MINISTERUL EDUCAŢIEI

COLEGIUL TEHNIC COSTIN D. NENIŢESCU PITEŞTI

EXAMEN PENTRU CERTIFICAREA

CALIFICĂRII PROFESIONALE
Nivel 4

LUCRARE DE SPECIALITATE

TEMA: Efectele poluării aerului asupra mediului

Elev: NICOLAE ANA-MARIA

Specializarea: Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului
Clasa: a XII-a C

Profesor coordonator: Nicolescu Victorita

2022
 Cuprins

Introducere ........................................................................................................................................................ 2

Cap 1- Poluarea aerului .................................................................................................................................. 3

1.1. Tipuri de poluare atmosferica .........................................................................................................3

1.2. Poluanții aerului ................................................................................................................................ 4

1.3. Surse de Poluare a aerului ............................................................................................................. 5

1.3.1. Industria ..................................................................................................................................5

1.3.2. Transporturile ........................................................................................................................ 6

1.3.3. Eruptiile vulcanice .................................................................................................................7

1.3.4. Furtunile de praf .................................................................................................................... 7

1.3.5. Incendiile naturale .................................................................................................................7

1.4. Fenomene de poluare a aerului .....................................................................................................9

Cap. 2- Efectele poluarii aerului asupra organismelor vii și a mediului .................................................11

2.1. Efecte directe ale poluarii ..............................................................................................................11

2.2. Efecte de lunga durata ale poluarii ..............................................................................................11

2.3. Categorii de poluanți după efectele care le produc asupra organismelor .............................11

2.4. Efectele poluării asupra plantelor ................................................................................................ 13

2.5. Efectele poluării asupra sănătății umane ................................................................................... 16

Cap. 3 - Combaterea poluarii aerului ..........................................................................................................18

3.1. Controlarea poluarii atmosferice ..................................................................................................18

3.2. Actiuni guvernamentale pentru combaterea poluarii ...............................................................18

3.3. Combaterea poluarii ..................................................................................................................... 19

Concluzii .......................................................................................................................................................... 22

Bibliografie ...................................................................................................................................................... 23

1
 Introducere
În ultimul secol, secolul dezvoltării explozive a tuturor activităţilor umane, intervenţia
omului a depăşit pragurile limită de regenerare a naturii, ducând la poluarea, chiar
degradarea ireversibilă, a factorilor de mediu şi punând în pericol însăşi viaţa şi
umanitatea. Depăşirea limitelor admisibile ale poluării a generat îngrijorări şi a condus la
determinarea impactului pe care diferitele activităţi umane le au asupra mediului.
O sursă importantă de poluare a aerului o constituie mijloacele de transport. În această
categorie intră: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea mai mare
pondere de gaze ce poluează aerul provine însă de la autovehicule, datorită numărului
foarte mare al acestora. În numai o jumătate de secol (1930-1980), de când au început să
se folosească, numărul lor s-a înzecit, ajungând ca, în SUA, numărul lor să ajungă unul la
două persoane. În Los Angeles numărul lor este de unul pentru fiecare persoană. Cum
majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (93 % în SUA) se poate
înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea oraşelor (tot în SUA s-au evaluat
76,6x106 t/an substanţe toxice ce ajung în atmosferă).
Indiferent de tipul motorului, autovehiculele poluează aerul cu oxizi de carbon şi de
azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine etc.
Dacă am reveni astăzi la tracţiunea animală, atmosfera oraşelor ar deveni nepoluatǎ:
dar pentru a înlocui caii putere cu “caii fizici” care să asigure tracţiunea, poluarea produsă
de grajduri ar fi îngrijorătoare.
În ultimii 30 de ani s-au intensificat preocupările privind îmbunătăţirea calităţii aerului
prin diminuarea poluării produse de motoarele autovehiculelor. În prezent vehiculele
poluează de 8-10 ori mai puţin decât cele care au existat în circulaţie acum 30 de ani.
Acest lucru s-a realizat prin optimizarea procedeului de ardere şi prin utilizarea
dispozitivelor antipoluante.
Ca substanţe care realizează poluarea aerului, formate dintr-un număr foarte mare de
substanţe, pe primul rând se situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi
concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi
de condiţiile tehnice de funcţionare. Dintre aceste substanţe poluante sunt demne de
amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice,
compuşii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul şi altele.

2
 Cap 1- Poluarea aerului
Poluarea aerului poate fi considerată o importantă agresiune a omului modern asupra
mediului. Odată cu revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, amprenta
omului asupra învelişului atmosferic s-a făcut tot mai simţită.
Poluarea aerului poate fi împărţită în două categorii, în funcţie de sursele de
poluare: poluare naturală şi poluare artificială.
În prima categorie intră vulcanii. Aceştia au o forţă uimitoare, putând chiar schimba clima
întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu precădere în Islanda.
Incendiile naturale de vegetaţie sau furtunile de nisip din deşert pot fi considerate surse
naturale de poluare, dar nu se pot compara cu forţa distrugătoare a vulcanilor, exercitată
prin substanţele gazoase eliminate în atmosferă (cenuşa vulcanică, vapori de apă, dioxid
de carbon).
Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele
negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează
de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte a
ultravioletelor de tip C, care au proprietăţi mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită
găurilor din strat, tot mai multe astfel de radiaţii ajung pe Pământ.
Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea
de efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii: fiecare grad în plus va
dilata apa din oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra oraşelor de coastă. Nivelul
oceanului planetar va creşte şi datorită topirii gheţarilor.
Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viaţă
modern, uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul termocentralelor (produc
energie electrică prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone
întinse, pe zeci de km, unde, pământul conţine sustanţe toxice emanate de coşurile de
fum al uzinelor. Aceste substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă
de ploaie, astfel ajung în pânza freatică şi pe plantele cultivate.

1.1. Tipuri de poluare atmosferica

Poluarea atmosferică poate fi de natură:

• fizică - poluarea termică - deversare abur, apă caldă, apă fierbinte; poluare sonoră;

• chimică - deversare substanţe poluante (peste 20.000);

• biologică - agenţi patogeni din dejecţii animaliere și din reziduuri din industria alimentară;

3
 • radioactivă - izotopi radioactivi - Cs-137, Cs-144, Sr-90, Ba-140, I-131, U-238, Zr-95
etc.).

1.2. Poluanții aerului

Există șase poluanți majori ai aerului:

1. emisiile de monoxid de carbon (CO), provenit de la incendii, procese industriale;

2. oxizi de azot (NO și NO2) rezultat de la gazele de eșapament, centrale electrice
care folosesc combustibili solizi sau lichizi;
3. dioxid de sulf (SO2): generarea de energie electrică, arderea combustibililor fosili,
procese industriale, emisii de automobile;
4. ozon (O3): o componentă care determină aparitia smogului și se formează în
atmosferă prin reacții chimice complexe care au loc între dioxidul de azot și diverși
compuși organici volatili (de exemplu, vapori de benzină).
5. compuși organici volatili (COV) din emisiile industriale și auto, vapori de benzină,
solvenți chimici, pulberi, hidrocarburi pure sau parțial oxidate și compuși organici
care conțin clor, sulf sau azot – amplifică și contribuie la toxicitatea aerului și la
smogul urban, au efect de gaze de seră și, astfel, contribuie la încălzirea globală; la
aceștia se adaugă metale sau compuși ai metalelor sub formă de vapori (mercur,
arsen și cadmiu).

4
 6. particule în suspensie (PM) formate din sulfați, nitrați, amoniac, clorură de sodiu,
praf de cărbune, praf mineral și apă, care formează un amestec solid și/ sau lichid
de substanțe organice și anorganice, care plutesc suspendate în aer, au un
diametru mai mic de 10 microni (≤ PM10), inclusv 2,5 microni sau mai puțin, acestea
din urmă fiind considerate și cele mai periculoase.

Alti poluanți ai aerului cu efect toxic asupra organismelor vii sunt:

1. Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticurilor. Odată ajuns

în atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul rinichilor, afectându-i. Se
elimină într-o perioadă lungă de timp, iar semnele intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de
cap, febra, stări de voma şi boli ale rinichilor.
2. Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria
vopselurilor şi la fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu plumb se
produc asupra sistemului nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la nivelul rinichilor.
3. Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii, mercurul este
extrem de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos sau vederea şi auzul. În
trecut era folosit ca tratament pentru sifilis.
4. Benzenul – este una dintre substanţele cu efect cancerigen, conţinute de fumul de
ţigară. Este folosit pe scară largă în industria alimentară, drept conservant. Efectele sale
sunt durerile de cap, greţuri, boli ale inimii sau cancer.

1.3. Surse de Poluare a aerului

1.3.1. Industria
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de
productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau
alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in
cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt
atunci eliberate si pot provoca local catastrofe.
In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt
eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile
atmosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la
distante medii, - uneori chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat
poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.

5
 Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e cunoscut faptul ca in jurul

uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km in sol e crescuta concentratia de ingrediente

ce intra in compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine.
1.3.2. Transporturile
Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in
S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati
ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt
un factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau
aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de
noxe.

Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: in primul

rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor
concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare
capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata
a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile
de ventilatie a strazii. Ca substante care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un
numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament.
Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura
combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante
sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile
poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.
6
1.3.3. Eruptiile vulcanice
Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu
numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si
asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful
vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care
pot pluti pana la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a
acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai
mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica - o
importanta sursa de poluare aer. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra
bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre
univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect de sera", produs
de cresterea concentratiei de CO 2 din atmosfera.

1.3.4. Furtunile de praf

Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate
din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei
si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe
sol o parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in suspensii
subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor
suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de
ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari
recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge
la 100-400 milioane tone/an.

1.3.5. Incendiile naturale

Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de
raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din
aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. In anii deosebit de
secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in
1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in
padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult
suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.
Incendiile maselor vegetale prin cantităţile mari de fum şi cenuşă pe care le eliberează,
prin oxizii de S, N, C rezultaţi şi prin distrugerea vegetaţiei determină:
o inhibarea dezvoltării plantelor;
7
 o reducerea vizibilităţii;
o apariţia de probleme ale aparatului respirator;
o apariţia de alunecări de teren.

Eruptiile vulcanice Furtuna de praf

Incendii naturale

8
1.4. Fenomene de poluare a aerului

Smogul
Deasupra oraşelor mari, pluteşte „smogul”, o combinaţie de fum şi ceaţă şi o formă
particulară de poluare a aerului. Denumirea provine din englezescul „smoke” – fum şi „fog”
– ceaţă. De smogul din Londra toată lumea a auzit.

Smog(Combinatie de fum si ceata) deasupra Chinei

Gaurile in stratul de ozon:

Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale
soarelui.Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor
clorinate ,fluorinate in flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenti si polistiroli ,aceste gaze
au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe
masura ce se ridica ,se descompun ,formandu-se cloridioni ,care ataca si distrug stratul de
ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de
stiinta care lucrau in Antarctica ,in momentul in care au observat formarea unei gauri in
stratul de ozon. Cercetatorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia
si in alte parti ale Globului ,crescand nivelul radiatiilor nocive.Din nefericire in anul 1995 s-
a observat ca si in zona Arcticii si a Europei de N s-au format gauri in stratul de ozon.

Ploile acide:
Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii
de azot ,ambele rezultate ale poluarii industriale,se amesteca in atmosfera cu aburii de
apa. Ploaia acida distruge plantele si animalele. Paduri intregi au disparut din cauza ploilor
9
acide.Mai rau este daca aceste ploi acide ajung in lacuri sau rauri care le duc la
distanta ,omorand si cele mai mici organisme (Fig.1).

Fig.1 Formarea ploii acide

Efectul de sera
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv si aduce carbonul
pentru fotosinteza CO2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale
radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce
provoaca o reincalzire a aerului, efectul de sera. Cresterea pe scara mondiala a
consumului de petrol si carbune inca din anii '40 au condus la cresteri substantiale de
dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2, ce permite
energiei solare sa patrunda in atmosfera dar reduce reemisia de raze infrarosii de la
nivelul Pamantului, poate influenta tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta
climatul global.
Principalii poluanti care produc efectul de sera si care sunt emisi in mare parte de
autovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4) alaturi de
alti compusi chimici care provin din alte surse, in special industriale.

10
Cap. 2- Efectele poluarii aerului asupra organismelor vii și a mediului

2.1. Efecte directe ale poluarii

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a

populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari sunt prin:
 Cresterea mortalitatii.
 Cresterea morbiditatii.
 Aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice.
 Aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul
sau agentii poluanti.

2.2. Efecte de lunga durata ale poluarii

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in
urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii
poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pana cand incarcarea
atinge pragul toxic.
De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului
nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale
lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani .
Manifestarile patologice
Pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte
carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri
cu etimologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etimologici
determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

2.3. Categorii de poluanți după efectele care le produc asupra organismelor

Poluanti iritanti
Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra
aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze
si vapori ca:
 Bioxidul de sulf
 Bioxidul de azot
 Ozonul
11
  Substantele oxidante
 Clorul
 Amoniacul etc.
Poluarea iritanta constitue cea mai raspandita dintre tipurile de poluare, rezultand in
primul rand din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.
Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.
Printre cei mai raspanditi sunt:
 Bioxidul de siliciu
 Azbestul
 Oxizii de fier
 Compusii de cobalt
 Bariu etc.
Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt
exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce
la modificari fibroase pulmonare.
Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme.
Indeosebi este cazul poluantilor naturali, responsabili de un numar foarte mare de alergii
respiratorii sau cutanate:
 Polen
 Fungi
 Insecte
 Praful din casa
Pe langa acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale - in special industriale -
care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti.
Poluanții axfixianți - cuprind acele substanțe al căror efect patogen predominant îl
reprezintă hipoxia sau anoxia, prin blocarea aparatului transportului sau utilizării
Oxigenului în procesele metabolice. Efectele acute: hipoxie, modificări senzoriale și
psihomotorii. Apare fenomenul de ischemie, până la infarctul miocardic acut. Efecte
cronice: alterări miocardice grave, arteroscleroza, malformații congenitale, deficit ponderal
important la nou născuți
Poluanții cancerigeni sunt în general substanțele chimice. Dintre cancerigenii găsiți ca
poluanți atmosferici unii sunt organici, alții anorganici.
- Cancerigeni organici: hidrocarburile policiclice aromatice – dezvoltă cancerul
bronhopulmonar, cancerul vezical, angiosarcom hepatic.

12
- Cancerigenii anorganici: arseniu, nichelul, crom - dezvoltă plăci pleurale și peritoneale,
cancerul bronhopulmonar.

2.4. Efectele poluării asupra plantelor

Influenţa poluării asupra plantelor este un fenomen care este întâlnit în toate ţările
dezvoltate industrial şi a început să fie simţit din ce în ce mai mult şi la noi. În compoziţia
atmosferei se găsesc anumiţi compuşi improprii ca CO2, F2, HF, NO2, SO2, cloruri care
produc în plante arsuri iar la concentraţii mari ele mor. Gazele toxice provoacă la plante
tulburări ale proceselor fiziologice şi biochimice importante ceea ce determină încetinirea
creşterii şi frânarea dezvoltării, scăderea capacităţii vitale şi a productivităţii. Pe de altă
parte fumul, praful şi gazele modifică climatul prin micşorarea luminozităţii, umidităţii iar
temperatura creşte. Unele gaze cum ar fi : SO2, SO3, Cl2 şi altele sunt prezente în
atmosfera oraşelor industriale şi provin din arderea cărbunilor de pământ, păcurii şi a altor
carburanţi ce conţin sulf. Acestea pătrund în sol şi îi măresc aciditatea frânând activitatea
microbiologică şi biochimică. De asemenea ele se solvă în apă şi intoxică aerul, scade
pH-ul apei, măresc solubilitatea sărurilor minerale şi levigarea lor.
Bioxidul de sulf (SO2) este foarte toxic pentru plante, chiar şi în cantităţi foarte mici.
Dacă pătrunde în celulele plantelor, bioxidul de sulf le acidulează conţinutul, tulbură
activitatea enzimatică, schimbul de substanţe, producând coagularea coloizilor din
citoplasmă. Plantele au sensibilitate variată faţă de acest gaz (tabelul 1) şi este
recomandat să se ţină seama de acest fapt la amenajarea spaţiilor verzi ale oraşelor
industriale. De asemenea SO2 este un component al „smog”-ului, deosebit de toxic pentru
celulele pulmonare ale oamenilor şi animalelor. Lichenii sunt cei mai sensibili la acţiunea
acestui gaz şi nu suportă prezenţa lui în atmosferă. De aceea în zona industrială a
oraşului Iaşi lichenii lipsesc de pe trunchiurile copacilor în comparaţie cu pădurile
învecinate ale oraşului.
Acidul fluorhidric (HF) este extrem de toxic pentru plante. De exemplu în cazul
genului Gladiolus sp. o concentraţie de 10-9-10-10 frânează cu 50% intensitatea
fotosintezei. Frunza şi mai ales vârful meristematic este puternic atacat. Totuşi alte plante
sunt de o mie de ori mai rezistente- bumbacul (tabelul 2). Revenirea fotosintezei este mai
lentă după intoxicarea cu HF decât după cea cu SO2 .
Hidrogenul sulfurat (H2S) este un inhibitor puternic al fotosintezei plantelor
superioare deoarece formează cu Fe- şi Mg-enzimele nişte substanţe complexe insolubile
care blochează activitatea respectivelor enzime. În schimb, la unele plante inferioare H2S

13
nu inhibă fotoinducţia deoarece H+ este folosit pentru reducerea CO2, iar sulful oxidat este
pus în libertate.
Amoniacul (NH3) compuşii gazoşi ai azotului se găsesc în aer mai ales în zonele
poluate fiind destul de toxici pentru plante pornind de la o anumită concentraţie. Totuşi
aceşti compuşi se degajă şi din descompunerea substanţelor organice dar şi prin
descărcările electrice în straturile superioare ale atmosferei. Amoniacul şi compuşii gazoşi
ai azotului din aer sunt absorbiţi de vaporii din aer şi cad împreună cu precipitaţiile,
alcătuind o sursă de compuşi minerali cu azot din sol.
Fumul conţine SO2, H2SO4, H2SO3, şi substanţe organice care nu au fost arse
complet ce formează aerosolii fumului. Fumul frânează creşterea, fotosinteza şi
accelerează respiraţia plantelor. Dacă fumul conţine cantităţi mari de substanţe toxice,
atunci asupra plantelor el poate produce leziuni foliare şi tulpinale. Plantele verzi au un rol
pozitiv constituind o cale de depoluare a atmosferei poluată cu compuşi ai carbonului.
Fitoncidele - multe plante din familii diferite ( Umbelifere, Liliacee etc.) degajă în
atmosferă substanţe organice volatile (uleiuri eterice), care au mirosuri specifice şi care
exercită influenţe diverse asupra plantelor, animalelor şi microorganismelor. Unele insecte
sunt atrase de aceste mirosuri facilitând polenizarea.
Tabel 1:
Sensibilitatea unor specii de plante la acţiunea unor substanţe poluante din aer
Substanţa Foarte sensibile sensibile rezistente
Picea abies Pinus strobus Thuja sp.
Pinus sylvestris Picea pungens Juniperus sp.
Bioxid de sulf Larix decidua Tilia sp. Quercus sp.
SO2 Sorbus aucuparia Acer negundo
Fraxinus exelsior Sambucus nigra
Populus sp.
Fagu sylvatica
Acidul fluorhidric Larix decidua Picea pungens Euonymus europaea
HF Picea abies Pinus nigra Quercus robur
Pinus sylvestris Carpinus betulus Sambucus racemosa
Juglans regia Alnus incana Rosa rugosa
Tilia cordata
Rubus idaeus
Acidul clorhidric Picea abies Larix decidua Picea pungens
HCl Carpinus Pinus sylvestris Pinus nigra

14
 betulus Juniperus communis Populus tremula
Betula pendula Quercus robur Robinia pseudoacacia
Alnus sp. Fagus sylvatica
Acer platanoides
Amoniac Pinus strobus Larix decidua Pinus nigra
NH3 Carpinus Picea abies Qurcus robur
betulus Pinus sylvestris Robinia pseudoacacia
Juglans regia Fagus sylvatica Acer sp.
Aesculus Acer pseudoplatanus
hyppocastanum

Erbicidele, defolianţii şi alte substanţe chimice folosite în agricultură au un impact

direct asupra vegetaţiei. Deoarece ele acţionează selectiv, distrug majoritatea plantelor cu
excepţia celor cultivate, afectând o mare parte din flora sălbatică. Unele plante cultivate au
capacitatea de a adsorbi şi păstra vreme îndelungată în ţesuturile lor pesticide ceea ce
pune în pericol sănătatea oamenilor şi animalelor care le consumă. Plantele monocelulare
cum sunt algele ce formează fitoplanctonul acumulează în ţesuturile lor pesticidele din apă
ceea ce conduce la frânarea procesului de fotosinteză şi la reducerea productivităţii
sistemelor biologice acvatice.
Ploile acide atacă ecosistemele acvatice şi terestre având numeroase efecte
negative asupra florei şi faunei din aceste ecosisteme. În ceea ce priveşte plantele, ploile
acide atacă suprafeţele foliare micşorând rezistenţa acestora la boli şi dăunători. În 1984,
de exemplu, raporturi privind situaţia mediului ambiant arătau că aproape jumătate din
masa forestieră din Pădurea Neagră, Germania, era afectată de ploile acide.
Distrugerea stratului de ozon determină, pe lângă creşterea numărului de cancere
de piele, distrugerea anumitor culturi şi a planctonului. O cantitate mare de UV perturbă
fotosinteza din ecosistemele acvatice şi terestre ceea ce are un impact negativ asupra
lanţului de alimentaţie.
Efectul de seră produce mutaţii în repartiţia şi structura vegetaţiei precum şi în
producţia vegetală agricolă.
Poluarea chimică, prin deversări de deşeuri ce ajung în apa freatică, determină
distrugerea florei şi faunei din râuri.

15
 Prin spălarea atmosferei de către precipitaţii şi prin sedimentarea gazelor şi
particulelor toxice poate avea loc modificarea compoziţiei apei şi solului precum şi
creşterea capacităţii toxice a unor regiuni.
Intoxicaţia plantelor cu poluanţi determină tulburări de dezvoltare, o producţie
redusă a plantelor respective sau a fructelor pe care acestea le produc cu implicaţii
economice şi de alte ordine la care pot da naştere.

2.5. Efectele poluării asupra sănătății umane

Poluarea aerului are o multitudine de efecte negative asupra sănătății. Unele dintre
acestea sunt imediate și reprezintă o reacție de apărare a organismului. Este vorba despre
manifestări alergice, tuse iritativă, alterarea vocii, iritarea ochilor, nasului, gurii și gâtului
sau scăderea nivelului de energie, dureri de cap și amețeli. La acestea se adaugă
manifestările grave, care apar după expunerea mai îndelungată la un aer poluat.
Acestea sunt:
 boli respiratorii și pulmonare;

 crizele de astm;

 emfizemul pulmonar;

 boala pulmonară obstructivă cronică – considerată unul dintre efectele grave ale
aerului poluat;

 reducerea capacității respiratorii și afectarea ireversibilă a funcției pulmonare,

urmare a modificării țesutului pulmonar;

 cancerul pulmonar – cauzat de o serie de substanțe chimice cancerigene care

pătrund în organism prin inhalare, respectiv mezoteliom – un tip de cancer pulmonar,
de obicei asociat cu expunerea constantă la cantități mici de substanțe toxice volatile;

 diferite forme de pneumonie;

 leucemie – prin expunerea la vapori toxici;

 defecte congenitale;

 defecte ale sistemului imunitar;

 probleme cardiovasculare, boli de inimă și risc crescut de accident vascular

cerebral;

16
 tulburări neurocomportamentale – probleme neurologice și deficite de dezvoltare
din cauza toxinelor din aer;

 afecțiuni ale ficatului și alte tipuri de cancer cauzate de inhalarea și acumularea

unor substanțe chimice volatile cancerigene;

 nașteri premature, mortalitate infantilă ca urmare a afecțiunilor pulmonare grave la

vârste mici, moarte prematură.

Efectul poluării aerului asupra sănătății este cu atât mai intens și mai sever atunci când
expunerea la noxe este constantă. Persoanele expuse la concentrații mari de poluanți ai
aerului prezintă simptome ale bolii și stări de o gravitate mai mare. Manifestările pot fi
acute sau cronice.

Simptomele acute sunt temporare și variază de la un simplu disconfort, cum ar fi iritația

ochilor, nasului, pielii, gâtului, respirația șuierătoare, tusea și senzația de apăsare în piept
și dificultăți de respirație, până la stări mai grave, cum ar fi astmul, pneumonia, bronșita și
probleme pulmonare și cardiace. Expunerea pe termen scurt la poluarea aerului poate
provoca, de asemenea, dureri de cap, greață și amețeli.

Pe termen lung, toxicitatea mai multor poluanți din aer sunt cauza cancerelor pulmonare și
hepatice, dar și a leucemiilor (mai ales la copii). Cele mai afectate persoane sunt copiii și
în mod special cei sub 5 ani, persoanele în vârstă, cei care au boli cronice de tipul
diabetului, al bolilor de inimă, precum și cei care au suferit accidente vasculare. O altă
categorie de persoane cu risc crescut sunt cele care au boli hepatice și pulmonare cronice.
Pot apărea fenomene neurologice și infertilitate la ambele sexe. Poluarea atmosferică are
efecte nocive și asupra sistemului imunitar și determină creșteri ale nivelurilor serice ale
imunoglobulinelor, care generează un efect inflamatoriu generalizat.

17
 Cap. 3 - Combaterea poluarii aerului
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa
lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile
acestor tari nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din
zilele noastre ar trebui sa se gandeasca mai degraba la sustinerea programelor de
reducere a poluarii decat la o extindere cat mai mare a industrializarii. Strategiile de
conservare a mediului ar trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar
trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea considerabila a consumului energetic fara
a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand la dispozitie tehnologia actuala,
distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi stopata.

3.1. Controlarea poluarii atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc,
colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre in atmosfera. Din punct de
vedere ecologic, reducand emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin
masuri de conservare, precum arderea de mai putin combustibil este strategia preferata.
Influentand oamenii sa foloseasca transportul in comun in locul autovehiculelor personale
ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban.
Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese chimice sau in procese de
combustie (ca de exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii
atmosferice includ si indepartarea materialelor poluante direct din produsul brut, inainte ca
acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce
duc l-a obtinerea produsului finit, astfel incat produsii poluanti sa nu se formeze sau sa se
formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folositi
de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cat mai complete a
carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor,
dar si prin descompunerea gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor
catalitice. Poluantii industriali pot fi la randul lor captati in filtre, precipitatori electrostatici.

3.2. Actiuni guvernamentale pentru combaterea poluarii

Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele de concentratie ce se
cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea publica. Standardele privind
sursele de emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substantelor poluante
in atmosfera astfel incat standardele de calitate ale aerului sa fie atinse. Cu toate acestea
18
insa, natura problemei necesita implementarea tratatelor internationale ale mediului, si
pana in acest moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985 conventia Natiunilor Unite cu
privire la stratul de ozon. "Protocolul de la Montreal", ata cum a fost numita aceasta
conventie renegociata in 1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi
pana la sfarsitul secolului si asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea
acestor tranzitii. in plus, mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul
reducerii incidentei ploii acide.
In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in 1970, 1977 si
1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice. Agentia de Protectie a Mediului
are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se
stabileasca standarde privind calitatea aerului in cazul diferitelor substante. Actul a fost de
asemenea destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in arealele unde aerul este in
prezent mai curat decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul,
monoxidul de carbon, ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme
ale poluarii aerului.

3.3. Combaterea poluarii

Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurator, de la jumatatea secolului XX, multe
natiuni au instituit legi cuprinzatoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale
poluarii necontrolate si pentru a preveni viitoarele contaminari ale mediului. În Statele
Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau
semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul
pentru Apa Curata (Clean Water Act - 1977) si Actul pentru Apa Potabila Curata (Safe
Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluantilor în ape si
standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substantelor Toxice (Toxic
Substance Control Act - 1976) si Actul pentru Conservarea si Recuperarea Resurselor
(Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea si
controla deseurile periculoase. Dupa 1980 au fost create programe care alocau fonduri
pentru curatarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deseurilor. Aceste acte si
alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluarii dar
progresele au fost lente si au ramas multe probleme cu privire la zonele cu contaminari
severe din cauza lipsei fondurilor pentru curatare si din cauza problemelor în aplicarea
legilor.
Întelegerile internationale au jucat un rol important în reducerea poluarii globale.
Protocolul de la Montréal cu privire la Substantele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a
19
fixat date internationale pâna la care sa fie reduse emisiile de substante chimice, cum ar fi
CFC, despre care se stie ca distruge stratul de ozon. Conventia Basel pentru Controlul
Transporturilor Internationale ale Deseurilor Periculoase si Depozitarea Lor (1989)
serveste ca punct de reper pentru reglementarile internationale ce se ocupa de
transportarea deseurilor periculoase si depozitarea lor.
Din anul 1992 reprezentantii a mai mult de 160 de tari s-au întâlnit în mod regulat
pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substante poluante care
produc efectul de sera. În 1997 a fost creat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte tari
sa adereze la el pentru a reduce pâna în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din
1990. Pâna la sfarsitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese înca ratificat;
negociatorii încercau înca sa ajunga la un consens în legatura cu regulile, metodele si
penalitatile care ar trebui sa fie folosite pentru a aplica tratatul.
Regulamentul si legislatia au dus la un considerabil progres în diminuarea poluarii
aerului si apelor în tarile dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai putini oxizi de azot decât
cele din 1970; centralele electrice ard acum mai putini combustibili pe baza de sulf;
cosurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile si nu se mai foloseste benzina
cu plumb. Ţarile în curs de dezvoltare continua sa se lupte cu poluarea fiindca nu au
tehnologii pentru filtrare si curatare si trebuie sa îsi mareasca puterea economica, de cele
mai multe ori cu costul poluarii mediului. Problema este ca tarile în curs de dezvoltare
atrag investitorii straini prin forta de munca mai ieftina, materiale brute mai ieftine si mai
putine restrictii pentru substante poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul
granitei dintre S.U.A. si Mexic, pe partea mexicana, creeaza industrie si locuri de munca
pentru Mexic dar majoritatea lor apartin unor corporatii non-mexicane care au fost atrase
de forta de munca ieftina si de lipsa legilor cu privire la poluanti. Ca rezultat, aceasta
regiune de granita, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America
de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice si saracia, tarile în curs de dezvoltare
necesita ajutor si tehnologie de la tarile si corporatiile straine, participarea comunitatii în
initiativele de dezvoltare si crearea de reglementari mai aspre cu privire la poluare.
Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, national si international pentru a
combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizatii
raspândesc informatii si ajuta oameni si alte organizatii, care nu sunt implicate în procesul
luarii deciziilor. Reteaua Actiunii Pesticidelor raspândeste informatii tehnice cu privire la
efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O miscare bine organizata de
justitie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protectia echitabila a mediului
înconjurator. Greenpeace este o organizatie activista care concentreaza atentia

20
internationala asupra industriilor si guvernelor care contamineaza terenul, apele sau
atmosfera cu deseuri toxice.
Cum am putea contribui pentru combaterea poluarii
 Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational. Cateva din
lucrurile pe care le-ar putea face pentru a salva energie sunt:
 Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
 Evitarea cumpararii bunurilor care sunt impachetate excesiv. Este necesara energie
pentru a confectiona ambalajele, dar si de a le recicla.
 Evitarea pierderilor: redu ceea ce folosesti, refoloseste lucrurile in loc sa cumperi
altele noi, repara obiectele stricate in loc sa le arunci, si recicleaza cat mai mult
posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. Incearca sa nu
arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
 Izoleaza-ti casa: cauta crapaturile din usi, ferestre, si asigura-te ca podul este
suficient izolat pentru a pastra caldura casei.
 Foloseste aparatura electrica casnica care nu consuma multa energie: cand
cumperi noi aparate electrocasnice intreaba care modele consuma mai putina
energie. Foloseste becuri cu un consum scazut de energie si baterii reincarcabile.
 Economiseste apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa.
Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi.
 Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului si cauzele
ce le determina. Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta care te-ar putea
informa.

21
 Concluzii

Atmosfera este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorita
capacitatii sale limitate de a absorbi si a neutraliza substantele eliberate continuu
de activitatile umane. Cresterea productiei de energie, industria chimica,
metalurgica, de ciment, circulatia rutiera si aeriana, arderea gunoaielor, sunt tot
atatea cauze care fac ca in ultimul timp sa devina tot mai acuta poluarea atmosferei.
Aceasta poate sa apara fie datorita cresterii concentratiei in aer a unor constituenti
normali ai atmosferei (dioxid de carbon, oxizi de azot, ozon etc.), fie datorita
patrunderii in atmosfera a unor compusi straini acestui mediu (elemente radioactive,
substante organice de sinteza etc.).
Poluarea atmosferei afecteaza calitatea vietii la scara planetara si, in general, ea
reprezinta consecinta unor activitati umane fiind un fenomen actual al vietii urbane.
Majoritatea poluantilor atmosferici pornesc de la arderi generatoare de energie.
Motoarele cu explozie interna utilizate in transporturi, arderi de combustibili gazosi,
lichizi sau solizi (carbuni, lemne) in unitati industriale, pentru incalzirea locuintelor
etc., provoaca emisii de substante si particule care se degaja in atmosfera putand
atinge concentratii nocive.
Poluarea atmosferei are urmari neplacute, adesea grave, asupra omului si
mediului sau inconjurator, sub diferite forme: impiedica cresterea plantelor,
diminueaza valoare produselor, agricole, reduce vizibilitatea si adauga mirosuri
neplacute mediului ambiant si cel mai important, afecteaza sanatatea omului.
Prevenirea si combaterea poluarii atmosferei este o sarcina primordiala a tuturor
tarilor si guvernelor din lumea intreaga. In acest sens in februarie 2001 Parlamentul
Romaniei a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia Cadru a Natiunilor Unite
asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ce face referire la
respectarea angajamentelor de limitare cantitativa si reducere a emisiei de gaze cu
efect de sera fata de nivelul anului 1999.

22
 Bibliografie

1. Ardelean F., Iordache V., Ecologie şi Protecţia Mediului, Editura MATRIX ROM,
Bucureşti. 2007.
2. Lixandru B., 1996, Ecologie şi protecţia mediului, Editura Brumar, Timişoara.
3. Popa R. G., Poluarea aerului, Ed. Sitech, Craiova, 2004.

 http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Poluarea-aerului17211292.php
 https://poluarea.wordpress.com
 https://www.scribd.com/doc/145969202/Cap-3-Poluarea-Biologica
 http://www.referatele.com/referate/geografie/online18/Poluarea-biologica-si-
sanatatea-referatele-com.php
 http://www.referatul.ro/referate/poluarea-biologica-si-sanatatea.html
 https://mail.uaic.ro/~marius.mihasan/teaching/pdfs/atmosphere_course/curs_13_polu
area_biologică.pdf
 http://www.scientia.ro/univers/terra/2902-poluarea-aerului.html
 http://www.csid.ro/lifestyle/casa-gradina-animale-de-companie/poluarea-aerului-
tipuri-de-poluanti-cauze-si-efecte-14256148/
 http://blog.auditeco.ro/ce-este-poluarea-aerului-si-cum-ne-afecteaza/

23