Evoluția tehnologiei educaționale

Sensurile expresiei educational technology au evoluat de la înțelesuri tehnice la înțelesuri

conceptuale de-a lungul secolului XX. R.C. Richey (2008)i a inventariat definițiile date
conceptului în această periodă. Inițial, expresia a fost folosită pentru a desemna „arsenalul”
tehnic folosit de educator: metode de instruire, materiale didactice, mijloace de educație și
învățământ, tehnici audio-vizuale ș.a.m.d. Istoria tehnologiei educaționale pare a fi început cu
introducerea în școli a filmelor didactice (în anul 1900) și a „mașinilor mecanice de predat”
(mechanical teaching machines) concepute de către Sidney Presey (în anul 1920); s-a continuat
cu instruirea programată, manualele programate și cu „mașinile de învățat” (learning machines)
concepute de Burrhus F. Skinner (în anii '50 ai secolului trecut).

Figura nr. 2. Mașina de învățat a lui Skinnerii

Skinner a crezut că learning machines vor determina o „revoluție științifică a
învățământului mondial”. Dar aceasta nu s-a produs.
Tehnologia educațională este concepută realmente ca o tehnologie inginerească ce
cuprinde faze, etape și operații de edificare a unei construcții paideutice. Cei care învață nu sunt
decât materia primă pentru edificarea personalității umane.
Cele două faze ale „procesului tehnologic” sunt: a) proiectarea activităților instructiv-
educative și b) realizarea proiectelor de activități instructiv-educative prin classroom learning.
Astfel, educatorul se află în dubla ipostază de „arhitect (designer) al lecțiilor pe care le
desfășoară și de „constructor” (realizator) al acesteia. Este vorba de o practică modernă extrem
de eficace care s-a impus la sfârșitul anilor '70 ai secolului XX datorită creșterii semnificative a
cunoașterii pedagogice moderne.
Ulterior, tehnologia educației a depășit stadiul tehnic și a evoluat spectaculos trecând la cel
conceptual-rațional: designul științific a activităților instructiv-educative și managementul
proceselor de învățare în classroom learning.
Tehnologia educațională a evoluat alert asimilând continuu noi rezultate ale cercetării
psihopedagogice.
 Erin Gillespie de la Ontario College of Teachers (Canada) a postat pe Internet în ianuarie
2010 o reprezentare grafică sugestivă a acestor achiziții asimilate de tehnologia educațională
până la sfîrșitul secolului XX:

Figura Nr. 3. Fundamentele și aplicațiile tehnologiei educaționale iii

Paradigma mastery learning
La sfârșitul anilor '60 ai secolului s-a declanșat preconizata revoluție științifică în
educație. Promotorul ei a fost „obscurul” psiholingvist John B. Carroll iv. Publicarea de către
John B. Carroll a primului model instrucțional mastery learning în anul 1963v a evidențiat
necesitatea proiectării științifice a activităților de instruire dirijată de tip classroom learning.
 Figura Nr.4. O reprezentare „clasică”a paradigmei mastery learningvi
O contribuție majoră în constituirea tehnologiei educaționale ca tehnologie științifică a fost
furnizată de Benjamin Bloom. El a înțeles că paradigma mastery learning este susceptibilă de
conceperea unui model instrucțional coerent care poate fi conceput și aplicat pentru determinarea
eficacității generale a instruirii care este echivalent cu „împlinirea „visului lui Comenius”
exprimat în subtitlul Didacticii Magna: „arta de a-i învăța pe toți totul”.
Clasa de elevi poate fi abordată în termenii distribuției gaussiene a unei populații
nesecționate:

Figura nr. 5. Distribuția normală a elevilor în populații școlare neselecționate

Determinarea mastery learning (adică „reușita la învățătură a tuturor elevilor”) cu ajutorul
tehnologiei educaționale ar deveni o „luptă împotiva curbei în formă de clopot a lui Gauss”
pentru „realizarea curbei în J”(Gilbert de Landsheerevii):
 Figura Nr.6. Curba în formă de J în învățarea matematicii
de către o clasă de 30 de eleviviii
Lucrarea crucială a lui Bloom din 1956 Taxonomy of educational objectives: the
classification of educational goals a constituit o altă revoluție în pedagogie; taxonomia constituia
prima descriere completă a obiectivelor de formare cognitiv-intelectuală a oamenilor; ea avea
aproximativ valoarea pe care o avusese tabela mendeleviană a elementelor în constituirea chimiei
ca știință veritabilă; realmente, era un salt calitativ în paidagogia temporalis, realizat prin
demersuri pragmatice și behavioriste de o mare îndrăzneală și acuratețe. Taxonomia completă a
lui Bloom (Bloomix, Krathwohlx & Harrowxi) a conferit pedagogiei un fundament solid de
orientare teleologică a oricărui demers educațional ; putut fi asimilată într-un model coerent de
learning for mastery pe care descris în lucrările Learning for mastery (1968)xii și Mastery for
learning (1971)xiii. Bloom a preluat concepția generală a „modelului temporal” al lui Carrol dar
l-a armonizat (și, implicit, i-a asigurat un fundament teleologic precis și sigur) atașându-i
taxonomia de obiective pedagogice. Modelul lui Bloom a fost rafinat în 1971 de către Block xiv și
perfecționat apoi, în colaborare cu D. Arrendo, în 1990.xv
În ultimele decenii ale secolului XX s-au proliferat un mare număr de modele și strategii
mastery learning bazate pe exigențele generale ale tehnologiei educaționale: Keller (1968)xvi;
Wentling, T. L. (1973)xvii; Kulik, Kulik, and Carmichael (1974)xviii; Block & Anderson (1971,
1975)xix; Mueller (1976)xx; Kulik, Jaksa, and Kulik (1978)xxi; Klishis, Hursh, and Klishis
(1980)xxii; Semb (1980)xxiii; Arlin (1984)xxiv; Whiting and Render (1984)xxv; Guskey and Gates
(1986)xxvi; Gage & Berliner (1988)xxvii; Slavin (1990)xxviii; Robinson (1992)xxix; Ritchie and
Thorkildsen (1994)xxx; Lai and Biggs (1994)xxxi; Davis and Sorrell (1995)xxxii; Motamedi &
Sumrall (2000)xxxiii ș.a.

i
RICHEY, R.C. (2008). Reflections on the 2008 AECT Definitions of the Field. TechTrends. 52(1) 24-25.
ii
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Skinner_teaching_machine_01.jpg .
iii
ERIN GILLEPSIE, Mapping Foundations of Educational Technology Concept Map (http:/ /erinb
gillespie. wordpress. com /theme/plants/etec-511-mapping-foundations-of-e-learning/).
iv
La acea dată John B. Carroll era într-adevăr un ilustru necunoscut. Studiul său A model for school
learning se baza doar pe constatarea precatităților limbajului pedagogic care nu putea desemna precis
unele fenomene educaționale.
v
JOHN B. CARROLL, (1963). A model for school learning. Teachers College Record, 64, 723-733.
vi
KELLY MORGAN, Mastery Learning in the Science Classroom.Succes for Every Student, Asta Press,
2011. (http://jaredstein.org/2011/05/27/extendable-narratives-as-paths-for-mastery-learning/)
vii
GILBERT DE LANDSHEERE , Evaluarea continuă a elevilor și examenele, Manual de docimologie,
(trad. rom.), E.D.P., București, 1975.
viii
JULIA GALEFF, Math education:you're doing it wrong, Mesure-of-Doubt, 13 mai 2011(http://me
asureofdoubt.com/2011/05/13/math-education-youre-doing-it-wrong/).
ix
BLOOM B. S. (1956). Taxonomy of Educational Objectives, Handbook I: The Cognitive Domain. New
York: David McKay Co Inc.
x
KRATHWOHL, D. R., BLOOM, B. S., & MASIA, B. B. (1973). Taxonomy of Educational Objectives,
the Classification of Educational Goals. Handbook II: Affective Domain. New York: David McKay Co.,
Inc.
xi
HARROW, A. (1972) A Taxonomy of Psychomotor Domain: A Guide for Developing Behavioral
Objectives. New York: David McKay.
xii
BENJAMIN BLOOM, (1968). Learning for Mastery. Evaluation Comment,1(2), 1-5
xiii
BENJAMIN BLOOM, (1971). Mastery learning. New York: Holt, Rinehart, & Winston.
xiv
J. BLOCK, (1971). Mastery learning: Theory and practice. New York: Holt, Rinehart, & Winston
xv
ARREDONDO, D., & BLOCK, J. (1990). Recognizing the connections between thinking skills and
mastery learning. Educational Leadership, 47(5), 4-10.
xvi
KELLER, F. S. (1981), PSI and educational reform, Journal of College Science Teaching, 11(1),3738.
xvii
WENTLING, T. L. (1973). Mastery versus non-mastery instruction with varying test item feedback
treatments. Journal of Educational Psychology, 65, 50-58
xviii
KULIK, J. A.; JAKSA, P. & KULIK, C. C. (1978). Research on component features of Keller's
personalized system of instruction. Journal of Personalized Instruction, 3(1), 2-14
xix
BLOCK, J. H. (ed.) (1971). Mastery learning: Theory and practice. New York: Holt, Rinehat and
Winston; BLOCK, J. H. & ANDERSON, L. W. (1975). Mastery learning in classroom instruction. New
York: Macmillon; BLOCK, J. H. (1979). Mastery learning — Current state of the craft. Educational
Leadership, 37, 114-117;
xx
MUELLER, D. J. (1976). Mastery learning: Partly boon, partly boondoggle. Teachers College Record,
78, 41-52.
xxi
KULIK, J. A.; KULIK, C. L. & CARMICHAEL, K. (1974). The Keller plan in science teaching.
Science, 183, 379-383; KULIK, C. C.; KULIK, J. A. & BANGERT-DROWNS, R .L. (1990).
Effectiveness of mastery learning programs: A meta-analysis. Review of Educational Research, 60(2),
265-299.
xxii
KLISHIS, M. J.; HURSH, D. E. & KLISHIS, L. A. (1980). Individualized spelling: An application
and evaluation of PSI in the elementary school. Journal of Personalized Instruction, 4(3), 152-156.
xxiii
SEMB, G. (1980). PSI versus contingency-managed lecture in student-selected and randomly assigned
sections of the same course. Journal of Personalized Instruction, 4(3), 129-135
xxiv
ARLIN, M. (1984a). Time, equality, and mastery learning. Review of Educational Research, 54, 65-
86; ARLIN, M. (1984b). Time variability in mastery learning. American Educational Research Journal,
21, 103-120.
xxv
WHITING, B. & RENDER, G. F. (1984). Cognitive and affective outcomes of mastery learning: A
review of 16 semesters. A paper presented at the Annual Meeting of the Northern Rocky Mountain
Education Research Association, Jackson, Wyoming, October 1984.
xxvi
GUSKEY, T. & GATES, S. (1986). Synthesis of research on the effects of mastery learning in
elementary and secondary classrooms. Educational Leadership, 43(8), 73-80; GUSKEY, T. R. (1990).
Cooperative Mastery Learning Strategies. The Elementary School Journal, 91(1), 33-42.
xxvii
GAGE, N. L. & BERLINER, D. C. (1988). Educational Psychology (4th ed.). Boston: Houghton
Mifflin
xxviii
SLAVIN, R. E. (1990). Mastery learning re-reconsidered. Review of Educational Research, 60(2),
300-302;
xxix
ROBINSON, M. (1992). Mastery learning in public schools: Some areas of restructuring. Education,
113(1), 121-126.
xxx
RITCHIE, D. & THORKILDSEN, R. (1994). Effects of accountability on students’ achievement in
mastery learning. Journal of Educational Research, 88(2), 86-90.
xxxi
LAI, P. & BIGGS, J. (1994) Who Benefits from Mastery Learning? Contemporary Educational
Psychology, 19, 13-23.
xxxii
DAVIS, D. & SORRELL, J. (1995). Mastery learning in public schools. Valdosta State University.
xxxiii
MOTAMEDI, V. & SUMRALL,W. J. (2000). Mastery learning and contemporary issues in
education. Action in Teacher Education, 22(1), 32-42.