Anatomie Curs I

Aparatul respirator este format din cai aeriene si plamani.

Originea acestora se gaseste la nivelul limitei dintre faringele primitiv si proenteron unde
apare diverticulul laringeo-traheal.
Originile structurilor aparatului respirator sunt:
 Mucoase si glande ale mucoaselor – endoderm
 Restul ( cartilaje, submucoase, musculatura) – mesoderm lateral (splahno-pleura)

In ziua 26 la nivelul proenteronului, pe perete anterior, la limita dintre faringe primitiv si

esofag primitiv apare un sant – santul laringeo-traheal care se adanceste si incepe sa se
detaseze de esofag prin aparitia plicilor traheo-esofagiene; acestea se unesc si formeaza
septul/membrana traheo-esofagiana. In acest mod diverticulul laringeo-traheal se detașaza
complet de esofagul primitiv. In evolutia sa, acesta antreneaza splahno-pleura care il acopera.
Diverticulul laringeo-traheal ramane in comunicare cu faringele primitiv printr-un orificiu
numit glota primitiva care are forma literei T si este delimitata superior de epiglota (fosta
furcula) si infero-lateral de proeminentele aritenoide (cartilajele aritenoide).
Diverticulul laringeo-traheal, inferior, se divide in doi muguri pulmonari. Acestia evolueaza
diferit:
- cel drept creste mai mult si se orienteaza mai aproape de verticala
- cel stang creste mai putin, e mai mic si se apropie mai mult de orizontala
Importanta practica; directia si grosimea bronhiilor principale, respectiv bronhia principala
dreapta, mai groasa si mai aproape de verticala, face ca un corp strain inhalat, sa ajunga si sa
blocheze mai ales aceasta bronhie, sau sonda anestezica, in anestezia generala sa ia directia
bronhiei principale drepte.
Dezvoltarea plamanilor
Are loc in patru etape (Boyden), ultima etapa fiind dupa nastere:
1. Etapa pseudo-glandulara – este precedata de ramificatii ale mugurilor pulmonari dupa cum
urmeaza: mugurii devin (prima lor parte) bronhii principale (dreapta si stanga) care se
ramifica monopodic,( bronhia isi pastreaza directia si da ramuri), formand bronhii
secundare/lobare (trei in dreapta si 2 in stanga). Acestea se ramifica dihotomic/dicotomic
(ramificatiii egale) in bronhii tertiare/segmentare (10 in dreapta si 9 in stanga).
Etapa are loc intre saptamanile 5-16. Bronhiile se ramifica pana la generatia 14. Ultima
generatie se numeste bronhiole terminale. In aceasta etapa, plamanul are forma de glanda.
Epiteliul mucoasei bronhiolelor este cubic inalt (columnar), si devine ciliat. Lumenul
bronhiolelor este ingust. La nivelul epiteliului apar glande traheale/bronsice care secreta un
mucus neutru ce contine interferon (antiviral), lizozim (antibacterian);
la nivelul mucoasei apar si celulele caliciforme (secreta mucus acid).

2. Etapa canaliculara are loc in saptamanile 16-25. Bronhiolele se ramifica pana la generatia
17-18; ultimele bronhiole se numesc bronhiole respiratorii, care distal se deschid in saci
alveolari rudimentari/ primitivi. Acestia sunt formati din alveole rudimentare/ primitive.
Epiteliul devine pavimentos astfel incat lumenul bronhiolelor respiratorii se largeste, creste
vascularizatia la nivelul sacilor alveolari si incepe secretia de surfactant.
In luna 6 in conditiile in care centrii cardio-respiratori sunt maturati si exista secretie de
surfactant, fatul avortat poate fi viabil.

3. Etapa sacilor terminali are loc intre saptamana 25 pana la nastere. Bronhiolele respiratorii
se ramifica inca 2-3 generatii, iar sacii alveolari cresc si se definitiveaza configuratia
alveolelor. Epiteliul alveolar este format din 2 tipuri de celule:
- pneumocit I formeaza mare parte din epiteliul pavimentos de transport al gazelor.
- pneumocit II care secreta surfactant (dipalmitoil lecitina – substanta tensioactiva care
impiedica colabarea alveolelor). Secretia surfactantului creste in ultimele doua luni de sarcina
si este aproape maxima spre momentul nasterii.
La sfarsitul acestei etape, plamanii contin 70 de milioane de alveole si au o suprafata
alveolara de hematoza de 10 m².

4. Etapa alveolara dureaza pana la 7-8 ani. Bronhiolele se ramifica pana la generatia 24.
Numarul alveolelor ajunge la 300-400 de milioane, iar suprafata de schimb hematoaerian
ajunge la 100 m².
Epiteliul alveolar este format din patru tipuri de celule:
- pneumocite I si II
- pneumocit III (celule cu margine in perie) au rol de chemoreceptori.
- pneumocit IV (celule macrofage), rol in fagocitarea substantelor straine; acumularea in
excces a substantelor straine la nivelul acestora poate determina silicoza, sideroza, antracoza
(boli profesionale).

Malformatii

1. ale cailor respiratorii

- agenezia (lipsa unei bronhii, lobare, segmentare)

- aplazia (dezvoltarea insuficienta a unei bronhii lobare,segmentare)
- atrezie (bronchia nu are lumen)
- chisturi traheale ( dilatatii in care se acumuleaza lichid)
- fistule treaheo- si bronho-esfagiene (solutie de continuitate intre doua lumene, in
cazul nostru intre trahee/bronhii principale si esofag); lichidele, laptele incurgitate de
nou nascut ajung in arbore traheo-bronsic.

2. ale plamanilor

- agenezia (lipsa unui plaman, uni sau bilaterala)

- aplazie ( plaman, lob sau segment, mai mici)
- maladia chistica pulmonara (dilatatie chistica distal de bronhiolele terminale) –
aspect radiologic - forma de fagure de miere
- mucoviscidoza (secretia unui mucus gros, filant, aderent ca o pelicula care
ingreuneaza schimburile de gaze)
- boala membranelor hialine – alterarea cantitatii si calitatii de surfactant; duce la
deces imadiat dupa nastere
- emfizemul pulmonar congenital – dilatarea si reducerea numarului de bronchiole si
alveole