MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

-Dispunerea elevilor în bănci, în coloană-

Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei,

care studiază perspectivele de abordare a clasei de elevi şi structurile dimensionale
ale acesteia, în scopul asigurării conduitelor corespunzătoare pentru desfăşurarea
procesului de predare-învăţare-evaluare (Romiţă Iucu – „Managementul clasei de
elevi”, ed. Polirom, 2006).
În calitate de manager al clasei, profesorul conduce activitatea de formare şi
educare a elevilor. Succesul activităţii la catedră a cadrelor didactice este legat şi
de structura ergonomică a spaţiului de lucru al elevilor. Modularitatea mobilierului
este un avantaj pentru desfăşurarea activităţilor de învăţare.
După părerea mea, problemele structurii ergonomice nu pot fi considerate
secundare sau lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la catedră a cadrului
didactic. Analiza unor subiecte, cum ar fi: dispunerea mobilierului din sala de
clasă, vizibilitatea, în sensul poziţionării elevilor în bănci şi pavoazarea sălii de
clasă, au determinat reconsiderarea unor structure dimensionale ale
managementului clasei de elevi.

Mobilierul şcolar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a

învăţământului şi, potrivit specialiştilor domeniului, este compus dintr-o serie de
piese de mobilă folosite în mediul şcolar, în scopul îndeplinirii unor obiective
educaţionale. În compoziţia mobilierului şcolar intră atât piesele destinate locurilor
de studiu şi de învăţare ale elevilor, cât şi mobilierului personal rezervat cadrului
didactic.

Vizibilitatea este o constantă ergonomică si este condiţionată de dispunerea

mobilierului în clasa de elevi (spre exemplu, variabila în funcţie de orientarea
după anumite surse de lumină) şi de starea de sănătate a elevilor.
 Amenajarea sălii de clasă. Cultura grupală a clasei de elevi presupune
promovarea atât a unor valori instrumentale cât şi a unor valori expresive
(sloganuri, simboluri, ceremonii).

Formele clasei cele mai utilizate sunt pătratul şi dreptunghiul compact.

Forrma pătrată permite o flexibilitate remarcabilă şi aranjarea mobilierului şi
favorizează micşorarea distanţei de la tablă la ultimul rând. Suprafaţa şi volumul
clasei se determină în funcţie de numărul de elevi. Se consideră că suprafaţa
optimă pentru un elev este în jurul a 1,5mp şi că numărul de elevi într-o clasă
variază între 25 şi 40 pe plan mondial. Orientarea claselor se face preferenţial de S-
E, considerându-se că se asigură astfel luminări de la cea mai bună calitate.
Dispunerea mobilierului în sala de clasă nu s-a schimbat prea mult de-a lungul
timpului. Cea mai cunoscută aranjare a mobilierului este cea în care catedra este în
faţă şi sunt două-trei rânduri de bănci. Acest mod de organizare este potrivit pentru
lecţiile în care predomină expunerea cadrului didactic, în care strategiile
educaţionale sunt centrate în special pe profesor. Acest tip de aranjare a băncilor în
coloană este potrivită pentru instruirea educaţională, pentru prezentarea referatelor,
iar sala de clasă nu trebuie rearanjata. Cele mai potrivite activităţi care se pot
desfăşura cu o astfel de aranjare a băncilor sunt prezentarea proiectelor, explicarea,
demonstrarea sau întipărirea unor lecţii şi desfăşurarea scenetelor.

Consider că structura ergonomică a sălilor de clasă este o adevărată

„problemă” pentru cadrele didactice, deoarece în urma modularităţii mobilierului
şcolar se pot naste conflicte puternice de cele mai multe ori între cadrele didactice
şi părinţii elevilor.

În primul rand, voi considera că sunt un profesor în învăţământul primar şi,

aşa cum este normal trebuie să mă ocup de structura ergonomică a sălii de clasă.
Spre exemplu, o să tin cont de vizibilitatea elevilor şi trebuie să am în vedere şi
starea de sănătate e elevilor, copiii cu deficienţe de vedere, de auz, dar şi de
variabilitatea înălţimii acestora. În urma aşezării copiilor după toate aceste criterii
pot apărea divergenţe atât între mine,cadru didactic, şi părinţi, cât şi între elevi,
deoarece pot fi „acuzată” de favorizări.
 În al doilea rând, sunt de părere şi că această structură ergonomică a sălilor
de clasă este totodată şi o sarcină plăcută pentru un cadru didactic.Ca şi mai sus,
voi argumenta printr-un exemplu. Deoarece, ca şi cadru didactic, spaţiul nu-mi
permite, nu pot să aranjez mesele din clasă aşa cum mi-aş dori, ele sunt aranjate în
mod tradiţional pe trei rânduri. Am fost mulţumită că am reuşit să am spaţiu de
trecere pe lângă fiecare măsuţă. Aranjând în modul acesta mesele pot trece şi ajuta
fiecare copil atunci când au nevoie, îi pot verifica la munca independentă.

Ca şi argument contra dispunerii elevilor în bănci în coloană, voi menţiona

faptul că elevilor le face plăcere să lucreze în echipe. Pentru asta am putea grupa
băncile câte două, în loc de tradiţionalele “trei rânduri”, obţinând grupe de patru
elevi. Această dispunere este benefică, deoarece elevii colaborează, se ajută între
ei, spiritul competitiv lăsând locul într-ajutorării şi colaborării.

În concluzie, ca viitor cadru didactic, mi-ar plăcea ca elevii să aibă mai mult
spaţiu de mişcare, materialele să poată fi vizualizate cu uşurinţă, să fie spaţiu
pentru realizarea de expoziţii cu produsele muncii lor şi să se poată realiza
activităţi diversificate. Poate aceasta se va putea realiza după ce se va regândi
componenţa claselor de elevi, ca număr de elevi, ca şi cadre care lucrează la o clasă
(profesor de sprijin, psiholog).