Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alimentatia este, fara indoiala, obiceiul care influenteaza cel mai mult sanatatea oamenilor
Nu degeaba obiceiul de a manca este cel care se repeta cel mai mult de-a lungul vietii noastre.
Un renumit doctor canadian, Osler, spunea ca 90% din toate afectiunile, cu exceptia
infectiilor si a accidentelor, sunt strans legate de alimentatie.
Alimentatia este un proces voluntar si constient si, de aceea, educabil. Aceasta depinde de o
decizie libera a individului. De aceea, aderarea la obiceiuri alimentare mai sanatoase reclama
o convingere profunda.
Nici un aliment luat aparte nu poate oferi toate principiile nutritive de care are nevoie
organismul nostru. De aceea, dieta noastra trebuie sa cuprinda o varietate rationala de
produse alimentare.
· alimentele din grupa 1 (a se manca din belsug) - trebuie sa constituie baza alimentatiei
noastre: fructe, cereale (integrale pe cat se poate) si zarzavaturi;
· alimentele din grupa 2 (a se manca cu moderatie) sunt acelea care contin o proportie
importanta de proteine, ca leguminoasele, fructele oleaginoase uscate, laptele (nu dulce) si
derivatele lui, pestele si carnea (de pui);
· alimentele din grupa a treia (a se manca in cantitate mica): grasimile de origine animala
(unt, branzeturi grase, sunca, mezeluri), sunt unele din alimentele cele mai daunatoare din
dieta occidentala. Ele maresc nivelul colesterolului si favorizeaza ateroscleroza care
impreuna cu cancerul este cauza celui mai mare numar de morti din tarile dezvoltate. Un alt
aliment ce trebuie evitat pana la eliminare este zaharul - el ofera "calorii goale".
Fig. 2 Rolul nutritiei in supra-antrenament
Planificarea nutritiei:
- 60-65% hidrocarbonati;
- 20-25% grasimi;
- 20-15% proteine.
Nutritia sportiva
Asigurarea unei diete zilnice echilibrate, bogata in vitamine si in alti factori nutritivi, ar trebui
sa fie o preocupare constanta a tuturor, dar ea capata o semnificatie speciala pentru atleti si
alte persoane fizic active. Stiinta a demonstrat ca procesele de baza care produc energia
necesara sportului si unor eforturi fizice intense sunt legate direct de calitatea unei game largi
de substante nutritive. Acestea joaca un rol foarte diferit in interiorul organismului, de la
producerea energiei celulare, la repararea tesuturilor sau protejarea unor celule si tesuturi de
eventualele efecte daunatoare ale poluarii mediului si de reziduurile energiei celulare.
Orice atlet, indiferent de sportul pe care il practica, se afla in permanenta in una din
urmatoarele trei faze de activitate: ANTRENAMENTUL, COMPETITIA, RECUPERAREA.
In functie de tipul de sport, ciclul dupa care atletul parcurge aceste trei faze poate varia in
mod dramatic. Unii atleti se antreneaza luni intregi in perspectiva unei singure manifestari
sau a unei serii de manifestari, in timp ce altii alterneaza antrenamentul cu competitia intr-o
singura zi sau in decursul aceleiasi saptamani. Dar indiferent daca este vorba de antrenament
sau de competitie, fiecarei faze de efort ii urmeaza procesul de recuperare.
Rolul primar al alimentatiei consta in a furniza celulelor corpului nostru elementele nutritive
necesare pentru a asigura o functie celulara optima.
Aceasta este foarte importanta pentru atleti, care, prin insasi natura stilului lor de viata,
maresc cantitatea de energie celulara produsa in fiecare zi si astfel au si exigente nutritive mai
mari. Satisfacerea acestor exigente ne da siguranta ca celulele vor beneficia de o
aprovizionare continua cu substantele nutritive necesare, nu numai pentru a satisface
necesitatile energetice ale celulelor pentru activitatea atletica, ci si pentru a favoriza
reinnoirea celulara si functiile protectoare.
Alimentatia rationala presupune:
l. necesarul caloric;
glucidele usor absorbabile din: legume, fructe, miere, sucuri de legume si fructe contribuie
alaturi de lapte - nu dulce - si ape minerale la reechilibrarea hidroelectrolitica consecutiva
efortului si intraefortului.
Este absolut necesar sa se militeze si sa se realizeze in practica ratii bogate in lactate, legume,
fructe, sucuri naturale, carne de pasare. Branzeturile trebuie sa-si gaseasca un loc ferm in
ratia sportivilor de performanta.
Cele 8 grupe principale de alimente principale din care se asigura ratia calorica la sportivi
sunt urmatoarele:
3. Oua 2%
8. Bauturi
Glucidele 55-60%
Lipidele 22-28%
Pentru sportivii care fac 2 antrenamente pe zi, ratia cotidiana trebuie sa fie divizata astfel:
Eficienta unei ratii alimentare se exprima prin stabilitatea curbei ponderale si a compozitiei
corporale prin cresterea calitatii motrice de baza, prin supracompensarea metabolica, prin
starea de confort fiziologica a sportivului.
Este necesar sa se stabileasca un program de evaluare nutritionala cu scopul de a controla
consumul alimentar al atletului, pentru a-l evalua si a interveni in cunostinta de cauza.
· lupte impotriva infectiilor si sa reduca perioada de iesire din circuit datorata bolii;
Un bun regim alimentar nu va face dintr-un atlet mijlociu unul de luare clasa, dar ca un prost
regim alimentar il va face mediu pe unul de inalta performanta. Exista putine dovezi care
permit sa se afirme ca manipularile alimentare complexe si un aport de complemente
alimentare amelioreaza performantele sportive.
Atletul trebuie sa-si bazeze regimul alimentar, stabilit in optica marilor performante, pe o
intreaga varietate de alimente nutritive si sa nu uite ca alimentatia cotidiana joaca un rol mai
important in stabilirea performantelor sale, decat ceea ce mananca in ziua competitiei. Atletii
trebuie sa respecte recomandarile urmatoare:
1. Calorii
Trebuie sa consume un numar suficient de calorii pentru a satisface exigentele energetice ale
sportului practicat si a-si pastra greutatea stabila. S-ar putea ca un atlet sa aiba nevoie de 6000
kilocalorii sau chiar mai mult, pe zi, fie de 2 pana la 3 ori nevoia normala). Necesarul exact
va fi calculat in functie de varsta, sex, talie, sportul practicat, climat si de intensitatea si
durata antrenamentului si a competitiilor. O kilocalorie este echivalenta cu 4,2 kilojouli.
3. Hidrati de carbon
Feculente:
- paine;
- fulgi de cereale;
- orez;
- paste fainoase;
- mazare;
- cartofi:
- cartofi dulci;
- dovleac.
Zaharuri (dulciuri):
- dulceata;
- jeleu;
- sirop;
- miere;
- suc de fructe;
- iaurt.
Pentru a facilita buna absorbtie a hidratilor de carbon este esential sa se reduca aportul
de grasimi, chiar daca grasimea este o sursa concentrata de energie stocata, chiar atletii cei
mai slabi poseda rezerve considerabile. lngestia unei cantitati mari de grasime nu este usoara.
Se pot folosi:
- grasimi vegetale
Pentru cea mai mare parte a atletilor este considerata potrivita ingestia de 1-2 g de proteine pe
kg corp. O cantitate mai mare nu amelioreaza intretinerea sau refacerea muschilor si provoaca
deshidratare.
Se stie ca proteinele animale contin toti aminoacizii esentiali, intr-un raport optim, dar s-a
demonstrat ca si unele proteine vegetale, precum soia, au o inalta calitate biologica; iar altele,
fara a fi atat de complexe prin ele insele (lintea, fasolea, mazarea) devin complexe atunci
cand se consuma impreuna cu cerealele (orez, grau, ovaz). Pe baza acestui principiu, Dean in
S.U.A. (1972) a putut sa hraneasca cu unele combinatii de proteine de grau, orez, soia, copii
intre 1 si 2 ani, copii ce s-au dezvoltat exceptional din punct de vedere fizic si psihic, desi nu
s-au alimentat cu proteine animale.
6. Lichide
O hidratare corecta este esentiala pentru atlet. Se poate supraveghea pierderea de lichid, mai
ale in zonele cu clima calda sau in timpul activitatilor de rezistenta, controland greutatea
corporala inainte si dupa activitatea fizica. Pierderea in greutate va fi inlocuita dupa cum
urmeaza:
O urina inchisa la culoare si concentrata poate fi un semn de hidratare insuficienta. Apa este
considerata intotdeauna cel mai bun lichid de inlocuire. Alcoolul nu este diuretic, ca si
cafeaua sau ceaiul, acestea putand accentua si mai mult pierderea de lichide. Bauturile
energizante care se gasesc in comert au un nivel ridicat de zahar si incetinesc deci, golirea
gastrica.
7. Carotenoizii:
- fructe
- legume.
Hidrocarbonatii
Hidrocarbonatii complecsi sunt printre cei mai neapreciati si mai neconsumati de catre
jucatori in ciuda faptului ca furnizeaza cea mai eficienta sursa de energie. Iata alimentele in
care sunt continuti: cartofii, orezul, paste, cereale, seminte, legume (fasole, mazare, linte),
paine, fructe si vegetale cu amidon.
Procentul de 60-65% hidrocarbonati din totalul de calorii necesare zilnic reprezinta circa 450
de grame de hidrocarbonati pe zi. Aceste 450 de grame de hidrocarbonati pot fi regasiti in
urmatoarele alimente:
De-a lungul anilor, directivele nutritionale pentru sportivi au fost culese si aprobate dint-un
numar de studii de specialitate sofisticate. In orice caz, cerintele nutritionale pentru sportivii
care sunt in curs de a fi supra antrenati, care au ajuns la supra antrenament sau fortare, nu
sunt bine cunoscute. In timp ce literatura de specialitate este saturata de semne ale
implicatiilor nutritionale survenite in urma supra antrenamentului 131e41b , nu exista studii
destinate sa cerceteze substantele nutritive specifice si rolul acestora in supra antrenament.
De exemplu, Sherman si Maglisco au considerat implicatiile nutritionale ca "pierderea
apetitului" si "pierderea in greutate", drept exemple de simptome ale oboselii cronice la
inotatorii supra antrenati. Costill si colegii sai au descoperit ca inotatorii care au fost supra
antrenati nu au reusit sa consume suficienti carbohidrati zilnic, adaugandu-se si factorul de
oboseala datorat antrenamentului intens; si Randy Eichner a ajuns la concluzia ca o
alimentatie adecvata este esentiala in vederea preintampinarii supra antrenamentului 131e41b
. Majoritatea indivizilor care se antreneaza pentru rezistenta ar fi de acord ca o alimentare
corecta este absolut necesara in vederea preintampinarii supra antrenamentului 131e41b . In
orice caz, rolul caracteristic pe care l-ar putea juca carbohidratii, proteinele, grasimile,
vitaminele sau mineralele, nu a fost studiat aprofundat folosind un model de supra
antrenament.
Carbohidratii
In unul din cele cateva studii care trateaza consumul de carbohidrati. si supra antrenament,
Costill si colegii sai au supra antrenat 12 inotatori de colegiu, prin dublarea volumului de
munca al fiecarui sportiv pe o perioada de 10 zile. In cadrul grupului, testele de performanta
nu au fost schimbate de catre cele 10 zile de efort intens, in timp ce nivelele cortizolului si
enzimei de creatina au crescut semnificativ in timpul antrenamentului sporit. Oricum, s-a
observat ca patru dintre inotatori (din grupa A) au avut mari dificultati in finalizarea
exercitiilor de antrenament si au fost selectati de catre cercetatori pentru evaluari mai
amanuntite si comparatii cu cei opt inotatori (grupa B), care au avut mai putine dificultati la
antrenament. Monitorizarea regimului alimentar respectat in ultimele 2 zile de antrenament, a
demonstrat ca cei din grupa A au consumat mai putine calorii decat inotatorii grupei B (o
diferenta de aproape 1,000 kcal). In termenii de carbohidrati (CHO), grupa B a fost mai
aproape de cele 7-10 grame de CHO per kilogram din greutatea corpului (g/kg/zi)
recomandate si a consumat circa 8.2 grame de CHO/kg/zi, in timp ce grupa A, a consumat
doar 5,3 grame de CHO/kg/zi. Autorii lucrarii au masurat, de asemenea, glicogenul si au
consemnat ca inotatorii grupei A au avut valorile glicogenului mult mai scazute si inainte si
dupa cele 10 zile de regim alimentar, in comparatie cu inotatorii grupei B. Cercetatorii au
ajuns la concluzia ca inotatorii grupei A nu au reactionat la schimbarile determinate de
consumul zilnic de energiei si s-ar putea sa fi avut dificultati in mentinerea echilibrului de
calorii si carbohidrati. Concluziile lor au fost bazate pe inregistrarea alimentatiei administrate
inca de la inceputul experimentului, aratand ca grupa A a acumulat constant mai putine
kilocalorii per kilogram de greutate corporala decat grupa B. In timp ce inotatorii nu au fost
clasificati drept sportivi tipici supra antrenati, unii dintre ei au avut intr-adevar dificultati in
terminarea antrenamentului. Este probabil ca acesti sportivi sa fi devenit obositi cronic ca
rezultat al unei alimentatii neadecvate. Cele cateva simptome descrise de Costill (oboseala si
dificultatea in finalizarea exercitiilor, asociata cu volumul mare de munca), au fost observate
la aproape 30% dintre inotatorii supusi studiului. In literatura de specialitate s-au facut
nenumarate referiri la aceleasi simptome; In orice caz, acesta este unul dintre putinele studii
in care situatia alimentatiei sportivului a fost investigata si corelata cu posibilitatea ca
sportivul sa devina obosit cronic. Daca acest fenomen s-a simtit la aproape 30 % dintre
inotatorii care au avut un volum de munca sporit, nu s-ar putea intampla si in cazul altor
sportivi.
Proteinele
Deoarece proteina si in special lantul ramificat de aminoacizi pot fi folositi pe post de
combustibili metabolici in timpul exercitiului, multe controverse au aparut in legatura cu
nevoia de proteine la indivizii care practica exercitii. In ceea ce, priveste preocuparile legate
de calitatea proteinei consumate, ca si de consumul de energie al subiectilor, aceste cercetari
pot conduce la interpretari incorecte ale studiilor timpurii asupra proteinelor determinate de
tehnicile clasice de echilibru ale azotului. Necesarul de proteine din timpul exercitiilor nu este
dependent doar de calitatea si cantitatea proteinei ci si de consumul energetic. Gail
Butterfield si colegii sai au demonstrat ca ingerarea cantitatii de 2 grame de proteine/kg/zi la
barbatii care alearga 5 sau 10 mile pe zi, la 65- 75% din VO2 maxim, este insuficienta pentru
a mentine echilibrul de azot atunci cand consumul de energie este inadecvat, fiind atat de
putin ca 100 de kilocalorii pe zi. Mai departe, cand Butterfield a investigat necesarul de
proteine al femeilor care alearga 3-5 mile pe zi la aproape 65% din VO2 maxim, acest necesar
a fost estimat la 1,1 g/kg/zi, la femeile care consumau 35 kcal/kg/zi pentru a-si mentine
greutatea corporala.
Un aspect interesant al rezistentei sportivi lor este acela ca pare sa scada echilibrul de azot, ca
raspuns la initierea unui program moderat de exercitii pentru rezistenta. In orice caz, acest
declin este corectat In timpul celor doua saptamani de la inceputul exercitiului fara nici un fel
de manipulare a regimului alimentar. Butterfield si Calloway au verificat aceasta scadere
pasagera in echilibrul azotului si au descoperit ca acest echilibru a fost mai bun dupa
acomodare decat inainte. Acest lucru sugereaza ca necesarul de proteine pentru echilibrul
azotului la indivizii care participa la exercitii moderate pentru rezistenta, poate fi chiar mai
scazut decat la populatia sedentara, cu conditia ca propriul consum de energie sa fie adecvat.
Catabolismul proteinelor
In ciuda echilibrului negativ energetic care a fost prezentat de Calloway, Spector si
Butterfield, sportivii trebuie sa-si mentina nivelul de glucoza din sange. Daca este nevoie, in
ideea de a suplini necesarul de glucoza, tesutul muscular poate fi folosit ca sursa de energie.
Aminoacizii derivati in special din catabolismul muscular sunt transaminati sau dezaminati si
transportati la ficat, unde sunt folositi ca sursa de producere de glucoza prin gluconeogeneza
(deteriorare musculara). Acesti aminoacizi sunt transportati la nivelul ficatului in special sub
forma de alanina si glutamina. In cazul glutaminei, ionii de amoniu sunt cuplati cu glutamat
pentru a produce glutamina. Glutamina este eliberata din muschi in sange si preluata de
rinichi si intestine. Nivelele normale de glutamina sunt cuprinse intre 0,5- 0,6 mmol/L.
Recent, atentia a fost directionata spre nivelele de glutamina si asupra sportivi lor supra
antrenati. Parry-Billings si colaboratorii au descoperit ca atletii supra antrenati prezinta
concentratii ale glutaminei plasmatice mai scazute, desi semnificative, comparativ cu atletii
antrenati normal. Glutamina este necesara ca sursa de azot pentru sinteza nucleotidelor de
catre limfocite. Aceasta implica faptul ca nivelele scazute de glutamina pot fi asociate cu
raspunsuri imunologice si astfel sportivii supra antrenati sunt expusi la un risc crescut de
infectii. Cu toate acestea, Mackinnon si Hooper au studiat inotatori ale caror exercitii au fost
intensificate intr-o perioada de patru saptamani pentru a determina modul in care modificari
ale concentratiei de glutamina au fost asociate cu aparitia infectiilor tractului respirator
superior. 8 din 24 de inotatori au fost clasificati ca supra antrenati in baza atenuarii in timp a
performantelor si a confirmarii de catre acestia a unei oboseli persistente. Ceilalti 16 subiecti
au fost considerati grupa antrenata adecvat. Nivelele plasmatice de glutamina au fost
determinate inainte, in timpul si dupa perioada de supra antrenament. Pentru toti subiectii,
nivelele plasmatice de glutamina au crescut in timpul perioadei de supra antrenament. In
orice caz, grupul supra antrenat a avut nivelele plasmatice de glutamine mai scazute decat
inotatorii antrenati adecvat, cu toate ca ambele grupe au fost mult deasupra nivelelor
plasmatice de glutamine normale de 0.5-0.6 mmol/L.
Implicatiile in cazul in care proteinele vor fi folosite ca sursa de combustibil pentru sportivii
care nu-si mentin echilibrul energetic in timpul perioadelor de supra antrenament sau fortare
sunt enorme. Desi studiile nu au investigat statutul proteinelor sau echilibrul de azot la
sportivii supra antrenati, se poate presupune ca datorita cresterii volumului de munca cu
posibilele sale efecte asupra consumului de energie prin senzatia de foame si apetit, unii
sportivi pot simti un echilibru de azot negativ care poate duce la pierderea masei musculare
slabe. Mai mult decat atat, aceste reactii, in care proteina este folosita ca substrat pentru
producerea de glucoza prin gluconeogeneza, sunt accelerate prin doze mari de glucagon -
insulina (cum s-a vazut in consumul scazut de carbohidrati sau consumul energetic scazut) si
prin glucocorticoizi, cum ar fi cortizolul, care a fost depistat la sportivii supra antrenati.
Echilibrul de azot
Sportivii care sunt supusi unui antrenament dificil sau unui supra antrenament trebuie sa-si
mentina un echilibru pozitiv de azot pentru a elimina deteriorarea masei musculare slabe care
are loc atunci cand proteinele sunt folosite ca sursa de energie. Informatiile despre necesarul
de proteine pentru mentinerea echilibrul de azot sunt controversate. Celejowa si Homa au
descoperit ca nu are loc nici o crestere in tesutul slab atunci cand se consuma 1,85 g
proteine/kg/zi, in timp ce consumul de energie echilibreaza producerea de energie cuprinsa in
100 kcal/zi. Alte studii sugereaza ca surplusul de energie poate fi necesar pentru un echilibru
de azot pozitiv. Butterfield si Tremblaz au constatat ca atunci cand consumul de energie
depaseste nevoia normala a organismului cu 400 kcal, consumul de proteine nu are nici un
efect semnificativ asupra retinerii azotului in corp. Imbunatatirea echilibrului de azot vazuta
odata cu cresterea necesarului de energie si proteine a fost explicata de contributia energetica
a proteinelor. Aceste informatii sugereaza ca este mult mai important sa avem sportivi
implicati intr-un antrenament greu si care consuma o cantitate adecvata de kilocalorii, decat
un supra consum de proteine sau un consum de suplimente proteice' in detrimentul altor
substante energizante.
O dieta recomandata care sa contina proteine pentru persoanele din Statele Unite ale
Americii, este bazata pe greutatea individului. Gama de consum de proteine recomandata
sportivilor este de 0,8-2,0 g/kg/zi. Astfel, un inotator de 17 ani care cantareste 70 kg are
nevoie de 60-150 grame de proteine pe zi. Dieta americana tipica suplineste aproximativ 100
de grame de proteine pe zi fata de o medie de 1,4 grame pe zi necesare unui adult. S-a sugerat
ca sportivii care consuma 1,5-2,0 g proteine/kg/zi ar indeplini cerintele sintezei proteice si ar
mentine echilibrul de azot atat timp cat ei raman in echilibru energetic. Sportivii care
consuma suficiente kilocalorii si au o dieta echilibrata nu au nevoie sa consume un surplus de
proteine. O exceptie poate fi intalnita la sportivii care au diete restrictionate In privinta
kilocaloriilor sau la aceia care consuma alimente neadecvate. La acesti sportivi este de
asteptat sa aiba o mai mare nevoie de proteine datorita consumului scazut de energie.
Consumul de grasimi
Unii cercetatori au aratat ca un consum mare de grasimi (acumularea de grasimi) poate ajuta
in antrenamentul de rezistenta. In general este acceptat ca un aport energetic crescut si
oxidarea ulterioara a acizilor grasi inhiba utilizarea carbohidratilor (glucidelor). Aceste
observatii pot fi valoroase unui sportiv, deoarece in perioada unor exercitii fizice intense
consumarea rezervelor de carbohidrati din organism este un factor major care conduce la
epuizare. De fapt, s-a constat ca o crestere a disponibilitatii acizi lor grasi reduce proportia
glicogenului folosit in timpul exercitiului si intarzie aparitia epuizarii. Cativa cercetatori au
descoperit ca un consum mare de grasimi poate cauza o crestere a utilizarii acizi lor grasi in
timpul exercitiului. In timp ce aceste studii nu au scos la iveala diferente in timpul rezistentei
intre un regim alimentar bogat in grasimi si unul moderat, in ciuda diminuarii rezervelor de
carbohidrati, alte studii au descoperit raspunsuri diferite. Johansson si colaboratorii au
experimentat alimentarea a sapte subiecti cu alimente bogate in grasimi atat in forma solida
cat si lichida (76% grasimi, 14% proteine, 10% carbohidrati), sau o dieta isocalorica bogata
in carbohidrati in forma solida (10% grasimi, 14% proteine, 76% carbohidrati) de-a
lungul a patru zile de pauza de antrenament. Dupa aplicarea regimului alimentar, subiectii s-
au antrenat facand exercitii de alergare de rutina pana la epuizare. Subiectii au alergat la 70%
din VO2 maxim, in 30 de minute: 10 minute de lucru urmate de pauza. Subiectii care au avut
un regim alimentar bogat in carbohidrati au alergat semnificativ mai mult decat cei care au
avut o dieta mai bogata in grasimi in ambele forme, lichida sau solida, (106+5 minute fata de
64 minute+ 6 minute si, respectiv, 59 minute+ 6 minute). Nivelele de glucoza din sange au
scazut ca urmare a regimului bogat in grasimi si toti subiectii au prezentat simptome de
scadere a glucozei din sange si epuizare. Autorii au concluzionat ca acele patru zile de dieta
bogata in grasimi, in comparatie cu dieta bogata in carbohidrati, a dus la oboseala prematura.
Sodiu: in timpul meciurilor lungi care dureaza mai mult de 2-3 ore sau dupa mai multe zile
de efort prelungit, in special pe o vreme caniculara, poate apare hiponatremia (scaderea de
sodiu din organism) si odata cu ea crampele musculare daca sodiul nu este inlocuit in mod
adecvat. De aceea, in timpul eforturilor prelungite odata cu inlocuirea lichidelor pierdute
trebuie inlocuita si pierderea de sodiu. Nu se recomanda neaparat folosirea tabletelor de sare,
ci, in prima etapa, doar cresterea cantitatii de sare din alimentatie.
Potasiu: rezervele de potasiu din corp pot fi in general mentinute printr-o dieta
corespunzatoare care sa includa alimente ca: fructe (banana este o sursa ideala de potasiu),
legume, paine integrala, lapte si cartofi.
- Spaghetti Bolognese;
- Cartofi cu smantana;
- Pui cu orez;
5. Hepatotrope Sargenov
Aloe Vera Plus (bautura tonifianta, extract de aloe, ginseng, musetel, vitamina C);
Betaguard (antioxidant complex beta-caroten, vitaminele E, C, Se, Zn, Cu, Mg, proteine,
lipide, hidrati de C);
Flavonoid Complex (hidrati de C, vitamina C, grasimi, proteine, acid stearic, Ca, Mg, Si);
Formula IV (vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C, D3, E, PP, acid folic, oligoelemente,
minerale, Ca, Zn, Cr, Cu, Fe, Mn, proteine, lipide);