sarcini date,
evaluarea se raporta la numarul de greseli, omisiuni, imperfectiuni care apareau in lucrarile/
creatiile copiilor. Acum se incearca, prin sistemul de evaluare prin calificative, un sistem
descriptiv, sa se evalueze si creativitatea, imaginatia, ingeniozitatea, aptitudinile speciale ale
unui elev. Toate acestea realizandu-se astfel incat exprimarea, comportamentul copilului sa fie
si corecte dar si nuantate, creative. In felul acesta sa nu li se reprime spontaneitatea naturala.

Este important sa detii multe informatii stiintifice, dar este si mai important modul in
care sunt folosite aceste informatii. O evaluare prin calificative permite elevului sa fie mai
relaxat. Ea ofera un anume confort emotional. Exista competitie si acum, la nivelul claselor
primare, dar aceasta competitie nu mai are ca punct tinta o nota "buna", elevul nu mai invata
pentru a avea cea mai buna medie, pentru a fi premiat. Prin acest sistem de evaluare - notare se
face un transfer de valori de la extern la intern, de la clasa la individ. Fiecare elev este in
competitie cu sine insusi, elevul invata pentru a arata cat de mult a acumulat si cat de bine
stapaneste anumite deprinderi, pentru a se evidentia prin toata personalitatea sa, deoarece intr-
o clasa sunt acum mai multi copii cu calificativul foarte bine, decat erau inainte cu nota 10,
fiecare fiind unic si in raport cu disponibilitatile personale.

Pornind de la aceste considerente, apreciem ca evaluarea calitativa, cu caracter

preponderent formativ, trebuie perceputa ca un element reglator al procesului de invatamant. O
evaluare de tip descriptiv valorifica la maximum potentialul intelectual al elevilor, fiind
preferabil sistemului de notare prin cifre.

Nu putem sustine insa ca acest sistem nu are limite. Exista unele dezavantaje de care
trebuie sa fim constienti atunci cand evaluam, dar si atunci cand suntem evaluati. Este important
ca atat elevii, cat si parintii acestora sa cunoasca aceste dezavantaje.

Principalul dezavantaj este acela ca poate crea o imagine falsa asupra propriilor
capacitati si cunostinte detinute la un moment dat. Pentru elevii care detin calificativul foarte
bine se creeaza, neintentionat o falsa impresie ca acestia se afla intodeauna la nivelul maxim al
calificativului foarte bine, neluandu-se in seama ca limitele acestui calificativ sunt destul de
largi.

Un alt factor care ajuta la formarea acestei false pareri este si influenta parintilor.
Acestia nu inteleg ca un calificativ nu este imaginea doar a cunostintelor, ci a intregului
comportament, a procesului in sine, mai putin a produselor. Trebuie sa se ia in considerare si
faptul ca parintii au fost evaluati prin sistemul cifric si, de aceea, pun un foarte mare accent pe
nota, pe "pozitia" pe care o ocupa calificativele elevului in raport cu cele ale celorlati colegi,
uitand ca in delimitarea acestui calificativ se pot incadra elevi cu performante variabile.

De cele mai multe ori impactul negativ al calificativelor se manifesta accentuat dupa
terminarea clasei a IV- a, atunci cand elevii intra in sistemul de notare cifric. In aceste situatii
elevi care au avut calificativul foarte bine, din diverse cosiderente, sunt notati diferit. Acest
deficit poate fi anulat prin realizarea mai multor teste docimologice in timpul perioadei
primare, elevii trebuie invatati sa deosebeasca calificativul de performantele cognitive.

O alta posibilitate de interiorizare a nivelului cognitiv personal(evaluat in mare parte

prin sistemul cifric) de fiecare copil, este realizarea "testului de maturitate" la finalul clasei a
IV-a si implicit a unei clasificari a elevilor pe diferite tipuri de performante, pe tipuri de rezultate
scolare. Fiecare elev trebuie sa fie constient de pozitia pe care o ocupa intr-o astfel de
clasificare, sa fie constient ca un punctaj de 94 de puncte (pe o scara 100 de puncte) este mai
mic decat unul de 99 sau 100 de puncte, chiar daca pentru fiecare este rasplatit cu acelasi
calificativ: foarte bine.

Din aceasta analiza se poate observa ca evaluarea prin calificative prezinta avantaje si
dezavantaje, insa acestea din urma, printr-o atenta analiza a ceea ce inseamna calificativ si prin
intelegerea acestuia atat de cadrele didactice (invatatori, dar si profesori), cat si de catre elevi si
parinti, se pot anula, sau cel putin evita.

Deoarece este un proces ce implica o diversitate de actiuni si procese, se pot identifica

mai multe forme de evaluare:

A. Evaluarea initiala sau predictiva se realizeaza la inceputul unei activitati de instruire

in scopul cunoasterii capacitatilor de invatare ale scolarilor, a nivelului de pregatire de la care
se porneste, a gradului in care sunt stapanite cunostintele si in scopul verificarii existentei
capacitatilor necesare asimilarii continutului etapei ce urmeaza.
 B. Evaluarea continua sau formativa se efectueaza prin masurarea si aprecierea
rezultatelor pe parcursul derularii unui proces, din momentul inceperii si pana la incheierea
acestuia. Evaluarea formativa este un tip de evaluare capital pentru sistemul primar, intrucat
raspunde functiilor si satisface cerintele pe care trebuie sa le aiba actul de evaluare: acela de
ameliorare, de producere a unor schimbari imediate si cu efecte pozitive in pregatirea scolarilor.
Evaluarea se realizeaza pe secvente mici, treptat si se centreaza pe elemente esentiale, ceea ce
face ca scolarul sa se afle in permanenta „in priza”, fara sa fie suprasolicitat prin acumularea de
informatii fara valoare. Avand scop de ameliorare, evaluarea continua nu priveste cantitatea, ci
calitatea si nu conduce la ierarhizarea scolarilor, ci la stimularea dezvoltarii lor, fiind indeplinita
astfel si cerinta step by step-ului, aceea de lipsa a concurentei, a absentei stabilirii unei
ierarhizari intre scolari, pentru ca pana la urma ceea ce conteaza cu adevarat nu este stimulareat,
ci a dorintei de a studia in permanenta, de a fii mai bun pentru tine, nu pentru a-l intrece pe cel
de langa tine.

C. Evaluarea cumulativa sau sumativa reprezinta modul traditional de evaluare a

rezultatelor scolare si consta in verificarea si aprecierea periodica, incheiate prin control final
asupra intregului produs al actului pedagogic. Evaluarea sumativa se poate realiza in faza finala
prin aprecierea rezultatelor la sfarsitul unui semestru sau an scolar, la sfarsitul unui ciclu de
studiu. Ea se realizeaza prin verificari punctuale pe parcursul programului si o evaluare
globala, de bilant la sfarsitul unor perioade de activitate. Prin evaluarea sumativa se verifica
nivelul unor capacitati si subcapacitati a caror formare si dezvoltare necesita o perioada de timp
mai mare. Rezultatele obtinute de scolari la sfarsitul unui an sau ciclu de studiu constituie
elemente de referinta unice, deci criterii de clasificare si promovare a lor, realizandu-se astfel
una din functiile evaluatorii.

Sistemul metodic de evaluare cuprinde mai multe forme de verificare si procedee de

evidentiere a performantelor elevilor, dupa cum urmeaza:

1. Metoda de evaluare orala este una din cele mai raspandite si folosite metode,
realizandu-se printr-o alternanta de intrebari si raspunsuri, fiind folosita, cu precadere, ca
verificare curenta, partiala si pe parcursul procesului de instruire. Evaluarea orala este o acţiune
proprie, particulara, speciala situatiilor in care performanta trebuie manifestata, exprimata prin
comunicare orala. Ea implica iscusinta, priceperea de a transmite verbal mesajele, de a le
recepta, de a formula intrebari şi raspunsuri, de a dialoga, de a identifica sensul cuvintelor prin
raportare la context, de a integra cuvinte noi invatate in enunturi proprii, de a povesti, de a avea
o pronuntie clara si corecta. Verificarea orala se realizeaza in multiple forme, utilizandu-se
diverse tehnici, cum ar fi: conversatia de verificare; cu suport vizual; descrierea si reconstituirea
completarea.Avantajul probelor orale consta in aceea ca feed-back-ul se realizeaza imediat.

2. Metoda de evaluare scrisa este un mijloc de infaptuire a verificarii unui numar mare
de scolari intr-un timp limitat, oferind acestora posibilitatea sa gandeasca si sa lucreze in ritm
propriu; asigurand in acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate in notare. Evaluarea scrisa
pune la indemana scolarilor mai emotivi sau a celor care gandesc mai lent instrumentul care le
permite sa-si prezinte toate cunostintele. In cadrul evaluarii scrise toti scolarii sunt nevoiti sa
răspundă unor întrebări cu acelaşi grad de dificultate, ce verifică acelaşi conţinut, fapt ce
favorizeaza o mai buna comparare a rezultatelor. Metoda de evaluare scrisa este utilizata sub
diferite forme, cum ar fi: extemporalul; activitatea de munca independenta in clasa; lucrarea de
control; tema pentru acasa; testul.
 3. Metoda de evaluare practica pune la dispozitia scolarilor sansa de a opera cu
cunostintele teoretice insusite, de a le aplica in diverse activitati practice, realizand in acelasi
timp si o evaluare a gradului de insusire a priceperilor si a deprinderilor pe care le presupun
activitatile respective.

Este clar ca toate metodele si tehnicile de verificare prezinta avantaje si limite, plusuri
si minusuri si ca nu se poate vorbi de o verificare completa a realizarii obiectivelor vizate
decat printr-o imbinare a diferitelor tehnici.

Dupa aceasta scurta prezentare, fara a avea pretentia ca ar fi cu vreo valoare stiintifică,
putem conchide ca procesul evaluativ isi îndeplineste pe deplin functia majora de feed-back
numai atunci cand, atat dascalul, cat si scolarii reusesc sa colaboreze nu pentru ca trebuie, ci
pentru ca isi doresc acest lucru, fiecare imbunatatindu-si comportamentul in functie de reactiile
celuilalt.

Evaluarea este un act absolut necesar in procesul conducerii unei activitati si in luarea
deciziilor, ea furnizand informatii necesare reglarii şi ameliorarii activitatii didactice, prin
adoptarea masurilor corespunzatoare situatiilor de instruire. Ea este prezenta in orice activitate
pedagogica si se afla in relatie de interdeterminare, de interactiune functionala cu predarea si
invatarea, facandu-le mai eficiente.

Prin activitatile educative, evaluarea este menita sa realizeze cunoasterea si aprecierea

schimbarilor produse de elevi in toate planurile personalitatii lor (intelectual, afectiv,
psihomotor, al capacitatilor creative etc.).

Esenta actiunii de evaluare este de a cunoaste efectele activitatii desfasurate in vederea

perfecaionarii procesului in etapele urmatoare. Rezultatele constatate pot fi apreciate si aplicate
corespunzator, in masura in care sunt puse in legatura componentele procesului didactic si cu
intreaga activitate. Restrangerea ariei actiunii de evaluare a activitatii de studiu la rezultatele
obtinute de elevi, fara a fi integrate in evaluarea sistemuli intreg, nu ne poate oferi datele care
fac posibila ameliorarea acestei activitati.

Faptul, ca frecventarea cotidiana a scolii de catre elevi nu este obligatorie, iar exigentele
cadrelor didactice sunt mai mici decat in alte tari, se reflecta in scaderea nivelului rezultatelor
la examene, mai ales ale celor ilustrand capacitatile de gandire ale elevilor.
„Malnutritia intelectuala”, cauzata si de continutul programelor scolare, este ilustrata in
special de rezultatele scolare nesatisfacatoare obtinute la disciplinele fundamentale.De
exemplu, este de-a dreptul alarmant gradul de insusire de catre elevi a limbii nationale (atat in
privinta modului de exprimare, cat si a capacitatii de intelegere).
In continuare sunt abordate patru aspecte ale notiunii de reusita scolara, implicit ale
sistemului de evaluare:
-In prezent, aceasta reusita depinde, in primul rand, de aptitudinile elevului de a se exprima
operativ in scris, care, la randul ei, este in functie de capacitatea fiecaruia de memorizare a
datelor. Examenul privilegiaza, deci, aceasta capacitate, punand accentul mai mult pe
cunostinte decat pe deprinderi, mai curand pe memorizare decat pe priceperea de a sesiza esenta
unei probleme, in sfarsit, mai mult pe exprimarea scrisa decat pe alte forme de comunicare.
-Un alt aspect al reusitei scolare care trebuie avut in vedere si care este mai dificil de evaluat,
fiind deci mai slab inregistrat la examene, il constituie capacitatea elevului de a utiliza
cunostintele, de preferat aceleia de a le insusi, aptitudinea lui de a le folosi mai degraba pe plan
practic decat pe plan teoretic.
-O a treia problema este aceea a aptitudinilor personale si sociale: predispozitia elevului de a
comunica cu altii, inclinatia spre cooperare, spiritul de initiativa, increderea in sine, capacitatea
de a lucra singur, fara supraveghere. Practic, asemenea calitati nu intra in preocuparile
comisiilor de examen.
-Un al patrulea aspect priveste motivatia elevului si autoangajarea, puterea de a accepta esecul
fara a-i dramatiza urmarile, perseverenta, convingerea ca trebuie sa invete fara a se lasa
descurajat de dificultatile intampinate. Multor elevi intrati in scoala fara motivatie, profesorii
au reusit sa le cultive interesul pentru invatatura, ca o preconditie a reusitei scolare. In cazurile
in care scoala n-a acordat cuvenita importanta acestui aspect, celelalte trei au fost, in mod
automat, neglijate.

Exista variate modalitati si puncte de vedere in care problema evaluarii scolare poate fi
abordata. Statutul complex si functiile multiple pe care evaluarea le are in procesul de
invatamant, in sistemul educativ, in relatia dintre scoala si societate, dar si in destinele
individuale ale elevilor si profesorilor, fac ca oricare abordare unilaterala si simplista sa fie total
nepotrivita. Ca actiune integrata procesului evaluarea este in primul rand o actiune pedagogica,
avand functii formative si implicand obiective, metode, tehnici si mijloace specifice actiunii
educative, asa incat punctul de vedere pedagogic nu trebuie sa lipseasca din nicio analiza asupra
evaluarii.

Evaluarea este insa si o institutie sociala, oficializata si reglementata juridic, ea imprima

o dimensiune sociala rezultatelor predarii si invatarii, conditioneaza absolvirea si accesul pe
treptele sistemului de studiu, este baza recunoasterii sociale a studiilor. Prin consecintele ei,
evaluarea scolara depaseste cadrul strict al procesului de studiu si al scolii. Evaluand elevii,
evaluam in acelasi timp, direct sau indirect, profesorii, calitatea prestatiei didactice, calitatea
procesului, a istitutiei scolare si in cele din urma, calitatea sistemului educativ cu toate
componentele sale. Se poate spune ca fiecare nota scolara, fiecare calificativ, fiecare
performanta a elevilor reprezinta rezultatul unei sinteze de factori, de la cei individuali la cei
sociali. Evaluarea se produce intr-un camp psihosocial de forte care interactioneaza, alcatuit din
relatii interumane, motivatii, reprezentari, atitudini, mentalitati, asa incat evaluarea poate si
trebuie sa fie abordata si din perspectiva psihosociala.

Evaluarea are insa si o dimensiune tehnica, metodologica, ea implica masurarea

performantelor, capacitatilor, calitatilor umane, ceea ce, dupa cum se cunoaste, nu este deloc o
actiune simpl. Se ridica, sub acest aspect, problemele validitatii metodelor si instrumentelor de
evaluare, ale valorii si limitelor sistemului de notare folosit.

Preocuparile insistente privind procesele evaluative sunt stimulate de recunoasterea

faptului ca evaluarea este o componenta esentiala a activitatii de profesor, in general si a
procesului didactic, in special. Actul evaluarii reprezinta un proces continuu, formal sau
informal, de apreciere a calitatii, a importantei sau a utilitatii activitatii de predare-invatare.O
evaluare corecta presupune definirea, formularea cat mai obiectiva a caracteristicilor procesului
evaluat, precum si identificarea celor mai relevante tehnici si instrumente de evaluare.
Pentru ca evaluarea procesului scolar sa-si atinga scopurile propuse, se impune
adoptarea unor cai de perfectionare indreptate in mai multe directii.
O prima directie de perfectionare a evaluarii o constituie modificarea raportului dintre
practica evaluarii sumative si practica evaluarii formative, in favoarea celei din urma in scopul
valorificarii la maximum a potentialului intelectual de care dispun elevii.
 Recunoasterea legaturilor dintre diferitele modalitati de evaluare a activitatii didactice
conduce la singura atitudine justificata si eficienta fata de folosirea lor si aceasta se exprima in
imbinarea acestora, in realizarea unui proces de evaluare in forme si cu functii multiple, perfect
integrat activitatii didactice si nu in optiunea pentru una din aceste forme.
Bibiografie:

1. https://www.google.com/search?client=firefox-
b&biw=1366&bih=654&ei=XUAFW6fZEYTCwQLd1JSwAQ&q=specificul+eva
luarii+in+ciclul+primar&oq=evaluarea+in+ciclul+primar+&gs_l=psy-
ab.1.3.0i22i30k1l10.10666.14565.0.21865.3.3.0.0.0.0.376.883.2-
2j1.3.0....0...1c.1.64.psy-ab..0.3.876...0j0i13k1j0i8i13i30k1.0.TkkAtOIngYA
2. https://www.google.com/search?client=firefox-
b&q=metode+de+evaluare+in+invatamantul+primar&sa=X&ved=2ahUKEwii1O
WS0ZvbAhWHaFAKHVD8CAwQ1QIoA3oFCAEQoQE&biw=1366&bih=654
3. https://www.google.com/search?client=firefox-
b&q=strategii+de+evaluare+in+invatamantul+primar&sa=X&ved=2ahUKEwjN7s
XM0ZvbAhVMY1AKHfN-BBsQ1QIoA3oFCAEQnQE&biw=1366&bih=654
4. Ministerul Educatiei Nationale

Serviciul National De Evaluare Si Examinare

Titlul Cartii: Evaluarea In Invatamantul Primar

Descriptori De Performanta

Bcuresti(1998); Editura Humanitas Educational

Coordonatorul lucrarii: Adrian Stoica

Tipografia Multiprint Iasi