REGULI PENTRU CRESTEREA OBIECTIVITATII IN EVALUARE

Studiile intreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii actiunilor

de evaluare la mutatiile de accent survenite in ultimele decenii in domeniul
invatamantului, care impun redimensionarea si regandirea strategiilor evaluative in
consens cu exigentele impuse procesului didactic. Ele se refera la tipuri de rezultate
scolare ce se impun evaluate in scoala con-temporana, raportul profesor - elev in cadrul
acestui proces, tehnicile folosite, operativitatea realizarii feed-back-ului in procesul
evaluarii s.a. Cele mai semnificative dintre aceste imperative pot fi considerate
urmatoarele:

 Extinderea actiunii de evaluare, de la verificarea si aprecierea re-zultatelor -

obiectivul traditional - la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite
rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, dar si a conti-nutului, a metodelor. Din aceasta
perspectiva datele probelor de evaluare a re-zultatelor servesc nu numai la evaluarea /
determinarea progresului scolar al elevilor, ci si pentru evaluarea programului, in vederea
conceperii si realizarii activitatii instructiv-educative care sa conduca la indeplinirea
obiectivelor vizate. Evaluarea rezultatelor in corelatie cu procesul didactic este menita sa
furnizeze informatiile necesare reglarii si ameliorarii procesului instructiv-educativ in
sensul perfectionarii continue a acestuia ;

 O mai buna si functionala integrare a proceselor evaluative in actul didactic,

astfel incat sa se realizeze o verificare sistematica a performantelor elevilor, sa se
depisteze la timp eventualele lacune care pot frana progresul scolar si sa se obtina
operativ informatii cu privire la calitatea demersului didactic in vederea ameliorarii
continue a acestuia;

 Inlaturarea neajunsurilor pe care le prezinta verificarea prin sondaj in randul

elevilor si continuturilor predate, prin folosirea unor probe care verifica toti subiectii si
acopera intreg continutul esential predat;

 Luarea in calcul in procesul evaluativ a unor indicatori variati, altii decat

achizitiile cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de
incorporare a unor valori etc.;

 Diversificarea tehnicilor de evaluare si cresterea gradului de adecvare a

acestora la situatii didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a
lucrarilor cu caracter de sinteza, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizitiilor
practice );

 Deschiderea evaluarii spre mai multe rezultate ale spatiului scolar (competente
relationale, comunicarea profesor - elev, disponibilitati de integrare in social);

 Aprecierea rezultatelor scolare in raport cu obiectivele urmarite. Se are in

vedere ca raportarea rezultatelor scolare la obiectivele urmarite confera aprecierii un grad
ridicat de obiectivitate;
  Necesitatea intaririi si sanctionarii cat mai operative a rezultatelor evaluarii;
scurtarea feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la amelio-rare, inclusiv prin
angajarea plenara a eforturilor si a dispozitiilor psihice ale elevilor;

 Centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive si nesanctionarea in permanenta

a celor negative;

 Accentuarea tendintei de realizare a proceselor evaluative, astfel incat acestea

sa cultive si sa stimuleze interesul elevilor pentru studiu, sa orienteze activitatea de
invatare, sa se cultive motivarea pozitiva si sa se atenueze efectele stresante ale evaluarii;

 Stabilirea unui raport optim intre evaluarea prin note si evaluarea prin
calificative; transformarea elevului intr-un partener autentic al profesorului in evaluare,
prin autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata. (9, p.175).

 Promovarea cu mai multa insistenta a evaluarii externe realizata de organele

de conducere, control si indrumare a invatamantului. Este legata de dorinta de crestere a
obiectivitatii evaluarii performantelor elevilor si de a oferi educatorilor "repere" pentru
reglarea modului lor de apreciere a rezultatelor scolare.