29.

Dezvoltarea laringelui
Incepe in ziua 26, cand pe fata anterioara a intestinului primitiv, la limita
dintre regiunea branhiala si proenteron apare un sant, santul laringo-traheal.
Aceste se adanceste spre anterior, intre diviziunea anterioara si cea
posterioara aparand 2 plici traheo-esofagiene. Acestea cresc mult in
suprafata, se unesc, formand septul traheo-esofagian. In acest mod,
diviziunea anterioara devine diverticul laringo-traheal care se detaseaza de
esofagul primitiv.
Diverticulul laringo-traheal ramana in comunicare cu faringele primitiv la
limita dintre acesta si esofagul primitiv printr-un orificiu numit glota
primitiva. Odata cu dezvoltarea regiunii branhiale va lua forma unei fante in
forma de T, delimitata superior de furcula( epiglota in devenire) si
inferolateral de proeminente aritenoide. Acest orificiu se va numi abitus
laringis(orificiu laringeal).

Originile structurilor laringelui

Endoderm- mucoasa si glandele ei
Mezoderm- cartilajele( formate din materiale ale arcurilor 4 si 6), fascii,
ligamente, muschi
30. Apariia i evoluia mugurilor pulmonari
Diverticulul laringo-traheal prolifereaza caudal sub forma a doi muguri
pulmonari drept si stang.
Dezvoltarea acestor muguri este inegala ca volum si directie, respectiv
mugurele pulmonar drept creste mai mult si se dezvolta pe un ax vertical, in
timp ce mugurele pulmonar stang se dezvolta mai putin si pe un ax
aproximativ orizontal din cauza tubului cardiac.
In saptamana a 7-a epiteliul diverticului laringo-traheal prolifereaza=>
epiteliu pluristratificat, care obtureaza uneori complet aceste cai. In mod
normal, pana la sfarsitul saptamana 10 aceste epitelii devin
unistratificate(pana la pavimentos) avand loc retunelizarea diverticulului si a
mugurilor.
Mugurele pulmonar este la originea bronhiei principale.

Bronhia principala se ramifica monopodic( pe o singura directie) in bronhii

secundare/lobare( 3 drept, 2 stag) , care la randul lor se ramifica
dihotomic(in ramuri egale) in bronhii tertiare/segmentare( 10 la drept, 9 la
stang).
31. Etapa pseudoglandular n dezvoltarea aparatului respirator
Saptamanile 5-16
-bronhiile se ramifica pana la generatia 14
-plamanul are aspect de glanda tubuloacinara( canale+acini)
-generatia 14 pierde cartilagiile ( au tesut muscular neted) si devin bronhiole
TERMINALE
-bronhiile si bronhiolele au in aceasta etapa lumen ingust( epiteliu cubic/
cilindric inalt)
-apar glande traheale si bronsice care incep secretia unui mucus neutru ce
contine substante antivirale , gen interferon, lizozim
- apar celule caliciforme care secreta un mucus acid
-spre sfarsitul perioadei epiteliul devine ciliat
-aceasta etapa nu permite respiratia!!!
32. Etapa canalicular n dezvoltarea aparatului respirator
Saptamanile 16-25
-bronhiolele terminale se mai ramifica de 3-4 ori=> generatia 18
-ultima generatie de bronhiole poarta numele de bronhiole RESPIRATORII
-epiteliile bronhiilor si bronhiolelor se aplatizeaza=> lumenul devine mai larg
- la capatul bronhiolelor respiratorii apare sacul alveolar primitiv,format din
alveole cu epiteliu pavimentos turtit. In jurul acestori saci creste
vascularizatia.
-cilii incep sa bata sincron inspre caile superioare
-spre sfarsitul etapei apare secretia de surfactant

-in conditiile maturarii centrilor respiratori si cardiaci, respiratia devine

posibila
33. Etapa sacilor terminali n dezvoltarea aparatului respirator.
Saptamanile 25-36
-bronhiolele respiratorii se mai ramifica in 2-3 generatii de bronhiole si canale
alveolare
-distal de aceste canale, sacii alveolari devin mai mari, epiteliul alveolar fiind
format din doua tipuri de celule:
1. Pneumocit I-formeaza epiteliul alveolar pavimentos turtit
2. Pneumocit II-secreta surfactant
Surfactantul contine proteine si fosfolipide( dipalmitoillecitina) si este o
substanta tensioactiva cu doua roluri:
1. Impiedica colabarea/inchiderea alveolelor
2. Mareste difuziunea gazelor prin bariera hematoalveolara
Secretia de surfactant creste in ultimele 2 luni, maximul fiind atins in
ultimele 2 saptamani de viata intrauterina. Prezenta lui este esentiala pentru
distensia alveolelor.
34. Etapa alveolar n dezvoltarea aparatului respirator
-dureaza de la nastere pana la 7-8 ani
-bronhiolele respiratorii si canale alveolare se mai ramifica pana la generatia
24
-creste mult suprafata de schimb
-membrana de schimb( bariera hematoalveolara) se subtiaza
Originea structurilor:
Endoderm: epiteliul alveolar pavimentos si membrana bazala
Mezoderm: substanta fundamentala, endoteliul capilar, endoteliul alveolar cu
membrana bazala
- In aceasta etapa apar:
1. Pneumocite III-chemoreceptori

2. Pneumocite IV- macrofage, care dupa moarte pot avea doua destinatii:
Benefica- cad in saci si se elimina prin sputa
Periculoasa- in sept intraalveolar=> ingrosarea acestuia si a barierei
hematoalveolare in boli profesionale: silicoza,sideroza

35. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului respirator.

1. Stenoze sau artrezii ale bronhiilor la diverse nivele

2. Chiste traheale=dilatatii ale peretelui in care se acumuleaza secretii=>
infectii
3.Fistule ->traheo-esofagiene
-> bronho-esofagiene
4.Aplazie unilaterala-nu se dezvolta unul din plamani
5.Hipoplazie
6. Dilatatii distale ale bronhiilor, bronhiole cu aspect de fagure de miere
7.Mucoviscidoza(fibroza chistica)=secretia unui mucus gros, neaderent
8.Boala membranelor hialine-surfactant de calitate slaba
36. Apariia tubului cardiac i evoluia sa.
Dezvoltarea cordului incepe in zilele 18-19 cand la nivelul mezodermului
nesegmentat cefalic au loc diferentieri celulare cu doua destinatii:
mezodermul cardiogen si mezenchimul septului transvers.
Initial la nivelul mezodermului cardiogen apar spatii de clivaj care
conflueaza=>cavitatea cardiaca primitiva. Din mezodermul cardiogen
paramedian si in relatie cu splahnopleura se formeaza 2 cordoane
pline=cordoane cardiace primitive. Imediat acestea capata lumen => tubi
cardiaci primitivi(endocardiaci/endoteliali)
In tot acest timp discul si corpul embrionar sufera procese de curbare:

1. Curbare cranio-caudala sau longitudinala astfel incat mezodermul

cardiogen ajunge in pozitie ventrala anterior de proenteron
2. Curbare transversala- in urma careia tubii cardiaci primitivi se apropie,
se unesc in sens cranio-caudal formand tubul cardiac unic primitiv.
Tubul cardiac unic primitiv este la originea doar a endocardului. Din
splahnopleura se diferentiaza in jurul tubului cardiac primitiv placa
epimiocardica din care se dezvolta epicardul si miocardul.
Intre placa miocardica si tubul cardiac primitiv se diferentiaza gelatina
cardiaca din care deriva scheletul fibros al corpului.
37. Regiunile tubului cardiac primitiv i evoluia lor.
Tubul cardiac primitiv sufera un proces de rotatie cu 180 incat cele doua
extremitati se inverseaza. In urma procesului, tubul cardiac primitiv apare
format din patru parti de sus in jos:

Bulbul cardiac primitiv care se continua cu doua aorte ventrale

Ventricul primitiv
Atriul primitiv
Sinusul venos al cordului. Acesta prezinta doua coarne: drept si stang
in care vin si se varsa trei vene: vena vitelina, vena ombilicala si vena
cardinala comuna.

Initial tubul cardiac primitic se gaseste doar cu bulbul si ventriculul in

cavitatea pericardica primitiva, restul se gaseste in grosimea septului
transvers. Pe suprafata tubului cardiac se remarca prezenta unor santuri:
-bulbo-ventricular(stramtoarea lui Harrel)
-canal atrio-ventricular
Tubul cardiac primitiv prezinta o crestere inegala la nivelul segmentelor lui.
Partea bulbo-ventriculara creste mai mult, tubul cardiac curbandu-se in acest
mod si luand forma literei U, cu convexitatea spre dreapta. In acest stadiu,
tubul cardiac intra in totalitate in cavitatea pericardica.
Tubul cardiac se curbeaza mai mult, atriul primitiv se apropie si tinde sa
ajunga in spatele ventriculului primitiv. Tubul ia forma literei S=cord
sigmoiden.
In continuarea tubului cardiac isi continua modificarea de configuratie astfel
incat atriul primitiv o sa ajunga in spatele bulbului primitiv si deasupra
ventriculului primitiv.

Sinusul venos ramane in continuarea atriului primitiv posterior de acesta.

Concomitent incepe septarea cavitatilor cordului. Tubul cardiac primitiv se
formeaza in zilele 21-22, la inceput prezinta contractii ineficiente de tip fluxreflux. Intre zilele 27-31 apar contractiile unidirectionale eficiente dinspre
sinusul venos spre bulbul primitiv al cordului.

38. Septarea atriului primitiv i a canalului atrioventricular.

Initial atriul primitiv comunica cu ventriculul primitiv prin canalul atrioventricular. In dreptul acestuia anterior si posterior apar proeminente
endocardice=pernute endocardice. Ele cresc si se unesc formand septul
intermediar.
Septul intermediar imparte canalul atrio-ventricular in doua ostii atrioventriculare, drept si stang, septarea atriului primitiv incepe din ziua 27 si
e definitivata in ziua 31. Pe tavanul atriului primitiv apare o proeminenta
endocardica care prolifereaza inferior=SEPT PRIMUM. Intre el si SEPTUL
INTERMEDIAR se delimiteaza un orificu= FORAMEN PRIMUM.
SEPTUL PRIMUM se uneste cu SEPTUL INTERMEDIAR. Imediar in partea
superioara a septului primum se resoarbe=> FORAMEN SECUNDUM.
Din tavanul jumatatii drepte a atriului primit coboara o noua proeminenta
endordica= SEPTUL SECUNDUM. Acesta are forma semilunara cu
marginea inferioara concava, margine care transforma foramen
secundum in foramen ovale.
Evolutia sinusului venos

Sinusul venos ramane in relatie cu atriul primitiv, iar in urma septarii

atriului primitiv va ramane in relatie doar cu atriul drept in care se
deschide printr-un orificiu sinoatrial. Cele doua coarne ale sinusului venos
evolueaza diferit:
1. Cornul stang involueaza din el si afluentii lui ramanand: -sinusul venos
al cordului

-vena
oblica a atriului stang( Marshall)
Ostiul sinoatrial este marginit de doua valve, dreapta si stanga.
Acestea se unesc superior formand septul fals sau spurium, el lasa la
suprafata cordului doua resturi: linia si creasta terminala, care este
limita dintre cele doua parti ale atriului drept. Partea neteda sinusala
are originea in sinusul venos si partea musculara=muschi pectinati cu
originea in atriul primitiv.???
Prin inclavarea treptata a peretelui venei cardinale comune in atriul
drept se formeaza partea neteda a peretelui atrial drept, iar venele
cardinale superioara si inferioara vor ajunge sa se deschida separat in
atriul drept( viitoare ostii ale venelor cave superioare si inferioare).
Valva stanga a ostiului sinoatrial participa la edificarea septului
interatrial.
Valva dreapta se fragmenteaza transformandu-se in valva venei cave
inferioare( valva lui Eustachio) si valva sinusului venos coronar.
In urma septarii atriului apare atriul stang odata cu dezvoltarea
circulatiei pulmonare in legatura cu venele pulmonare . Initial exista o
singura vena pulmonara ce se deschide in atriul stang si primeste doi
afluenti care la randul lor primesc cate doua vene pulmonare drepte
respectiv stangi. Treptat, peretele venos al acestor vene va fi inclus in
peretele atriului stang formand partea neteda a acestuia, in ultima
instanta in atriul stang deschizandu-se cate 2 vene pulmonare drepte
si stangi.
39. Septarea ventriculului primitiv si bulbului cardiac.
Septarea ventriculului se face concomitent cu a atriului. De pe
podeaua ventriculului primitiv apare o creasta musculara acoperita de
endocard care creste cu tendinta de unire cu septul intemediar. O
perioada cei doi raman in comunicare printr-un ostiu interventricular( a
doua cale de sunt dreapta-stanga, dinspre inima dreapta spre stanga).
Ostiul interventricular in mod normal dispare prin aparitia partii
membranoase a septului intermediar, parte derivata din sept
intermediar si sept spiralat.
Bulbul primitiv continua cranial ventriculul primitiv. Odata cu septarea
acestuia are loc si divizarea bulbului primitiv astfel incat se vor forma
cele mai mari doua artere de la baza cordului( aorta ascendenta si
trunchiului pulmonar). Septarea acestui bulb are loc prin aparitiile unor

proeminente endocardice in interiorul acestui bulb care prolifereaza/ se

unesc si formeaza septul spiral. Bulbul e impartit in doua diviziuni:
-anterioara- viitor bulb aortic. Septul spiral reteaza trunchiul in doua.
Concomitent la baza cordului apare aparatul valvular arterial. Acesta
este reprezentat initial de patru valvule, anterior , posterior, dreapta si
stanga. Prin aparitia septului spiral, odata cu divizarea bulbului si
aparitia celor doua artere mari este fragmentata si acest aparat
valvular astfel incat trunchiul pulmonar va avea o valva formata din 3
valvule semilunare, respectiv anterior, dreapta si stanga.
Aorta avea o valva aortica, formata din 3 valvule semilunare,
posterioara, dreapta si stanga.
40. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului cardiovascular
1. acardia
2.dextrocardia- inima e in dreapta, total sau partial
3.ectopia cardiaca cervicala, cu inima in regiunea cervicala, varful
spre mandibula si baza in jos
-cervico-toracala-in dreptul aperturii toracice
superioare
-sternala-defect de formare a sternului
-abdominala- defect de formare a diafragmei,
ajunge varful in epigastru
4. defecte de sept interatrial-poate avea urmatoarele aspecte:
a. orificiu interatrial mic( sub 1 cm)
b.???
c.absenta septului=> cord tricameral( 1 atriu, 2 ventricule)
5.persistenta ostiului inteventricular-daca suntul e mare apare cianoza,
oboseala, dispnee
6.absenta totala a septului interventricular=> corp trilocular, necesita
interventie chirurgicala
7. malformatii ale aparatelor valvulare arteriale( trunchi pulmonar,
aorta), aparitia stenozei
8. Insuficienta arteriala inseamna un orificiu arterial mai mare decat in
mod normal
9.Trilogie/Tetralogie Fallot-malformatie cardiaca complexa caracterizata
prin stenoza pulmonara, hipertrofie de ventricul drept, orificiul
interventricular e persistent, aorta calare pe sept, dubla origine a
aortei in cei doi ventriculi
41. Formarea arcurilor arteriale aortice.
Arcurile arteriale/aortice se gasesc in grosimea arcurilor branhiale,
numarul lor fiind de 6. Evolutia acestor arcuri arteriale este in sensul

reducerii numarului lor pe scara animala dupa cum urmeaza: la pesti

evolueaza 4 arcuri arteriale, la amfibieni 2 arcuri, la pasari arcul 4
drept si la mamifere arcul 4 stang dispare.
Arcurile arteriale apar in saptamanile 4-6, ele existand toate la un
moment dat doar in saptamana 5. La sfarsitul saptamanii 6 arcul 1
dispare, iar arcul 6 e abia schitat.
Arcurile arteriale au originea in aortele ventrale,traverseaza arcurile
branhiale si se deschid posterior in aortele dorsale. Aortele dorsale dau
ramuri intersegmentare. Aortele dorsale inferior de intersegmentarele
7 se unesc formand o singura aorta dorsala comuna.
La om, arcurile arteriale I,II,V dispar, raman astfel doar arcurile III,IV,VI.
Arcurile dorsale III-IV dispar. Aorta dorsala dreapta, inferior de
intersegmentara VII dreapta se resoarbe.
42. Evoluia arcului arterial III.
Aortele ventrale dintre arcurile III si IV devin artere carotide comune.
Arcurile arteriale III devin artere carotide interne; proximal, prin
inmugurire acestea dau artere carotide externe( dreapta si stanga).
43. Evoluia arcului arterial IV
Din acest moment evolutia este diferita in stanga si dreapta.
In stanga, aorta ventrala dintre arcurile IV si VI+arc arterial IV+aorta
dorsala stg= crosa aortica
Intersegmentara VII devine artera subclavie stanga.
In dreapta, aorta ventrala dreapta dintre arcurile IV si VI devine trunchi
brahiocefalic.
Arc arterial IV drept+aorta dorsala dreapta+ intersegmentara VII
dreapta= artera subclavie

44. Evoluia arcului arterial VI.

Bulbul primitiv al cordului este septat prin aparitia septului spiral in
doua diviziuni; cea anterioara devine trunchi pulmonar, cea posterioara
devine aorta ascendenta.
Arcurile arteriale VI raman in comunicare cu diviziunea anterioara
( trunchi pulmonara)

Fiecare arc arterial VI are cate doua parti, proximala si distala, cu

evolutie diferita in dreapta si in stanga.
In stanga: parte proximala=>artera pulmonara stanga
Parte distala=>canal arterial=>ligament arterial
postpartum
Ligamentul arterial face ca nervul laringeu recurent stang sa se
desprinda de nervul vag pe sub crosa aortica.
In dreapta: parte proximala=>artera pulmonara dreapta
Parte distala dispare
In acest mod nervul laringeu recurent drept scapa de sub arcul arterial
VI ajungand sub arcul arterial IV drept( viitoarea artera subclavie
dreapta).
45. Anomalii n evoluia arcurilor arteriale.
1. Dextropozitia arcului aortic( ca la pasari)
2. Doua arcuri aortice( arc aortic dublu), drept si stang
3. Transpozitia marilor vase- aorta in dreapta, trunchiul pulmonar in
stanga
4. Persistenta canalului arterial dintre trunchi si aorta
5. Coarctatia de aorta- pretotala, retrototala

46. esutul nodal-dezvoltare si caractere generale

Format din celule de tip embrionar, miocite mai mici, mai bogate in
sarcoplasma si cu stratii mai putin evidente.
Acest tesut are doua functii:
-genereaza impulsuri contractile
-conduce impulsurile spre miocardul contractil
Organizat in doua moduri:

-condensata, sub forma de noduli

-deseminata, sub forma de fascicule si retele

47. Nodulul sino-atrial

Se gaseste in vecinatatea ostiului venei cave superioare si se prelungeste la

nivelul crestei terminale.
Are o lungime de 15mm , latime de 3mm si o grosime de 2 mm.
Are doua parti: -superior-subepicardica
-inferior-subendocardica

Este la originea frecventei batailor inimii (60-80 imp/minut in repaos).

Stimulii se trnasmit la miocardul atrial cu o viteza de 1 m/s. Depolarizarea
miocardului atrial se face din aproape in aproape, ca o pata de unei in apa.
Unda de depolarizare ajunge astfel in nodul atrioventricular.
Nodulul sinoatrial emite numarul fiziologic de impulsuri datorita unor factori:
1. Datorita pozitiei in organ, in partea superioara
2. Datorita vascularozatiei lui, in sensul ca arteriola lui traverseaza
central nodulul(arteriola are puls)
3. Datorita inervatiei lui, respectiv raport de vecinatate stransa cu
celulele ganglionare parasimpatice vagale, precum si datorita
sensubilitatii mari a nodulului la mediatorii chimici din sange.

Acesti factori nervosi si umorali moduleaza activitatea nodulului, nu o

determina.
Functia acestui nodul poate fi preluata de focare ectopice de excitatie,
care pot aparea fie in restul tesutului excitoconductor, fie chiar in
miocardul contractil. In acest caz apar tulburari de frecventa si ritm
cardiac, de la tahicardie la flatter si fibrilatie.

48. Nodulul si fasciculul atrio-ventricular

Nodulul sinoatrial este asezat pe fata dreapta a septului interatrial intr-o
arie triunghiulara numita trigonul lui Koch.
Are dimensiuni reduse pana la 1 cm.
La nivelul partii lui superioare are loc o incetinire a vitezei de transmitere
a impulsului pana la 0,2 m/s. Aceasta incetinire este necesara succesiunii
si departajarii sistolelor atriale si ventriculare.
Partea lui inferioara se continua cu fasciculul atrioventricular.
Au fost evidentiate niste fascicule aberante, patologice, care
scurtcircuiteaza. Aceste cai preferentiale, aberante, de transmitere a
impulsului ofera stimulului calea cea mai scurt pentru activarea
miocardului ventricular si stau la baza unui sindrom clinic, de preexcitatie
Wolff-Parkinson-White. Astfel de persoane cu tulburari de ritm cardiac care
se declanseaza la un moment dat.
Fasciculul atrioventricular continua nodulul atrioventricular pe fata
dreapta a septului interatrial. Traverseaza trigonul fibros drept si ajunge
pe fata dreapta a septului interventricular. Se ramifica apoi in doua
ramuri, dreapta si stanga. Calcifierea trigonului poate determina tulburari
de ritm cardiac.
Ramul stang se imparte in doua hemiramuri:
-stanga anterior
-stang posterior
Aceste hemiramuri ajung la baza muschilor papilari anterior si posteriori
stangi.
Ramul drept se ramifica in ramuri mai mici care ajung la baza muschilor
papilari drepti. Acest lucru determina ca muschii papilari sa se contracte
inaintea miocardului ventricular.
Rolul muschilor papilari
In acest mod contractia muschilor papilari asigura umplerea totala cu
sange a ventriculelor, in rest contractia fiind necesara mentinerii in pozitie
de inchis a cuspidelor;este impiedicat prolapsul valvelor.

Reteaua Purkinje disemineaza/se imprastie sub endocard, astfel incat

miocardul contractil incepe sa se contracte dinspre endocard spre epicard.
Afectarea fasciculului atrioventricular poate duce pana la disocierea
atrioventriculara, caz in care atriile se contracta cu o frecventa de 60-80,
iar ventriculii cu o frecventa variabila 30-40-ritm ilioventricular.
Ritmul nodal apare cand nodulul sinoatrial este defect, iar nodulul
atrioventricular incepe sa emita cu o frecventa de 40-50 imp/min.

49. Vascularizaia funcional a plmnilor.

Artere pulmonare, dreapta si stanga, provin din truchiul pulmonar si

transporta, de la ventricului drept al inimii la plamani, sange neoxigenat.
Artera pulmonara dreapta
Traiect: orizontal prin mediastin
Raporturi: anterior si inferior de bifurcatia traheei si anterior de bronhia
principala dreapta
Posterior de aorta ascendenta, vena cava superioara si vena pulmonara
dreapta superioara
Patrunde in pediculul pulmonar si da nastere unei ramuri voluminoase
pentru lobul superior. Da o a doua ramura recurenta pentru lobul superior,
apoi se divide in ramuri pentru lobii mijlociu si inferior.
Artera pulmonara stanga

Raporturi: anteior de aorta descendenta, posterior de vena pulmonara

stanga superioara
Se ramifica in interiorul plamanului stang

Venele pulmonare

Pe fiecare parte se gasesc cate doua vene pulmonare, VPS si VPI, care duc
sangele oxigenat de la plamani la atriul stang. Venele pulmonare se
formeaza la nivelul hilului pulmonar si se deschid in atriul stang.

Artere si vene bronsice

Constituie sistemul vascular nutritiv al tesutului pulmonar(peretii bronsici,
glandele bronsice, peretii vaselor mari si pleura viscerala). Vasele bronsice
se anastomozeaza in interiorul plamanului cu vasele pulmonare.
Arterele bronsice provin din aorta toracica sau din una din ramurile sale:
1. O singura artera bronsica dreapta cu originea in cea de a treia artera
intercostala posterioara
2. Doua artere bronsice stangi au originea pe fata anterioara a arterei
toracice
Arterele bronsice au un traiect posterior de bronhia principala si se ramifica
in plamani distribuindu-se tesutului pulmonar.
Venele bronsice
Dreneaza sangele venos fie in venele pulmonare, fie in vena azygos in
dreapta, respectiv in vena intercostala superioara sau hemiazygos in stanga.

50. Structura arborelui bronic.

Traheea este un tub flexibil care se intinde intre C VI si TIV/TV, unde se

bifurca in bronhiile principale. Traheea este mentinuta deschisa de catre
inelele cartilaginoase incomplete posterior, in forma literei C, incorporate in
structura peretelui traheal. Ultimul inel traheal prezinta o structura de
pieptene=carina traheala. Peretele posterior al traheei este alcatuit din fibre
musculare netede.
Fiecare bronhie principala intra in alcatuirea pediculului si patrunde in
plaman prin hilul pulmonar. Bronhia principala dreapta este mai larga decat
cea stanga si are un traiect mai vertical.

In plamani, bronhia principala se imparte in bronhii lobare/secundare, ce se

distribuie, fiecare, unui lob pulmonar. In dreapta, bronhia lobara pentru lobul
superior are originea la nivelul pediculului pulmonar.
Bronhiile lobare se ramifica, formand bronhiile segmentare/tertiare, care
deservesc segmentele bronhopulmonare. Bronhiile segmentare dau nastere
la mai multe generatii de bronhii si in final bronhiolelor, care se ramifica si
deservesc drept suprafete respiratorii. Bronhiile sunt mentinute deschise de
catre placi cartilaginoase discontinue si alungite, din structura peretelui lor,
care lipsesc la bronhiole.

51. A. coronara stng.

De la origine are un traiect de 1-2cm spre stanga, posterior de trunchiul
pulmonar, intra in santul coronar stang si se bifurca in doua ramuri:
1. Artera interventriculara anterioara
-patrunde in santul omonim, la dreapta venei omonime
-ajunge la nivelul incizurii varfului cordului, peste care trece ca artera
apexiana posteriaora
-din ea se desprind: ->ramuri ventriculare pentru peretii sternocostali ai
ventriculului stang, mai putin drept. Lungimea acestor ramuri descreste de
sus in jos, dar calibrul ramane acelasi.
-> ramuri septale- in numar de 10-15 pentru doua
treimi antero-superioare din sept
-> ramura diagonala cea mai mare
2. Artera circumflexa
-traverseaza santul coronar pe fata diafragmatica
- da ramuri:
1. atriale destinatie peretii atriului stang, una din aceste ramuri este mai
mare= artera atriala a marginii stangi care in 40% din cazuri este la originea
arteriolei nodului sinoatrial

2. ventriculare- drept- peretii corespunzatori fetelor sternocostale(partial),

pulmonare si diafragmatica, ai ventriculului stang. Dintre acestea, e una mai
groasa=artera marginii stangi

Concluzie: vascularizeaza:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Cea mai mare parte a peretilor ventriculari stangi

2/3 din septul interventriculari
Muschi papilari septali drept
Muschi papilar anterior stang
Muschi papilar posterior stang
Ram drept
Hemiram stang anterior

52. A. coronar dreapta.

Patrunde in santul coronar drept. Trece peste marginea dreapta a cordului,

ajungand pe fata diafragmatica, unde patrunde in santul intevrentricular
posterior, ca artera interventriculara posterioara.
Ramuri atriale, pentru peretii atriului drept; una dintre aceste ramuri=artera
atriala anterioara este la originea arteriolei nodulului sinoatrial(60%).
Ramuri ventriculara, pentru restul peretilor ventriculului drept si partial din
peretele posterior al ventriculului stang. Dintre aceste ramuri, doua sunt mai
evidente, respectiv artera marginii drepte si artera diagonala inferioara a
ventriculului drept.
Ramuri septale, pentru o treime postero-inferioara a septului.
Artera coronara dreapta mai vascularizeaza:
-muschii papilari anteriori si posteriori ai VD
-muschii papilari posterior stangi
-hemiram stang posterior

53. Venele cordului.

Aproximativ 60% din sangele venos de la nivelul cordului este drenat prin
intermediul sinusului coronar.

Sinusul coronar
Cea mai mare vena a cordului,situat in segmentul stang al santului coronar,
dilatat fiind in portiunea atriala.Se deschide la nivelul atriului drept printr-un
orificiu prevarzut cu valva sinusului coronar(valva lui Thebesius).
La nivelul sinusului coronar se deschid:
-vena mare a inimii
-vena posterioara a ventriculului stang
-vena oblica a atriului stang
-vena medie a cordului
-vena mica a cordului
Vena mare a cordului se formeaza la nivelul varfului cordului, iar de la acest
nivel urca prin santul interventricular anterior, paralel cu artera
interventriculara anterioara. Vena ajunge apoi in segmentul stang al santului
coronar strabatand fata pulmonara a cordului si ajungand pe fata
diafragmatica. Vena se varsa in extremitatea stanga a sinusului coronar.Ea
aduna sangele de la peretii celor doua ventricule si a AS.
Vena posterioara a ventricului stang
Vena oblica a AS
Vena medie a cordului se formeaza la nivelul varfului cordului pe fata
diafragmatica si va drena un portiunea terminala a sinusului coronar.
Vena mica a cordului strange sangele de la nivelul atriului drept si o parte a
ventriculului drept.
Venele anterioare si mici dreneaza 40% din sangele cardiac.

54. Inervaia cordului

Partea autonoma a sistemului nervos periferic este direct responsabila de

reglarea:
-frecventei cardiace
-amplitudinii contractiei
-ejectiei cardiace
Inervatia cordului este dubla: simpatica si parasimpatica.
Inervatia vegetativa simpatica este asigurata de nervii cardiaci:
-cervicali superiori, mijlocii, inferiori cu originea la nivelul lantului simpatic
cervical
-toracici ale caror fibre preganglionare pornesc din coarnele laterale
medulare T4-T5
Inervatia parasimpatica este asigurata de rr.cardiace cervicale superiore
si inferioare ale nervului vag.

Fibrele simpatice si parasimpatice formeaza la nivelul toracal plexul cardiac

situat la baza cordului. Acest plex are componentele asezate in doua planuri:
-superficial(anterior) situat intre primele doua parti ale aortei toracice si
trunchi pulmonar
-profund(posterior) situat intre bifurcatia traheei si cea a trunchiului
pulmonar
Ajunse periarterial la nivelul peretelui cardiac, fibrele nervoase se vor
dispune astfel incat vor forma trei plexuri:
-subendocardic
-subepicardic
-intramiocardic

In aceste plexuri(in special subepicardic) se va realiza-in ganglionii

intramurali-sinapsa intre fibrele pre si post ganglionare parasimpatice
vagale.
La nivelul miocardului atrial, nodulul sinoatrial si extremitatii craniale a
nodulului atrio-ventricular ajung fibre simpatice si parasimpatice.
La nivelul nodulului:
1. Sinoatrial-fibre vagale si simpatice drepte
2. Atrioventricular-ajung cele stangi]
Fibrele miocardului ventricular precum si fasciculul atrio-ventricular vor fi
inervate doar simpatic.
Nervul vag are rol cardiomoderarir, spre deosebire de simpatic care are
efecte cardioacceleratoare.

55. Inervaia plmnilor

Structurile pulmonare si pleura viscerala sunt inervate de fibre nervoase

aferente si eferente viscerale provenite din plexurile pulmonare anterior si
posterior. Aceste plexuri interconectate se gasesc anterior, respectiv
posterior de birfurcatia si de bronhiile principale. Plexul anterior este mult
mai mic decat plexul posterior.
Ramurile acestor plexuri ce se formeaza din ramuri ale trunchiurilor
simpatice si ramuri vagale, insotesc caile respiratorii si vasele sanguine.
Fibrele eferente viscerale ale:
-nervului vag determina bronhioloconstrictie
-sistemul simpatic determina bronhiolodilatatie