LEGENDA ÎNTEMEIERII ROMEI

Spre apus de noi este o ţara

frumoasă, călduroasă şi bogată, care se
numeşte Italia. În mijlocul acestei ţări e un
oraş mare, vechi şi vestit, numit Roma. În
mijlocul acestui oraş curge râul Tibru.
Acum peste 2700 de ani se afla în
Italia un rege, pe nume Proca, care avea
doi fii: Numitor şi Amuliu.
Când Proca a fost pe patul de
moarte, a sfătuit pe fiii săi să domnească pe
rând, fiecare câte un an. Amuliu însă, după
ce a domnit un an, nu a dorit să lase pe tron şi pe fratele său. Ba, mai mult, de teamă să
nu fie înlăturat de la tron, l-a trimis la inchisoare atât pe Numitor, cât şi pe fiica acestuia,
Rhea Silvia.
În închisoare, Rhea Şilvia a născut doi prunci gemeni. Unul a fost numit Romulus şi
altul Remus. Când Amuliu a aflat de naşterea copiilor, s-a temut ca nu cumva ei să se
răscoale şi să-i ia domnia, când se vor face mari. De aceea s-a hotarât să-i piardă şi i-a
dat unui slujitor credincios al său, ca să-i omoare. Acestuia însă i s-a făcut milă de bieţii
copilaşi şi, în loc să-i ucidă, i-a pus într-o albie şi le-a dat drumul să plutească pe râul
Tibru. Albia cu copilaşi după ce a plutit ceva vreme, a fost scoasă de apă la mal, oprindu-
se pe uscat. Pe acolo nu se afla nici ţipenie de om.
Copilaşii au început să plângă, căci i-a apucat foamea. O lupoaica, căreia vânătorii
i-au omorât puii, auzindu-le plânsul, s-a apropiat de ei şi i-a lăsat să sugă.
Nişte ciobani care treceau pe acolo i-a găsit şi i-a luat cu ei. Romulus şi Remus
au crescut printre ciobani şi au ajuns oameni voinici şi plini de îndrăzneală.
Romulus şi Remus au aflat mai târziu ai cui feciori sunt şi ce s-a întâmplat
moşului lor. Ei s-au întovărăşit cu ceilalţi ciobani, au mers cu toţii la rege, l-au dat jos din
domnie şi au pus în locul lui pe Numitor. După aceea au eliberat şi pe mama lor.
Moşul lor, Numitor, bucuros că şi-a căpătat iarăşi domnia le-a dat voie să
clădească o cetate, chiar pe locul unde îi crescuse lupoaica.
Când cetatea a fost gata, s-au născut neînţelegeri între Romulus şi Remus, care să
fie mai mare peste cetate şi să-i dea numele. Ei s-au înţeles să se urce pe câte un deal şi
s-au hotărât că va rămâne stăpân pe cetate cel care va vedea mai multi vulturi zburând.
Remus a vazut şase vulturi, iar Romulus a zărit doisprezece vulturi. El a rămas deci
stăpân pe cetate şi i-a dat numele sau, numind-o Roma.