MANEA (VIOIU) CAMELIA TINUTA

Liceul Teoretic “Brâncoveanu Vodă” Urlaţi, judeţul Prahova

Profesor de biologie

Funcţii de relaţie, nutriţie şi reproducere la om

1.Precizaţi câteva principii ale unei alimentaţii corecte şi echilibrate, referitoare la glucide .
2.Necesarul lipidic al organismului .
3.Necesarul proteic al organismului .
4.Alimentaţia raţională .

1 Principiile unei alimentaţii corecte şi echilibrate, referitoare la glucide

Sursa principală de energie a organismului nostru este reprezentată de glucide. Glucidele se
găsesc într-o cantitate mare în cereale, legume, mai ales în cele bogate in amidon, precum cartofii,
mazărea, porumbul, miere, zahăr din sfecla de zahăr, lapte şi derivate. Termenul de glucide provine din
limba greacă şi înseamna dulce, majoritatea glucidelor având un gust dulce.Glucidele trebuie să
acopere între 50-60% din valoarea calorică a dietei fiecărui individ, adică între 300 si 500 g/zi, în
funcţie de efortul fizic depus, vârstă .

Glucidele se clasifică in trei clase importante, şi anume monozaharide (pentozele si hexozele-glucoza,

fructoza, galactoza), dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza), polizaharide (amidon). Monozaharidele,
care se găsesc mai mult în miere şi fructe, trebuie să reprezinte cel puţin 10% din aportul glucidic.

Pentru a realiza un aport optim de glucide, e nevoie să aplicăm câteva principii legate de consumul
acestora :

a. Consumarea a trei alimente cu indice glicemic mic, câte unul la fiecare masă principală din zi;
b.Alimentele cu indice glicemic mare se vor consuma în combinaţie cu cele cu indice glicemic mic;
c.Consumul de glucide trebuie repartizat în cursul zilei, pentru a nu folosi la o singură masă o cantitate
mare de glucide (ideal sub 10 GL la o porţie);
d. Dieta trebuie să fie diversificată şi echilibrată, minimum cinci fructe şi legume proaspete de sezon în
fiecare zi;
e. Nu se vor consuma alimente care însumează glucide în valoare mai mare de 40 GL;
f. Consumarea de alimente integrale, fără aditivi, bogate în fibre;
g. Consumarea de alimente glucidice cu încărcătura glicemică scăzută în combinaţie cu alimentele
proteice de origine vegetală şi animală;
h. Asigurarea a 3 mese pe zi;
i. Micul dejun trebuie să furnizeze cam 30% din hrana unei zile;
j. Cina, masa uşoară a zilei, trebuie să fie servită cu patru ore înainte de culcare;
k. Lăsaţi 5-6 ore interval între mese.
2. Necesarul de lipide
Lipidele, numite și grăsimi, fac parte din clasa macronutrienților, împreună cu proteinele și glucidele.
Lipidele alcătuiesc categoria de substanțe organice naturale și diversificate ca structură și proprietăți
fizico-chimice.Grăsimile sunt compuși organici ai carbonului, hidrogenului și ai oxigenului. Acești
macronutrienți rezultă în urma esterificării acizilor grași cu diferiți alcooli.

Lipidele se găsesc în alimente sub formă de trigliceride, colesterol și fosfolipide. De asemenea, le

întâlnim în toate organismele vii, astfel având o mare însemnătate biologică. Necesarul de lipide în
dietă :

a. Depinde de vârstă, activitatea desfășurată, sex, obiceiurile alimentare, regiunile geografice etc.
b. Raportul recomandat, în dietă, dintre proteine şi lipide 1: 1.
c. In cazul vârstnicilor raportul devine 1: 0,7 chiar 1: 0,5.
d. Raţia de lipide nu trebuie să depăşească 25% sau 1-2 g/kg corp/zi din care 1/3 acizi graşi saturaţi, 1/3
acizi graşi mononesaturaţi şi 1/3 acizi graşi polinesaturaţi.
e. Raţia alimentară trebuie asigurată din surse de origine animală cât şi din surse de origine vegetală.
Raportul dintre acestea trebuie să fie 1/3.
f. Necesarul de acizi grași nesaturați, în dietă zilnică, este de 7 g.
g. In dietă se recomandă ca raportul dintre acizii graşi omega 6 şi acizii graşi omega 3 să fie 4: 1.
3. Necesarul de proteine
Din punct de vedere chimic, proteinele sunt compuse din carbon, hidrogen, azot şi oxigen care
se combină pentru a da naştere lanţurilor de aminoacizi. Alături de glucide şi lipide, proteinele se
încadrează în clasa de substanţe nutritive a macronutrienţilor.Organismul uman are nevoie zilnic de o
cantitate minimă de proteine, de aceea ,ar trebui să cunoaştem următoarele :

a. Aportul total de proteine trebuie să fie de 10-15% (maxim 20%) din totalul caloric.
b. 60% de origine animală şi 40% de origine vegetală.
c. Necesarul de proteine depinde de valoarea biologică a acestora. Pentru cele cu valoare biologică
mare este suficient un aport de 0,6 g/kgcorp. Acest necesar creşte la 0,85 g/kg corp pentru proteinele cu
valoare biologică scăzută.
d. Cantitatea minimă de proteine necesare menţinerii echilibrului bilanţului azotat la om este de 0,35
g/kcorp şi zi (proteine etalon) şi se numeşte minim proteic.
e. FAO/OMS a stabilit pentru bărbaţi – 0,57 g proteine etalon/kcorp pe zi (37 g pentru un bărbat de 65
kg). ; pentru femei- 0,52 g proteine etalon/kcorp pe zi (29 g pentru o femeie de 55 kg).
4 . Alimentaţia raţională
O alimentaţie raţională trebuie să aibă: o proporţie echilibrată între proteine, glucide şi lipide
de 1:4:1; o un raport calciu/fosfor supraunitar pentru copii, unitar pentru femei în perioada de
graviditate şi lactaţie şi 0,3 – 0,8 pentru adulţi; o un raport calciu/magneziu de 2 – 2,5; o un raport
miniechivalenţi acizi/miniechivalenţi alcalini cât mai scăzut; o aport satisfăcător de vitamine şi săruri
minerale (Jelea şi Grigor, 2010).
Într-o alimentaţie raţională:
• Proteinele reprezintă 13 – 18% din valoarea calorică a acesteia, aproape jumătate fiind de
origine animală. Pentru copii, aportul proteic atinge 18%, din care 2/3 proteine de natură animală. Un
aport ridicat se păstrează şi în sarcină şi lactaţie, pentru că în eforturile fizice foarte mari (peste 4500
kcal) să scadă la 12%.
• Lipidele acoperă 25 – 30% din necesarul caloric, crescând la copii, în eforturi mari, până la
35 – 40%. Minimum lipidic este de 50 – 60 g/zi la o raţie de 3000 kcal, iar maximum de 150 – 180 g la
o raţie de 5000 kcal. În sarcină şi la copii este necesar să se asigure cel puţin 15 – 20% lipide de origine
animală (ouă, unt, smântână, brânză).
• Glucidele, ca principală sursă energetică, acoperă aproximativ 55 – 65% din necesarul
caloric. Necesarul de glucide va varia între 250 – 550 g. Trebuie menţionat că glucidele din fructe
conţin în proporţii adecvate mineralele şi vitaminele indispensabile metabolizării lor.
• Conţinutul de minerale şi vitamine este asigurat de alimentaţia mixtă obişnuită. În cazul
vitaminelor se va ţine seamă de modul de preparare al acestora şi de necesarul momentan. Un necesar
predominant energetic va avea suficiente vitamine hidrosolubile, iar necesarul trofic va pune accentul
pe vitaminele liposolubile.
• Fibrele sunt componentele alimentelor de origine vegetală pe care stomacul nu le digeră sau
absoarbe. Sunt clasificate în două tipuri de bază: solubile şi insolubile. Fibrele insolubile cresc volumul
bolului fecal şi previn constipaţia. Legumele, tărâţa de grâu alături de alte cereale integrale sunt surse
de fibre insolubile. Fibrele solubile normalizează nivelul colesterolului şi glicemiei din sânge. Ovăzul,
fasolea uscată şi unele fructe, precum merele şi portocalele sunt surse importante de fibre solubile.
Femeile au nevoie de maxim 25 g pe zi, iar bărbaţii de 30 până la 38 g de fibre pe zi
[http://dieta.romedic.ro].
În mod normal, energia obţinută din alimentaţie trebuie să provină din 3 mese principale şi
eventual o gustare, pe baza acestor proporţii: 25% la micul dejun; 35 - 40% la prânz; 10% la gustare;
25 – 30% la cină. Persoanele cu o viaţă activă şi copiii au nevoie, în afară de mesele principale, şi de o
gustare. Micul dejun şi cina trebuie să conţină alimente uşoare. În timpul nopţii şi spre dimineaţă,
organismul elimină toxinele, iar o alimentaţie bogată nu face decât să împiedice acest proces.
Consumul celei mai consistente mese a zilei aproape de ora prânzului este probabil ideal, deoarece la
majoritatea persoanelor capacităţile fiziologice ale organismului sunt la maximum de funcţionare în
acest moment. Procesul de digestie (aportul, asimilarea şi excreţia) nu poate decurge corespunzător
dacă organismul este implicat într-o activitate externă extenuantă. Digestia şi excreţia sunt mult mai
eficiente dacă se lasă suficient timp între mese. Durata de timp necesară pentru prelucrarea unei mese
variază în funcţie de componenţă şi de cantitate. Chiar şi în cazul unei mese relativ uşoare, este totuşi
cel mai bine să existe trei ore înainte de a consuma orice altceva (Ballentine, 2007).
O alimentaţie corectă sau bine direcţionată poate ajuta sau chiar rezolva multe din stările de
boală sau poate contribui la cel mai important aspect, acela de a preveni o mare parte din bolile cele
mai grave, în special pentru categoriile de indivizi care intră în factorii de risc ale acestora.
Raţia calorică trebuie sa fie rezultatul unui echilibru în ceea ce organismul primeşte ca elemente
de hrană şi cea a rezultatului consumului lor spre a susţine şi acoperi energia, caloriile de termoreglare
şi efortul muncii efectuate, ca şi reînnoirea structurilor sale. O raţie alimentară corespunde normelor
atunci când s-a procedat la majorarea cantităţilor de alimente recomandate cu cantităţile care se pierd
prin îndepărtarea părţilor necomestibile, cu pierderi în factori nutritivi, în cursul proceselor de
preparare a mâncărurilor şi pierderilor digestive. Deoarece în condiţiile unei alimentaţii mixte se absorb
aproximativ 90 – 92% din factorii calorigeni şi în proporţii variate factorii trofinici, valoarea calorică şi
trofinică reală a raţiei absorbite este diferită de cea a raţiei ingerate.