Problemele actuale în evaluare educaţională

Evaluarea este o componenţă a oricarei activităţi umane care tinde spre obţinerea
unor rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost
efectiv obţinute.
În sensul cel mai larg, evaluarea are un rol deosebit în viaţa fiecărei fiinţe umane.
Omul trăieşte sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţii şi cu sine. În întreaga lui existenţă
el este permanent evaluat şi la rândul lui evaluează pe cei cu care intra în contact.
Evaluarea/ valorizarea este o dovadă că persoanele, lucrurile, evenimentele nu ne
sunt indiferente, prezintă pentru fiecare dintre noi anumite semnificatii.
Având în vedere că educaţia este o activitate socială complexă, apare necesitatea ca şi
aceasta să fie supusă evaluării. Evaluarea, într-o accepţiune largă, se concentrează asupra
eficienţei sistemului de învăţământ, considerat ca subsistem al sistemului social. Pe baza
datelor furnizate de evaluare se stabileşte dacă sistemul educaţional îşi îndeplineşte funcţiile
pe care le are, dacă obiectivele sistemului au fost îndeplinite.
În ultimele decenii au apărut multe probleme în domeniul învăţământului care impun
redimensionarea şi regândirea strategiilor evaluative în consens cu exigenţele impuse
procesului didactic. Ele se referă la tipuri de rezultate şcolare ce se impun evaluate în şcoala
contemporană, raportul profesor – elev în cadrul acestui proces, tehnicile folosite,
operativitatea realizării feed-back-ului în procesul evaluării s.a. Cele mai semnificative
dintre aceste imperative pot fi considerate urmatoarele:
• Extinderea acţiunii de evaluare, de la verificarea şi aprecierea rezultatelor – obiectivul
tradiţional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate;
evaluarea nu numai a elevilor, dar si a conţinutului, a metodelor. Din aceasta perspectivă
datele probelor de evaluare a rezultatelor servesc nu numai la evaluarea / determinarea
progresului şcolar al elevilor, ci şi pentru evaluarea programului, în vederea conceperii şi
realizării activităţii instructiv-educative care să conducă la îndeplinirea obiectivelor vizate.
Evaluarea rezultatelor în corelaţie cu procesul didactic este menită să furnizeze informaţiile
necesare reglării si ameliorării procesului instructiv-educativ în sensul perfectionării
continue a acestuia ;
• O mai bună şi functională integrare a proceselor evaluative în actul didactic, astfel încât să
se realizeze o verificare sistematică a performanţelor elevilor, să se depisteze la timp

1
eventualele lacune care pot frâna progresul şcolar şi să se obţină operativ informaţii cu
privire la calitatea demersului didactic în vederea ameliorării continue a acestuia;
• Înlăturarea neajunsurilor pe care le prezintă verificarea prin sondaj în rândul elevilor şi
conţinuturilor predate, prin folosirea unor probe care verifică toţi subiecţii şi acoperă întreg
conţinutul esenţial predat;
• Luarea în calcul în procesul evaluativ a unor indicatori variaţi, alţii decât achiziţiile
cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor
valori etc.;
• Diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii
didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de
sinteză, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizitiilor practice );
• Deschiderea evaluării spre mai multe rezultate ale spaţiului şcolar (competente relaţionale,
comunicarea profesor – elev, disponibilităţi de integrare în social);
• Aprecierea rezultatelor scolare în raport cu obiectivele urmărite. Se are în vedere că
raportarea rezultatelor scolare la obiectivele urmărite conferă aprecierii un grad ridicat de
obiectivitate;
• Necesitatea întăririi şi sanctionării cât mai operative a rezultatelor evaluării; scurtarea
feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv prin angajarea plenară
a eforturilor şi a dispoziţiilor psihice ale elevilor;
• Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţa a celor
negative;
• Accentuarea tendinţei de realizare a proceselor evaluative, astfel încât acestea să cultive şi
să stimuleze interesul elevilor pentru studiu, să orienteze activitatea de învăţare, să se cultive
motivarea pozitivă şi să se atenueze efectele stresante ale evaluării;
• Stabilirea unui raport optim între evaluarea prin note şi evaluarea prin calificative;
transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare, prin
autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata.
• Promovarea cu mai multă insistenţă a evaluării externe realizată de organele de
conducere, control ăi îndrumare a învăţământului. Este legată de dorinţa de creştere a
obiectivităţii evaluării performanţelor elevilor şi de a oferi educatorilor “repere” pentru
reglarea modului lor de apreciere a rezultatelor şcolare. Aceste tendinţe de innoire /
perfecţionare a actului evaluativ se regăsesc pe toate treptele şi ciclurile de învăţământ,
concretizându-se în schimbări de esenţa care au vizat: evaluarea curentă , organizarea si

2
desfasurarea examenelor la incheierea ciclului gimnazial (examen de capacitate) si a
liceului (examen de bacalaureat).
Au apărut schimbări importante în evaluarea curenta în învăţămîntul primar. Acestea
vizeaza aspecte precum:
• inlocuirea sistemului de notare cu cifre prin sistemul de notare cu calificative, bazate
pe descriptori de performanţă, care reprezintă criterii unitare, la nivel national, de apreciere a
performantelor scolare);
• completarea cataloagelor şi carnetelor elevilor cu: caiete şi fise de observaţie, portofolii
etc., care să permită o mai bună cunoastere a evoluţiei performantelor şcolare ale elevilor;
• prezentarea rezultatelor scolare sub forma descriptiva. In acest scop s-au elaborat
descriptorii de performantă care reprezintă criterii unitare la nivel national de apreciere a
performantelor şcolare. Aceste criterii sunt în concordanţă cu noul curriculum pentru ciclul
primar. Ele corespund obiectivelor cadru sau obiectivelor de referinţă descrise in curriculum.
Evaluarea curenta in gimnaziu si liceu a fost perfecţionată prin introducerea de către
Serviciul National de Evaluare şi Examinare (SNEE) a unui sistem unitar de criterii pentru
acordarea notelor şcolare.
Sistemul de criterii va asigura un grad sporit de obiectivitate, transparentă şi comparabilitate
în evaluarea rezultatelor şcolare.
Împărţirea anului şcolar pe semestre a condus la modificarea sistemului evaluativ şi în
ciclul gimnazial şi liceal. Principalele schimbări survenite sunt următoarele:
• Evaluarea continuă ritmicitate în notare. Se acordă note de-a lungul întregului semestru
în baza descriptorilor de performanţă prevăzuţi de programele analitice ale fiecărei
discipline. Nota primită de elev şi consemnată în catalog este rezultatul mai multor evaluări.
Număr de note la o disciplină e superior cu 1 numărului de ore săptămânale prevăzute în
planul de învăţământ la acel obiect de studiu, dar nici un caz mai mic de 3.
• Statutul tezelor- lucrări de sfârşit de semestru. Ponderea acestora reprezintă 25 % din media
semestrială. Lucrările de sfârşit de semestru au un caracter recapitulativ şi se susţin în
perioadele speciale destinate acestui scop având o durată de 50 de minute. Media semestrială
la obiectul de studiu cu asemenea probe se calculează în conformitate cu normativele SNEE.
• Diversitatea modelelor de evaluare. Probele tradiţionale trebuie alternate cu cele moderne.
În evaluare se recomandă utilizarea unui ansamblu de metode specifice.
Pentru ameliorarea caracterelor negative de evaluare ar fi: introducerea de probe
standardizate la examene, respectiv a unora care să reflecte personalitatea elevului, crearea

3
unei baze de date solide de documentare, realizarea de schimburi de experienţă în domeniul
etc.
În pofida schimbărilor înregistrate la nivelul celorlalte componente ale procesului de
învăţământ, evaluarea rămâne tributară unui tradiţionalism uneori exagerat.
Programul de reforma in domeniul evaluarii rezultatelor scolare propune doua tipuri de
examene:
• Examene nationale: de capacitate si de bacalaureat;
• Examene locale: de admitere in liceu si in scoala profesionala.
Examenele nationale se disting prin organizarea si desfasurarea lor in aceleasi conditii
pentru toti candidatii. Rezultatele acestor examene constituie baza admiterii in treptele
superioare de invatamant (liceu, universitate). Fiind examene de certificare, de absolvire, de
finalizare a unui ciclu li se acorda o atentie mult mai mare decat celor de admitere.

CONCLUZII

Retinem, în concluzie, rolul important al evaluării în educaţie este justificat prin nevoia de a
măsura eficacitatea şi eficienţa procesului de instruire, de a obţine informaţii relevante prin
rezultatele şcolare ale elevilor şi de a oferi feed-back-ul necesar tuturor celor implicaţi în
educaţie.
Scopul evaluării este în principal formativ: atât pentru profesor cât şi pentru elev. Pe baza
informaţiilor obţinute cu ei se pot lua decizii privind organizarea demersului didactic,
parcursul pe care-l va urma elevul într-o anumită unitate de timp. Aceste informaţii ne ajută să
identificîm dificultăţile în învăţare ale elevului şi putem alege cele mai potrivite metode de
predare care să permite atingerea obiectivelor- competenţelor stabilite de programele şcolare.
Noua lege stimuleaza competitia intre scoli si universitati. De asemenea noua lege da
deplina stabilitate sistemului, ancorandu-l insa in realitatile comunitatilor locale.
Evaluarea şi predarea sunt activităţi separate atât din punct de vedere teoretic cât şi
practic. Evaluarea este partea intrinsecă a procesului de predare-învăţare. Evaluarea oferă
informaţii despre ce ştie şi ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie.

4
5