Obiectul și metoda contabilități

Obiectul Contabilități

-orice entiate sau institușie bugetară se deosebește de altele prin patrimoniu

(averea) pe care îl sau o deține. Obiectul contabilități îl constituie reflectarea în
expresia bănească a patrimoniului aflat în gestiunea entități economice a mișcări
și transformări lui, ca urmare a operațiilor economico-financiare și a rezultatelor
obținute

-patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane fizice

sau juridice precum și bunurile la care aceasta se reflectă. D.p.d.v. al
contabilități patrimoniul apare ca o entitate compusa a bunurilor economice, ca
obiecte de drepturi și obligații care formează substanța concret materială, pe de
o parte, iar pe de altă parte din drepturi și obligațiile in valoarea economică care
exprimă raportul de proprietate în cadrul cărora se procură și gestionează
bunurile

-patrimoniul poate fi delimitat in funcție de 3 coordonate

*subiectul de patrimoniu

*obiectul patrimoniului

*fluxurile patrimoniale

Subiectul de patrimoniu (titularul patrimonial) este agentul economic care

dispune,controlează și utilizează factorii de producție reuniți într-o entitate
economică distinctă. Poate să fie reprezentat și de persoanele fizice cu capacitate
de exercițiu deplină sau de persoane juridice care administrează patrimoniul

-conform legi 31/1990(legea Societăți Comerciale)subiecții de patrimoniu sunt

 Societăți comerciale
 -societăți de persoan=SNC, SCS
 -societăți de capital=SA,SCA
 -societate mixtă=SR
 Regiile Autonome
 Înteprinderile Familiare,Asociațiile Corporative, Înteprinderile
individuale, Persoanele fizice autorizate
 Obiectul patrimoniului este reprezentat de totalitatea drepturilor și
obligațiunilor ce pot fi exprimate în bani , aparținăând unei persoane fizice
sau juridice ale căror nevoi sunt destinate sa le satisfacă precum și bunurile
pe care acestea se reflectă

Fluxurile patrimoniale pot fi de 2 tipuri

 A)Fluxuri interpatrimoniale
 B)Fluxuri intrapatrimoniale
A) – apar între patrimonii distincte, ca urmare a diferitelor tranzacții de pe
diferite segmente pe piață
*piața de aprovizionare
*piața de desfacere
*piața de inter-bancară

B) – au loc în cadrul aceluiași patrimoniu neavând nicio legătură directă cu

piața, modificându-se volumul și structura internă a acestora

Ex-consumul productiv în cadrul procesului de producție(transformarea materiei

prime în produs finit)

Concepții/teorii în definirea Obiectului contabilității

1-concepția juridică

2-concepția economică

3-concepția financiară

1.Patrimoniul în concepția juridică este formată din drepturile și obligațiile cu

valoare economică care reprezintă cauza sau proveniența juridică a elementelor
patrimoniale concrete și care formează substanța juridică a patrimoniului
contabil

2.Potrivit conceptiei economice patrimoniul se fundamentează pe structura

calitativă de resurse. Din acest punct de vedere patrimoniul economic
delimitează valorile sale prin prisma utilizări și resurselor.

-utilizările sau mijloacele economice ce definesc modul de întrebunțare a

valorilor în cadrul activități desfășurate de către unitatea patrimonială.Ele sunt
grupate în
*utilizări permanente sau stabile, adică bunuri de folosință îndelungată(cu
termen mai mare de 1 ani)

*utilizări temporare sau curente(cu termen mai mic de 1 an)

-resursele reprezintă modul de dobandire a bunurilor economice.Ele pot fi

*propri(asigurate de către proprietar)

*atrase/străine(furnizate de terțe persoane)

3.Concepția financiară=este o variantă mixtă rezultată din concepția juridică și

concepția economică a patrimoniului, indicând faptul că activele patrimoniale
sunt strecurate în bilanț în ordine crescătoare sau descrescătoare a gradului lor
de lichiditate, iar pasivele în ordine crescătoare sau descrescătoare a gradului lor
de exiggibilitate

*prin lichiditate se înțelege capacitatea unui activ de a fi transformat în bani într-

o perioadă cât mai scurtă de timp

*prin exigibilitate se înțelege perioada până la care o datorie devine scadentă și

ca urmare trebuie achitată

Metoda contabilități-Clasificarea Activelor și Pasivelor

Activele patrimoniale

1.Active imobilizate

a)imobilizări necorporale

b)imobilizări corporale

c)imobolizări financiare

2.Active circulante

a)active circulante materiale(stocuri)

b) active circulante bănești(de trezorărie)

c) active circulante în decontare(creanțe)

Pasive patrimoniale

1.Capital propriu
a)capital propriu al activității de bază

b)capital propriu cu destinație specială

2.Datorii

a)datorii în angajament

b)datorii în creanțe

Reprezentarea cifrică ca un bilanț mibil- 1 treaptă a contabilității

-influența operațiilor economice asupra bilanțului=conceptul de bilanț mobil

-situația economică juridică a unei entități așa cum arată ea, la un moment dat,
poate fi reprezentată printr-un bilanț .Contabilitatea însă nu se oprește la
aspectul static.Cunoașterea ei se întinde asupra ansamblului mișcărilor de valor
exprimabile în bani și a schimbărilor în raportul economic juridice care
provoacă decontări bănești.Dacă situația la un moment dat poate fi recunoscută
printr-un bilanț, mișcările de valori și schimbările în raporturile economico-
juridic pot fi imaginate printr-o succesiune de bilanțuri prin care universul
materiei contabile poate fi reprezentat cifric

Sistemul de calcul contabil digrafic- a 2 treaptă a contabilității

-limitându-ne doar la prima treaptâ a contabilități când după fiecare operațiune

economică financiară a fost întocmit un nou bilanț, ne convingem că este foarte
greu sau aproape imposibil să ținem contabilitatea în acest fel . Prin urmare
gândirea contabilă a evoluat pe un plan cognitiv superior, prin faptul că sau
observat în urma influenței operațiilor economico – financiare că se modifică
doar anumite elemente din bilanț. Comparând cu cele ce rămân neschimbate
numărul acestora este mult mai mic. Pornind de la această constatare,cercetarea
printr-o succesiune de bilanțuri a universului materiei contabile este înlocuită cu
un sistem de calcul, care se fac distinct asupra situației și evoluției în timp a
fiecărui post(element) din bilanț.Acestea sunt conturile.

Conturile reprezintă elementul central al treptei a 2 a metodei contabilității și

este conceptul pentru a asigura cunoașterea situației și evoluția în timp a unui
element de A sau P definit prin titlul său

-procesul de cunoașterecare se realizează prin folosirea acestui sistem de conturi

formează sistem de calcul contabil digrafic
-prin intermediul contului se grupează toate sporirile și reducerile care afectează
aceea categorie de valori pe care aceasta este desemnat să o reflecte

Funcțiile contului

1.clasarea corectă a întregului grup de fapte și fenomene de care se ocupă

contabilitatea, în sistemul creșteri sau reduceri

2.sistematizarea sporirilor de reducere.Contul va avea o formă care va permite

această separare

3.funcția de calcul=contul este prin excelență un mijloc de calcul,

sistematizându-se existentul inițial(sold inițial) sporirile și reducerile perioadei
care poartă numele de rulaje precum și a existentului final(sold final)

4.funcția de analiză

5.funcția de control

-în concluzie contul poate fi definit ca un mijloc de consemnare, de calcul și de

cunoștere a situației și modificărilor succesive ale unei anumite categorii de
valori a cărei natură economică juridică este prealabi definită.

-forma contului este în forma literei T.Părțile contului sunt

*partea stângă-debit

*partea dreaptă-credit

Reguli de funcționare ale conturilor

Regula conturilor de Activ= contul de activ începe să funcționeze prin debitor.A

debita un cont înseamnă a trece o sumă în debitul contului.

-contul de activ se debitează cu existentul inițial/sold inițial preluat din bilanțul

inițial și cu majorările de activ și se creditează cu reducerile de activ.Pot
prezenta doar sold final debitor sau pot fi soldate (sold final debitor=0)

Regula contului de Pasiv

-contul de pasiv se debitează cu soldul inițial preluat din bilanțul inițial și cu

sporirile pasiv și se debitează cu reducerile de pasiv. Pot prezenta doar sold final
creditor sau pot fi soldate(sold final creditor=0)

Corespondența conturilor
-legătura reciprocă dintre conturi ca urmare a influienței operației analizate
poartă numele de corespondența conturilor.Conturile legate între ele se numesc
conturi corespondente.Corespondența conturilor este arătată de semnul ”=”

Analiza contabilă în vederea stabiliri corespondenței conturiol

Def- este un demers logic prin care se cercetează fiecare operație economico-
financiară în vederea stabiliri conturilor corespondente debitoare și creditoare

Etape

a-identificarea elementelor patrimoniale care suferă modificări ca urmare a

operației analizate

b-stabilirea naturii elementelor(A/P)

c-stabilirea sensului modificării(sporire/reducere)

d-stabilirea părți contului care s-a preluat modificari intervenite la nivelul

contului de A/P

(debitor/creditor)

Articolul contabil

-rezultatul operației de analiza conturilor se concretizează într-un articol

contabil. Articolul contabil cuprinde

a) data

b)titlul articolului

c)explicația

d)sumele de bani

a) în această secțiune se va înscrie data(zi/lună/an)când se face înregistrarea care

în mod ideal ar trebui să corespundă cu ziua în care are loc efectiv operația

b) este format din simbol sau denumirea contului ori a contului debitor și cea a
contului creditor. Această legatură este marcată de semnul ”=” așezat între
contul debitor și contul creditor. Dacă avem în vedere numărul contului care
intră în corespondență atunci putem vorbi de

articole contabile simple(1cont pe debit și 1cont pe creditor)

articole contabile compuse(1 cont pe debit și 2conturi pe credit / 2 conturi pe
debit și 1 cont pe credit)

articole contabile complexe(2conturi pe debit și 2 conturi pe credit)

c) este aceea parte a titlului contabil în care se redă prin cuvinte în mod concis
operați aanalizată .Explicația va cuprinde și documentul justificativ în baza
căreaia are loc operația

d)se înscriu distinct în coloane special rezervate în dreptul conturilor în care

urmează a se sistematiza

Înregistrarea cronologică

-articolele conturilor apar înscrise în ordiene calensaristică la care sau efectuat

operațiunile reflectate de ele într-un registru special care poartă numele de
jurnal. În România registrul jurnal este un document obligatoriu conform legii
contabilității nr.82/1998

Înregistrarea sistematică

-din jurnal nu se poat ecunoaște în mod nemijlocit evoluția elementelor de A sau

P care ne interesează și care a suferit modificări în cursul perioadei. Pentru a se
cunoașt eacest aspect, fiecărui cont i se deschide o partidă a sa unde pe lângă
soldul inițial se colectează în debit și credit toate mișcările care privesc acest
cont și care apar dispersate în registrul jurnal.

-această sistematizare se realizează printr-un registru special denumit Registrul

Cartea Mare sau Maestrul Principal

-după sistematizare, pentru fiecare cont în parte a soldului inițial,al sporirilor și

reducerilor suferite în cursul perioadei putem prin prelucrare să determinăm și
alte mărimi cum ar fi

 Rulaj debitor și creditor

 Total sume debitoare=sold inițial+rulaj debitor
 Total sume creditoare=sold inițial+rulaj creditor
 Sold final debitor=total sume debitoare-total sume creditoare
 Sold final creditor=toatl sume creditoare-total sume debitoare

Calcule periodice de sinteză –a 3 treaptă a contabilității

-noul spor de cunoaștere se realizează prin

 Calculația costurilor

Calculatia rezultatelor(contul de venit și pierdere)

Situația modificărilor capitulărilor proprii

Sistemul balanțelor de verificare

Bilanț

Situația fluxurilor de trezorărie

Politici contabile și note explicative

a)Se realizdează în cadrul contabilități de gestiune șu presupune la nivelul

agentului economic o retratare a cheltuielilor de exploatare(clasa 6) cu ajutorușl
conturilor din clasa 9(conturi de gestiune). Cu acest prilej se urmărește o
delimitare între costurile produselor și serviciilor care vor tranzita conturile de
stocuri din clasa 3 a contabilității financiare și vor fi legate de vânzarea acestor
produse sau servicii și costurile perioadei(cheltuielile fixe rezulta din sumele
rezulate cheltuieli generale de administrație) și care vor fi înregistrate rezultatul
operațiilor în care au fost efectuate fără a se stabili sau a se căuta vreo legatură
cu vânzările sau celelalte venituri

b)Se realizează în cadrul contabilități financiare și se urmărește cunoașterea

imaginei fidele, clare și complete a rezulatelor perioadei, rezultatele degajate
prin compararea aceeași perioadei de timp(lună,an), a eforturilor pentru contabili
și a efectelor(veniturilor)

-în contabilitatea financiară servesc acestui cont clasele 6 și 7 care permit prin
agregare să se cunoască următoarele

 Venituri din exploatare

 Cheltuieli din exploatare
 Rezultatul din exploatare(profit sau pierdere)=Total venituri exploatare-
total cheltuieli exploatare

c)reprezintă o componentă a situațiilor financiare obligatorii de întocmit pentru

entitățile care aplică standardele internaționale de raportare financiară

d) sunt sinteze ale contbilității prin care se centralizează cele mai semnificative
date din sistemul de conturi și prin care se controlează preluarea completă a
mișcărilor de valori din registrul cronologic (jurnal) în registrul
sistematic(Cartea Mare) și preluarea logico-formală corectă a înregistrăriolor

Tipuri de balanțe de verificare

Balanța de verificare pe solduri finale

Balanța de verificare pe total sume și solduri finale

Balanța de verificare pe rulaje

Balanța de verificare pe 4 seri de egalități

Balanța de verificare de tip șah

Balanța de verificare pe solduri finale centralizează din Cartea Mare pentru

fiecare cont în parte soldul final debitor ori creditor după caz. Relația de
echilibru înseamna Sfd=Sfc

Balanța de verificare pe total sume și solduri finale centralizează din Cartea

Mare pentru fiecare cont în parte totalul sumelor debotare,totalul sumelor
creditoare și soldul final. Relațiile de echilibru

Tsd=Tsc Tsfd=Tsfc

Balanța de verificare pe rulaje preia din registrul Cartea Mare pentru

fiecare cont în parte soldul inițial, rulajul debitor șicreditor , soldul final. Relația
de echilibru

Sid=Sic

Rd=Rc

Rfd=Rfc

Balanța de verificare pe 4 seri de egalități preia soldul inițial, rulajele,

total sume și soldul final. Relația de echilibru

Sid=Sic

Rd=Rc

Sd=Sc

Sfc=Sfc
e)Bilanțul reflectă imaginea fidelă a poziției financiare prin total active, datori și
capital propriu

-total active datori=capital propriu(relația de echilibru a bilanțului vertical)

f) este o componentă obligatorie a situațiilor anuale financiare pentru companiile

cotate și reflectă modalitatea în care entitatea(firma) generează și formează
numărul și echivalentul de banii

g) aduce informații suplimentare utilizatorilor de informații în ceea ce privește

poziția și performanța financiară arât prin informații,numere detaliate, cât și prin
informații narative.

Clasificarea și funcționarea conturilor

Conturi de gestionare a activelor= formează o grupă distinctă de conturi în subclasa conturilor de

active de inventar

-misiunea lor in sistemul de calcul contabil digrafic este de a reflecta existența și mișcarea bunurilor
corporale, creanțelor și consumațiunilor de pe urma cărora se obțin efecte într-o perioadă mai mare
decât perioada unu exercițiu

-prin intermediul acestor conturi se asigură controlul integrității în gestiunile unități a categoriei de
active reflectate

-făcând parte din seria conturilor de activ, aceste conturi înscriu în debitul lor soldul inițial și sporirile,
iar îc credit reducerile și soldul final

-în prima subgrupă cuprindem conturile de gestionare a imobilizărilor cu următoarelke subdiviziuni

a)conturi de gestionare a imobilizărilor necorporale 201 203 205 207 208

b) conturi de gestionare a imobilizărilor corporale 2111 2112 212 2131 2133 214 217 235

c)conturi de gestionare a imobilizărilor financiare 261 263 265 267

- în a doua subgrupă cuprind următoarele

a) conturi de gestionare a activelor circulante materiale 301 302 3023 331 332 341 345 346 351 354
356 357 358 361 371

b) conturi de gestionare a activelor circulante în decontare(creanțe) 4091 4092 411 4118 413 418
425 4282 4382 4424 4426 4428 445 4482 4511 4518 4531 4538 456 4582 461 473 481 482

c) conturi de gestionare a activelor circulante de trezotărie 501 505 506 5081 5112 5113 5114 5121
5215 5311 5314 5321 5322 5323 5328 5411 542 581
1.Coordonatele de definire a patrimoniului

-subiectul de patrimoniu
-obiectul patrimonial
-fluxul patrimonial

2.Treptele metodei contabilități

 Reprezentarea cifrică ca un bilanț mibil- 1 treaptă a contabilității

 Sistemul de calcul contabil digrafic- a 2 treaptă a contabilității
 Calcule periodice de sinteză –a 3 treaptă a contabilității

3.Avâmnd în vedere clasificarea activelor și pasivelor, încadrați în categoria

corespunzătoare următoarele conturi

203(Cheltuieli de dezvoltare)-A-Imobilizări Necorporale

208(Alte imobilizării necorporale)-A-Imobilizări Necorporale

205(Concesiuni,brevete,licențe,mărci comerciale,drepturi și active similare)-A-Imobilizări

Necorporale

348(Diferențe de preț la produse)-A/P- Active circulante materiale

378(Diferențe de preț la mărfuri)-A/P-Active circulante materiale

413(Efecte de primit de la clienți)-A-Active circulante in decontare(creanțe)

425(Avansuri acordate personalului)-A- Active circulante in decontare(creanțe)

423(Personal-ajutoare materiale datorate)-P- Datorii în angajamente

532(Alte valori)-

4.Analiza contabilă- definiție și etape

Def- este un demers logic prin care se cercetează fiecare operație economico-financiară în
vederea stabiliri conturilor corespondente debitoare și creditoare

Etape

a-identificarea elementelor patrimoniale care suferă modificări ca urmare a operației analizate

b-stabilirea naturii elementelor(A/P)

c-stabilirea sensului modificării(sporire/reducere)

d-stabilirea părți contului care s-a preluat modificari intervenite la nivelul contului de A/P

(debitor/creditor)
5.Reguli de functionare a contului

Regula conturilor de Activ= contul de activ începe să funcționeze prin debitor.A debita un
cont înseamnă a trece o sumă în debitul contului.

-contul de activ se debitează cu existentul inițial/sold inițial preluat din bilanțul inițial și cu
majorările de activ și se creditează cu reducerile de activ.Pot prezenta doar sold final debitor
sau pot fi soldate (sold final debitor=0)

Regula contului de Pasiv

-contul de pasiv se debitează cu soldul inițial preluat din bilanțul inițial și cu sporirile pasiv și
se debitează cu reducerile de pasiv. Pot prezenta doar sold final creditor sau pot fi soldate(sold
final creditor=0)

6.Conturi de regularizare asupra evaluătii activelor,componență, rol.

Conturi de regularizare asupra evaluătii activelor formează o grupă distinctă de conturi în

subclasa conturilor în active de inventar

-misiunea lor în sistemul de calcul digrafic este de a aduce la nivelul valori de intrare în
patrimoniu ,mijloace de inventar,atunci când acestea sunt lăsate în mod deliberat să figureze
in conturile de gestionare la alt nivel decat valoarea de intare în patrimoniu(prețuri
prestabile,prețuri standard, prețuri planificate).Întrucât substanța pe care o reflectă este tot o
substanță de activcare urmează a se adăuga sau în unele cazuuri a se scădea pentru a se ajunge
la nivelul valori de intrare în patrimoniul conturilor din această grupă funcționează după
regula conturilor de activ

-fac parte din această grupă următoarele conturi

308=cu misiunea de a întregi evaluarea în conturile de gestionare(301,302,303)

348= cu misiunea de a întregi evaluarea în conturile de gestionare(345,341)

368= cu misiunea de a întregi evaluarea în conturile de gestionare(361)

378= cu misiunea de a întregi evaluarea în conturile de gestionare(371)

388= cu misiunea de a întregi evaluarea în conturile de gestionare(381)