POLUAREA FONICA

Vulpe Alexandra

An I, EIM
 Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale caror
intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau
inspaimantatoare fac parte din natura, in ultimele doua secole zonele urbane si industriale au
devenit extrem de zgomotoase.
 Capitolul I.1- Cauzele poluării fonice

Tot ce este în jur, de la animale, gadget-uri, autoturisme, până la fabrici și uzine vor provoca
zgomot. Dacă oamenii și animalele au reușit în timp să se acomodeze cu unele dintre acestea,
sunt foarte multe surse care încă deranjează auzul.

Poluarea sonoră are multiple cauze:

 sunetele din trafic precum: mașini, autobuze, ambulanțe, pietoni;

 activitățile de construcție;
 aeroporturile și traficul aerian;
 transportul feroviar;
 muzica la un nivel foarte mare;
 concerte;
 sunete industriale cauzate de mori, ventilatoare, compresoare sau generatoare;
 sunete casnice cauzate de mașini de spălat haine, mașini de spălat vase, uscătoare,
mașini de tuns gazonul, televizoare, aspiratoare;
 artificii;
 focuri de armă, explozii;
 animale;

Chiar dacă există o mulțime de surse de zgomot care provin din activitățile oamenilor și a
utilajelor sau electronicelor și electrocasnicelor, traficul rutier rămâne cel care are un impact
major.

Acesta se numără printre primele cauze de îmbolnăvire a oamenilor.

El nu poate fi evitat de către cei care locuiesc în orașe mari, însă poate fi diminuat.
Figură 1 Harta zgmotului-Bucuresti

Capitolul I.2- Efectele poluării fonice

Poluarea fonică are o mulțime de efecte negative și afectează milioane de oameni zilnic.

Cea mai comună și mai frecventă problemă pe care o provoacă este pierderea auzului.

De asemenea, poate duce la:

 hipertensiune arterială;
 dureri de cap;
 gastrită;
 infarct miocardic;
 stres;
 tulburări de somn;
 tulburări de memorie;
 tulburări de comportament;
 boli de inimă;
 depresie, oboseală și anxietate;
  diminuarea abilităților de citire;
 lipsă de concentrare;
 comportament agresiv și iritabilitate.

Atunci când auzi sunete puternice, organismul tău pornește o serie de reacții, care la rândul lor
pot să afecteze mai multe părți ale corpului.

Tensiunea arterială, ritmul cardiac și cel respirator vor crește automat.

De asemenea, instinctul creierului este acela de a fi vigilent, gata să răspundă la orice

amenințare, chiar dacă nu există niciun pericol în jur.

Nu doar adulții sunt afectați de poluarea sonoră, ci și copiii, aceștia fiind chiar mult mai
predispuși la apariția unor probleme de sănătate.

Cei mici care sunt deranjați de zgomote puternice întâmpină dificultăți în concentrare și
ascultare.

De asemenea, poluarea sonoră are efecte dezastruoase și asupra faunei.

O mulțime de studii realizate de-a lungul timpului arată că zgomotele puternice afectează
insectele, păsările și toate animalele în general.

Animalele se folosesc de sunete pentru a supraviețui, pentru a găsi hrană sau pentru a evita
prădătorii.

Odată ce sunt supuse la poluarea fonică își pierd o bună parte din această capacitate. Mai mult
decât atât, afectează procesul de reproducere.

Diferitele centrale, forajele petroliere, dispozitivele sonar, pescuitul excesiv, traficul sau
transporturile navale sunt nocive și pentru viețuitoarele marine.

La fel ca în cazul păsărilor, acestea comunică prin sunete pentru a găsi hrană, pentru a se
împerechea sau a evita prădătorii.

Zgomotele provocate de oameni duc la creșterea mortalității în ceea ce privește fauna marină.
Aceste acțiuni nu numai că fac mările și oceanele mai zgomotoase, ci reușesc să acopere și
sunetele emise de animale, ceea ce le afectează cu mult instinctele de supraviețuire.

Balenele și delfinii sunt afectați în special de poluarea fonică.

Sunetele sonarelor pot ajunge până la 235 de decibeli și au puterea să călătorească sute de
kilometri sub apă, interferând cu capacitatea balenelor de a folosi ecolocația.

Figură 2 Ecolocatia

Capitolul II.1- Tipuri de poluare fonică

În cadrul localităților, poluare fonică este clasificată astfel: mobilă (industria transporturilor)
și fixă (activități casnice care au loc în zone rezidențiale, activități de demolare sau
construcții).

Chiar dacă ele nu pot fi evitate, pentru că ajută la dezvoltarea unei comunități din toate
punctele de vedere, sunt diferite practici ce pot îmbunătății impactul general.

Există patru tipuri de zgomote care pot fi dăunătoare.

 zgomotul continuu – este un sunet produs fără întrerupere și poate proveni de la

fabrici, uzine, motoare, sisteme de ventilație sau de încălzire.
  zgomot intermitent – este acel sunet rapid care scade și crește. Se regăsește cel mai des
în transporturile aeriene și cele feroviare.
 zgomotul impulsiv – este printre cele mai dăunătoare și provine din industria de
construcții și demolări.
 zgomotul de joasă frecvență – cel mai des întâlnit tip de sunet care este asociat cu
mediul urban și chiar cel rezidențial. Poate fi provocat de centrale electrice, mașini și
se răspândește foarte ușor.

Poluarea fonică este un rezultat al celorlalte tipuri de poluare: aeriană, subacvatică sau a
solului.

Pentru că înainte de secolul XX industrializarea a atins cel mai mare potențial al ei, acum se
încearcă repararea tuturor distrugerilor anterioare necontrolate.

Capitolul III- Managementul poluării fonice:

Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot şi
protecţia urechii omului şi a locuinţei, spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea.

Se caută noi materiale de construcţie, cu proprietăţi antifonice, iar arhitectura spaţiilor de

locuit trebuie să ţină cont de amplasarea dormitoarelor astfel încât să nu fie expuse arterelor
de circulaţie cu flux continuu.

Direcţia principală în managementul poluării sonore, atât în politicile naţionale cât şi în cea
intenaţională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere şi promovarea unor
măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecţie a mediului.

Managementul poluării sonore ar trebui să:

 monitorizeze expunerea omului la zgomot;

 să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de imisii în special în zone
specifice, cum ar fi şcolile, spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de joacă, dar
şi stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât şi noaptea, controlul
sănătăţii în zonele de risc;
 să ţină cont de consecinţele zgomotului la planificarea teritorială a
transportului;
  să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătăţii;
 să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a zgomotului;
 să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătăţii
populaţiei.

Sunetul:

Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului.

Sunetul s-a integrat in viata noastra cotidiana incat rareori suntem constienti de toate functiile
sale.

El ne ofera momente de distractie cand ascultam o simfonie sau cantecul pasarilor.

Ne permite sa comunicam cu familia si prietenii nostii prin intermediul vorbirii.

Tot sunetul ne avertizeaza de apropierea unui automobil,ne atrage atentia atunci cand suna
telefonul,cand bate cineva la usa,cand suna sirena unui vapor.

Zgomotul,un sunet nedorit,consista intru-un amestec de multe frecvente diferite intr-un

anumit interval; este astfel comparabil cu lumina alba,care consta intr-un amestec de lumini
de culori diferite.

Zgomotele diferite sunt distinse prin diferente distribuitii ale energiei in mai multe intervale
de frecventa.

Caracteristicile sunetelor:

Fenomenul care sta la baza producerii sunetelor este VIBRATIA unei surse sonore.

Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai in substanțe (gaze,lichide si solide), dar
nu se propaga in vid.

Ele se propaga cu viteza de 331,/s in aer.

Caracteristicile lui sunt:

1: Înălțimea - exprimata in frecventa vibratiei;

2: Intensitatea - exprimata in energia vibratiei.

Orice sunet simplu,cum ar fi o nota muzicala, poate fi deschisa in totalitate, specificand trei
caracteristici perceptive:
1: Înălțimea;

2: Intensitatea;

3: Calitatea.

Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice:

1: Frecventă;

2: Amplitudine;

3: Constituția armonică.

Zgomotul este un sunet complex,o mixare de multe diferente frecvente,sau note care nu sunt
legate armonic.

Sunetul de propagă din aproape în aproape sub forma de unde sonore.

Propagarea sunetului se face cu viteza constantă, fiecare strat de aer vibrând cu frecventa
egală cu cea a sursei sonore.

Sunetul se mai caracterizează în funcție de trei factori:

1: Durată - se refera pur si simplu la intervalul de timp in care urechea este expusa la un sunet.

2: Frecventa sau Tonalitatea - este exprimata in cicluri pe secunda sau hertzi.Gama de

frecvente pentru un auz sanatos si normal este de 20 pana la 20000 de cicluri pe secunda.

3: Amplitudinea sau Intensitatea - se masoara in dB .

Nivelul aproximativ de decibeli al unor sunete :

OBISNUITE:

Respiratia - 10 dB

Soapta - 20 dB

Conversatia - 60 dB

Traficul la orele de varf - 80 dB

Mixerul de alimentare - 90 dB
Un tren in miscare - 100 dB

Ferastraul cu lant - 110 dB

Un avion in miscare - 120 dB

Zgomotul produs de o pusca - 140 dB

SURSE DE SUNETE SI ZGOMOTE:

Sursele de poluare sonora sunt foarte numeroase si diferite

Acestea sunt:

-circulatia sau transporturile;

-industria;

-constructiile si montajele;

-comertul;

-copiii in terenurile de joaca (tipetele lor inregistreaza 70-80 dB)

-terenurile sportive si stadioanele (zgomotele provenite de la acestea fiind de peste 100 dB)

-animalele pot tulbura linistea,mai ales noaptea.

Latratul unui caine inregistreaza intentitati sonore de 7080 dB.

Masurile de combatere a zgomotelor se impun ca o necesirare de prin ordin si ele sunt foarte
numeroase.Astfel prntru a diminuarea zgomotului produs de traficul rutier,perdelele forestiere
constituite din arbori si arbusti au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 dB.

ZONE AFECTATE DE POLUAREA FONICA

Cele mai poluate fonic orase din Romania sunt:

1: Comarnic;

2: Azuga;

3: Valenii de Munte.

Ele sunt poluate din cauza traficului rutier care tranziteaza centrul civil. In Ploiesti,cele mai
afectate zone sunt:
1: Bariera Bucurestiului;

2: Piatra Hale;

3: Intersectia de la Maternitate;

4: Cioceanu;

5: Centrul civil.

Pentru reducerea nivelului de zgomot ar trebui create niste rute ocolitoare in orasele afectate
pentru autovehiculelor de peste 3,5 tone.

In plus ar trebui amplasate niste perdele din arbori in jurul surselor de zgomot si cartierelor de
locuit.
Bibliografie:

https://www.academia.edu/11355459/POLUAREA_FONIC%C4%82

https://www.naturetalks.ro/stiri-despre-mediu/totul-despre-poluarea-fonica-cauze-efecte-
solutii-pentru-reducerea-ei

https://www.eea.europa.eu/ro/articles/poluarea-fonica-este-o-problema

https://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-FONICA13149.php

https://stratos.ro/poluarea-fonica-ce-este-si-care-sunt-cauzele/