Șapte minuni ale lumii antice

"Dintre cele şapte minuni ale lumii, şase nu mai

există astăzi. Ele au fost distruse nu numai de
catastrofe naturale, ci şi de nebunia oamenilor; dar
înainte de orice, au pierit datorită acelui factor
necruţător care este Timpul, forma fundamentală
de existenţă şi de descompunere a materiei" - J. J.
Turner

Templul din Efes, azi în Turcia, a fost ridicat în 10

ani, finalizat în jurul lui 560 a.Hr. şi finanţat de
regele lydian Croesus. Arhitectul, Chersiphoron din
Creta, a lucrat aproape de limita capacităţilor sale,
la un moment dat ajungând în pragul sinuciderii
căci unul dintre elementele structurale ce trebuiau
amplasate deasupra intrării era prea masiv pentru a
putea fi montat acolo. Ajutat de fiul său Metagenes,
arhitectul a găsit până la urmă soluţii. Templul a
fost distrus în 263 într-un raid al goţilor.

Între 466 şi 456 a.Hr., grecii i-au ridicat lui Zeus încă
un templu, dar au decis să adauge şi o statuie
impunătoare a acestuia. Sarcina i-a revenit lui Fidias,
care a realizat o sculptură din fildeş, foiţă de aur şi
pietre preţioase. După închiderea templului ca urmare
a ascensiunii creştinismului, statuia a ajuns la
Constantinopol, unde a dispărut în 462 într-un mare
incendiu.
 Turnul din Alexandria a fost vreme de secole una din
cele mai înalte clădiri din lume. Terminat în prima
jumătate a secolului al III-lea, avea în primul rând un
scop practic. Potrivit istoricului Iosephus, lumina sa
era atât de puternică încât putea fi zărită de la mai
bine de 50 de km, lucru posibil datorită folosirii
oglinzilor. Cutremure succesive l-au distrus de tot în
secolul al XIV-lea. Antipater nu îl menţionează în
lista sa cu minuni, cel care o va face mai târziu este
episcopul Grigore din Tours, în locul zidurilor
babiloniene

Mausoleul din Halicarnassos, îmbrăcat în marmură şi

decorat cu reliefuri splendide, era gata în 350 a.Hr. In
1494, ordinul ioaniţilor a decis consolidarea
fortăreţelor din regiune şi pentru a obţine material de
construcţie cavalerii au vandalizat complet
monumentul până în 1522 când au descoperit şi
mormântul liderului carian.

Colosul din Rhodos, deşi menţionat de 16 ori în surse,

nu este însă descris cu multe amănunte, aşa că nu ştim
exact nici unde se afla nici cum arăta. Chares din
Lindos a dus la bun sfârşit misiunea după 12 ani, în
282 a.Hr., dar colosul a avut o viaţă scurtă. În 226
a.Hr. l-a lovit un cutremur, iar rămăşiţele au zăcut la
pământ vreme de 900 ani, până la sosirea arabilor,
care au jefuit Rhodos-ul şi au vândut bucăţile de bronz
unor negustori evrei din Emesa. Mitul locaţiei sale la
intrarea în port a fost perpetuat de un pelerin italian în
secolul al XIV-lea, urmat de o mulţime de artişti.
 Grădinile suspendate din Babilon se află oarecum sub
semnul îndoielii. Astrologul Berossus povestea în
secolul al III-lea a.Hr. că Nabucodonosor al II-lea le-a
construit, dar relatarea sa este cunoscută din alte surse.
Arheologii nu au depistat până acum urme de terase
sau coloane, dar poate că pur şi simplu grădinile au
fost înlocuite cu altceva.

Piramida lui Keops este singura de pe lista lui

Antipater pe care putem să le admirăm şi noi în
prezent. Egiptenii ar fi folosit nu mai puţin de 2, 5
milioane de metri cubi de calcar pentru edificiul care
iniţial avea o înălţime de 146, 5 de metri, solicitând un
impresionant efort tehnologic şi uman.