GRUP II SUBIECTE ANATOMIE

1.PALATUL DUR, PALATUL MOALE (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Palatul dur
 Apartine viscero-craniunului fiind delimitat ANT. & LAT. de procese alveolare ale
oaselor maxilare ce prezinta alevole dentare despartite prin septuri interalveolare
 Este format de procesele palatine ale oaselor maxilare in doua treimi ant. si lamele
orizontale ale oaselor palatine in treimea posterioara, unite prin 2 suturi palatine:
sagitala si transversa (sutura cruciforma)
 In extremitatea posterioara a suturii mediane se gaseste sprina nazala posterioara 
insertie muschi uvula
 Posterior si superior de palat se gasesc deschiderile posterioare ale fosei nazale =
choane
 Prezinta urmatoarele orificii:
o Gaura palatina mare, inconjurata de gaurile palatine mici, situate in partea
laterala si post.  traversate de MVN omonim (inerveaza si irigna palatul dur)
o Fosa incisiva situata la extremitatea anterioara a suturii palatine mediane  se
deschid cele 2 canale nazoincisive si este traversata de nervul nazo-palatin,
artera palatina mare si vene sfenopalatine
Palatul moale
 Situate posterior, prelungeste palatul dur, fiind format din 2 portiuni: una anterioara
dispusa orizontal si una posterioara care atarna liber, formand valul palatin.
 Face contactul între cavitatea bucală și faringe. Vălul palatin contribuie la
închiderea foselor nazale în procesul deglutiției.
 Muschi: mușchiul ridicător al vălului palatin; mușchiul tensor al vălului palatin;
muschiul uvulei; muschiul palatefaringian
 Bolta palatina are 2 portiuni mari:
 Partea anterioara care prezinta schelet osos(palat osos) acoperit de mucoasa palatina,in
ansamblu aceste structuri impreuna formeaza palatul dur.
 !!!!nu faceti confuzie intre palat osos si palat dur=>palatul osos este o componenta a
palatului dur.
 La nivelul mucoasei palatine avem o particularitate in sensul in care mucoasa
formeaza numeroase pliuri/plici care sunt dispuse transversal rolul lor este de a ne
putea amesteca mai bine alimentele in momentul in care ridicam limba(o apropiem de
peretele superior al cavitatii bucale).
 Plicile transversale ale mucoasei paltine au primit numele de rugi palatine.
 In sectiunea medio-sagitala observam(vizile clar)dinspre anterior catre zona in care se
gaseste fosa incisiva vedem pe imagine sunt figurate 4 asemenea plici palatine
transverse(rugi palatine).
 Cea de-a doua portiune importanta la nivelul palatului este portiunea posterior
mobila denumita palat moale(valul palatin).
 Valul palatin ii descriem:
 2 fete si 4 margini
 Din punct de vedere al fetelor avand in vedere ca in repaus valul palatin este aproape
dispus vertical in timp ce in momentul in care facem deglutitia el se
inalta(orizontalizeaza) denumirile fetelor NU SUNT anterior posteriora sau inferiora
superioara.
 Cele 2 fete ale valul palatin se numesc:
 Fata orala:priveste catre anterior si inferior
 Fata nazala:priveste catre superior si posterior
 Marginea anterioara:este fixa, este cea care continua palatul dur.
 Marginea posterioara:este libera =>la nivelul acestei fete vedem median o
prelungire catre inferior care se numeste lueta(uvula).
 Valului palatin ii descriem 2 margini laterale
 Marginile laterale sunt libere in partea lor superioara de la nivelul lor pornesc arcurile
palatoglos(catre anterior si inferior )si arcul palatofaringian(aproape
vertical)arcurile fiind ridicate de mm.omonimi.
 Din punct de vedere al structuri:
 -fata orala este acoperita de mucoasa de tip bucal
 -fata nazala este acoperita de mucoasa de tip nazal
 Diferenta majora intre cele 2 tipuri de mucoase este reprezenta in primul rand de
prezenta celulelor care au la suprafata lor apicala numerosi cili care se misca pentru
a indeparta in felul acesta mucusul.
 ex:mucoasa de tip respirator este o mucoasa(epiteliu) de tip cilindric ciliat.
 Mucoasa de tip digestiv(cavitate bucala orofaringe laringofaringe si cea mai mare
partea superioara din esofag este un epiteliu de tip scuamos stratificat nekeratinizat.
 In interior vom gasi musculatura.=>in afara de m.azygos al uvulei coborand dinspre
peretele lateral al nazofaringelui avem m.ridicator al valului palatin.
 Coborand vertical venind paralel cu lama pterigoidiana mediala avem m.tensor al
valului palatin,tendonul acestuia schimbandu-si directia in momentul in care intalneste
carligul(hamusul)pterigoidian.
 De asemena consideram de a face parte din structura valului palatin
mm.palatoglosi,m,palatofaringian(este considerat m.al faringelui unul dintre muschii
ridicatori ai faringelui).
 Inervatia:
 m.tensor al valului palatin se dezvolta din arcul I faringian si din aceasta cauza o sa
fie inervat din una dintre ramurile N.mandibular
 m.ridicator al valului palatin impreuna cu palatoglos,
palatofaringian,constrictorii faringelui sunt inervati local de catre plexul
faringian(rr.ale N.IX cat si partial ale N.X-care participa la inervatia faringelui
inclusiv la inervatia musculaturii acestuia.
2.EXOBAZA – ETAJUL MIJLOCIU (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
Etaj anterior
 Procesele alveolare ale oaselor maxilare – alveole dentare, septuri interalveolare/septuri
intraalveolare/interradiculare
 2 procese palatine ale oaselo maxilare+lame orizontale ale proc.palatine=>sutura
cruciforma
 Fosa incisiva – 2 gauri incisive=>2 canale nazo-incisive – pe septul nazal un ram al
ganglionului pterigopalatin care se numeste nerv nazopalatin Scarpa =inerveaza
mucoasa septului nazal si podeaua cavitatii nazale – iese din canalul nazo incisive-
palatul dur -isi amesteca fibrele si formeaza plexul nervos incisive -inerveaza 1/3 ant a
palatului dur+ a.sfenopalatina
 Spina nazala posterioara ->m.azygos al uvulei
 Creasta palatina transversa->i.m.tensor al valului palatin
 Procesul pyramidal al osului palatin
 Tuberozitatea maxilei
 Gaura palatina mare – a.si n.palatin mare->vasc.mucoasei palatului dur
 2 gauri palatine mici -mvn palatin mic ->i. valul palatin
Etaj mijlociu
 Choanele-comunicare posterioara cav.nazala cu nazofaringele
 Vomerul + cele 2 apripi
 Proces vaginal lama pterigoidiana mediala
 Canal vomero – vaginal comunicare cu fosa pterigopalatina->strabatut de Ram
A.Sfenopalatina
 Canal palato-vaginal  ramul faringian al a.maxilare, n.faringian Bock -pt nazofaringe
 Lama pterigoidiana mediala
 Lama pterigoidiana laterala intre ele fosa scafoida ->insertie m.tensor al valului
palatin
 Spina tubara – pe mediala se sprijina tuba faringo – auditiva
 Lama pterigoidiana laterala =>insertie m.pterigoidian lateral, m.pterigoidian medial
 Proces pterigoidian format din cele 2 lame
 Carligul pterigoidian -hamulusul – tendon m. tensor al valului palatin isi schimba
directia + insertie rafeul buco-faringian
 Creasta palatina transversa-i.m.valului palatin
 Gaura ovala – n.madibular Vc,
 Gaura spinoasa – a meningee medie,
 Gaura rupta – comunicarile se fac pe endobaza
 Spina sfenoidului – lig sfeno mandibular
 Tubercul articular al temporalului
 Arcada zigomatica – form. din proces zigomatic os temporal + proces temporal os
zigomatic
 Fosa mandibulara - se găseşte în poziţie de repaos, condilul mandibular, versantul
posterior formeaza portiunea timpanica
 Portiune scuamoasa os temporal
 Fisura timpano-scuamoasa
 Fisura Pietro-timpanica Glasser trece n.coarda timpanului
 Orificiu carotic extern – intrarea in canalul carotic  strabatut de A. Carotida Interna +
Plex nervos carotic intern
 Gaura jugulara + Fosa jugulara (bulbul superior al VJI)  adaposteste jumatatea sup.
A VJI. Aici se află ostium introitus prin care ramura auriculară a nervului vag pătrunde
în canaliculul mastoidian
 Intre orificul carotic extern si gaura jugulara – creasta osoasa +depresiune fosula
pietrosa – intrarea in canaliculul timpanic ->n.timpanic Jacobson
 Fosula petrosa – adaposteste ganglion inf. N IX = perete comun intre cele 2
compartimente gaura jugulara + canaliculi timpanic.
 Canaliculi mastoidian  ram auricular N X – stimulare parasimpatica vagala
 Proces stiloid  insertie 3 muschi + 2 ligamente = buchet Stilian (Riolan) = 3
trandafiri rosii + 2 albi
o M. Stilofaringian
o M. Stiloglos
o M. Stilohioidian
o Lig. Stilohioidian
o Lig. Stilomandibular
 Vagina procesului styloid  ant. de proc. Styloid
 Proces mastoid - pe varf insertie m.SCM
 Gaura stilomastoidiana  iesire la nivel exobaza N. VII + VIIb + intra A.
Stilomastoidiana
 Incizura mastoida  insertie pantece posterior m. digastric
 Sant A. Occipitala
 Parte bazilara os occipital
 Tubercul faringian  insertie rafeul faringian – mm.constrictori ai faringelui
 Canal hipoglos, continut:
o N. Hipoglos
o V. emisara din plex basilar
o Intra R. Meningee din A. faringiana Asc.
 Canal musculo-tubar (intre spina sfenoidului si stanca temporalului)  insertie m.
tensor la timpanului + tuba faringo-auditiva
 Orificiu Vesale  vena emisara
  Canal Arnold  N. Pietros Mic

3. EXOBAZA – ETAJUL POSTERIOR (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 Condili occipitali – articulatie cu atlas si permit miscarie de flexie + extensie cap

 Gaura occipitală mare este o comunicare a cavităţii craniene cu canalul vertebral. Este
străbătută de:
o SNC – măduva se continuă cu bulbul rahidian.
o Meningele spinale – se continuă cu meningele cerebrale.
o Trec cele 2 artere vertebrale ce pătrund în craniu, unde se unesc în trunchiul
bazilar.
o Trec venele vertebrale.
o Trece artera spinală anterioară şi cele 2 artere spinale posterioare.
o Trec cele 6 vene spinale.
o Rădăcina spinală a nervului accesor (XI)

 Creasta occipitala externa  insertie lig. Nucal

 Protuberanta occipitala externa  pornesc liniile nucale superioara
 Linia nucala superioara  insertie M. Trapez + M. SCM
 Linia nucala inferioara  insertie m. suboccipitali
 Linia nucala suprema  deasupra linie nucala superioara, insertie m. epicranian
 Intre linia nucala sup & inf  ins. M. splenius + M. Semispinal al capului
 Fosa retro condiliana – uneori strabatuta de o vena emisara
4. ENDOBAZA – FOSA CRANIANĂ ANTERIOARĂ (INCLUSIV APLICAŢII
CLINICE)
 Limita dintre fosele craniene anterioară şi mijlocie este reprezentată lateral de margine
posterioară a aripii mici a osului sfenoid, iar spre medial trece anterior de şanţul
chiasmatic.
 Fosa craniană anterioară formează tavanul orbitelor şi al cavităţii nazale; este mărginită
anterior şi lateral de osul frontal. Podeaua fosei craniene anterioare e alcătuită de părţile
orbitale ale frontalului, lama ciuruită a etmoidului, aripile mici şi partea anterioară a
corpului sfenoidului (jugum sfenoidale).
 Creasta frontalului – insertie dura mater
 Sant sinus sagittal superior
 Gaura oarba (foramen cecum) – uneori strabatuta de o vena emisara fronto-
etomoidala
 Crista galli – se continua insertie coasa creier
 Lama ciuruita a etmoidului – orificii ce fac legatura cu fosa nazala:
o Filetele primei perechi de nervi oflactivi
o MNV Etmoidal ant & post – se desprind din A. olfactive la nivel perete medial
orbita. Aici E gauri etmoidale anterioara si posterioara prin care MVN parasesc
orbita si ajung pe endobaza in parile laterale ale lamei ciuruite – coboara si
ajung pana la nivel fosa nazala
o Sinus sfenoidal  vasc. Si inervat de MVN etmoidal posterior
o Asigura inervatia sensitive + vascularizatie tavan fosa nazala
o Inervatie senzoriala  asig. de filete N. Olfactiv
 Impresiuni digitiforme (amprente lasate de girii encefalici)
 Eminente mamilare (la unirea mai multor impresiuni)
 Sant vase meningeale anterioare
 Jugul sfenoidal
 Canal optic  parcurs de N.Optic + A.Oftalmica
 Portiune orbitala os frontal
5. ENDOBAZA – FOSA CRANIANĂ MIJLOCIE (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

o Fosa craniană mijlocie este formată in partea medială de corpul sfenoidului, iar lateral
de aripa mare a sfenoidului, scuama temporalului prin faţa cerebrală şi stânca
temporalului prin faţa ei anterioară.
o CONTINUT:
o Corpul sfenoidului – formeaza saua turceasca marginita astfel:
 ANT. aripa mare sfenoid
 POST. Stanca temporala
 LAT. Portiune scumoasa os temporal
 Fosa hipofizara
 Tuberculul seii  separa fosa hipofizara de santul chiasmatic
 Dorsum sellae
 Process clinoid anterior + posterior  la nivelul celor 4 proeminente se insera dura
mater ce formeaza un sept care inchide sup. Saua turceasca, avand doar un oficiu
central pe unde trece tija pituitara  diafragma seii
 Procese clinoide mijlocii (inconstant) – care daca exista fuzioneaza cu procele
clinoide anterioare si  un orificiu parcurs de A. Carotida Interna
 Sifon carotic  locul unde A. Carotida Interna isi schimba directia cu 180 si se
intoarce catre posterior – se pot forma anevrisme
 Santul carotic  delimitat inferior de o margine proeminenta denumita lingula
sfenoidala
 Sinusul cavernos (sinus dura mater)  lateral prin el va merge NC VI Abducens

o Perete lateral sinus = dedublare care contine NC III, IV, VA  se indrepta catre
fisura orbitala superioara
 Lingula sfenoidala
 Fisura orbitala superioara – comunicare endobaza cu orbita; strabatuta de nervi care
duc spre globul ocular: N III Oculomotor; N IV Trohlear; N VI Abducens; N Va
Oftalmic. Strabatuta de rad. Simpatico a ganglionului ciliar + v si a. oftalmice
 Gaura rotunda – asigura comunicare etaj mijlociu endobaza cu fosa pterigopalatina.
Strabatuta de N. Vb Maxilar
 Gaura ovala – iese N Vc Mandibular – ajunge in fosa infratemporala
 Gaura spinoasa – pe exobaza corespunde unei proeminente a osului sfenoid = spina
sfenoidului. Patrunde in craniu A. Meningee Medie, cea mai imp. Artera ce vasc. Dura
mater si tabla interna a oaselor craniului. De la gaura spinoasa pleaca santul A.
 Meningee Medii care se bifurca in 2 santuri  corespund ramurilor terminale: ram
frontal + ram parietal. Ram meningeal al n.mandibular
 Gaura rupta – nu e comunicare directa intre exobaza si endobaza. Inchisa in partea
inf. De o membrana.
o peretele post iesire din canal carotic A. Carotide interne
o peretele ant. = canal care ajunge pana la nivel fosa pterigo – palatina = canal
pterigoidian, parcurs de N.Canal pterigoidian
 Impresiuni trigeminale – locul unde sta ganglionul sensitiv al N. Trigemen
 Sant N. Pietros Mare + Hiatus N. Pietros Mare  orificiu in extrem. Post, ajunge la
nivelul stancii temporale la nivelul genunchiului canalului facialului.N pietros mare
inerveaza glandele nazopalatina si lacrimala
 Sant N. Pietros Mic + Hiatus N. Pietros Mic  in extrem. Post. Si se deschide in
urechea medie, fosa infratemporala. N pietros mic inerveaza glanda parotida
 Eminenta arcuata – ridicata de canal semicircular al urechii interne
 Tegmen tympani – acoperis cavitate tympanica
 Scuama temporala – la acest nivel urca ramurile frontale si parietale ale a. meningee
medii
6. ENDOBAZA – FOSA CRANIANĂ POSTERIOARĂ (INCLUSIV APLICAŢII
CLINICE)

 Gaura mare (Foramen magnum) este o comunicare a cavităţii craniene cu canalul

vertebral. Este străbătută de:
o SNC – măduva se continuă cu bulbul rahidian.
o Meningele spinale – se continuă cu meningele cerebrale.
o Trec cele 2 artere vertebrale ce pătrund în craniu, unde se unesc în trunchiul
bazilar.
o Trec venele vertebrale (plex venos bazilar)
o Trece artera spinală anterioară şi cele 2 artere spinale posterioare.
o Trec cele 6 vene spinale.
o Rădăcina spinală a nervului accesor (XI)
 Clivus – pe el se sprijina trunchiul cerebral
 Canalul hipoglosului  parcurs de:
o N. Hipoglos + vene emisare = plex venos comitant
o A. Meningee post (inconstant)
 Gaura jugulara  are 2 compartimente:
o Post  sinus sigmoidian al durei mater pareseste craniul si devine VJI
o Ant & med.  locul pe unde ies din craniu: NIX Glosofaringian, N X
Vag, N XI Accesor si impreuna cu ei iese si sinusul pietros inf. Al
durei mater
 Sant sinus sigmoidian
 Sinus transvers
 Sant sinus pietros inf.  se indreapta spre gaura jugulara
 Sant sinus pietros sup.  se gaseste pe marginea sup. A stancii si se varsa in sinusul
transvers
 Por acustic intern - Meat acustic intern  la nivelul sau trec:
o N VII Facial
o N VII bis intermediar al lui Wriesberg
o N VII acustico – vestibular
o A Labirintica
 Genunchi canal facial – se deschide si hiatus N. Pietros Mare
 Fosa Subarcuata – se deschide canaliculul endolimfatic
 Creasta occipitala interna – se insera coasa cerebelului
 Eminenta cruciforma  proeminenta osoasa la care converg:
o Creasta occipitala interna
 o Sant sinus sagital superior
o Santurile sinusurilor transverse
 Protuberanta occipitala interna  confluent sinusuri venoase dura mater(teascul
lui Herofil)
 Fose cerebeloase – emisferele cerebeloase
 Fose cerebrale - lob occipital emisfere cerebrale

7. SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 Sunt canale venoase fara pereti proprii, delimiate de stratul endostal al cutiei
craniene si dedublarea la inserii a durei mater
 Prin venele emisare se stabilesc conexiuni cu vasele scalpului, exobazei si fetei
 Venele emisare pot drena in caz de hipertensiune intercraniana
 In sinusurile durei mater se varsa venele encefalice
 Se impart in 2 categorii, ale boltii si ale bazei craniului
SINUSURILE BOLTII
 Sinusul sagittal superior  incepe la nivelul cristei galli, se continua pe marginea
aderenta a coasei creierului, pana la protuberanta occipitala externa. Se varsa in sinusul
transvers drept
 Sinusul sagittal inferior  in marginea libera a coasei creierului. Se varsa in sinusul
drept
 Sinusul drept  se gaseste in unghiul dintre coasa creierului si cortul cerebelului. Se
varsa sinusul transvers stang (in confluens sinum)
SINUSURILE BAZEI CRANIULUI
 Sinusul cavernos  par, situate lateral de seaua turceasa. Se unesc cu cele
intercavernoase si formeaza system cavernos ce inconjoara saua turceasca.
 Sinusul sfenoparietal  in santul de pe marginea posterioara a aripii mici a
sfenoidului. Se varsa in sinusul cavernos.
 Sinusul pietros superior  situate pe marginea superioara a stancii temporalului.
Uneste sinusul cavernos cu cel transvers
 Sinusul pietros inferior  in santul de la nivelul marginii posterioare a stancii
temporalului. Leaga sinusul cavernos de vena jugulara interna.
 Sinusurile transverse  localizate in santurile situate de o parte si de alta a
protuberantei occipital externe. In sinusul transvers drept se varsa sinusul sagittal
superior si in cel stang se varsa sinusul drept.
 Sinusul sigmoid - in santul situat intre baza stancii temporalului sig aura jugulara. Se
uneste cu sinusul pietros inferior si se varsa in vena jugulara interna.
 Sinusul occipital – in santul situate inferior de protuberanta occipitala interna, asigura
colectarea de la gaura occipitala mare
 Vena meningee medie  insoteste artera meningee mediee. Se varsa in sinusul
cavernos.
8. STÂNCA TEMPORALULUI, MASTOIDA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
 PARTEA PIETROASĂ (PARS PETROSA) SAU "STÂNCA TEMPORALULUI"
PARTICIPĂ la formarea bazei craniului, fiind situată între sfenoid şi occipital şi are
forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat oblic anterior şi medial.
 Este străbătută de numeroase canale şi conţine cavitatea timpanică (Cavitas tympani) şi
labirintele osoase (Labyrinthus osseus).
 I se descriu o bază, un vârf, trei feţe şi trei margini.
 Baza este mascată de părţile scuamoasă şi mastoidiană ale osului temporal.
 Vârful situat medial, neregulat şi care pătrunde între aripa mare a sfenoidului şi partea
bazilară a occipitalului. Prezinta: orificiu intern al canalului carotic + canalul musculo-
tubar
 3 Fete
o ANT: ia parte la formarea fosei craniene mijlocii a endobazei. Prezinta: tegmen
tympani, eminenta arcuate, orificiul canalului nervului pietros mare, orificiul
canalului nervului pietros mic, impresiunea trigeminala
o POST: formează partea anterioară a fosei craniene posterioare. Prezinta: porul
+ meatul acustic intern, fosa subarcuata, orificiul canalului vestibulului.
o INF.: situate la nivel exobaza are formă triunghiulară, cu axul orientat
anteromedial. La vârful stâncii osului temporal se află gaura ruptă (foramen
lacerum), închisă de un cartilaj pe craniul cu părţi moi.
 3 Margini
o ANT separă faţa anterioară de faţa inferioară a stâncii temporalului
o SUP  separă fosa craniană mijlocie de cea posterioară
o POST  separă faţa posterioară de faţa inferioară a stâncii temporalului

 STRUCTURA  În interiorul stâncii temporalului se găsesc o serie de cavităţi şi

canale osoase ce adăpostesc: analizatorul acustico-vestibular, nervul facial, artera
carotidă internă

MASTOIDA

 formează regiunea posterioară a osului temporal fiind situată înapoia meatului

acustic extern şi mascând baza porţiunii pietroase.
 I se descriu două feţe şi o circumferinţă.
 Faţa externă exocraniană, convexă, prezintă:
o o serie de denivelări determinate de inserţii musculare;
 o sutura scuamomastoidiană
o procesul mastoidian
o incizura mastoidiană
o şanţul arterei occipitale situat medial de incizură și străbătut de artera
occipitală
o gaura mastoidiană  este situată în apropierea marginii posterioare a
părţii mastoidiene şi este străbătută de o venă emisară mastoidiană şi de
o mică ramură arterială durală din artera occipitală
 Faţa internă, endocraniană prezintă:
o şanţul sinusului sigmoidian care vine în raport cu sinusul venos
sigmoidian;
o gaura mastoidiană

 Circumferinţa este groasă, dinţată şi prezintă două porţiuni:

o -superioară care se articulează cu unghiul mastoidian al parietalului;
o posterioară care se articulează cu marginea mastoidiană a scuamei
occipitale,
 Partea mastoidiană conţine cavităţi pneumatice, căptuşite de mucoasă - celulele
aeriene mastoidiene - care comunică cu cavitatea timpanică prin antrul
mastoidian.

9. MANDIBULA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 Os mobil, situat in partea anterioara si inferioara a viscerocraniului
 Alcatuit din corp si 2 ramuri
 Corpul – are o fata externa si una interna. Parte inf. corp = baza mandibulei,
partea sup. Corp = parte alveolara. In alveole sunt fixate radacinile dintilor
 Fata externa a corpului prezinta:
o Protuberanta mentoniera – ant. si median, strabatuta de MVN
omonim
o Tuberculi mentali – lat
o Gaurile mentale – MVN omonim
o Linia oblica – m. buccinator (medial de linia oblica)
 Fata interna a corpului:
o Spina mentala – insertie mm. genioglossi + mm. geniohioidieni
o Fosa digastrica – insertie pantece ant. m. digastric
o Linia milohioidiana – insertie m. milohioidian, separa fata interna a
corpului mandibului in 2 fose: sublinguala si submandibulara - – pt
glandele salivare omonime
 Ramurile formează cu corpul un unghi (unghiul mandibulei), care prezinta pe fata
externa tuberozitatea maseterina pt. insertie m. master, iar pe fata interna, tuberozitatea
pterigoidiana pt insertie m. pterigoidian medial.
 Parte sup. ramura prezinta 2 prelungiri:
o Process condylar (post)
o Proces coronoid (ant.)
 Condilul prezintă capul mandibulei si colul mandibulei pe care anterior se află foseta
pterigoidiană pentru inserţia muşchiului pterigoidian lateral.
 Faţa medială a ramurii prezintă la mijloc gaura mandibulara  MVN alveolar inferior
 O lamă osoasă (lingula mandibulei = spina spix) margineşte anterior acest orificiu
reper in anestezie n. alveolar inferior
 Inferior de gaură, se găseşte şantul milohioidian, prin care trece pachetul vasculonervos
omonim
10. FOSELE TEMPORALĂ, INFRATEMPORALĂ

FOSA TEMPORALĂ:
Limite:
o Superior: de linia temporală (începe la nivelul procesului zigomatic, trece peste
osul frontal și ajunge la nivelul parietalului unde se împarte intr-o linie
superioară, cu traiect posterior, și o linie inferioară, cu traiect posterior și
inferior și care intersectează sutura scuamoasă, continuându-se cu prelungirea
posterioară a procesului zigomatic al temporalului)
o Inferior: arcul zigomatic.
o Anterior: procesul frontal al zigomaticului și șantul format de procesul
zigomatic al frontalului
o Posterior: linia temporală inferioară
Conținut:
manunchi vasculo-nervos profund, m. temporal
Comunicari:
o Fosa infratemporală – prin orificiul format de arcul zygomatic prin spaţiul
dintre arcada zigomatică
o Orbita – prin canalul zigomaticotemporal
o Cu regiunile învecinate fronto-parieto-occipitale.

FOSA INFRATEMPORALĂ:
Limite:
 anterior: tuberozitatea maxilară. Prezintă găurile alveolare, pentru arterele şi
nerii alveolari posteriori si superiori
 superior: fata infratemporala a aripii mari a osului sfenoid
 medial: lama laterală a procesului pterygoid
 lateral: procesul coronoid al mandibulei
 postero-inferior: comunicare liberă cu regiunile înconjurătoare
Conținut:
 m. temporal
 n+ a. maxilară + ramurile
 plex venos pterigoidian
 m. pterigoidian medial
 nervul mandibular
 nervul coarda timpanului
  a.meningee medie
Comunicari:
 Superior – fosa temporală
 Anterior – cu orbita prin fisura orbitală inferioară
 Postero-Superior - cu fosa craniana mijlocie prin gaurile ovală şi gaura
spinoasă.
 Medial – cu fosa pterigopalatină prin fisura pterigomaxilară.
11. FOSA PTERIGOPALATINĂ

 Spatiu de forma piramidala ce prezinta:

 superior: aripa mare a osului sfenoid (baza fosei)
 anterior: osul maxilar și procesul orbital al palatinului
 posterior: fața anterioară a procesului pterigoid
 medial: lama perpendiculară a palatinului
 Superior şi anterior – comunică cu orbita prin fisura orbitală inferioară si cu
regiunea infraorbitala prin canalul infraorbital.
Comunicari:
 gaura sfenopalatină (medial) - comunică cu cavitatea nazală, fiind traversata de artera
omonima + ramura terminala a arterei maxilare.
 Fisura pterigomaxilara – comunica cu fosa infratemporala si prin care patrunde a.
maxilara
 Gaura rotundă - prin care trece nervul maxilar şi prin care comunică cu fosa mijlocie a
endobazei.
  Canalul pterigoidian - inferior de gaura rotunda, străbătut de nervii canalului
pterigoidian.
 Canalul palatovaginal prin care trece nervul faringian.- comunicare cu exobaza
 Canalul vomero-vaginal prin care trece o ramură a arterei sfeno-palatine.- comunicare
cu exobaza
 canalul palatin mare (inferior), care se deschide prin gaura palatină mare. În vecinătatea
acestuia se găsesc canalele palatine mici.
Conţinut:
 Nervul maxilar
 Artera maxilara
 Ganglionii pterigopalatini.
 Nervul canalului pterigoidian + artera omonima

12. FOSELE NAZALE (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 Cavitate cu 2 fose despartite printr-un sept ce descrie 4 pereti si 2 deschideri:
o Deschidere post = choane – comunica cu nazo-faringele
o Deschidere ant = apertura piriforma
 Peretele lateral - prezinta:
o un etaj superior orbital
o un etaj inferior maxilar
o oasele sunt dispuse pe 3 planuri:
 un plan extern  format de fata mediala a osului maxilar +
lama pterigoidiana laterala
 un plan mijlociu  format de osul lacrimal, lama
perperndiculara a palatinului si procesul orbital al palatinului
 un plan intern  format din labirintul etmoidal + cornet nazal
inferior
o de pe aceste perete care este neregulat, prezinta cornetele nazale +
meaturile nazale.
 Cornete nazale superior + mijlociu  apartin etmoidului
 Cornete nazale inferior  de sine statator, apartin
viscerocraniului
 Meaturile nazale superior, inferior, mijlociu = pasaje osoase
antero-post. deschise inf.
 Peretele medial
o Reprezentat de septul nazal
o Antero-superior: lama perpendiculara etmoid
 o Potero-inf: vomer
 Peretele inferior: palat osos + palat dur formeaza din procese palatine maxilare
+ lame orizontale ale palatinului
 Peretele superior:
o Fata posterioara oase nazale
o Spina nazala a frontalului
o Lama ciuruita a etmoidului
o Fata ant. + inf a corpului osului sfenoidului
13. SINUSURILE PARANAZALE (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
 Cavitati pneumatice ale oaselor din jurul cavitatii nazale. Sunt sapate in aceste oase si
comunica cu cavitatea nazala.
 Sinusul frontal – situat in grosimea frontalului, in unghiul pe care scuama frontalului
il face cu partile nazalei orbitale ale acestuia. Se poate prelungi pe tot tavanul orbitei.
Peretele ant.  corespunde radacinii nasului
Peretele post.  vine in contact cu polul frontal al emisferelor cerebrale
Se deschide in meatul mijlociu prin intermediul unor cellule etmoidale.
Sinusul maxilar  cel mai mare dintre sinusuri, in grosimea maxilarului. Peretele
superior formează podeaua orbitei, peretele lateral corespunde fosei infratemporale, cel
anterior
regiunii infraorbitale. Peretele medial este format din maxilar, palatin şi cornetul nazal
inferior;
acesta îl desparte de cavitatea nazală şi prezintă deschiderea în meatul mijlociu.
Sinusul sfenoidal  prezintă un sept osos care îl separă complet sau incomplet în două
cavităţi.Tavanul este format fosa hipoflzei şi tuberculul şeii turceşti, inferior vine în
raport cu cavitatea nazală, lateral are raport cu şanţul carotic; deschiderea sinusului
sfenoidal se găseşte în meatul nazal suprem, la nivelul recesului sfenoetmoidal.
Labirintul etmoidal  este format din totalitatea celulelor etmoidale şi este situat
între cavitatea
nazală şi peretele medial al orbitei. Se deschide separat la nivelul meaturilor nazale.
14. ORBITA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
 Forma de piramida patrulatera cu baza ant. si varf postero-medial
 I se descriu 4 pereti (sup, inf, med, lat), o baza si un varf
 Baza = deschiderea ant. a orbitei = aditus orbitae
Perete superior
2/3 ant  lama orbitala frontal
1/3 post  aripa mica os sfenoid
Perete inferior  triunghiular
Fata orbitala os zygomatic
Fata orbitala maxilar
Process orbital palatin
Perete medial
Process frontal maxilar
Os lacrimal
Lama orbitala a etmoidului (spart)
Perete lateral
Fete laterale aripa mare sfenoid
Fata orbitala zygomatic
Varful
Fisura orbitala superioara
Fisura orbitala inferioara
Canal optic: N II, a oftalmica (ram din carotida interna)

 Fisura orbitala superioara

o Comunica cu fosa craniana mijlocie
o Trec nervii III, IV, Va, VI
o Vena oftalmica superioara
o Rad. Simpatico ganglion ciliar
 Fisura orbitala inferioara
o 2 regiuni: una spre medial, alta spre lateral
o Zona mediala comunica cu: fosa pterigopalatina: N. Maxilar (VB) 
ramuri terminale: N. Infraorbital (Med), N. Zigomatic (Lat)
o Zona laterala: fosa infratemporala. Contine: V. Oftalmica Inf. + A.
Infraorbitala +vena omonima
Comunicari orbita
 Regiune anterioara a fetei – gaura infraorbitala
 Canal N. Zigomatico-orbital, temporal, facial prin fosa temporala
 Glabella
 Gaura supraorbitala  incizura supraorbitala
 Fosa nazala
 Etmoid
15. URECHEA EXTERNĂ, MEDIE (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Urechea externă:
 este partea externă, adică segmentul periferic al urechii și este alcătuită din
pavilionul urechii și canalul auditiv extern (până la membrana timpanică).
Pavilionul colectează sunetele conducându-le către canalul auditiv extern, iar
canalul le direcționează către urechea medie.Timpanul este membrana care
desparte urechea externă de urechea mijlocie. Timpanul are o grosime de
aproximativ 0,1 mm și reacționează prin vibrații la excitanții sonori (undele
sonore captate de pavilionul urechii). Vibrând, prin intermediul ciocănașului,
nicovalei și scăriței, timpanul transmite vibrațiile la ferestra ovală care separă
urechea medie de cea internă.
Urechea medie:
 este partea mijlocie a urechii și este alcătuită din membrana timpanică, trompa lui
Eustachio și ferestrele ovale si rotunde. În cavitatea timpanică sunt conținute oscioarele
urechii medii. Aparatul osteo-muscular din urechea medie are rol în transmiterea şi
amplificarea vibraţiilor membranei timpanice.
***********************************
Urechea externa si urechea medie sunt utilizate exclusiv de analizatorul acustic.
Urechea interna este cea care este folosita atat de analizatorul acustic cat si de analizatorul
vestibular (care informeaza asupra pozitiei si miscarilor capului - folosim informatia asta
pentru mentinerea echilibrului).
Urechea externa
La nivelul urechii externe descriem 2 componente:
1. Auricula (pavilionul urechii sau pina)- are forma unei palnii.
-la specia umana musculatura atasata auriculei este rudimentara, la alte specii este
foarte bine dezvoltata
-rolul auriculei – captarea sunetelor si de a le conduce catre al doilea segment al
urechii externe care este conductul auditiv extern.
-la specia umana, partea inferioara, lobulul urechii, nu are structuri cartilaginoase, este
doar tesut adipos acoperit de piele.
 -partea superioara si posterioara ale pavilionului urechii au structura cartilaginoasa
si din aceasta cauza determina formarea unor proeminente separate prin adancituri,
prin zone depresionare:
 Cea mai lunga proeminenta data de cartilajele auriculei a primit numele de
helix – delimiteaza auricula in partea superioara si in partea posterioara.
- Incepe in partea anterioara printr-o radacina – radacina helixului – helicis
crus – situata imediat deasupra intrarii in conductul auditiv extern.
- Marginea inferioara a helixului se pierde la nivelul lobulului urechii. Uneori
la nivelul helixului in partea superioara si posterioara se poate observa asa
numitul tubercul Darwin (present la toate maimutele mari)
 Paralel cu helixul – a doua proeminenta – antihelix.
-intre helix si antihelix in partea posterioara se formeaza un sant – scafa
(barcuta)
Originea antihelixului este in partea superioara a auriculei printr-o radacina
superioara si o radacina inferioara. Intre cele doua radacini se gaseste o a
doua depresiune - fosa triangulara.
-extremitatea inferioara a antihelixului ajunge la marginea superioara a
lobulului urechii unde formeaza o proeminenta numita antitragus.
 Tragusul – proemineta cartilaginoasa situata opus – anterior de deschiderea
conductului auditiv extern.
 Portiunea mijlocie, centrala a auriculei este cea mai adancita si a primit numele
de concha (scoica) urechii. Este impartita de radacina helixului intr-o parte
superioara – cimba (timpanul sau toba) conchai si o parte inferioara care se
continua cu conductul auditiv extern – cavumul conchai
2. Conductul auditive extern - delimitat in cea mai mare parte anterior si inferior de
portiunea timpanica a osului temporal.

Ureche medie

Limita dintre urechea externa si urechea medie este data de membrana timpanica.
Fixata la periferie pe un inex osos format de portiunea timpanica a osului temporal,
pe fata sa profunda mediala aproximativ in centru se fixeaza manerul ciocanului.
Ca mecanism al auzului, auricula preia unda sonora, vibratiile aerului din mediul
extern, prin proeminentele de la nivelul auriculei externe si depresiuni, le conduce, le
concentreaza catre conductul auditiv extern, aerul continua sa vibreze la nivelul
conductului auditive extern si determina miscari, vibratii ale membrane timpanice.
Vibratiile membranei timpanice sunt transmise prin lantul de osicule – ciocanul,
nicovala, scarita – la nivelul perilimfei din urechea interna.
Membrana timpanica nu numai ca reprezinta limita dintre urechea externa urechea
medie, are rol important in transmiterea undei sonore catre urechea interna.
In afara de miscarile, de vibratiile membrane timpanice, o parte din sunete sunt
conduse direct prin os. Vibratiile aerului determina vibratii foarte foarte fine,
imperceptibile ale oaselor craniului care transmit in felul asta sunetul direct catre
perilimfa – (ea este cea care vibreaza, nu endolimfa din urechea interna) – si peretele
melcului osos are contact direct cu aceasta perilimfa, deci transmiterea osoasa permite
ca o mica parte din sunete sa ajunga direct la perilimfa fara sa avem nevoie de
miscarile membrane timpanice si miscarile lantului de oscioare.
Examinarea clinica a membranei timpanice se face prin conductul auditiv extern
folosind otoscop – prevazut cu o sursa de lumina proprie. Prin transparenta membranei
timpanice observam exact manerul ciocanului si vedem relativ in mijlocul membranei
timpanice asa numitul ombilic – zona unde se fixeaza pe fata interna a membranei
timpanice- manerul ciocanului. Restul manerului ciocanului nu adera, nu este fixat de
membrana timpanica dar este in contact cu aceasta si putem sa o vedem. Inclusiv
extremitatea superioara care este procesul lateral al ciocanului.
Membrana timpanica are 2 zone distincte – cea mai mare parte inferioara este
fibroasa -este zona care vibreaza, se misca si aceasta este si cea care reflect alumina
otoscopului la nivelul asa numitului con luminos orientat intotdeauna de la ombilic
catre anterior si inferior. Aceasta portiune inferioara mare, fibroasa, intinsa a
membranei timpanice a primit numele de pars tensa al membranei timpanice.
Superior- avem pars flacida – partea moale a membranei timpanice, care este situata
deasupra procesului lateral al ciocanului si care este delimitata de cele doua plici
maleolare – anterioara si posterioara- rezistenta sa mecanica este mult mai mica,
puteam avea o otita medie care de obicei evolueaza catre o acumulare purulenta in
cavitatea timpanica, in urechea medie. Acest puroi este eliminat printr-o perforatie
spontana, o fistula a membranei timpanice care se face intotdeauna in portiunea cea
mai putin rezistenta – adica la nivelul pars flacida - pozitionarea acesteia in partea
superioara a membranei timpanice => drenajul puroiului din urechea medie in
conductul auditiv extern o sa sa faca prost. De obicei perforatiile spontane ale
membranei timpanice la nivelul pars flacida se vindeca mai greu. Din aceasta cauza in
momentul in care avem o otita medie purulenta, perforeaza el – efectueaza
miringocenteza – tehnica prin care se puntioneaza pars tensa a membranei timpanice in
scopul evacuarii continutului purulent din urechea medie. Pars tensa se vindeca relativ
usor si necesita mai multe punctii repetate ale membranei timpanice. Membrana
timpanica formeaza peretele lateral al urechii medii

Portiunea ocupata de lantul de osicule este de fapt cavitatea timpanica – cavum

tympani – nu este urechea medie, ci parte din urechea medie. Din urechea medie mai
face parte: tuba faringo auditiva (tuba lui Eustachio) care realizeaza egalizarea presiunii
intre nazo faringe si conductul auditiv extern astfel incat sa nu apara deteriorarea
membranei timpanice, ruperea acesteia la variatii mari de presiune atmosferica, si
celulele mastoidiene – cavitati pneumatice existente in stanca temporala si in special la
nivelul procesului mastoid – contin aer si comunica cu cavitatea timpanica prin
intermediul unei celule mai largi, mai mari, antrum mastoidian – se deschide in
cavitatea timpanica prin aditus ad antrum – are raport cu portiunea verticala a
canalului facialului.
Cavitatii timpanice pt a o intelege mai usor, ii descriem 6 pereti, chiar daca
ea nu este relativ patrulatera. Ea are o portiune superioara mai dilatate care a
primit numele de reces epitimpanic care contine capul ciocanului impreuna cu
nicovala -adica zonele deve mai voluminoase ale lantului de osicule.
Peretele lateral – membrana timpanica
Peretele medial – cel mai complicat – la nivelul sau gasim o serie de
proeminente si o serie de orificii – dinspre superior si posterior spre inferior si
anterior:
 proeminenta canalului semicircular lateral - asezat in imediata
vecinatate a cavitatii timpanice.
 Dedesubtul proeminenta canalului semicircular lateral avem
proeminenta celei de a doua portiuni a canalului nervului facial –
portiunea care strabate axul stancii temporale in lungul sau – se
indreapta catre posterior si lateral. Destul de frecvent, peretele osos care
separa a doua portiune a canalului nervului facial de cavitatea
timpanica, lama osoasa este foarte subtire sau chiar lipseste – nervul
facial este expus la continutul urechii medii – se explica lezarea
nervului facial intr-o otita medie.
 Dedesubtul proeminenta celei de a doua portiuni a canalului nervului
facial gasim fereastra ovala, pe membrana care o acopera se aplica talpa
scaritei si in felul acesta apar vibratii ale perilimfei ca urmare a miscarii
lantului de oscioare.
 Dedesubtul fereastrei ovale gasim promontoriul – o proemineta ovalara,
rotunjita, ridicata de baza cohleei, de baza melcului.
 Inferior si posterior de promontoriu se gaseste deschiderea ferestrei
rotunde acoperita de timpanul secund. Din dreptul ferestrei ovale
porneste rampa vestibulara (pt ca ferestra ovala corespunde vestibulului
urechii interne) , in timp ce la nivelul membranei timpanului secund care
acopera fereastra rotunda, se termina rampa timpanica de la nivelul
cohleei, d-aia i-au spus rampa timpanica pt ca ajunge la fereastra
rotunda acoperita de timpanul second.
Peretele superior – tegmen tympani -acea lama osoasa foarte subtire pe
care am observat-o la nivelul stancii cand am studiat endobaza. Posterior de
eminenta arcuata descriam acest tegmen tympani care este lama osoasa ce
inchide superior cavitatea timpanica, recesul epitimpanic.
Peretee inferior – lama osoasa subtire care separa cavitatea timpanica de
golful jugularei, de fosa jugulara care adaposteste bulbul superior al venei
jugulare interne. Din cauza asta pe imaginea din Gray in raport cu peretele
inferior este data VJI.
Peretele anterior- are doua portiuni :
 Portiunea inferioara – subtire, separa cavitatea timpanica de canalul
carotic (si aici lama osoasa este foarte subtire si astfle se explica de
ce uneori cand ne culcam cu capul pe perna ne putem auzi propriul
puls. Pulsatiile ACI care lovesc in lama osoasa care formeaza canalul
carotic determina vibratii care sunt transmise pana la nivelul urechii
interne, pana la nivelul perilimfei) .
 Intrarea in canaliculul anterior al nervului coarda timpanului – la
nivelul fisurii pietro timpanice Glasser
 Portiunea superioara a peretelui anterior contine deschiderea
canalului musculo tubar – jumatatea inferioara este partea laterala,
osoasa a tubei faringo auditive, jumatatea superioara contine
muschiul tensor al timpanului (m. ciocanului) – derivat din arcul I. M
tensor al timpanului impreuna cu muschiul scaritei sunt atasati la
extremitatile lantului de osicule. Muschiul tensor al timpanului se
insera la nivelul manerului ciocanului in timp ce muschiul scaritei
(derivate din arcul II) se insera practic la nivelul capului scaritei.
Clasic, se considera ca muschiul tensor al timpanului amplifica
miscarile lantului de osicule iar muschiul scaritei le diminueaza. La
ora actuala stim ca ambii muschi lucreaza concomitant fie in a
diminua vibratiile prea ample ale lantului de osicule, fie a le
amplifica in momentul in care sunetul nu este suficient de puternic.
Peretele posterior
– superior - aditus ad antrum – comunicarea dintre cavitatea timpanica si
antrum mastoidian .
- Dedesubtul aditusului ad antrum incepe cea de-a treia portiune- portiunea
verticala - a canalului nervului facial si dedesubtul celui de-al doilea cot al
canalului nervului facial avem eminenta piramidala care serveste pentru
insertia muschiului scaritei.
-cel mai inferior avem deschiderea canalicului posterior al nervului coarda
timpanului
Continutul urechii medii:
-aer
-lantul de osicule
Vascularizatie: cele 4 artere timpanice – anterioara, posterioara, superioara,
inferioara.
Inervatia – rr. nervului timpanic Jacobson – o parte dintre acestea care se
observa bine pe promontoriu o sa se continue ca nerv pietros mic, respectiv
ca nerv carotico-timpanici care ies catre peretele anterior al cavitatii
timpanice.
17. MUŞCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE
– BAZA ANATOMICĂ A TORTICOLISULUI)
 banda musculara insemnata, formeaza regiunea SCM

Origine: sternala – fata ant. manubriu sternal ; claviculara – pe clavicula

Insertie: pe fata laterala si varful procesului mastoid si extremitatea laterala a liniei nucale
superioare.

 daca se combina 2 capete de origine cu 2 capete de ins=> 4 tipuri de fascicule care sunt
dispuse in 2 planuri
o Fascicul superficial: fibre sterno mastoidiene; sterno-occipitale, cleido-
occipitale. Dispozitia acestor fibre este OBLICA.
o Fascicul profund: fibre cleido-mastoidiene cu dispozitie VERTICALA.
o Intere cele 2 tipuri de fasicule se formeaza tunelul lui Farabeueff.
 punctul lui ERB = intersectie fibre sensitive plex cervical cu marginea post a SCM
Actiune:
 contractie unilaterala, inclina capul spre umarul de aceeasi parte, rotindu-l de parte
opusa (flexie cap)
 Contractie bilaterala – cand originea este inferior, aplica craniul pe atlas (continua
flexie + extensie cap)
 cand ia punct fix superior, ridica sternul si clavicula in inspire fortat
Vasculartizatie: Ramuri din arterele reg unde se intrinde (apertura toracica pana la baza
craniu): A, Suprascapulara, A Transversa a Gatului, A. Tiroidiana Sup si Inf, A. Occipitala, A.
Auriculara Post
Inervatie: ram externa a N XI Accesor + ramuri SCM ale plexului cervical
18. MUŞCHII SCALENI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE – SINDROMUL DE
DEFILEU SCALENIC)
In nr de 3, situati in planul profund al reg lat a gatului. Poate exista si un al 4-lea m sclen,
minim.
M scalen anterior:
o Origine: tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale C3-C6,
o Insertie: pe tubercul coasta I.
M scalen mijlociu:
o Origine: tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale C1-C7
o Insertie: pe coasta I.
M scalen posterior:
o Origine: tuberculii posteriori ai proceselor transverse ale C5-C7
o Insertie: pe coasta II.

Raporturi:
 Intre M. Scalen ant. si mijlociu se delimiteaza defileul scalenilor  trec A. Subclavie +
plexul brachial
 Intre M. Scalen mijlociu + post  N. Toracic lung + dorsal al scapulei
 Pe fata ant. a m. scalen ant.  M. Frenic + A. Cervicala Ascendenta

Inervatie: plex brachial

Vascularizatia: din a cervicala ascendenta si transversa a gatului.
Actiune:
 prin contractie unilaterala inclina capul de aceeasi parte
 sunt inspiratori auxiliari
 contractie bilaterala  m. scaleni anteriori  flexia coloanei cervicale, iar cei
mijl+post  aplica vertebrele cervicale una peste alta.
19. MUŞCHII SUPRAHIOIDIENI
M. Digastric:
 Pantece Anterior: insertie in fosa digastrica a mandibulei
 Pantece Posterior: origine  incizura mastoidiana pana la osul hyoid
 Inervatie: Pantece Post.  NVII Facial; Pantece Ant. N. VC Mandibular

M. Stilodioidian:
 Origine: process stiloid
 Insertie: os hyoid (fata laterala corn mare + corp)
 Inervatie: N VII Facial

M. Milodioidian  impreuna cu cel de pe partea opusa ajuta la formarea planseului

gurii:
 Origine: linia milohioidiana
 Insertie: os hiod
 Inervatie: N V C Mandibular

M. Geniodioidian:
 Origine: pe spina mentala
 Insertie: os hyoid
 Inervatie: Ram din plex cervical ce ajung la muschi prin NC XII

VASCULARIZATIE:
 M stilohioidian + pantecele post : aa auriculara posterioara si accipitala.
 Ceilalti mm sunt vascularizati de aa sublinuguala, milohioidiana si faciala.

ACTIUNE: Deglutitie, Fonatie, Respiratie

RAPORTURI:
ACE urca la nivelul regiunii parotideo-maseterine prin furca stiliana delimitate lateral de
stilohioidian si pancetele posterior al m. digastric si medial de stiloglos.

Rap: pantecele post al m digastric si m stilohioidian au rap apropiate cu VJI si nn hipoglos si

accesor. Ant vin in rap cu glanda parotida, lat cu mm longissimus si cu SCM. In apropierea
unghiului mandibulei, cei doi mm au rap cu aa carotida externa si auriculara posterioara. Inf de
mandibula, mm constituie latura comuna a trigonului carotic si submandibular ce este cuprins
intre cele doua pantecele ale m digastric si corpul mandibulei. Contine in plan superficial
glanda submandibulara, in plan profund: n hipoglos si mm milohioidian si hiolos sub care se
afla a linguala.
20. MUŞCHII INFRAHIOIDIENI
M. Sternohioidian:
 Origine: manubrium sternal, art. Sterno-costala, extremitate sternala a claviculei
 Insertie: margine inf. Os hioid

M. Sternotiroidian:
 Origine: manubrium sternal + primul cartilaj costal
 Insertie: cartilaj tiroid

M. Tirohioidian:
 Origine: cartilaj tiroid
 Insertie: corn mare os hyoid

M. Omohioidian:
 Origine: Pantece inferior pe margine superioara scapula
 Insertie: Pantece superior – pe osul hyoid

INERVATIE:
 Ram din plex cervical prin intermediul ansei cervicale cu exceptia M. Tirohioidian ce
primeste o ramura din N. Hipoglos

VASCULARIZATIE:
 Ramuri din Arterele Tiroidiene Superioara si Inferioara

ACTIUNE: muschilor asupra supra si infrahioidieni este comuna si antagonista ei participand

la procese fiziologice ca: masticatie, deglutitie, fonatie si respiratie.

RAPORTURI: pantecele inf al omoh delimiteaza fosa supraclaviculara mare. Tendonul m

traverseaza reg SCM-diana in dreptul cartilajului cricoid, fiind situat post de m SCM si ant de
m scalen mijlociu, de n frenic si de MVN al gatului.
21. FASCIA CERVICALĂ (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

La nivelul gatului, descriem 2 fascii cervicale:

-superficiala, care se gaseste superficial fata de muschi, sub piele
(muschii de la nivel de gat impreuna cu viscerele gatului, au propriile structuri fasciale care in
ansamblu formeaza fascia cervicala profunda)
-Intre fascia superficiala si cea profunda, se formeaza diverse spatii virtuale care contin
doar tesut conjunctiv lax si adipos care permit fie miscarea diverselor viscere (in deglutitie
miscam-faringe, esofag, laringe, ca sa inchidem intrarea in laringe- exista practice zone in care
toate viscerele din regiunea anterioara a gatului trebuie sa se miste), sau sunt cai prin care o
infectie poate sa se duca in alte parti.
-pe de alta parte spatiile astea virtuale, daca se infecteaza, o sa contina puroi care din pacate nu
se cantoneaza, nu ramane localizat, nu se formeaza un abces (o infectie purulenta la care
raspunsul imun local este bun si se mobilizeaza leucocitele si dai si lupta care cum poate,
creaza o zona localizata care contine puroiul). Se intampla ca vascularizatia in zona sa fie
foarte proasta, pana transvazeaza leucocitele, pana se prinde ce se intampla pe acolo, puroiul se
extinde foarte mult- si daca avem o infectie purulenta fara limite precise care ocupa un intreg
spatiu, asta se numeste flegmon.
O sa vedem ca exact anterior de coloana vertebrala avem asa numitul spatiu periculos care
se intinde pana in mediastinul posterior (de la baza craniului pana in dreptul vertebrei T7-
T8).
[ Un flegmon in zona e nasol ca se lasa cu upload la locul cu verdeata, antibioticoterapie pe o
infectie asa de mare, nu prea poti. Este situata anterior de cv deci nu ai cum sa faci incizie,
drenaj …ajungi de la baza craniului pana in spatele inimii].
Sectiunea prin gat

-In partea posterioara vertebra cervicala.

-Anterior de coloana vertebrala mm prevertebrali
-de pe procesele transverse – mm scaleni-anterior, mijlociu, posterior
-reg nucala
-anterior de cv- structurile viscerale – esofag
- anterior de trahee
- anterior de trahee – gl tiroida, istmul glandei se
gaseste anterior de inelele cartilaginoase ale traheei, istmul se continua in partile laterale cu cei
2 lobi laterali. In spatele lobilor laterali ai toroidei, mvn de gat –format din:
-trunchi ax arterial – (spunem ax pt ca initial e
carotida comuna care se va continua cu carotida interna si astea sunt asezate anterior si
medial)
- anterior si lateral, pe toata lungimea gatului, VJI , si
in unghiul diedru posterior dintre cele doua vase, n. vag.
Anterior si medial, sunt in partea inferioara , daca vad gl tiroida , daca vad trahee si nu vad
laringe, daca vad esofag si nu vad faringe , deci anterior si medial o sa fie ACC si in unghiul
diedru posterior dintre cele 2, X (n. vag).
Suntem in regiunea infrahioidiana- superficial de planurile viscerale trebuie sa pozitionam
m. infrahioidieni. Sunt dedesubtul laringelui deci undeva mai superficial, mai mare, intr-o
parte, m sternohioidian, profund de el, m. sternotiroidian, undeva mai lateral de amandoua,
m. omohioidian.
Superficial de toate astea, voluminos, mare, SCM-ul. Si pielea.
Profund de piele si de platisma, fascia cervicala, superficiala, manson fibros.
Intre piele si fascie, platisma.
Profund de fascie, pt ca seamana foarte bine cu fascia Camper pe care am vazut-o la nivelul
peretelui antero lateral al abdomenului, o sa avem vene superficiale, VJA, sau VJE.
O sa avem si ramurile cutanate, nervi.
Dupa care incepe fascia cervicala profunda, care tb sa inveleasca restul structurilor in primul
rand muschii. (la membrele inf - fascia lata nu se continua cu fascia fiecarui muschi in parte).
Fascia cervicala profunda trebuie sa se organizeze astfel incat sa inveleasca separat SCM –
lama superficiala sau lama de invelis a fasciei cervicale profunde, trebuie sa inveleasca
structurile viscerale si sa asigure fascii si pentru m.infrahioidieni – a doua portiune, ceva
mai profunda numita lama pretraheala a fasciei cervicale profunde, va exista si o a treia
parte a fasciei cervicale profunde situata cel mai profund - lama prevertebrala a fasciei
cervicale profunde si care inveleste mm. scaleni si prevertebrali.
Invelind SCM - structurile superficiale le las superficial fata de fascia cervicala profunda,
venele superficiale, ramurile cutanate ale plexului, raman la suprafata. Fascie care se
continua spre posterior si ajunge in regiunea nucala unde isi schimba numele in fascie
nucala. Si atunci fascia care se dedubleaza invelind SCM-ul este lama superficiala (sau de
invelis) a fasciei cervicale profunde.
A doua lama este distincta de prima in primul rand datorita faptului ca ea nu se continua spre
posterior. Inveleste structurile viscerale, da niste dependinte, continuari care invelesc si mm.
infrahioidieni, dar lama pretraheala sau mijlocie a fasciei cervicale profunde , se termina la
lateral la m. omohioidian, nu se continua spre posterior asa cum face lama superficiala.
Aceasta da prelungiri care invelesc si m.infrahioidienii inclusiv ajung in zona de mijloc,
formeaza asa numita linie alba a gatului.
A doua dependinta foarte importanta, daca tot prinde mvn al gatului situate in vecinatate, din
aceasi fascie cervicala, aceasi lama pretraheala, se formeaza si o prelungire, o dependinta, care
formeaza un manson fibros pe toata lungimea mvn al gatului, manson care a primit numele
de teaca sau vagina carotica.
A treia si ultima- lama prevertebrala a fasciei cervicale profunde- este lama profunda,
asociata mm. prevertebrali si scaleni, de la marginea laterala a scalenilor se continua catre
posterior, se uneste cu lama superficiala si participa la formarea fasciei nucale. Portiunea
posterioara a lamei pretraheale situata in spatele esofagului, in spatele faringelui mai sus a
primit numele de fascie buco-faringiana(viscerala). Ea este importanta pt ca permite aparitia
unui spatiu virtual, intre fata posterioara a faringelui continuaind cu esofagul si lama
prevertebrala, spatiu care se numeste spatiu retrofaringian(subiect de examen-permite
miscarile faringelui si esofagului in tiimpul deglutitiei, contine t, conj.lax).Spatiul
retrofaringian se termina odata cu faringele, nu continua in partea inferioara la nivelul
esofagului. In schimb, lama prevertebrala in partea sa mijlocie are o dedublare, ca adaptare
functionala la miscarile de flexie extensie pe care le facem in regiune cervical apt ca in felul
acesta sa putem misca usor coloana vertebrala cu mm prevertebrali fara sa deranjam prea mult
structurile viscerale din fata. Aceasta dedublare a lamei situate strict anterior de
mmprevertebrali se numeste lama alara(fascie alara)- ea se continua pana in regiunea
toracala inferioara, ajunge pana in spatele cordului, pana in mediastinul posterior. Exista
acest spatiu intre fascia alara care se duce in jos si ramane anterior de coloana vertebrala si
coloana, acoperita in regiunea cervicala de m. prevertebrali, muschi care dispar in regiunea
toracala-spatiul dintre fascia alara si coloana vertebrala acoperita in regiunea cervicala de m
prevertebrali – spatiu periculos.

22. ARTERA CAROTIDA COMUNA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Origine:

 în stânga - din crosa aortei la nivelul mediastinului superior;

 în dreapta – din trunchiul brahiocefalic în dreptul
articulației sternoclaviculare drepte.
Traiect
Artera carotidă comună stângă are două porţiuni:
 o porţiune intratoracică - situată în mediastinul superior până la
nivelul articulației sternoclaviculare stângi;
 o porţiunea cervicală - până în dreptul marginii superioare a
cartilajului tiroid al laringelui.
Artera carotidă comună dreaptă are numai porţiune cervicală, din
dreptul articulaţiei sternoclaviculare drepte până la nivelul marginii
superioare a cartilajului tiroid.
În traiectul său cervical artera carotidă comună se orientează
înspre superior şi lateral:
 la baza gâtului carotidele comune sunt mai apropiate între ele (le
desparte traheea);
 superior se îndepărtează (le despart: faringele, laringele şi
glanda tiroidă).
Bifurcaţia carotidiană (Bifurcatio carotica) este locul de diviziune
a arterei carotide comune, la nivelul marginii superioare a cartilajului
tiroid al laringelui.
Capătul terminal al carotidei comune are o dilataţie numită sinus
carotic (Sinus caroticus); profund de acesta se găseşte un corpuscul
 numit glomus carotic (Glomus caroticum).Sinusul şi glomusul carotic
sunt zonele reflexogene la nivelul carotidei comune, stimulate de
creşterea presiunii arteriale a sângelui sau de hipoxie declanşează
reflexe angio- şi cardiodepresoare. Sinusul carotic are rol baroreceptor
iar glomusul carotic are atât rol chemoreceptor, find stimulat de hipoxie
şi nu de hipercapnie.
Raporturi

In interiorul tecii carotice artera carotidă comună este situată

medial de vena jugulară internă, posterior de ele descinzând nervul vag.
Anterior:
 muşchiul platisma;
 muşchiul sternocleidomastoidian şi lama superficială a fasciei cervicale;
 tendonul intermediar al muşchiul omohioidian şi lama pretraheală a
fasciei cervicale;
 ramura sternocleidomastoidiană din artera tiroidiană superioară;
 vena tiroidiană superioară;
 venele tiroidiene medii;
 rădăcina superioară a ansei cervicale profunde;
 lobul tiroidian.
 Posterior:
 muşchiul scalen anterior;
 procesele transverse ale vertebrelor cervicale;
 vena vertebrală şi artera vertebrală;
 artera tiroidiană inferioară;
 trunchiul simpatic
cervical. Lateral:
 vena jugulară internă iar în afara tecii carotice, de a lungul
venei jugulare interne, se află ganglionii limfatici
cervicali profunzi (ai lanţului jugular).
Medial:
 traheea;
 esofagul;
 nervul laringeu recurent;
 laringele;
 hipofaringele.
Artera carotidă comună dă naștere la două ramuri terminale:
artera carotidă internă şi artera carotidă externă.

23. ARTERA CAROTIDA EXTERNA (INCLUSIV ANASTOMOZE SI APLICAŢII

CLINICE)

Origine
Ramură terminală din artera carotidă comună, ia naștere în dreptul marginii
superioare a cartilajului tiroid al laringelui la nivelul trigonului carotic.
Traiect
Ascendent, în ansamblu laterofaringian:
• iniţial în trigonul carotic;
• traversează furca stiliană;
• în dreptul gonionului pătrunde în loja parotidiană şi continuă
intraglandular;
• se termină postero-medial de colul mandibulei.

Raporturi
1. Raporturi în trigonul carotic Anterior:
• pielea și fascia superficială
• mușchiul platysma și fascia profundă
• marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidianului
• trunchiul venos tiro-linguo-facial şi afluenţii acestuia nervul
hipoglos
• pântecele posterior al mușchiului digastric
• mușchiul stilohioid
• glanda parotidă împreună cu nervul facial Medial:
• osul hioid
• faringele
• nervul laringeu superior
• ramura mandibulei
• glanda parotidă
Posterior:
• mușchiul stiloglos
• mușchiul stilofaringian
• nervul glosofaringian
• lanţul simpatic cervical (în planul lamei prevertebrale a fasciei
cervicale).
Lateral:
• artera carotidă internă in porțiunea inferioară a traiectului său.
Iniţial carotida externă se găseşte antero-medial de carotida internă însă ulterior se va
dispune antero-lateral de aceasta; cele două artere realizează furca arterelor carotide a lui
Farabeuf care conţine muşchii stilofaringian şi stiloglos.
2. Raporturi în parotidă
Elementele vasculo-nervoase intraparotidiene se dispun pe trei planuri:
• planul lateral (planul nervos, planul facialului intraparotidian);
• planul mijlociu (venos);
• planul medial (arterial, planul carotidei externe şi al ramurilor sale
intraparotidiene).
Ramuri
Dă naștere la trei ramuri colaterale anterioare și trei posterioare.
Anterioare:
• artera tiroidiană superioară;
• artera linguală;
• artera facială.
Posterioare:
• artera faringiană ascendentă;
• artera occipitală;
• artera auriculară posterioară.

Ramurile terminale, în număr de două, iau naștere în profunzimea față de baza condilului
mandibular şi sunt:
• artera maxilară;
• artera temporală superficială.

24. ARTERA TIROIDIANA SUPERIOARA (INCLUSIV ANASTOMOZE SI

APLICAŢII CLINICE)
Origine
Ia naștere de pe peretele anterior al arterei carotide externe, deasupra bifurcaţiei carotidiene.
Uneori are originea comună cu artera linguală (trunchi tiro-lingual) sau cu aceasta şi cu
artera facială (trunchi tiro-linguo-facial arterial).
Traiect
Descendent, de la origine către polul superior al lobului tiroidian. Iniţial este situată în
trigonul carotic, apoi se continuă profund de pântecele superior al mușchiului omohioidian,
pe latura mușchiului constrictor inferior al faringelui, abordând tiroida.
Raporturi
• elementele localizate în trigonul carotic sunt acoperite, în planuri, de: tegument,
muşchiul platisma şi lama superficială a fasciei cervicale dedublată la marginea anterioară a
muşchiului sterno- cleidomastoidian.
• artera tiroidiană superioară se continuă profund de muşchii omohioidian,
sternohioidian şi sternotiroidian, având medial mușchiul constrictor inferior al faringelui.
Este însoţită de vena satelită şi are profund ramura externă a nervului laringelui superior.
Ramuri:
• ramura infrahioidiană (Ramus infrahyoideus) – vascularizează muşchi hioidieni şi se
poate anastomoza cu cea de partea opusă.
• ramura sternocleidomastoidiană (Ramus sternocleidomastoideus) – ramură destinată
muşchiului sternocleidomastoidian; porneşte din artera tiroidiană superioară la marginea
superioară a pântecelui superior al mușchiului omohioidian.
• artera laringiană superioară (A. laryngea superior) – ia naștere din bucla arterei
tiroidiene superioare şi se îndreaptă anterior, peste cornul superior al cartilajului tiroid,
ajungând între muşchiul tirohioidian şi membrana tirohioidiană. Pătrunde în laringe
perforând membrana tirohioidiană, la marginea superioară a cartilajului tiroid; va continua
descendent, profund de lama cartilajului tiroid. Se anastomozează cu cea de partea opusă
dar şi cu ramura cricotiroidiană a arterei tiroidiene superioare şi artera laringiană inferioară
provenită din artera tiroidiană inferioară.
• ramura cricotiroidiană (Ramus crycothyroideus) – se desprinde din artera tiroidiană
superioară în apropierea polului superior al lobului tiroidian, vascularizează muşchiul
cricotiroidian şi endolaringele.
• ramurile glandulare (Rami glandulares), una anterioară (Ramus glandularis
anterior), una posterioară (Ramus glandularis posterior) şi una laterală (Ramus glandularis
lateralis), vascularizează partea superioară a lobului şi istmului tiroidian.
25. ARTERA ŞI VENA LINGUALĂ (INCLUSIV ANASTOMOZE ŞI APLICAŢII
CLINICE)
Origine: pe fata ant a ACE sup de originea a tiroidiene sup

AL poate sa aibe origine comuna cu a faciala (trunchi lingo – facial)

Ram terminal: a profunda a limbii la nivelul musculaturii limbii, anostomozandu se cea de

parte opusa

TRAIECT: usor ascendent initial spre anterior in trigonul carotic, face o bucla ocolind osul
hioid, patrunde profund de m. hioglos in regiunea linguala.

RAPORTURI:

I. IN TRIGONUL CAROTIC
 Lateral: M. Platysma, N. Hipoglos, V. Linguala
 Medial: M. Constrictor Sup. Faringe, N. Laringeu Sup.
 Ant: os hioid
 Sup: A. Faciala
 Inf. A. Tiroidiana

II. PROFUND DE M. HIOGLOS

 LAT: M. Digastric, M. Stilohioidian, Glanda Submandibulara, M.
Milohioidian, N. XII
 MED: M. Constrictor mijlociu faringe, Lig. Stilohioidian

III. LA NIVEL LIMBA (A. Profunda a Limbii)

MED: M. Genioglos
LAT: M. Longitudinal inferior al limbii + M. Milohioidian

RAMURI

Ram terminal = A. Profunda a Limbii

Colaterale:

 A. Suprahioidiana
 A. Sublinguala  iriga glanda sublinguala, mm. suprahioidieni, mucoasa
planseului bucal + mucoasa gingivala
 RR. Dorsale linguale  iriga: mucoasa radacina limbii, tonsila palatina, epiglota,
actul palatoglos.

!!!Deci exista mai multe structuri care strabat planseul bucal pentru a ajunge in
cavitatea bucala (inclusiv in limba) - n. XII, n. lingual (ram al Vc ce inerveeaza
senzitiv limba), a. si v. linguala, ductul de excretie al glandei submandibulare. Toate
acestea, cu EXCEPTIA a. linguale trec prin interstitiul dintre m. milohioidian (situat
superficial) si m. hioglos (situat profund). Doar a. linguala trece profund de m.
hioglos.!!!

Vena linguală (V. lingualis), afluent al VJI, drenează sângele venos de la limbă fie direct,
fie prin intermediul trunchiului tirolinguofacial în vena jugulară internă. Se formează din
unirea următoarelor vene:

- Venele dorsale ale limbii (V. dorsales linguae);

- Vena satelită a nervului hipoglos;

- Vena sublinguală (V. sublingualis);

- Vena profundă a limbii (V. profunda linguae).

26. ARTERA ŞI VENA FACIALA (INCLUSIV ANASTOMOZE ŞI APLICAŢII

CLINICE)
Origine
A treia ramură colaterală anterioară a arterei carotide externe, cu origine imediat distal de
artera linguală; pot apare trunchiuri arteriale comune de origine, precum cel tiro-linguo-
facial sau trunchiul linguofacial (Truncus linguofacialis).
Traiect
Artera facială are un traiect ascendent oblic, superior şi anterior. Prezintă două porţiuni: una
localizată cervical, la nivelul spaţiului latero-

faringian, iar a doua la nivel facial, succesiv la nivelul regiunilor bucală, infraorbitală şi în
şanţul nasogenian. În traiectul său facial realizează arcul arterei faciale, iar vena facială,
situată posterior, reprezintă coarda acestui arc.
Raporturi
1. În porţiunea cervicală:
• la origine este încrucişată superficial de:
o nervul hipoglos;
o pântecele posterior al muşchiului digastric;
o muşchiul stilohioidian.
• continuă lateral de faringe şi urcă profund de extremitatea posterioară a glandei
submandibulare realizând împreună cu vena facială pensa vaselor faciale;
• ocoleşte dinspre medial spre lateral glanda submandibulară, formând o buclă
supraglandulară situată lateral de muşchiul stiloglos; la acest nivel se dispune între
muşchiul pterigoidian medial situat lateral şi mușchiul constrictor superior al faringelui
situat medial;
• trece între glanda submandibulară şi mandibulă pentru a continua cu o a doua buclă
pe sub corpul mandibulei (bucla submandibulară), este acoperită de tegument, muşchiul
platysma şi lama superficială a fasciei cervicale. La acest nivel vine în raport cu ganglionii
sub-mandibulari superficiali, cu vena facială şi vena submentală.
2. În porţiunea facială:
• pătrunde în regiunea bucală la nivelul şanţului premaseterin al
mandibulei:
o aşezată în şanţul arterei faciale de la nivelul feţei externe a corpului mandibulei,
vine în raport posterior cu mușchiul maseter și vena facială.
o peste artera și vena facială, în apropierea marginii inferioare a mandibulei, trece
ramura marginală a nervului mandibular.
• continuă în regiunea bucală, către comisura bucală:
o situată pe muşchiul buccinator, cu vena facială dispusă posterior; la unghiul gurii
este situată anterior față de muşchiul ridicător al unghiului gurii;
o este acoperită de muşchii platysma, rizorius, zigomatic mic și
zigomatic mare.
o pe traiectul vaselor faciale se găsesc ganglioni bucali (faciali);
o peste vasele faciale trec ramurile bucale superioare şi
inferioare ale nervului facial
o posterior de vasele faciale, între marginea anterioară a maseterului şi muşchiul
buccinator este situat corpul adipos bucal (bula lui Bichat).
• trece în regiunea infraorbitală, superior de comisura bucală:
o este situată pe muşchiul ridicător al unghiului gurii;
o trece peste mușchiul ridicător al buzei superioare;

o profund se găsesc artera infraorbitală şi ramurile externe ale nervului infraorbital, la

nivelul feţei anterioare a corpului osului maxilar.
• continuă la nivelul şanţului nasogenian, unde este situată între fibrele muşchiului
ridicător comun al buzei superioare şi aripii nasului.
Ramuri
1. Din porţiunea cervicală iau naștere următoarele ramuri:
• artera palatină ascendentă (A. palatina ascendens) – ia naștere din porţiunea
proximală a arterei faciale și vascularizează peretele faringian, vălul palatin, tuba auditivă și
tonsila palatină. Se anastomozează cu cea de partea opusă, a.palatină descendentă, ramura
tonsilară şi a. faringiană ascendentă.
• ramura tonsilară (Ramus tonsillaris) este principala arteră a amigdalei palatine, se
orientează ascendent, lateral de mușchiul stiloglos, iar la marginea sa superioară străbate
mușchiul constrictor superior al faringelui şi se distribuie la amigdala palatină şi rădăcina
limbii.
• artera submentală (A. submentalis) – este ramura cervicală cea mai mare a arterei
faciale. Se orientează anterior, către unghiul format între mandibulă şi pântecele anterior al
mușchiului digastric prezentând următoarele raporturi:
o este acoperită de piele, mușchiul platysma şi lama superficială
a fasciei cervicale;
o este însoţită superficial de vena submentală;
o iniţial este situată superficial față de glanda submandibulară, apoi continuă
superficial față de muşchiul milohioidian.
o vascularizează glanda submandibulară, muşchiul milohioidian și pântecele anterior
al muşchiului digastric.
o se anastomozează cu artera sublinguală.
• ramuri glandulare (Rami glandulares) – destinate glandei sub- mandibulare.
2. Din porţiunea facială iau naștere:
• artera labială inferioară (A. labialis inferior) ia naștere din artera facială proximal de
comisura bucală şi trece în grosimea buzei inferioare, pe sub mușchiul coborâtor al
unghiului gurii şi prin mușchiul orbicular al gurii, pentru a se dispune între planul muscular
şi mucoasa labială inferioară. Se anastomozează cu cea din partea opusă formînd arcada
arterială a labială inferioară.Vine în raport profund cu ramuri mucoase labiale ale nervului
mental.
• artera labială superioară (A. labialis superior) ia naștere din artera facială distal de
comisura bucală şi trece în grosimea buzei superioare, profund de mușchiul ridicător al
buzei superioare, ajungând între mucoasa labială şi mușchiul orbicular al gurii. Se
anastomozează cu cea de partea opusă formînd arcada arterială labială superioară şi dă
naștere la:
o ramura alară;
o ramura septală nazală (Ramus septi nasi) – conectată la corpul cavernos septal (pata
vasculară a lui Kisselbach).
• ramura nazală laterală (Ramus lateralis nasi) se desprinde în şanţul nasogenian; irigă
aripa şi dorsul nasului.
• artera angulară (A. angularis) continuă artera facială către comisura palpebrală
medială, o vascularizează, şi apoi se anastomozează cu ramura dorsală nazală a arterei
oftalmice.
Vena facială (V. facialis) afluent al VJI
Are originea în unghiul medial al orbitei, din vena angulară (V. angularis).
Traiect: sinuos; ea coboară oblic prin şanţul nazogenian, trecând pe sub muşchiul zigomatic
mare, pe faţa laterală a muşchiului maseter, până la marginea inferioară a mandibulei. În
traiectul său, vena facială este situată posterior de artera facială.
Posterior de unghiul mandibulei vena facială se anastomozează cu vena retromandibulară şi
se varsă în vena jugulară internă, fie direct fie prin intermediul trunchiului tirolinguofacial.
Afluenţii venei faciale sunt:
- Venele supraorbitale (Vv. supraorbitales)
- Venele supratrohleare (Vv. supratrochleares)
- Venele palpebrale superioare (Vv. palpebrales superiores)
- Venele palpebrale inferioare (Vv. palpebrales inferiores)
- Venele nazale externe (Vv. nasales externae)
- Venele labiale superioare (Vv. labiales superiores)
- Venele labiale inferioare (Vv. labiales inferiores)
- Vena facială profundă (V. facialis profunda)
- Ramuri parotidiene (Rr. parotidei)
- Vena palatină externă (V. palatina externa)
- Vena submentală (V. submentalis)

27. ARTERA CAROTIDA INTERNA (INCLUSIV ANASTOMOZE ŞI APLICAŢII

CLINICE)

Origine
Ia naștere din artera carotidă comună la nivelul marginii superioare a
cartilajului tiroid.
Traiect
În traiectul său artera carotidă internă prezintă patru porțiuni:
• porțiunea cervicală;
• porțiunea pietroasă;
• porțiunea cavernoasă;
• porțiunea cerebrală.
Raporturi
1. În porţiunea cervicală (Pars cervicalis):
Anterior:
• pielea, fascia superficială și profundă;
• mușchiul platisma;
• mușchiul sternomastoidian;
• arterele auriculară posterioară și occipitală;
• nervii hipoglos și glosofaringian precum și ramura faringiană a
nervului vag;
• glanda parotidă;
• mușchii stiloglos și stilofaringian.
Lateral:
• vena jugulară internă;
• nervul vag.

Medial:
• faringele;
• nervul laringian superior;
• artera faringiană ascendentă;
• tonsila. Posterior:
• mușchiul drept al capului;
• nervul laringian superior.
2. În porțiunea pietroasă (Pars petrosa) - Artera carotidă internă este separată de
peretele osos al canalului carotic de către o prelungire a durei mater și este înconjurată de
fibre ale plexului carotic.
3. În porțiunea cavernoasă (Pars cavernosa) - Se orientează dinspre posterior spre
anterior de a lungul feței laterale a corpului sfenoidului , fiind situată între foițele durei
mater care formează sinusul cavernos. La nivelul proceselor clinoidiene anterioare
perforează dura mater formând tavanul sinusului. În această porțiune este însoțită de fibre
simpatice.
4. În porțiunea cerebrală (Pars cerebralis) - Artera carotidă internă trece între al
doilea și al treilea nerv cranian către unghiul intern al fisurii lui Sylvius unde dă naștere
ramurilor sale terminale.
Ramuri
1. La nivelul porțiunii cervicale nu dă naștere la nici o ramură.
2. La nivelul porțiunii pietroase:
• arterele caroticotimpanice (Aa. caroticotympanicae);
• artera canalului pterigoidian (A. canalis pterygoidei.)
3. La nivelul porțiunii cavernoase:
• ramura bazală tentorială (R. basalis tentori);
• ramura tentorială marginală (R. marginalis tentori);
• ramura meningee (R. meningeus;)
• ramura sinusului cavernos (R. sinus cavernosi);
• artera hipofizară inferioară (A. hypophysialis inferior);
• ramuri ganglionare trigeminale (Rr. ganglionares trigeminales);
• ramuri nervoase (Rr. nervorum).
4. La nivelul porțiunii cerebrale:
• artera oftalmică (A. ophtalmica);
• artera hipofizară superioară (A. hypophysialis superior);
• artera uncală (A. uncalis);
• ramuri clivale (Rr. clivales);
• ramura meningee (R. meningeus);
• artera cerebrală anterioară (Arteria cerebri anterior);
• artera cerebrală mijlocie (Arteria cerebri media);
• artera comunicantă posterioară (Arteria communicans posterior);
• artera coroidiană anterioară (A. choroidea anterior).
● Arterele caroticotimpanice
Sunt cîteva ramuri mici care pătrund în cavitatea timpanică unde se anastomzează cu
ramura timpanică a arterei maxilare interne și cu artera stilomastoidiană.
● Artera canalului pterigoidian
Este o ramură mică și inconstantă care pătrunde în canalul pterigoidian unde se
anastomzează cu o ramură ce provine din artera maxilară intenă.

● Ramura bazală tentorială și ramura marginală tentorială

Iau naștere la nivelul sinusului cavernos, se orientează lateral și posterior, merg de a lungul
marginii libere a tentorului , se anastomozează cu ramurile de partea opusă și
vascularizează tentorul și falx cerebralis.
● Ramura meningee
De la origine se orientează posterior și inferior anastomozîndu-se cu
ramura de partea opusă.
● Artera hipofizară inferioară
Se orientează anterior și medial, ajunge la podeaua șeii turcești , se anastomozează cu cea
de partea opusă și vascularizează lobul posterior al hipofizei și dura mater de la nivelul șeii
turcești.
● Ramura sinusului cavernos
Ia naștere la mijlocul porțiunii cavernoase din partea laterală a arteri carotide interne
și vascularizează dura mater a porțiunii inferioare a sinusului cavernos și sinusul ca atare.
● Ramurile ganglionare trigeminale
Se orientează posterior și lateral pentru a vasculariza ganglionul
trigeminal.
● Ramurile nervoase
Asigură vascularizația nervilor cranieni III, IV, V și VI.
● Artera oftalmică
Ia naștere din artera carotidă internă imediat ce aceasta părăsește sinusul cavernos, medial
față de procesele clinoidiene anterioare. Pătrunde în orbită prin gaura optică, împreună
cu nervul optic față de care este situată inițial infero-lateral. În traiectul său prin orbită
trece peste nervul optic pentru a ajunge la peretele medial al orbitei unde se orientează
orizontal înspre anterior de a lungul marginii inferioare a mușchiului oblic superior. În
apropiere de procesul orbital intern al osului frontal dă naștere celor două ramuri terminale
ale sale artera supraorbitală și artera supratrochleară.
Artera oftalmică dă naștere următoarelor ramuri:
• artera central a retinei (A. centralis rertinae) după o porțiune scurtă de la origine
pătrunde în nervul optic și ajunge pînă la lamina cribrosa această porțiune reprezentând
porțiunea sa extraoculară (Pars extraocularis). Străbate lamina cribrosa și asigură
vacularizația retinei, porțiunea situată anterior față de lamina cribrosa fiind
porțiunea sa intraoculară (Pars intraocularis).

• artera lacrimală (A. lacrimalis) se orientează anterior împreună cu nervul lacrimal

de-a lungul marginii superioare a muşchiului drept lateral. Dă naștere la ramuri pentru
glanda lacrimală, ramuri palpebrale laterale laterale (Aa. palpebralis laterales), ramura
zigomatică și ramura anastomotică cu artera meningee mijlocie (R. anastomoticus cum a.
meningea media).
• ramura meningee recurentă (R. meningeus recurrens) se orientează posterior și
ajunge în fosa craniană mijlocie unde vascularizează dura mater.
• arterele ciliare posterioare scurte (Aa. ciliares posteriores breves).
• arterele ciliare posterioare lungi (Aa. ciliares posteriores longae) însoţesc nervii
ciliari lungi, perforează sclera paralel cu nervul optic şi vascularizează coroida.
• arterele muscular (Aa. musculares) se orientează anterior și dau naștere arterelor
ciliare anterioare (Aa. ciliares anteriores), arterelor conjunctivale anterioare (Aa.
conjunctivales anteriores) și arterelor episclerale (Aa. episclerales).
• artera etmoidală anterioară (A.ethmoidalis anterior) străbate canalul etmoidal
anterior, traversează lama ciuruită a etmoidului și ajunge împreună cu nervul omonim în
şanţul de pe faţa posterioară a osului nazal. Dă naștere unei ramuri meningee anterioare (R.
meningeus anterior) care participă la vascularizația durei mater de la nivelul fosei craniene
anterioare, ramurilor septale anterioare (Rr. septales anteriores) care participă la
vascularizația porțiunii anterioare a septului nazal și ramurilor nazale anterioare laterale
(Rr. nasales anteriores laterales) care participă la vascularizația porțiunii anterioare a
peretelui lateral al cavității nazale.
• artera etmoidală posterioară (A. ethmoidalis posterior) străbate canalul etmoidal
posterior în fosa craniană anterioară şi apoi ramurile sale coboară prin lama ciuruită în
cavitatea nazală vascularizând labirintul etmoidal, dura mater a fosei craniene anterioare şi
tavanul cavității nazale.
• arterele palpebrale mediale (Aa. palpebrales mediales), în număr de două (una
superioară și una inferioara), se anastomzează cu arterele palpebrale laterale din artera
lacrimală formând arcul palpebral superior (Arcus palpebralis superior) și arcul palpebral
inferior (Arcus palpebralis inferior) care asigură vascularizația pleoapelor. Înainte de a
forma arcurile palpebrale, dau naștere arterelor conjunctivale posterioare (Aa.
conjunctivales posteri-ores).
• artera dorsală a nasului (A.dorsalis nasi) rece între trohleea muşchiului oblic
superior şi ligamentul palpebral medial, vascula- rizează sacul lacrimal şi apoi se
anastomozează cu artera unghiu- lară (ramură din artera facială).
• artera supratrochleară (A. supratrochlearis) participă la formarea pediculului frontal
medial al scalpului vascularizând porțiunea medială a regiunii frontale.

• artera supraorbitală (A.supraorbitalis) participă la formarea pediculului frontal

lateral al scalpului vascularizând porțiunea laterală a regiunii frontale.
● Artera hipofizară superioară
De la origine se orientează medial și participă la vascularizația lobului
anterior al hipofizei.
● Artera uncală
Participă la vascularizația uncusului.
● Ramurile clivale
Se orientează posterior și participă la vascularizația clivusului.
● Ramura meningee
De la origine se orientează medial și inferior anastomozându-se cu
ramura de partea opusă.
● Artera coroidiană anterioară
Ia naştere din artera carotidă internă în apropierea originii arterei comunicante posterioare
se orientează deasupra porţiunii mediale a uncusului şi încrucişează tractul optic pentru a
ajunge la nivelul pedunculului cerebral. Apoi se orientează lateral, încrucişează din nou
tractul opric şi ajunge la nivelul corpului geniculat lateral căruia îi dă câteva ramuri (Rr.
corporis geniculati lateralis). În final pătrunde în cornul inferior al ventriculului lateral şi se
termină în plexurile coroide.
Vascularizează globul palid, nucleul caudat, corpul amigdaloid, hipotalamusul, tuber
cinereum, substanţa perforată anterioară, nucleul roşu, genunchiul şi braţul posterior al
capsulei interne, radiaţiile optice, tractul optic, chiasma optică, hipocampul şi fimbria
fornixului. Dă naştere următoarelor ramuri:
• ramurile coroidiene ale ventriculului lateral (Rr. choroidei ventriculi lateralis);
• ramurile coroidiene ale ventriculului III (Rr. choroidei ventriculi tertii);
• ramurile substanţei perforate anterioare (Rr. substantia perforatae anterioris);
• ramurile chiasmatice (Rr. chiasmatici);
• ramurile tractului optic (Rr. tractus optici);
• ramurile genunchiului capsulei interne (Rr. genus capsulae internae);
• ramurile braţului posterior al capsulei interne (Rr. cruris posterior capsulae
internae);
• ramurile porţiunii retrolentiforme a capsulei interne (Rr. partis retrolentiformis
capsulae internae);
• ramurile globului palid (Rr. globi pallidi);
• ramurile cozii nucleului caudat (Rr. caudae nuclei caudati);
• ramuri uncale (Rr. uncales);

• ramurile hipocampusului (Rr. hippocampi)

• ramurile corpului amigdaloid (Rr. corporis amygdaloidei;)
• ramurile tuber cinereum (Rr. tuberis cinerei);
• ramurile nucleilor hipotalamici (Rr. nucleorum hypothalami);
• ramurile nucleilor talamici (Rr. nucleorum thalami);
• ramurile substanţei negra (Rr. substaniae nigrae);
• ramurile nucleului roşu (Rr. nuclei rubri);
• ramurile pedunculului cerebral (Rr. cruris cerebri).

● Artera cerebrală anterioară

Este cea mai mică ramură terminală a arterei carotide interne. Ia naştere în apropierea
porţiunii mediale a şanţului lateral, se orientează antero-medial deasupra nervului optic în
fisura longitudinală. Comunică cu artera cerebrală anterioară de partea opusă prin
intermediul arterei comunicante anterioare. Dă naştere la ramuri centrale şi la ramuri
corticale. În funcţie de originea arterei comunicante anterioare prezintă o porţiune
precomunicantă şi o porţiune postcomunicantă.
Din porţiunea precomunicantă (Pars precommunicalis;Segmentum A1)
iau naştere arterele centrale anteromediale (Aa. centrales anteromediales):
• arterelestriate mediale proximale (Aa. striatae mediales proximales);
• artera supraoptică (A. supraoptica);
• arterele perforante anterioare (Aa. perforantes anteriores);
• arterele preoptice (Aa. preopticae).
Artera comunicantă anterioară (A. communicans anterior) poate fi , uneori, dublă şi dă
naştere unor artere centrale anteromediale (Aa. centrales anteromediales):
• artera suprachiasmatică (A. suprachiasmatica);
• artera comisurală mediană (A. commissuralis mediana);
• artera caloasă mediană (A. callosa mediana).
Din porţiunea postcomunicantă (Pars postcommunicalis;Segmentum A2) iau naştere artere
care vascularizează lobul olfactiv, girusul drept, girusul orbital medial, corpul calos, girusul
cinguli, girusul frontal medial, lobulul paracentral, girusul frontal superior, girusul frontal
mijlociu, porţiunea superioară a girusului precentral, precuneusul şi suprafaţa laterală
adiacentă acestuia. Ramurile porţiunii postcomunicante sunt:
• artera striată medială distală (A. striata medialis distalis);
• artera frontobazală medială (A. frontobasalis medialis A.
orbitofrontalis medialis);
• artera polară frontală (A. polaris frontalis);
• artera calosomarginală (A. callosomarginalis) care dă naştere
ramurilor:
o ramura frontală anteromedială (R. frontalis anteromedialis);
o ramura frontală intermediomedială (R. frontalis intermediomedialis);
o ramura frontală posteromedială (R. frontalis posteromedialis);
o ramura cingulară (R. cingularis);

o ramuri paracentrale (Rr. paracentrales).

• artera pericaloasă (A. pericallosa) care dă naştere ramurilor:
o ramuri paracentral (Rr. paracentrales);
o ramuri precuneale (Rr. precuneales);
o ramuri parietooccipitale (Rr. parietooccipitales).

● Artera cerebrală mijlocie

Este cea mai mare ramură terminală a arterei carotide interne. De la origine se orientează în
şanţul lateral, prezentând o porţiune orizontală, sfenoidală, iar apoi se orientează postero-
superior spre insulă formând porţiunea insulară.
Din porţiunea sfenoidală, orizontală (Pars sphenoidalis; Pars horizontalis; Segmentum M1)
iau naştere:
• două artere centrale anterolaterale (Aa. centrales anterolaterales) care
dau naştere următoarelor ramuri:
o ramuri proximale laterale striate (Rr. proximales laterales striati) care vascularizează
nucleul caudat;
o ramuri distale laterale striate (Rr. distales laterales striati)
care vascularizează nucleul caudat şi capsula internă.
• artera polară temporală (A.polaris temporalis);
• artera uncală (A. uncalis);
• artera temporală anterioară (A. temporalis anterior).
Porţiunea insulară (Pars insularis; Segmentum M2) dă naştere arterelor insulare (Aa.
insularis) iar apoi ramurilor corticale inferioare şi ramurilor corticale superioare.
Ramurile corticale inferioare (Rr.terminales inferiores; R. corticales inferiores) sunt:
• ramura temporală anterioară (R. temporalis anterior);
• ramura temporală mijlocie (R. temporalis media);
• ramura temporală posterioară (R. temporalis posterior);
• ramura temporooccipitală (R. temporooccipitalis);
• ramura girusului angular (R. gyri angularis).
Ramurile corticale superioare (Rr. terminals superiors; Rr. corticales superiores) sunt:
• artera frontobazală laterală (A. frontobasalis lateralis;A. orbitofrontalis lateralis);
• artera prefrontală (A. prefrontalis);
• artera şanţului precentral (A. sulci precentralis;)
• artera şanţului central (A. sulci centralis);
• artera şanţului postcentral (A. sulci postcentralis;)
• artera parietală anterioară (A. parietalis anterior);
• artera parietală posterioară (A. parietalis posterior).
Ramurile corticale vascularizează girusul frontal inferior şi mijlociu, porţiunea laterală a
suprafeţei orbitale a fobului frontal, girusul precentral, girusul postcentral, porţiunea
inferioară a lobulului parietal superior, întregul lobul parietal inferior şi faţa laterală a
lobului temporal.
● Artera comunicantă posterioară
Ia naştere din artera carotidă internă deasupra nervului oculomotor şi se anastomozează cu
arterele cerebrale posterioare. Vascularizează suprafaţa medială a talamusului, pereţii
ventricului III, chiasma optică, tuber cinereum, hipotalamusul, corpii mamilari şi nervul
oculomotor. Dă naştere următoarelor ramuri:
• arterele centrale posteromediale (Aa. centrales posteromediales):
o ramuri anterioare (Rr. anteriores);
o ramuri posterioare (Rr. posteriores).
• ramura chiasmatică (R. chiasmaticus);
• arterele tuber cinereum (Aa. tuberis cinerei);
o ramuri mediale (Rr. mediales);
o ramuri laterale (Rr. laterales).
• artera talamotuberală (A. thalamotuberalis);
• ramura hipotalamică (R. hypothalamicus);
• arterele mamilare (Aa. mammillares);
• ramura nervului oculomotor (R. nervi oculomotorii).
● Cercul arterial cerebral (Cercus arteriosus cerebri)
Cercul arterial cerebral sau cercul (poligonul) lui Willis se formează din arterele care
asigură vascularizaţia encefalului:
• artera carotidă internă şi ramurile sale:
o artera cerebrală anterioară şi artera comunicantă intern) care
este ramură a sa;
o artera cerebrală;
o artera comunicantă posterioară;
• artera bazilară şi ramurile sale de bifurcaţie reprezentate de artera cerebrală
posterioară.

28. ARTERA MAXILARA

Origine
Artera maxilară este ramura terminală mai voluminoasă a arterei
carotide externe.
Traiect
Ia naștere postero-medial de colul mandibulei și este inițial situată intraparotidian. În
traiectul său i se poate descrie trei porțiuni
• porțiunea maxilară – artera se orientează orizontal înspre anterior și
medial, între ramura mandibulei și ligamentul sfenomandibular.
• porțiunea pterigoidă – artera se orientează oblic anterior și superior între fața
laterală a mușchiului pterigoidian lateral și porțiunea inferioară a mușchiului
temporal.
• porțiunea sfeno-maxilară – artera pătrunde în fosa sfeno-maxilară printre cele
două capete ale mușchiului pterigoidian lateral.
Raporturi
Originea sa este înglobată în parenchim glandular parotidian, profund față de colul
mandibulei, superior de arteră se situează nervul auriculo- temporal.
În porțiunea maxilară are următoarele raporturi:
• superior cu nervul auriculo temporal, care are traiect paralel cu
artera maxilară;
• este situată pe marginea inferioară a mușchiului pterigoidian
lateral;
• încrucișează nervul dental inferior.
În porțiunea pterigoidă:
• medial este situat mușchiul pterigoidian lateral și ramura mandibulei;
• lateral este mușchiul temporal.
În porțiunea sfeno-maxilară:
• este localizată între capetele mușchiului pterigoidian lateral;
• este în raport cu ganglionul lui Meckel;
• la acest nivel dă naștere ramurilor sale terminale.

Ramuri:
• artera auriculară profundă (A.auricularis profunda) este un ram mic intraparotidian,
care vascularizează articulaţia temporomandibulară, meatul acustic extern şi membrana
timpanică.
• artera timpanică anterioară (A.tympanica anterior) urcă prin fisura pietrotimpanică a
lui Glasser și participă la formarea cercul arterial al membranei timpanice.
• artera alveolară inferioară (A.alveolaris inferior) coboară pe faţa externă a
ligamentului sfenomandibular, posterior față de nervul alveolar inferior împreună cu
care pătrunde prin gaura mandibulară în canalul mandibular pe care îl străbate până în
corpul mandibulei. Expusă în cursul fracturilor mandibulare sau al intervenţiilor asupra
mandibulei (de exemplu în implantologia orală) artera alveolară inferioară este în general
unica resursă arterială a hemimandibulei respective.
Din artera alveolară inferioară iau naştere:
o ramurile dentare (Rami dentales) destinate dinţilor hemi- mandibulei respective;
o ramurile peridentare (Rami peridentales) care vascula- rizează osul alveolar şi
ligamentul periodontal precum și gingia.
o ramura mentală (Ramus mentalis) vascularizează mentonul.
o ramura milohioidiană (Ramus mylohyoideus) asigură vascularizația muşchiului
milohioidian. Se poate anasto- moza cu artera submentală.
• artera meningee mijlocie (A. meningea media) urcă profund de muşchiul
pterigoidian lateral, în raport cu nervul auriculotemporal, străbate gaura spinoasă şi ajunge
în fosa craniană mijlocie. Ramurile arterei meningee medii sunt:
o ramura accesorie (Ramus accesorius) – vascularizează muşchii adiacenţi, tuba
auditivă, iar apoi străbate gaura ovală pentru a vasculariza ganglionul trigeminal şi dura
mater;
o ramura pietroasă (Ramus petrosus) – își are originea superior de gaura spinoasă şi
străbate hiatul nervului pietros mare pentru a se anastomoza cu artera stilomastoidiană;
o artera timpanică superioară (A. tympanica superior) – pătrunde în cavitatea
timpanică prin hiatusul nervului pietros mic;
o ramura frontală (Ramus frontalis) – se orientează anterior spre zona frontală;
o ramura parietală (Ramus parietalis) – se prientează posterior spre zona parietală;

o ramura orbitală (Ramus orbitalis) – pătrunde prin extremitatea laterală a fisurii

orbitale superioare în orbită, către glanda lacrimală.
o Ramura anastomotică cu artera lacrimală (Ramus anastomoticus cum a. lacrimalis).
În unele cazuri această ramură este chiar o arteră lacrimală care ia naștere din artera
meningeea mijlocie.
• artera pterigomeningee (A. pterygomeningea) – vascularizează muşchii
pterigoidieni, muşchiul tensor al vălului palatin, tuba auditivă şi străbate gaura ovală pentru
a se distribui la ganglionul trigeminal şi dura mater.
• artera maseterică (A. maseterica) – ia naștere din arteră, se îndreaptă lateral, prin
incizura mandibulei, către faţa profundă a muşchiului maseter. Însoţeşte nervul maseterin şi
se anasto-mozează cu ramurile maseterine ale arterei faciale şi arterei transverse a feţei.
• arterele temporale profunde anterioară (A. temporalis profunda anterior) şi
posterioară (A. temporalis posterior) urcă profund de muşchiul temporal pe care îl
vascularizează.
• ramurile pterigoidiene (Rami pterygoidei) – vascularizează muşchi
pterigoidieni.
• artera bucală (A. buccalis) – ia naștere capetele mușchiului pterigoidian lateral și se
orientează către faţa externă a muşchiului buccinator. Mănunchiul vasculonervos bucal este
situat profund de corpul adipos bucal mușchiul între pterigoidia medial şi coronoida
mandibulei. Asigură vascularizația obrazului.
• artera alveolară superioară posterioară (A. alveolaris superior posterior) – ia
naștere din artera maxilară la nivelul tuberozității maxilarului. Dă naștere la ramuri
dentare (Rr. dentales) și la ramuri peridentare (Rr.peridentales).
• artera infraorbitală (A. infraorbitalis) – ia naștere din crosa arterei maxilare și
pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară. După un traiect pe podeaua orbitei la
nivelul şanţului şi canalului infraorbital, iese la faţă prin gaura infraorbitală. În regiunea
infraorbitală este acoperită de muşchii ridicători ai buzei.
Ramurile arterei infraorbitale:
o artere alveolare superioare anterioare (Aa.alveolares superiores anteriores) – își au
origine în canalul infraorbital şi coboară prin canale osoase din peretele anterior al sinusului
maxilar spre dinţii frontali maxilari la nivelul cărora se distribuie prin ramuri dentare (Rami
dentales) şi ramuri peridentare (Rami peridentales);
o ramuri orbitale care vascularizează muşchii drept inferior şi oblic inferior ai globului
ocular şi sacul lacrimal;
o ramuri la faţă: pentru comisura palpebrală medială, sacul
lacrimal, nasul extern, părţile moi infraorbitale.
• artera canalului pterigoidian (A. canalis pterygoidei) – ia naştere în fosa
pterigopalatină şi se îndreaptă posterior, în canalul pterigoidian.

Vascularizează în principal tuba auditivă dar şi mucoasa timpanică şi partea superioară a

faringelui prin intermediul ramurii faringiene (Ramus pharyngeus).
• artera palatină descendentă (A. palatina descendens) – ia naştere distal de fisura
pterigomaxilară şi coboară în canalul palatin mare vascularizând palatul dur (mucoasă și
glande palatine) și faringele prin intermediul următoarelor ramuri:
o artera palatină mare (A. palatina major) – care de la origine se
îndreaptă antero-medial pe faţa inferioară a palatului dur.
o artere palatine mici(Aa.palatinae minores) iau naştere în canalul palatin mare şi
coboară, prin canalele respective din grosimea procesului piramidal al osului palatin, iar
apoi ies prin găurile palatine mici, asigurând vascularizația vălului palatin.
o ramura faringiană(R. pharyingeus) este destinată faringelui
• artera sfenopalatină (A. sphenopalatina) ia naștere la nivelul găurii sfenopalatine. Dă
naștere următoarelor ramuri:
o arterele nazale posterioare laterale (Aa. nasales posteriores laterales).
o ramurile septale posterioare (Rami septales posteriores) – pentru partea postero-
inferioară a septului nazal.

29. ARTERA TEMPORALA SUPERFICIALA, AURICULARA POSTERIOARA,

OCCIPITALA, FARINGIANA ASCENDENTA

ARTERA TEMPORALA SUPERFICIALA

Origine
Este ramură terminală a arterei carotide externe, împreună cu artera maxilară. Ia naștere
postero-medial de colul mandibulei.
Traiect
Este ascendent, continuând direcţia arterei carotide externe. Iniţial este localizată
intraparotidian, apoi părăseşte polul superior al parotidei, trece peste rădăcina posterioară a
procesului zigomatic al osului temporal şi ajunge în aria postero-inferioară a regiunii
temporale, iar aproape de rădăcina procesului zigomatic dă naștere ramurilor sale terminale.
Raporturi:
• porțiunea sa inițială este situată intraparotidian și este intersectată
profund de nervul auriculotemporal
• părăseşte polul superior al parotidei, în constituţia pediculului
parotidian superior:
o este acoperită de sistemul musculoaponevrotic superficial;
o 1-2 vene temporale superficiale se dispun superficial de arteră;
o nervul auriculotemporal urcă posterior de arteră;
o elementele vasculonervoase sunt mascate de ganglioni
limfatici parotidieni superficiali.
• împreună cu venele satelite şi nervul auriculotemporal trece peste rădăcina
posterioară a procesului zigomatic al temporalului.
• în regiunea temporală este cuprinsă între sistemul musculoaponevrotic superficial şi
fascia temporală, în raport cu venele satelite şi nervul.

Ramuri:
• ramura parotidiană (Ramus parotideus) vascularizează parotida.
• artera transversă a feţei (A. transversa faciei) este ramură
intraparotidiană. Are traiect spre anterior.
Artera transversă a feţei dă naștere la ramuri destinate:
o parotidei;
o muşchiului maseter – artera maseterină superficială
o ductului parotidian;
o tegumentului;
o părţilor moi de la nivelul regiunilor bucală, zigomatică,
infraorbitală.
• ramurile auriculare anterioare (Rami auriculares anteriores) irigă urechea externă.
• artera zigomatico-orbitală (A. zygomatico-orbitalis) se orientează spre marginea
superioară a arcului zigomatic, se distribuie muşchiului orbicular al ochiului şi se
anastomozează cu ramuri ale arterei oftalmice.

• artera temporală medie (A.temporalis media) ia naștere la nivelul rădăcinii

posterioare a procesului zigomatic al temporalului; traversează fascia temporală şi
vascularizează muşchiul temporal.
• ramura frontală (Ramus frontalis), este ramură terminală, anterioară, se orientează
antero-superior, către tuberozitatea frontală și vascularizează scalpul şi periostul regiunii.
• ramura parietală (Ramus parietalis), este ramură terminală, posterioară, urcă
superficial de fascia temporală către regiunea parietală. Vascularizează scalpul şi periostul
regiunii.
ARTERA AURICULARA POSTERIOARA
Origine
Este a treia ramură colaterală posterioară a arterei carotide externe, ia naștere la nivelul lojei
parotidiene, la marginea superioară a pântecului posterior al mușchiului digastric.
Traiect
De la origine se orientează posterior şi superior, paralel cu pîntecele posterior al mușchiului
digastric, iar apoi se continuă în şanţul dintre urechea externă şi procesul mastoidian.
Raporturi
• la nivelul lojei parotidiene este situată profund față de glanda parotidă sau
străbate parenchimul acesteia, se dispune pe procesul stiloid al temporalului;
• urcă retroparotidian pînă la marginea anterioară a inserţiei mastoidiene a muşchiului
sternocleidomastoidian, fiind însoţită de vena auriculară posterioară.
Ramuri
• ramura parotidiană (Ramus parotideus) vascularizează glanda parotidă.
• artera stilomastoidiană (A. stylomastyoidea) străbate gaura stilomastoidiană şi
canalul facialului, apoi canalul intrapietros al facialului până la hiatusul nervul pietros mare
şi se distribuie la nivelul celulelor mastoidiene, urechii interne şi cavumului timpanic.
• artera timpanică posterioară (A. tympanica posterior) ia naștere din artera
stilomastoidiană în porţiunea mastoidiană a canalului facialului; însoţeşte coarda timpanului
şi contribuie la cercul arterial ce înconjură timpanul. Din artera timpanică posterioară iau
naștere ramuri mastoidiene (Rami mastoidei), care vascularizează celulele mastoidiene și
ramura stapediană (Ramus stapedialis), care vascularizează muşchiul stapedius.
• ramura auriculară (Ramus auricularis) vascularizează faţa postero- medială a
pavilionului urechii, dând şi ramuri perforante la faţă lui antero-laterală. Vascularizează şi
muşchii auriculari.
• ramura occipitală (Ramus occipitalis) trece peste procesul mastoidian spre regiunea
occipitală, vascularizează scalpul şi se anastomozează cu artera occipitală.
ARTERA OCCIPITALA
Origine
Ia naștere din peretele posterior al arterei carotide externe,la nivelul trigonul carotic,
profund față de pântecele posterior al muşchiului digastric.
Traiect
Se orientează postero-superior, către faţa inferioară a porţiunii masto- idiene a temporalului.
Devine superficială în regiunea occipitală unde se termină dând naștere ramurilor
occipitale.
Raporturi
• la origine este încrucişată superficial de nervul hipoglos;
• urcă profund de marginea inferioară a pântecelui posterior al digastricului,
încrucişând vena jugulară internă, artera carotidă internă precum şi nervii vag, accesor şi
hipoglos;
• străbate şanţul arterei occipitale situat pe porțiunea inferioară a porţiunii
mastoidiene a temporalului;
• trece printre inserţiile superioare ale mușchiului trapez şi sterno- cleidomastoidian,
ajungând la nivel superficial în scalpul regiunii occipitale.
Ramuri:
• ramura sternocleidomastoidiană (Ramus sternocleidomastoidei),
destinată muşchiului sternocleidomastoidian.
• ramura mastoidiană (Ramus mastoideus) pătrunde prin gaura mastoidiană şi irigă
dura mater, diploe şi celule mastoidiene.
• ramura auriculară (Ramus auricularis) trece pe sub mușchiul sternocleidomastoidian
şi ajunge posterior de pavilionul urechii.
• ramura meningeală (Ramus meningeus), vascularizează dura mater după ce
traversează fie gaura parietală, fie gaura jugulară.
• ramura descendentă (Ramus descendens) trece profund de mușchiul splenius al
capului şi irigă muşchii regiunii.
• ramurile occipitale (Rami occipitales) vascularizează scalpului
regiunii occipitale.
ARTERA FARINGIANA ASCENDENTA
Origine
Porneşte din porțiunea postero-inferioară a arterei carotide externe, la nivelul
trigonului carotic.
Traiect
Ascendent, pe latura faringelui, până la baza craniului.
• iniţial în trigonul carotic;
• continuă în loja paraamigdaliană;
• ajunge laterofaringian, inferior de baza craniului.
Raporturi:
• în trigonul carotic este situată postero-medial față de artera carotidă externă şi va
urca între artera carotidă internă şi peretele faringian, lateral de faringe;
• trece profund de muşchii stiloglos şi stilofaringian;
• în loja paraamigdaliană se plasează între peretele faringian şi muşchiul ptergoidian
medial, posterior de artera palatină ascendentă, iar cele două artere sunt încrucişate la
marginea superioară a stiloglosului de către nervul glosofaringian.
Ramuri:
• ramuri faringiene (Rami pharyngeales) – destinate peretelui faringian.
• artera meningee posterioară (A. meningea posterior) – situată lateral de artera
carotidă internă, străbate gaura jugulară și vascularizează dura mater din fosa craniană
posterioară.
• artera timpanică inferioară (A. tympanica inferior) – străbate canaliculul timpanic,
pătrunde în cavumul timpanic; se distribuie la nivelul peretelui medial al cavumului
timpanic şi se anastomozează cu celelalte artere timpanice.

30. ARTERA SUBCLAVIE (INCLUSIV ANASTOMOZE SI APLICATII)

Origine
Are origine diferită în partea stângă față de partea dreaptă. În stânga ia naștere crosa aortei
iar în dreapta ia naștere din trunchiul brahiocefalic (Truncus brachiocephalicus) în dreptul
articulaţiei sternoclaviculare drepte.
Traiect
Artera subclaviculară stângă este mai lungă, prezentând și un segment intratoracic. La baza
gâtului ambele artere descriu un arc pe deasupra domului pleural şi străbat defileul
interscalenic faţă de care prezintă câte trei porţiuni: prescalenică, interscalenică şi
postscalenică. La marginea externă a primei coaste artera subclaviculară se continuă cu
arteră axilară.
Raporturi
1. Prescalenice Anterior:
• mușchiul sternocleidomastoidian, mușchiul sternotiroidian și clavicula;
• confluentul jugulosubclavicular, venele tributare venei subclaviculare, ductul
limfatic drept (în dreapta) şi canalul toracic (în stânga);
• nervul vag, ansa subclaviculară Vieussens şi nervul frenic (în dreapta) ansa
subclaviculară şi nervul frenic (în stânga).
Inferior:
• faţa anterioră a domului pleural;
• trei anse nervoase trec între artera subclaviculară şi domul pleural (ansa laringeului
recurent drept, ansa subclaviculară şi ansa frenicostelară) în dreapta;
• două anse nervoase trec între artera subclaviculară şi pleură (ansa subclaviculară şi
ansa frenicostelară) în stânga.
Posterior:
• domul pleural şi ganglionul cervicotoracal (sau stelat) situat în
puţul inter-scaleno- pleuro-vertebral.
2. Interscalenice:
• anterior - muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchiul scalen anterior;
• posterior - muşchiul scalen mijlociu;
• inferior - prima coastă pe care determină şanţul arterei subclaviculare;
• superior - trunchiurile plexului brahial;
• postero-inferior - domul pleural.

3. Postscalenice:
• anterior – clavicula, muşchiul subclavicular, vena subclaviculară, vena jugulară
externă (şi afluenţii săi de la acest nivel) precum şi nervul subclavicular;
• posterior – trunchiul inferior al plexului brahial şi muşchiul scalen
mijlociu;
• superior – trunchiurile mijlociu şi superior ale plexului brahial;
• inferior – prima coastă.

Ramuri
Artera subclaviculară dă naștere urmatoarelor ramuri colaterale:
• artera vertebrală;
• trunchiul tirocervical, din care vor lua naştere arterele tiroidiană inferioară, cervicală
ascendentă, transversă cervicală şi suprascapulară;
• artera toracică internă;
• trunchiul costocervical, din care vor lua naştere arterele intercostală supremă şi
cervicală profundă.

31. ARTERA VERTEBRALA (INCLUSIV ANASTOMOZE SI APLICATII)

Origine
Ia naștere din porţiunea prescalenică a arterei subclaviculare.
Traiect
Artera vertebrală prezintă patru porţiuni:
• porţiunea prevertebrală (Pars prevertebralis) care urcă profund în puţul interscaleno-
pleuro-vertebral, anterior de procesului transvers al vertebrei C7;
• porţiunea transversă sau cervicală (Pars transversaria; Pars cervicalis) a arterei urcă
prin orificiile proceselor transverse ale vertebrelor C6 – C1;
• porţiunea atlantică (Pars atlantica) trece superior de arcul posterior
al atlasului şi este situată în triunghiul suboccipital;
• porţiunea intracraniană (Pars intracranialis) străbate gaura occipitală mare şi intră în
fosa craniană posterioară apoi urcă anterior de bulb pe clivus, iar la nivelul marginii
inferioare a punţii se uneşte cu cea de partea opusă formând artera bazilară (A.basilaris).
Raporturi
În puţul interscaleno-pleuro-vertebral:
• anterior - artera carotidă comună, vena vertebrală, nervii cardiaci cervicali, canalul
toracic (în stânga), crosa arterei tiroidiene inferioare;

• posterior - ramurile anterioare ale nervilor spinali cervicali șapte și opt, ganglionul
stelat, procesul transvers al vertebrei cervicale șapte;
• medial - muşchiul lung al gâtului;
• lateral - muşchiul scalen anterior.
La nivelul proceselor transverse vertebrale formează pachetul vasculo- nervos vertebral,
fiind însoţită de vena vertebrală (anterior) și de nervul vertebral (posterior). Artera
vertebrală este înconjurată de un plex simpatic periarterial care poartă numele de plex
vertebral.

Ramuri
Din porţiunea prevertebrală a arterei vertebrale iau naştere:
• ramuri musculare (Rami musculares);
• ramuri spinale (Rami spinales) – intră în canalul vertebral prin
orificiile intervertebrale și vascularizează măduva şi meningele; Din porţiunea intracraniană
a arterei vertebrale iau naştere:
• ramurile meningeale(Rr.meningei) una anterioară și una posterioară care
vascularizează dura mater și osul;
• artera cerebeloasă postero-inferioară (A. inferior posterior cerebelli) –
vascularizează emisfera şi vermisului cerebelos. Dă naștere următoarelor ramuri:
o artera spinală posterioară (A. spinali sposterior).
Vascularizează măduva şi meningele spinale;
o ramura tonsilară cerebeloasă (R. tonsillae cerebelli)
destinată tonsilei cerebeloase;
o ramura coroidiană a ventriculului patru (R.chorideus ventriculi quarti).
• artera spinală anterioară (A. spinalis anterior) – are originea anterior de bulbul
rahidian, coboară în gaura occipitală, se uneşte cu cea de partea opusă şi continuă pe faţa
anterioară a măduvei pe care o vascularizează;
• ramuri medulare mediale (Rr. medullares mediales) destinate
măduvei;
• ramuri medulare laterale (Rr.medullares laterales) destinate măduvei.

32. TRUNCHIURILE TIROCERVICAL, COSTOCERVICAL

TIROCERVICAL
Ia naştere din porţiunea prescalenică a arterei subclaviculare, la nivelul marginii mediale a
muşchiului scalen anterior. Dă naştere arterelor tiroidiană inferioară, cervicală ascendentă,
transversă cervicală şi suprascapulară
***********
Se desprinde în segmentul prescalenic pe faţa superioară a arterei. La origine e
acoperit de vena subclavie şi are lateral m.scalen anterioar şi n.frenic. Posterior, versantul
anterior al domului pleural.
Ramuri:
1. a.tiroidiană inferioară – traiect ascendent şi medial descriind 2 curbe succesive: una
concavă inferior şi alta concavă superior.
Ajunge posterior de mvn al gâtului trecând anterior de a.vertebrală şi de lanţul
simpatic cervical. Uneori străbate lanţul simpatic cervical printr-o butonieră, denumită
butoniera DROBNIK IONESCU. În porţiunea verticală are raport medial cu esofagul,
traheea şi n.laringeu recurent.
Dă ramurile:
- rr.esofagiene.
- rr.tiroidiene.
- a.laringiană inferioară care însoţeşte n.laringeu recurent.
- A.cervicală ascendentă – se poate desprinde şi direct din trunchi şi urcă pe faţa
anterioară a m.scalen anterior, având raport lateral cu n.frenic.
2. A.transversă a gâtului – traiect spre posterior şi lateral, trecând peste m.scalen anterior,
n.frenic, faţa profundă a m.trapez, până la unghiul superior al scapulei, unde se împarte în
2 ramuri:
- a.cervicală superficială – urcă peste mm.scaleni.
- a.scapulară descendentă – coboară până la vârful acesteia participând la formarea
cercului arterial periscapular.
 3. Artera suprascapulară – are traiect spre lateral peste n.frenic, mm.scaleni, plex
brahial şi se îndreaptă apoi posterior până la nivelul incizurii suprascapulare.
Trece peste ligamentul superior al scapulei, având raport inferior cu
n.suprascapular.
Ajunge în fosa supraspinoasă participând la formarea reţelei arteriale periscapulare.

COSTOCERVICAL
Ia naștere la nivelul feţei posterioare a arterei subclaviculare , posterior de mușchiul
scalen anterior și se îndreaptă posterior în raport cu domul pleural, către colul
primei coaste. Dă naștere la două ramuri:
• artera cervicală profundă (A. cervicalis profunda) destinată
musculaturii nucale.
• artera intercostală supremă (A. intercostalis suprema) care descinde
posterior de pleură, anterior de colul primei coaste şi dă naștere primei artere
intercostale posterioare (A. intercostalis posterior prima) și celei de a doua artere
intercostale posterioare (A.intercostalis posterior secunda) care participă la
vascularizația primelor două spații intercostale.
*******
Se desprinde de pe faţa postero-inferioară a arterei subclavie în segmentul
interscalenic.
Are traiect scurt descendent pe faţa anterioară a colului coastei 1. Ramuri:
- a.cervicală profundă – urcă pe planul proceselor transverse cervicale.
- A.intercostală supremă – când există, se împarte în 2 ramuri. Când nu există
ramurile se desprind direct din trunchi. Ramurile sunt arterele intercostale
posterioare I şi II.

33. ARTERA TORACICA INTERNA(INCLUSIV ANASTOMOZE SI

APLICATII CLINICE)
Origine
Artera toracică internă ia naștere la nivelul porţiunii prescalenice a
arterei subclaviculare.
Traiect
De la origine descinde posterior de cartilajele primelor şase coaste superioare. La
nivelul aperturii superioare a toracelui este încrucişată, dinspre lateral spre medial,
de catre nervul frenic.
Ramuri:
• ramuri mediastinale (Rami mediastinales);
• ramuri timice (Rami thymici);
• ramuri bronşice (Rami bronchiales);
• ramuri traheale (Rami tracheales);
• artera pericardofrenică (A. pericardophrenica) vascularizează pericardul şi
diafragma;
• ramuri sternale (Rami sternales);
• ramuri perforante (Rami perforantes) ale spaţilor intercostale;
• ramuri mamare mediale (Rami mammarii mediales) destinate glandei
mamare;
• ramura costală laterală (Ramus costalis lateralis) ia naștere din artera
toracică internă şi descinde lateral față de ea;
• ramuri intercostale anterioare (Rami intercostales anteriores) se distribuie la
primele şase spaţii intercostale, câte două în fiecare spaţiu. Vascularizează muşchii
intercostali şi dau ramuri la glanda mamară şi muşchiul pectoral mare.
• artera musculofrenică (A. musculophrenica) trece posterior de cartilajele
coastelor 7-9, străbate diafragma şi se termină în dreptul ultimului spaţiu
intercostal. Dă naștere la ramuri intercostale anterioare pentru spaţiile intercostale
inferioare.
• artera epigastrică superioară (A. epigastrica superior) continuă traiectul
arterei toracice interne, străbate hiatusul sternocostal al diafragmei şi pătrunde în
teaca dreptului abdominal.

34. VENA JUGULARĂ INTERNĂ (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 Adună sângele venos de la nivelul encefalului, meningelui, o parte a
regiunii faciale şi o parte a regiunilor cervicale.

LOCALIZARE: între baza craniului și articulația sternoclaviculară, unde

formeaza vena brahiocefalica dupa unirea cu vena subclavie.
ORIGINE: gaura jugulară de unde continua sinusul sigmoidian.
TRAIECT: origine  continuă sinusul sigmoidian  la nivelul tecii carotice
coboară cu artera carotidă internă  coboară cu artera carotidă comună prin spațiul
laterofaringian + trigonul carotic
RAPORTURI:
 o se află posterior și apoi lateral de artera carotidă internă
o la baza craniului:
- lateral: faringele
- medial: mușchii stilieni
- posterior: procesele transverse cervicale și lanțul simpatic.
- Intre vena si ACI se afla NIX, NX, NXI, NXII.
o inferior de baza craniului:
- posterior: mușchii scaleni, plexul cervical, nervul frenic
- anterior: artera auriculară posterioară, artera occipital, artera
sternocleidomastoidiană si ansa cervicală.
- În regiunea SCM, VJI devine profundă, având anterior
m.SCM şi musculatura infrahioidiană.
AFLUENȚI:
o venele faringiene
o vena linguala
o venele tiroidiene superioare și medii
o vena facial
o vena retromandibulară
35. VENELE JUGULARE EXTERNĂ, JUGULARĂ ANTERIOARĂ
(INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
VJE

 Se formează în grosimea glandei parotide din: vena occipitala + vena

auriculară posterioară. Are un calibru invers cu VJI
 Se întinde între unghiul mandibulei şi jumatatea claviculei.
 La copii se fac punctii venoase ce prezinta o atentie deosebita datorita
riscului emboliei gazoase.

TRAIECT

 Este iniţial profundă în glanda parotid (origine)  superficială pe muşchiul

SCM pe care îl încrucişează  trecece în fosa supraclaviculară mare 
devine din nou profundă perforând lama superficială a fasciei cervicale 
se varsa în unghiul dintre vena subclavie şi jugulara internă sau direct în
subclavie.

RAPORTURI

 acoperită de tegument şi m.platysma.

 încrucişată de rr.cutanate provenite din plexul cervical.

AFLUENTI - înainte de vărsare:

 vena suprascapulară,
 vena transversă a gâtului,

VENA JUGULARĂ ANTERIOARĂ

 se formează în partea suprahioidiană a regiunii cervicale a gâtului.

 Coboară vertical de o parte şi de alta a liniei mediane până deasupra
sternului vărsându-se de obicei în vena subclavie. Între cele 2 vene jugulare
anterioare se află uneori arcul venos jugular.
36. NODURILE LIMFATICE ALE CAPULUI ŞI GÂTULUI (INCLUSIV
APLICAŢII CLINICE)
Ganglionii limfatici ai capului:
 ganglioni limfatici occipitali  situati sub linia nucala inferioara. Aduna
limfa din reg. occipitala, dreneaza in ggl limfatici cervicali profunzi
 ganglioni limfatici retroauriculari (mastoidieni)  inconstanti,
colecteaza limfa din reg. parietala + de la nivelul urechii. Dreneaza in ggl
limfatici parotidieni sau ggl cervicali profunzi.
 Ganglioni parotidieni superficiali - dreneaza limfa din reg. gl. Parotide:
parietala + temporala, frontala, fata dorsala a nasului, buza superioara
pavilionul urechii, conduct auditive extern. Dreneaza in ggl. Cervicali
profunzi
 Ganglioni parotidieni profunzi = dreneaza limfa din reg. gl.Lacrimala,
parotida, fose nazale, val palatin, tuba auditiva  dreneaza in ggl. cervicali
profunzi
 Ganglioni mandibulari + submandibulari  aduna limfa din glanda
submandibulară și sublinguală, de la dinti si mucoasa gingivala. Dreneaza
in ggl. cervicali profunzi
 Ganglioni retrofaringieni: adună limfa de la cavitatea nazală și sinusurile
paranazale, de la palatul dur, vălul palatin
 Ganglionii bucali
 Ganglionii linguali

Ganglionii limfatici ai gatului:

 CADRAN I  REG. CERVICALA ANTEROP-SUPERIOARA
o IA  REG SUBMENTALA
o IB  REG SUBMANDIBULARA

 CADRANE II, III, IV  REG. CERVICALA LATERALA

(PROFUNDA) = limfonoduli cervicali profunzi, situati lateral
o IIA  Reg. Jugulo-Digastrica
o IIB  Reg. Mastoidiana
o III  Reg. Cervicala Profunda Mijlocie
o IV  Reg. Cervicala Profunda Inferioara

 CADRAN V  REG. CERVICALA POSTERIOARA

 CADRAN VI  REG. CERVICALA ANTERO - INFERIOARA
 CADRAN VII – nu se gaseste in reg. cervicala, ci la nivelul
mediastinului sup = LIMFONODUL MEDIASTINAL SUPERIOR.
CUM DRENEAZA LIMFA:
 IA + IB  dreneaza in limfonoduli cervicali profunzi
 IA, IB  II  III  IV VII
 II –> III  IV  VII
 III  IV VII
 IV VII
 V IV  VII sau V direct in VII
 VIIV VII sau VI direct in VII
37. NERVII III, IV, VI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Nervul oculomotor(III) ia naştere dintr-un complex de nuclei din substanţa

cenuşie a mezencefalului situaţi anterior şi lateral de porţiunea cranială a
apeductului cerebral şi care se întind până în podeaua celui de-al III-lea ventricul.
Nervul oculomotor conţine şi fibre provenite din ganglionul trigeminal, considerate
proprioceptive.
Nervul oculomotor inervează muşchii externi ai globului ocular, cu excepţia
muşchiului oblic superior şi drept lateral, precum şi muşchiul ciliar şi muşchiul
sfincter al pupilei, prin intermediul ganglionului ciliar.

De la nivelul originii sale aparente, situate la nivelul marginii mediale a

pedunculului cerebral, nervul oculomotor străbate fosa interpedunculară acoperit de
pia mater, trece apoi în spaţiul subarahnoidian între artera cerebelară superioară şi
artera cerebelară posterioară şi se orientează anterior, inferior şi uşor lateral sub
uncusul lobului temporal. Nervul străbate arahnoida, perforează stratul intern dural,
lateral de procesele clinoidiene posterioare şi apoi descinde în peretele lateral al
sinusului cavernos deasupra nervului trochlear. La acest nivel primeşte câteva filete
anastomotice de la plexul simpatic carotidian şi de la ramura oftalmică a
trigemenului şi apoi se divide dând naştere unei ramuri superioare (R. Superior),
unei ramuri inferioare (R. Inferior) şi unei ramuri către ganglionul ciliar (Ramus ad
ganglion ciliare radix parasympathica ganglii ciliaris Radix oculomotoria gangli
ciliaris) care

reprezintă rădăcina parasimatică a ganglionului ciliar şi care pătrund în orbită prin

fisura orbitală superioară.

În traiectul său nervul oculomotor prezintă trei porţiuni:

• Porţiunea retrosinusală este situată între originea aparentă a nervului şi

sinusul cavernos. La acest nivel nervul prezintă următoarele raporturi:

o superior - cu artera cerebrală posterioară;

o inferior - cu artera cerebeloasă superioară.

• Porţiunea sinusală este situată la nivelul sinusului cavernos. La

acest nivel nervul oculomotor prezintă următoarele raporturi:

o inferior cu nervul trochlear şi nervul oftalmic;

o medial cu artera carotidă internă şi nervul abducens;

o lateral cu faţa medială a lobului temporal.

• Porţiunea antesinusală se situează înre sinusul cavernos şi fisura orbitală

superioară străbătută de ramura sa superioară şi de ramura sa inferioară. Cele două
ramuri pătrund în cavitatea orbitară prin inelul lui Zinn. La acest nivel cele două
ramuri vin în raport:
o medial – cu nervul nazal;

o lateral – cu nervul trochlear.

Ramuri:

• ramura superioară se orientează ascendent, încrucişează lateral nervul optic

şi se divide în două ramuri destinate muşchiului drept superior, respectiv
muşchiului ridicător al pleoapei superioare.

• ramura inferioară este scurtă şi dă naştere la trei ramuri destinate muşchilor

drept inferior, drept medial şi oblic inferior.

• ramura către ganglionul ciliar este destinată inervaţiei muşchiul ciliar şi

muşchiul sfincter al pupilei, prin intermediul nervilor ciliari scurţi care iau naştere
de la nivelul ganglionului ciliar.

NERVUL TROCHLEAR IV

Nervul trochlear ia naştere la nivelul mezencefalului, dintr-un nucleu situat anterior

faţă de apeductul cerebral, sub lama cvadrigeminală. Acest nucleu este situat
inferior faţă de nucleul nervului oculomotor. Nervul trochlear asigură inervaţia
muşchiului oblic superior al globului ocular.

De la nivelul originii sale aparente, situate sub lama cvadrigeminală, pe faţa

posterioară a mezencefalului (nervul trochlear fiind singurul nerv cranian cu
emergenţă posterioară), nervul trochlear se orientează lateral înconjurând
peduncului cerebral, traversează sinusul cavernos şi apoi se orientează anterior
către fisura orbitală superioară, pătrunzând în cavitatea orbitală lateral faţă de inelul
lui Zinn.

În traiectul său nervul trochlear prezintă trei porţiuni:

• Porţiunea retrosinusală situată între faţa posterioară a mezencefalului şi

sinusul cavernos. La acest nivel, nervul, vine în raport superior cu lama
cvadrigeminală, iar apoi înconjoară lateral pedunculul cerebral.

• Porţiunea sinusală este situată în interirul sinusului cavernos în peretele

lateral al căruia pătrunde nervul trochlear. Odată pătruns, nervul trochlear străbate
sinusul cavernos dinspre posterior spre anterior prezentând următoarele raporturi:

o inferior cu nervul oftalmic (ramură a nervului trigemen)

o superior cu nervul oculomotor.

• Porţiunea antesinusală străbate fisura orbitală superioară, iar apoi se

orientează anterior şi medial, pătrunzând în porţiunea posterioară a muşchiului
oblic superior. La nivelul fisurii orbitale superioare prezintă următoarele raporturi:

o Medial - cu inelul lui Zinn şi conţinutul său

o Lateral - cu nervul frontal (ramură a nervului oftalmic).

NERVUL ABDUCENS VI

Este un nerv motor care ia naştere din nucleul abducensului situat în porţiunea
superioară a podelei ventriculului IV, în apropierea şanţului median.

Nucleul abducensului prezintă conexiuni cu:

1. tractul corticonuclear;

2. tractul tectobulbar;

3. formaţia reticulară pontină paramediană;

4. formaţiunea reticulară medulară contralaterală;

5. nucleul prepositus al hipoglosului.

Originea aparentă este situată la nivelul şanţului bulbopontin, deasupra

piramidelor bulbare.

De la originea aparentă, nervul abducens se orientează anterior, superior şi lateral,

străbate sinusul cavernos şi pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară,
îndreptându-se spre muşchiul drept lateral al globului ocular, şi teminându-se în
dreptul marginii posterioare a acestuia.

Nervul abducens asigură inervaţia muşchiului drept lateral al globului

ocular.

38. NERVUL V – DOAR COMPONENŢĂ FIBRILARĂ, ORIGINI,

TRAIECT, RAPORTURI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

I.Componenta fibrilara
1.SAG:pentru fata,mucoasa cavitate bucala,mucasa cavitati
nazale,tunica fibroasa a globului ocular,muschi capului
2.VES:derivate de arc I faringian:mm.masticatori,pantece anterior de
digastric,m.milohiodian,m.tensor al timpanului,m.tensor al valului
palatin.

II.Origine reala
1.SAG:ganglionul trigeminal Gasser(ganglionul semilunar datorita
formei sale concave anterior).
Regiunea unde se desprind cele 3 ramuri Va(oftalmic),Vb(maxilar),
Vc(mandibular)la nivelul acestei concavitati.
Ganglionul Gasser ne-am mai intalnit pe fata anterioara a stancii
temporale spre varful acesta intr-o dedublare a durei mater numita
cavum trigeminal (descries de Meckl).
Raporturi ganglion Gasser:
Superior:lobul temporal al emisferii cerebrale
Anterior:gaura rupta,emergenta ACI in sectorul intracranian
Posterior:marginea superioara a stanci temporale cu sinusul pietros
superior
Inferior:stanca temporalului
Lateral:a.meningee medie , N.pietros mic si N.pietros mare
Medial:sinus cavernos,N.III,N.IV,N.VI,ACI plex nervos
2.VES:nucleul masticator situat la nivelul puntii situat in profunzimea
fosetei superioare a santului colateral .

III.Nuclei terminali
SAG:3 nuclei
a)nucleul tractului spinal trigeminal:se intinde din partea inferioara a
punti pana in M.S.(nivel C2),de la acest nivel spre inferior se continua
cu substanta gelatinoasa Rolando.La acest nivel ajung in special fibrele
termo-algezice(conduc sensibilitatea termica si dureroasa)
b)nucleul principal senzitiv al trigemenului:situat la nivelul punti,la
acest nivel ajung predominat fibre ale sensibilitati tactile
c)nucleul tractului mezencefalic:la nivelul sau ajung fibre ale
sensibilitati proprioceptive
IV.Originea aparenta(O.A)
Fibrele senzitive emerg separate de fibrele motorii formandu-se 2
radacini:
Radacina senzitiva este groasa,situata superior de radacina motorie la
limita dintre punte si peduculul cerebelos mijlociu(plansa 114).
V.Traiect
Radacina senzitiva ramane separat de radacina motorie pana la
nivelul ganglionului Gasser.
Radacina motorie incruciseaza inferior ganglionul si se termina
patrunzand in N.mandibular.
In ansamblu ambele radacini(senz+motorie)sunt situate initial in fosa
craniana posterioara avand medial N.VI si lateral N.VII,N.VIIbis,N.VIII.
In continuare incruciseaza marginea superioara a stanci temporale si
patrund in cavumul trigeminal.
Din marginea anterioara a ganglionului Gasser se desprind cele 3
ramuri:
N.Va(oftalmic):situat cel mai medial sic el mai subitire
N.Vb(maxilar)
N.Vc(mandibular):fiind cel mai gros.
39. NERVUL OFTALMIC – DOAR COMPONENŢĂ FIBRILARĂ,
ORIGINI, TRAIECT, RAPORTURI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
(lupu, pagina 87)
Fibre SAG
TRAIECT INTRACRANIAN:
-se indreapta anterior, patrunde in sinusul cavernos impreuna cu nn.III, IV si VI in
urmatoarea dispozitie dinspre superior spre inferior:
-III, IV, VI, n. oftalmic
-orificiu de iesire din craniu: fisura orbitala superioara
-n.III si oftalmic se impart la nivelul sinusului in ramuri
Va - oftalmic - da urmatoarele ramuri:
Nerv senzitiv 1.Ram meningeal – pt cortul cerebelului
2.N. frontal - n supraorbital
-n. supratrohlear
3.n. lacrimal
- ramuri comunicante cu ganglionul ciliar
4.n. nazociliar - - nn ciliari lungi
- n etmoidal posterior
-n etmoidal anterior
Pătrunde în sinusul cavernos. La - n infratrohlear – considerat ram terminal
acest nivel se împarte în rr.terminale ce
pătrund în orbită prin fisura orbitală
superioară. Dă ramuri:
 Ram pentru cortul cerebelului – se desprinde înainte de întoarcerea în
sinusul cavernos. Inervează cortul cerebelului, partea posterioară a coasei
creierului, sinusurile transvers, drept şi sagital superior, meningele fosei
craniene anterioare.
 Ram lacrimal – ram din trifurcaţia laterală a n.oftalmic. Inervează senzitiv
glanda lacrimală şi conjunctiva pleoapei superioare.
 Ramul nervului frontal – ram de trifurcaţie. Se împarte în nervii
supraorbital şi supratrohlear. Primul iese prin gaura supraorbitală şi
inervează tegumentul frunţii, iar cel de-al doilea inervează tegumentul
pleoapei superioare şi dă n. al rădăcinii nasului.
Nerv nazociliar – ram de trifurcaţie medială, după ce pătrunde în orbită, se împarte
în ramurile: nervi ciliari (lungi şi scurţi), mervi etmoidali (anteriori
40. NERVUL MAXILAR – DOAR COMPONENŢĂ FIBRILARĂ, ORIGINI,
TRAIECT, RAPORTURI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
(LUPU PAG.89)
Fibre SAG
Iese din craniu prin gaura rotundă şi ajunge în fosa pterigopalatină. La
acest nivel este intersectat de artera maxilară şi are raport cu ganglionul
pterigopalatin. Dă ramurile:
 Ramura meningee medie – se desprinde înainte de gaura rotundă şi
inervează meningele fosei craniene mijlocii.
 Ram pterigopalatin – însoţeşte ramurile ganglionului pterigopalatin.
 Nervul zigomatic – intră în orbită prin fisura orbitală inferioară, intră în
gaura zigomatică orbitală şi se bifurcă în 2 ramuri: ramul
zigomaticotemporal şi ramul zigomaticofacial. Acestea ies prin orificiile
omonime şi inervează senzitiv tegumentul de la nivelurile respective.
 Ram infraorbital – traversează şanţul, canalul şi gaura infraorbitală
împreună cu vasele omonime şi se împarte în ramuri: nervi alveolari
superiori (împărţit în 3 grupuri – anteriori, mijlocii şi posteriori) care vor
forma plexul alveolar superior inervând prin rr dentale şi gingivale
superiore dinţii şi gingiile de la nivelul maxilarelor; ramuri palpebrale
inferioare (inervează tegumentul pleoapei inferioare); ramuri nazale
externe şi interne (inervează tegumentul nasului şi mucoasa vestibulului
nazal); ramuri labiale superioare (pentru regiunea buzei superioare).
 Vb – maxilarul – ram terminal - n. infraorbital
Comunicante:
- ramuri comunicante cu ganglionul pterigopalatin :
- ramuri ganglionare
-ramuri orbitale
-n faringian Bock
- n palatin mare
-nn palatini mici
-n nazopalatin
- ramuri nazale : posterioare post
1 laterale 2 lat
superioare inf

- n. zigomatic - ram comunicant cu n. lacrimal

- n zogomatico orbital
- n zigomatico temporal
- rr alveolare superioare posterioare
41. NERVUL MANDIBULAR – DOAR COMPONENŢĂ FIBRILARĂ,
ORIGINI, TRAIECT, RAPORTURI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Iese din craniu prin gaura areală şi ajunge în fosa infratemporală unde se găseşte
între cei 2 muşchi pterigoidieni
Vc – mandibular :
- ram meningee
- ramuri mediale – ramuri pt ganglionul otic
-pt m pterigoidian medial
- pt tensor al valului palatin
- pt tensor al timpanului
- trunchiul anterior – da:
1.n. temporo buccal din care se desprind:
-rr pt m pterigoidian lateral
-n temporal profund anterior
-n buccal
2. n temporal profund mijlociu
3. n.temporo maseterin – n maseterin
-n temporal profund posterior
- trunchiul posterior:
1.n auriculo temporal -rr auriculo temporale
-n auriculare profunde
-n auriculare anterioare
-rr anastomotice cu n VII- facial
-ram comunicant cu plex carotic extern
- ramuri glandulare
- rr temporale superficiale
2.n lingual – ram terminal
N coarda timpanului
-ram communicant cu n XII hipoglos
 -ram communicant cu n alveolar inferior
-ramuri pt istmul bucofaringian
-rr dorsale ale limbii
-rr comunicante cu ggl submandibular
-n sublingual
3. n alveolar posterior- ram terminal
-n milohioidian
- rr dentare inferioare
-n incisiv
-n mental

42. NERVUL VII si VII bis (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Nervul facial este un nerv mixt care prezintă două rădăcini, motorie şi senzorială
aceasta din urmă reprezentată de nervul intermediar. Rădăcina motorie asigură
inervaţia muşchilor faciali şi a muşchilor platisma, stilohioidian şi digastric
(pântecul posterior). Rădăcina senzorială asigură sensibilitatea gustativă de la
nivelul celor 2/3 anterioare ale limbii şi de la nivelul palatului moale şi inervaţia
parasimpatică a glandelor salivare submandibulară şi sublinguală, a glandelor
lacrimale şi a glandelor de la nivelul mucoasei nazale şi palatine.
Originea reală a fibrelor motorii este reprezentată de nucleul facialului (Nucleus
nervi facialis) situat la nivelul părţii inferioare a punţii, care primeşte fibre de la
nucleul salivator superior.
Originea reală a fibrelor senzitive se află la nivelul extremităţii superioare a
nucleului solitar (Nuclei tractus solitarii) situat la nivelul bulbului.
Originea aparentă se află în şanţul bulbo-pontin deasupra olivei bulbare între
emergenţa nervului abducens situat medial şi acustico-vestibular situat lateral.

De la nivelul şanţului bulbo-pontin cele două rădăcini se orientează lateral spre

meatul acustic intern de pe faţa posterioară a stâncii temporale, unde străbat
compartimentul lateral şi perforează apoi arahnoida şi dura mater pentru a pătrunde
în canalul facialului. Nervul facial străbate porţiunea pietroasă a stâncii temporale
perpendicular pe axul stâncii temporale şi ajunge la o primă cotitură a canalului
numită genunchiul facialului (Geniculum), nivel la care prezintă ataşat ganglionul
geniculat (Ganglion geniculi; Ganglion geniculatum). Urmează schimbarea cu 1300
a direcţiei canalului facialului, care devine orizontal, ajungând la peretele medial al
casei timpanului pe care îl străbate dinspre antero-superior spre postero-inferior
îndreptându-se spre gaura stilomastoidiană pe care o părăseşte pentru a pătrunde în
glanda parotidă unde dă naştere ramurilor sale terminale.
Raporturi:
1. de la origine la meatul acustic intern nervul facial vine în raport cu artera
cerebeloasă anterioară inferioară situată anterior între punte şi nerv, iar postero-
inferior cu nervul vestibulo-cohlear;
2. la nivelul meatului acustic intern nervul facial ocupă compartimentul
antero-superior şi este acompaniat de ramura labirintică a arterei cerebeloase
anterioare inferioare;
3. traiectul nervului facial la nivelul porţiunii pietroase a osului temporal poate
fi sistematizat în trei segmente:
• segmentul labirintic, lung de 4 mm cu traiect orizontal şi aproape transversal
în care nervul facial vine în raport posterior cu vestibulul osos şi anterior cu cohleea
şi este acompaniat de nervul intermediar al lui Wrisberg situat inferior;
• segmentul timpanic, lung de 12 mm, continuă segmentul labirintic, limita
dintre ele fiind reprezentată de genunchiul facialului nivel la care se găseşte
ganglionul geniculat, are un traiect oblic posterior, inferior şi lateral şi este situat
inferior de canalul semicircular lateral şi deasupra ferestrei vestibulare;
• segmentul mastoidian, lung de aproximativ 18 mm, continuă segmentul
timpanic, limita dintre ele fiind reprezentată de genunchiul distal al nervului facial,
are un traiect vertical situat înapoia piramidei şi se termină la gaura
stilomastoidiană, la nivelul căreia nervul facial este însoţit de artera
stilomastoidiană.
4. în traiectul său de la gaura stilomastoidiană la glanda parotidă nervul facial
vine în raport medial cu procesul stilodian şi muşchiul stilo-hioidian, iar lateral cu
pântecele posterior al muşchiului digastric;
5. în glanda parotidă nervul facial este situat lateral de vena jugulară externă şi
de artera carotidă externă.
Ramurile nervului facial se împart în ramuri colaterale intrapietroase şi
extrapietroase şi ramuri terminale.
Ramurile colaterale intrapietroase provin din porţiunea nervului facial care străbate
porţiunea pietroasă a osului temporal şi sunt reprezentate de:
a. nervul muşchiului scăriţei (N. stapedius) se desprinde din segmentul
mastoidian al nervului facial, străbate un canal scurt ascendent pentru a se termina
la nivelul muşchiului scăriţei;
b. nervul coarda timpanului (Chorda tympani; Radix parasympathica ganglii
submandibularis) se desprinde din nervul facial aproximativ la 5 mm deasupra
găurii stilomastoidiene se orientează superior şi anterior pentru a pătrunde în
canaliculul posterior al corzii printr-un orificiu situat în apropierea marginii
posterioare a feţei mediale a membranei timpanice, se orientează anterior peste
nicovală şi profund de mânerul ciocanului şi pătrunde în canaliculul anterior al
corzii situat la extremitatea medială a fisurii pietrotimpanice. Părăsind baza
craniului nervul coarda timpanului se orientează anterior şi inferior de-a lungul feţei
mediale a spinei sfenoidului şi profund de muşchiul pterigoidian lateral, se uneşte
cu nervul lingual împreună cu care îşi trimite fibrele parasimpatice la ganglionii
submandibular şi sublingual de unde pleacă ramuri la glandele submandibulară şi
sublinguală;
c. nervul pietros mare (N. petrosus major; Radix parasympathica ganglii
pterygopalatini; Radix intermedia ganglii pterygopalatini) se desprinde de la nivelul
genunchiului nervului facial, traversează ganglionul geniculat, canalul nervului
pietros mare şi apoi faţa anterioară a porţiunii pietroase a osului temporal, străbate
gaura ruptă şi la acest nivel primeşte nervul pietros profund formând nervul
canalului pterigoidian care traversează acest canal şi se termină în ganglionul
pterigopalatin. Fibrele postganglionare provenite de la nivelul ganglionului
pterigopalatin se distribuie glandelor lacrimale, nazale, palatine, faringiene şi
labiale;
d. ramura comunicantă cu nervul vag (R. communicans cum nervo vago) prin
care nervul intermediar se uneşte cu ramura auriculară a nervului vag;
e. ramura comunicantă cu plexul timpanic (R. communicans cum plexu
tympanico) se anastomozează cu nervul pietros mic, ramură din nervul timpanic,
din glosofaringian;
Ramurile colaterale extrapietroase provin din porţiunea nervului facial situată sub
gaura stilomastoidiană şi sunt reprezentate de:
a. nervul auricular posterior (N. auricularis posterior) se desprinde din nervul
facial în apropierea găurii stilomastoidiene, are un traiect ascendent între meatul
acustic extern şi procesul mastoidian şi se divide în două ramuri: ramura auriculară
(R. auricularis) care inervează muşchiul auricular posterior şi muşchii intrinseci de
pe faţa cranială a auriculului şi ramura occipitală (R. occipitalis) care inervează
pântecul occipital al muşchiului occipitofrontal;
b. ramura digastrică (R. digastricus) se desprinde din nervul facial în
apropierea găurii stilomastoidiene şi se distribuie pântecului posterior al muşchiului
digastric;

c. ramura stilohioidiană (R. stylohyoideus) se desprinde din nervul facial izolat

sau prin trunchi comun cu ramura digastrică şi se distribuie muşchiului
stilohioidian;
d. ramura comunicantă cu nervul glosofaringian (R. communicans cum nervo
glossopharyngeo) se desprinde din nervul facial în apropierea găurii
stilomastoidiene şi realizează comunicarea cu o ramură din ganglionul inferior al
nervului glosofaringian.
Ramurile terminale ale nervului facial se anastomozează între ele constituind plexul
intraparotidian (Plexus intraparotideus) în grosimea glandei parotide din care se
desprind:
a. ramurile temporale (R. temporales) se orientează superior, încrucişează
arcada zigomatică şi se distribuie muşchilor intrinseci de pe faţa laterală a
auriculului, muşchilor auriculari anterior şi superior, pântecului frontal al
muşchiului occipitofrontal şi muşchilor orbicular al ochiului şi corugator al
sprâncenei;
b. ramurile zigomatice (R. zygomatici) încrucişează faţa laterală a osului
zigomatic şi se distribuie muşchiului orbicular al ochiului;
c. ramurile bucale (R. buccales) au un traiect orizontal şi se distribuie
muşchilor procerus, zigomatic mare, ridicător al buzei superioare, ridicător al
unghiului gurii, zigomatic mic, ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului,
nasal, buccinator şi orbicular al gurii;
d. ramura mandibulară marginală (R. marginalis mandibularis) se orientează
anterior, iniţial inferior de unghiul mandibulei apoi încrucişează corpul mandibulei
şi se distribuie muşchilor coborâtor al unghiului gurii, rizorius, orbicular al gurii,
coborâtor al buzei inferioare şi mental;
e. ramura cervicală (R. colli; R. cervicalis) se orientează antero- inferior sub
muşchiul platisma la ale cărui fibre se distribuie.

43. NERVUL IX (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

I. COMP FIBRILARA – Fibrele

1. SAG - zona RAMSEY HUNT
2.VAG - faringe sinus carotic (receptori)
3.VAS- gustative de la nivelul mugurilor gustativi ce se afla pe
radacina limbii (1/3 posterior de limba)
4.VEG – pt. gl parotida
5.VES – derivatele de arc 3 branhial – Mm. constrictori ai faringelui,
superior si mijlociu ai faringelui
II. ORIGINEA REALA
1.SAG -ganglion superior situat in gaura jugulara
2.VAG si 3.VAS – ganglionul inferior situate la nivelul fosulei petrosa
4.VEG – nucleul salivator superior din bulb
5.VES – partea superioara a nucleului ambiguu din bulb
III. NUCLEI TERMINALI
1.SAG – nucleii senzitivi trigeminali dupa ce au dat colaterale catre
nucleul dorsal al vagului.
2.VAG – nucleul tractului solitar
3.VAS – partea superioara a nucleului tractului solitar - nucleu gustativ
Nageotte
IV. ORIGINEA APARENTA
- Extremitatea superioara a santului retroolivar (plansa 113)
Posterior de oliva bulbara - post santul retroolivat – de la niv santului
bulbopontin IX, X, XI
V.TRAIECT
1.Intracranian - in fosa cerebrala posterioara
2. in baza craniului - in gaura jugulara
3.spatiul latero faringic -initial portiunea retrostiliata, dupa care
portiunea prestiliana
4. strabate m. constrictor superior al faringelui si se termina in
radacina limbii – in portiunea prestilliana insoteste mm.stiloglos si
stilofaringian, se indreapta spre anterior si incruciseaza a. faringiana
ascendenta si a. palatina ascendenta.
VI. RAMURI
1.N timpanic Jacobson – se desprinde din ganglionul inferior, strabate
canaliculul timpanic, insotind a. timpanica inferioara (ram terminal al a
faringiene ascendente), ajunge in urechea medie unde da ramuri:
- nn. cortico timpanici – care ajung in canalul carotic, o parte din
acestia patrund impreuna cu ACC in craniu, o alta parte coboara cu
ACI, inervand glomusul carotic
- ramuri tubare, inerveaza tuba auditiva.
- n.pietros mic – iese din urechea medie prin hiatusul sau, ajunge pe
fata anterioara a stancii temporale, in santul n.pietros mic, iese din
craniu fie prin gaura spinoasa, fie prin gaura rupta, fie prin orificiul
Arnold, ajunge in fosa infratemporala si formeaza radacina
parasimpatica a ganglionului otic => aici FEG parasimpatice
preganglionare aduse de n IX, fac sinapsa cu fibrele parasimpatice
postganglionare ce ajung la gl parotida prin n. auriculo-temporal, ram
al n V c, mandibular.
2. Ramul anastomotic cu n VII, facial
- incruciseaza lateral VJI -formand ansa Haller
3.Ramul anastomotic al n X vag
4.Ram pt mm. stilofaringian si stiloglos
5.Rr faringiene – alaturi din ramurile faringiene din X si gangl
simpatic cervical superior, formeaza plexul faringian- inervatia
faringelui.
6.Ramul sinusului catotic – n. Hering - inerv senzitiv sinusul carotic
7.R. tonsilara -inerveaza peretele lateral al istmului buco faringian - in
regiunea tonsilei palatine
8.Rr. linguale– inerveaza mucoasa radacinii limbii
44. NERVUL X (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)
 - N. Vag (pneumo gastic)
I COMP FIBRILARA – 5 tipuri de fibre
1. SAG – zona RAMSEY HUNT
2.VAG – viscerele gatului, viscere torace, cea mai mare parte a
viscerelor abdominale => esofagul abdomen, stomac, duoden, jejun,
ileon, cec, apendice vermiform, colon ascendent, 2/3 din dreapta a
colonului transvers – suplimentar: ficat, pancreas, splina, rinichi.
3.VAS - gustative, de la mugurii gustativi care nu sunt pe limba, ci in
reg valeculelor
4.VEG -la fel ca si VAG
5.VES – derivate de arc 4, sunt fibrele proprii- m.constrictor inferior al
faringelui, m cricotiroidian,
- derivate de arc 6, fibre aduse de n XI accessor, formand
anastomoza Lobstein.
II ORIGINE REALA –
1.SAG – ganglionul superior situat in gaura jugulara (gangl. jugular)
2. VAG si 3.VAS - Ganglionul inferior sau gangl nodos, situat in partea
superioara a portiunii retrostiliene a spatiului latero faringic, anterior de
gangl. superior simpatic de care este despartit prin vagina carotica.
4.VEG – nucleul dorsal al vagului situat in bulb
5.VES -nucleul ambiguu situat in bulb
III NUCLEI TERMINALI
La fel ca la IX
IV. ORIG. APARENTA
- Portiune mijlocie sant retroolivar
V. TRAIECT
!!!Amanunt la n vag
Singurul ram nervos care va trece medial de ACI este n laringeu
superior.

1. intracranian - in fosa cerebrala posterioara

2. in baza craniului - in gaura jugulara
3.MVN al gatului – retrostiliana – spatiul latero faringic
- trigonul carotic
- reg.SCM
4. patrunde in torace intersectand anterior a.subclavie
5. strabate mediastinul anterior fiind asezat intre planul venos (vv
brahiocefalice situat anterior) si planul arterial (arc aortic si ramurile
sale) situate poaterior.
6. incruciseaza posterior pediculii pulmonari
7. ajunge in mediastinul posterior pe laturile esofagului unde se si
termina formand plexul vagal peri-esofagian
8. patrunde in abdomen alaturi de esofag, din plexul peri-esofagian se
form 2 trunchiuri vagale - anterior ce contine predominant fibre din
vagul stang, al doilea posterior ce contine predominant fibre din vagul
drept.
VI. RAMURI
1. Ramura meningeala- inerveaza duramater din fosa cranaia
posterioara
2. Ramul auricular – contine fibre din zona Ramsey Hunt -vine din
zona conductului auditive extern, strabate canaliculul mastoidian
si ajunge in peretele lateral al gaurii jugulare patrunzand in
ganglionul posterior al vagului
3. Ramul anastomotic cu n IX,
4. Ramurile faringiene formeaza plexul nervos faringian
5. Nn cardiaci cervicali superiori - inerveaza parasimpatic cordul
6. N laringeu superior – coboara medial de faringe, se alatura
a.tiroidiene superioare si la nivelul membranei tirohioidiene se
termina bifurcandu-se in Rr terminale:
a.ram extern – inerveaza mm. constrictor inferior al faringelui si
m cricotiroidia ,
b. ramul intern de obicei insoteste a.laringiana superioara, ajunge
profund mucoasa recesului piriform al laringo-faringelui => aici
ridica o plica=singura plica mucoasa din organism ridicata de un
nerv.
Se termina anastomozandu-se cu n laringeu recurent- formand
ansa lui Galien.
7. Ramurile cardiace cervicale inferioare - inerveaza parasimpatic
cordul
8. N laringeu recurent –(desi este ram al vagului) contine fibre
VES ale n XI, accessor – are origine diferita in dreapta fata de
stanga – in dreapta se desprinde inferior se a.subclavie formand o
bucla in jurul acesteia, in stanga ia nastere intratoracic, inferior
de ligamentul arterial, face o bucla pe dedesubtul crosei aortice.
(plansa 206)-ligament de fixare intre cele 2 artere mari ale
cordului - arcul aortic si trunchiul pulmonar.
Ambii n. laringei recurenti urca prin unghiul diedru dintre trahee
si esofag deoarece esofagul este deplasat spre stanga, n laringeu
recurent drept => se afla posterior de treahee si lateral de esofag,
cel din partea stanga=> lateral de trahee si anterior de esofag.
N laringeu recurent RAMURI:
- Traheale,
- esofagiene,
- n laringeu inferior.
9.Ramuri cardiace toracice
10.Ramuri bronsice
11.Plex vagal periesofagian
12. Rr gastrice anterioare
13.Ramuri hepatice
 Ramurile anterioare 12 si 13 se desprind din trunchiul vagal
anterior.
14. Ramurile pt plexul celiac din trunchiul vagal posterior
ASTFEL:
- la stanga ansa Leignel Lavastine
– la dreapta - ansa memorabila Wrisberg
Din aceste ramuri pt plexul celiac se desprind si ramuri renale.

45. NERVUL XI (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Nervul spinal accessor (XI)

Componenta fibrilara:
 VES derivate arc VI  form. rad. Craniana
 SEG  de la nivelul MS, pt m. SCM + trapez. Aceste fibre formeaza
radacina spinala.
Origine Reala
 VES  nucleu ambiguu de la nivelul bulbului rahidian
 SEG  C1-C4
Nuclei Terminali
 Nu avem de a face cu nuclei terminali pt ca nu prezinta fibre aferente
Origine Aparenta
 Rad. Bulbara  VES la nivel extremitate inferioara sant retroolivar
 SEG  fata laterala MS, seg. C1-C4
Traiect
 Rad spinala are traiect ascendant urcand prin canalul vertebral si patrunde in
craniu prin gaura mare (foramen magnum)
 Antero-lat. de bulb se uneste cu rad. Bulbara si form. N Accesor
 Situata initial intercranian, in fosa craniana post. Apoi iese din craniu prin
gaura jugulara, ajunge in portiunea retrostiliana a spatiului latero-faringic
unde se termina bifurcandu-se intr-un ram intern si unul extern.
Raporturi
  Intracranian se indreapta spre anterior si lateral avand medial a. vertebrala
si N. XII Hipoglos, insoteste N IX Glosofaringian si X Vag
 In gaura jugulara se afla in compartimentul antero-medial avand ant. si
med. N X Vag, N IX Glosofaringian si Sinusul pietros inf., iar post si lat.,
origina VJI din sinusul sigmoidian
 In portiunea retrostiliana a spatiului latero-faringic se indreapta spre
lateral si se termina bifurcandu-se in:
o 1. Ramul interne – care patrunde in N X Vag, adaucandu-i acestuia
fibre VES  formeaza anastomoza Lobstein;
o 2. Ramul extern – contine fibre pt SCM si M. Trapez si trece fie
intre ACI situate ant si VJI situate post. sau postero-lateral de VJI,
astfel patrunde in fata profunda a SCM, il inerveaza, iar restul
fibrelor parasesc SCM la marginea lui posterioara, strabat trigonul
omo-trapezian, fiind insotite de un grup limfatic profund secundar al
gatului. Patrund in M. Trapez unde se si termina.

46. NERVUL XII (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE) = nerv motor, cranian, ce

are fibre motorii
Constriutie fibrilara: SEG

OR: nucleu N. Hipoglos din bulb

OA: sant preolivar

TRAIECT N XII:

 fosa cranian post-

 canal hipoglos parasind craniul
 ajunge in spatiul retrostilian
 trigon carotic
 trigon submandibular
 in interstitul hioglosomilohioidian si ajunge la nivelul regiunii sublinguale

RAMURI NXII:

 r meningee
 o radacina descendenta
 N pt m stilohioidian
 n pt m geniohiodian
 rr linguale (terminale)

ANASTOMOZELE N XII:

 N X prin intermediul ggl inf al vagului, ramura inf a vagului

 cu ggl cervical sup
 N lingual
 plexul cervical

INERVATIE: Inervează limba, cu excepţia mm.palatoglos şi stiloglos.

47. PLEXUL CERVICAL – DESEN

Plexul se formeaza prin anastomozarea ramurilor ventrale de la C1-C4. C5(pt.

n. frenic), ramuri pe care le denumim radacinile plexului.
C1 se anastomozeaza cu C2 si formeaza o prima ansa- ansa superioara- ansa
atlasului.
C2 se anastomozeaza cu C3 si formeaza a doua ansa- ansa mijlocie- ansa
axisului.
C3 se anastomozeaza cu C4 si formeaza a treia ansa- ansa inferioara
C4 se anastomozeaza cu C5 . Da nastere si nervului frenic din radacinile ventral
din C3, C4, C5
Una dintre particularitatile plexului cervical e faptul ca da doua tipuri total
distincte de ramuri, da ramuri musculare - care se vor duce doar la muschi, da
ramuri cutanate (nu ca la brachial unden.musculocutan care sa inerveze si muschi
si piele). Aici ramurile fie se duc doar la muschi, fie se duc doar la piele.

Se formează prin anastomoza primelor patru ramuri anterioare ale nervilor spinali
cervicali. Plexul cervical este situate profund faţă de vena jugulară internă şi
muşchiul sternocleidomastoidian, şi anterior faţă de muşchiul scalen mijlociu şi
ridicător al scapulei.
Ce excepţia ramurii primului nerv cervical, celelalte dau naştere unei diviziuni
ascendente şi uneia descendente care se anastomozează formând anse cervicale.
Din aceste anse iau naştere ramuri superficiale şi ramuri profunde. Ramurile
superficiale sunt ascendente şi descendente, iar ramurile profunde sunt laterale şi
mediale.
Ramurile superficiale ascendente
1. nervul occipital mic (N. occcipitalis minor) ia naştere din ramura anterioară
a celui de al doilea nerv cervical, are un traiect ascendent de-a lungul marginii
posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian, perforează fascia profundă (în
apropierea craniului) şi urcă la nivelul scalpului inervând pielea regiunii. Se
anastomozează nervul auricular mare, nervul occipital mare şi cu ramura auriculară
posterioară a facialului.
2. nervul auricular mare (N. auricularis magnus) este cea mai mare ramură
ascendentă, ia naştere din ansa formată între ramurile anterioare ale nervilor
cervicali doi şi trei. Se orientează ascendent, încrucişează marginea posterioară a
muşchiului sternocleido- mastoidian, merge împreună cu vena jugulară externă şi
ajunge până la nivelul glandei parotide unde se divide dând naştere unei ramuri
anterioare (R. anterior) şi unei ramuri posterioare (R. posterior). Ramura anterioară
se distribuie la pielea regiunii faciale, deasupra parotidei, după ce se anastomozează
în glandă cu nervul facial. Ramura posterioară inervează pielea regiunii
mastoidiene şi parţial porţiunea posterioară a auriculului.Ramura posterioară se
anastomozează cu nervul occipital mic, ramura auriculară posterioară a facialului
şi ramura auriculară a vagului.
3. nervul cervical transvers (N. transversus colli; N. transversus cervicalis) ia
naştere din ansa formată între ramurile anterioare ale nervilor cervicali doi şi trei,
înconjoară marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian la mijlocul
său, ajunge la nivelul marginii anterioare, perforează fascia cervicală profundă, şi
sub muşchiul platisma dă naştere unor ramuri superioare (Rr. superiores) şi unor
ramuri inferioare (Rr. inferiores). Ramurile superioare se anastomozează cu
ramurile cervicale ale facialului, formând un plex care inervează pielea regiunii
submandibulare. Ramurile inferioare perforează platisma şi inervează pielea
regiunii anterolaterale a gâtului, până la nivelul sternului.

Ramurile superficiale descendente

Sunte reprezentate de nervii supraclaviculari (Nn. supraclaviculares),
care sunt mediali, intermediari şi laterali.
1. nervii supraclaviculari mediali (Nn. supraclaviculares mediales) se
orientează inferomedial şi inervează piele regiunii mediale până la nivelul coastei a
doua şi articulaţia sternoclaviculară
2. nervii supraclaviculari intermediari (Nn. supreclaviculares intermedii)
încrucişează clavicula şi inervează pielea regiunii pectorale şi deltoidiene
3. nervii supraclaviculari laterali (Nn. supraclaviculares laterales) descind
superficial şi inervează pielea regiunii superioare şi posterioare a umărului.
Ramurile profunde mediale
Sunt reprezentate de ramuri anastomotice şi ramuri musculare.
Ramurile musculare sunt reprezentate de:
• ramura muşchiului drept lateral al capului;
• ramura muşchiului drept anterior al capului;
• ramura muşchiului longus capitis;
• ramura muşchiului longus colli.
Ramurilea anastomotice sunt reprezentate de:
• ramura anastomotică cu nervul vag;
• ramura anastomotică cu trunchiul simpatic;
• ramura anastomotică cu nervul hipoglos care reprezintă rădăcina superioară
a ansei cervicale (ansa hipoglosului). Rădăcina inferioară ia naştere din anastomoza
ramurilor anterioare ale nervilor cervicali doi şi trei. Ansa cervicală dă naştere la
ramuri care asigură inervaţia muşchilor infrahioidieni, cu excepţia muşchiului
tirohioidian.
48. NERVUL FRENIC (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

 cea mai lunga si mai importanta ramura a plexului cervical

 origine in C3-C5 – radacina principala e C4
Traiect si raporturi:
 la gat, nervul coborara pe fata anterioara a m. scalen anterior, avand raport
medial cu artera cervicala ascendenta si apoi cu MVN gat + trunchi tiro-
cervical.
 Intra apoi in torace intre confluentul jugulo-subclavicular (anterior) si artera
subclavie (posterior) avand raport medial cu nervul vag si ansa subclavie.
 Inferior de artera subclavie nervul coboara pe cupola pleurala incrucisand
artera toracica interna
 Nervul frenic stang este posterior si lateral de terminatia ductului thoracic,
la distanta de nervul vag si incruciseaza posterior artera toracica interna
 In torace nervii frenici sunt insotiti de vasele pericardiofrenice, din arterele
toracice interne, strabate mediastinul superior, apoi mijlociu, trecand
anterior fata de pediculul pulmonar, intre pleura mediastinala si pericard.
 Nervul frenic drept se gaseste lateral de vena brahiocefalica si apoi de
VCS
 Nervul frenic stang se gaseste in ACC si subclavie si posterior de vena
brahiocefalica stanga si apoi anterior de arcul aortei si al pediculului
pulmonar stang.
Ramuri terminale:
 In torace, n. frenic da ramuri pericardice si pleurale. Apoi ajunge la
diafragma unde da ramuri frenicoadbdominale care inerveaza sensitiv
diaframga, pericardul fibros si pleura mediastinala.
 Una dintre ramurile frenico-abdominale drepte ajunge in abdomen, in
plexul celiac si prin ramurile sale inerveaza caile biliare si pancreasul.
 Ramurile motorii inerveaza partea musculara a diafragmei
 Nervul frenic constituie calea aferenta + eferenta sughit
Nervii frenici accesorii
 Origine variata in C3 si C5, in regiunea cervicala, pentru un scurt traiect
sunt separate de nervul frenic.
 Se unesc apoi la baza gatului si au traiect comun cu nervul frenic.
49. LANŢUL SIMPATIC CERVICAL (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

1. GGL CERVICAL SUPERIOR

- se gaseste lateral de faringe, in dreptul proceului transvers C2-C3, anterior
de lama prevertebrala si m. prevertebrali
- are raporturi cu n X, XI, XII
- cel mai voluminous
RAMURI:
- R. comunicante cenusii cu N C I si C III
- Nerv jugular = distribuie fibre la ganglionul inferior al N IX,
ganglionul superior al N X, golful jugularei interne si glomusul jugularei
- N. sino-vertebrali
- N. carotic intern = prelungeste simpaticul cervical in craniu. Filetele
nervoase continuandu-se ca pe ramurile a. carotide interne: a. oftalmica,
a. cerebrala medie, a. cerebrala anterioara, a. comunicanta posterioara.
Aceste ramuri constituie plexul carotic.
Plexul carotic = a. oftalmica + a. cerebrala medie + a. cerebrala
anterioara + a. comunicanta posterioara
Filetele nervoase ale plexului carotic: gg. Nervos = gg. Ciliar, plex
timpanic, n. cranieni III, IV, VI SI VA, glanda hipofiza si gg. trigeminal
- N. carotici externi  formeaza Plex carotic extern, a caror filete
nervoase asigura inervatia glandei parotide. N. carotici externi vor forma
plex nervos al a. faciale al caror fibre vor ajunge pana la gg.
submandibular si glandele submandibulara si sublinguala. Din n.
carotici externi  vor vorma plexul maxilar si plexul a. meningee
medii, ale caror fibre vor ajunge pana la gg. Nervos otic.
- Ramuri laringo-faringiene si tiroidiene
- N. Cardiac cervical superior
- Ramuri anastomotice directe cu N IX glosofaringian, N X vag, N XII
hipoglos si n. laringei

2. GGL CERVICAL MIJLOCIU

- inconstant
- situat in regiunea SCM, in vecinitate a. tiroidiana inferioare + a tuberculului
carotic
- poate contine gglioni vertebrali situati in dreptul a. vertebrale
RAMURI
- R. vasculare: r. pt ACC si pt a. tiroidiana inferioara
 - R. viscerale: filete traheale si filete esofagiene, n. cardiac cervical mijlociu
- R. anastomotice: anastomoze inconstante cu n. frenic si n. laringeu
recurrent si ansa subclavie.
- R. somatice: n. sinovertebrali pt m. prevertebrali si canalul vertebral si
ramuri comunicante cenusii pt n. spinali C4 si C5.

3. GGL CERVICAL INFERIOR (STELAT, CERVICO-TORACIC)

- profund, la limita dintre gat si torace, intr-o depresiune a cupulei pleurale
RAMURI
- R. anastomotice: ansa subclavie - anastomoza cu ganglionul cervical
mijlociu, anastomoze cu n. frenic si laringeu recurrent
- R. somatice: n. vertebral, r. comunicante cenusii superficiale, r.
comunicante albe, n. sinovertebrali (m. lung al gatului + canalul vertebral)
- R. vasculare: plexul subclavicular, plex trunchi tiro-cervical, plex artera
vertebrala
- R. viscerale: n. cardiac cervical inferior, filete pt. domul (cupula) pleural,
ramuri traheale si ramuri esofagiene.
50. GLANDA TIROIDĂ ŞI GLANDELE PARATIROIDE (INCLUSIV
APLICAŢII CLINICE)
Asezare:
 Organ unic cu functie endocrina de culoare rosie -bruna, situata in partea
infrahioidiana a regiunii anterioare a gatului (C7-T1).
 Alcatuita din 2 lobi (stang + drept), uniti in partea inferioara printr-o lama
subtire de tesut glandular numit istm. Pe marginea lui superioara se gaseste
inconstant lobul pyramidal care poate ajunge pana la osul hyoid, de unde se
continua cu ligamentul tireoglos. Lobii tiroidieni ajung superior pana la
nivelul marginii posterioare a cartilajului tiroid.
Dimensiuni
 Lobii sunt mai voluminosi inferior, prezinta variabilitate in fctie. de varsta si
sex. Este mai voluminoasa in timpul sarcinii si / sau perioada menstruala.
 La adult cantareste 25-30g, lungime 5-6 cm, latime 3 cm, grosime 2 cm.
Istmul are o inaltime de 1-1.5 cm.
Raporturi:
  Situata in partea infrahioidiana a regiunii ant. a gatului, inconjurata de tesut
conjuctiv lax, la nivelul unui spatiu denumit “teaca tiroidei” delimitat
anterior si lateral de muschii infrahioidieni si lama pretraheala a fasciei
cervical si posterior de laringe, trahee, esofag si lateral de tecile carotice.
 Istmul este asezat peste inelele traheale si are raport anterior cu planurile
muscularesi cu lamele superficiala si pretraheala ale fasciei cervicale.
Vascularizatie:
 Artera tiroidiana superioara – ramura a ACE
 Artera tiroidiana inferioara – ramura a trunchiului tirocervical
 inconstant de artera tiroidiana IMA
 venele formeaza un plex superficial din care se desprinde vena tiroidiana
superioara, mijlocie si inferioara.
 Vena tiroidiana superioara + mijlocie  se varsa in VJI
 Vena tiroidiana inferioara  se varsa in vena brahiocefalica stanga
Limfaticele
 Formeaza un plex superficial si este drenata in ganglionii cervicali profunzi,
suprasternali si prelaringieni.
Inervatia
 Vegetative si provine de la cei 3 ggl simaptici cervicali sau direct prin
intermediul nervilor laringei superiori, laringei recurenti.

GLANDA PARATIROIDA
 Formatiuni mici de culoare galben bruna, situate in tesutul conjuctiv
peritiroidian. Sunt poziţionate în lungul anastomozei dintre ramura
anterioară şi posterioară a arterei tiroidiene superioară, respectiv inferioară.
 Dupa pozitie se deosebesc o glanda paratiroidiana superioara si una
inferioara.
 Produc parathormone si calcitonina cu rol in reglarea echilibrului Ca-P.
 In interventiile chirurgicale se inlatura cat se poate de mult doar glanda
tiroida lasand glandele paratiroide intacte.
 In tiroidectomii este posibila lezarea nervului laringeu recurrent care va
afecta vocea.
Vascularizaţia:
 asigurată de ramurile arterelor tiroidiene superioară şi inferioară
 venele se varsă în plexul pretiroidian
 limfa în ganglionii cervicali profunzi, jugulodigastric şi juguloomohioidieni.
Inervaţia:
 este vegetativă simpatică, dată de nervii laringei recurenţi şi de plexurile
periarteriale din plexul cervical.

51. GLANDA PAROTIDA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE)

Glanda parotidă este cea mai mare dintre glandele salivare

majore și cântăreşte în medie, 15-30 g. Are un aspect lobulat, fiind
o glandă acinoasă de tip seros.
Este situată pe partea laterală a feţei, inferior de conductul
 auditiv extern, între ramura verticală a mandibulei, anterior, şi
procesul mastoidian posterior, în fosa numită retromandibulară.
Spaţiul retromandibular golit de conţinut (glanda parotidă)
are formă prismatică şi formează loja glandei parotide.
Loja glandei este delimitată de şase pereţi:
- Peretele anterior este format din marginea posterioară a
ramurii mandibulei pe care se inseră lateral muşchiul maseter şi
medial muşchiul pterigoidian medial.
- Peretele posterior este reprezentat de procesul
mastoidian cu inserţia muşchiului muşchiului
sternocleidomastoidian - lateral şi a muşchiului digastric - medial.
- Peretele medial este reprezentat de faringe.
- Peretele lateral este constituit dintr - o porţiune a fasciei
cervicale superficiale numită fascia parotideomaseterină.
- Peretele superior sau tavanul lojei parotidiene este format de
articulaţia temporo-mandibulară şi faţa inferioară a conductului auditiv extern.
- Peretele inferior este o formaţiune denumită
despărţitoarea submandibulo-parotidiană, rezultată prin îngroşarea
fasciei cervicale superficiale.
O teacă de natură fibroasă, densă şi neelastică căptuşeşte
pereţii lojei şi înveleşte glanda. Această teacă ia naştere ca o
prelungire a fasciei cervicale superficiale şi are două foiţe.
O foiţă superficială, ce trece de la marginea anterioară a
sternocleidomastoidianului la faţa laterală a muşchiului maseter,
trecând şi peste glandă – fascia parotideo-maseterină, densă şi
strâns aderentă la glandă.
O foiţă profundă, fascia parotidiană, ce trece tot de la
marginea anterioară a sternocleidomastoidianului în profunzime
până la faringe, se recurbează anterior, se răsfrânge apoi tapetând
muşchiul pterigoidian medial şi fuzionează cu fascia parotideo-
maseterină.
Glanda parotidă ocupă loja parotidiană, şi prezintă o
porţiune superficială (pars superficialis) şi o porţiune profundă
(pars profunda), precum şi trei prelungiri: anterioară, posterioară
şi medială. Cele două porţiuni sunt rezultatul raporturilor intrinseci
pe care parotida le stabileşte cu o serie de elemente vasculare şi
mai ales nervoase care traversează glanda împărţind-o.
Porţiunea superficială, are aspect lobulat este acoperită de
tegument şi fascia cervicală superficială care conţine ramurile
faciale ale marelui nerv auricular şi mici ganglioni limfatici. Ea se
continuă cu prelungirea anterioară (numită şi maseterină sau
geniană), subţire, de formă triunghiulară, care este cea mai
importantă dintre prelungiri. Aceasta trece peste faţa laterală a
muşchiului maseter, fiind acoperită de aceleaşi planuri anatomice
ca şi porţiunea superficială, şi însoţeşte canalul de excreţie al
glandei, numit duct parotidian sau canalul lui STENON.
Ductul parotidian (Ductus parotideus) rezultă din unirea
canalelor lobilor parotidieni. El trece împreună cu prelungirea
anterioară a glandei peste faţa laterală a muşchiului maseter la
aproximativ 1 cm sub arcada zigomatică, peste corpul grăsos al
 obrazului (bula grăsoasă Bichat), perforează muşchiul buccinator,
şi se deschide în vestibulul bucal în dreptul molarului doi superior.
La nivelul orificiului de deschidere se găseşte o mică proeminenţă
numită papila parotidiană. Este reperul care se foloseşte pentru
cateterismul ductului sau în injectări de substanţe radioopace.
Ductul lui Stenon poate fi descoperit chirurgical pe o linie trasată
imaginar de la tragus la comisura labială.
Porţiunea profundă a gladei este situată medial de nervul
facial în profunzime. Din această porţiune ia naştere prelungirea
medială, numită şi faringiană a glandei. Această prelungire ocupă
spaţiul prestilian şi stabileşte raporturi cu formaţiunile anatomice
situate la acest nivel: muşchiul pterigoidian medial, ramurile
arterei maxilare interne, nervul mandibular cu ramurile lui,
muşchiul tensor al valului palatin.
Prelungirea posterioară se interpune între marginea
anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi muşchiul
digastric, rezemându-se pe meatul acustic extern.
Raporturile glandei sunt de două feluri:
- Raporturi extrinseci cu organele învecinate care sunt
omonime cu raporturile lojei parotidiene.
- Raporturile intrinseci sunt determinate de vasele şi
nervii care traversează glanda.

Raporturile extrinseci sunt următoarele:

1. Anterior cu marginea posterioară a ramurii mandibulei
pe care care se inseră lateral muşchiul maseter şi medial muşchiul
pterigoidian medial şi care determină pe corpul glandei un şanţ
vertical. Mişcările mandibulare din timpul vorbirii, masticaţiei,
vor produce masarea glandei cu expulzarea salivei din glandă.
2. Posterior: cu mastoida pe care se inseră
sternocleidomastoidianul şi digastricul (pântecele posterior)
precum şi cu procesul stiloid pe care se inseră muşchii şi
ligamentele buchetului stilian Riolan (muşchii: stiloglos,
stilofaringian, stilohioidian şi ligamentele: stilo-mandibular şi
stilohioidian).
3. Medial: cu faringele prin intermediul fasciei
parotidiene şi a buchetului stilian. Buchetul desparte glanda de
loja retrostiliană în care se găseşte pachetul vasculo-nervos al
gâtului alcătuit la acest nivel din vena jugulară internă, nervul vag,
artera carotid, noduri limfatice, precum şi de loja prestiliană unde
glanda trimite pre-lungirea medială.
4. Lateral: cu pielea, muşchii pieloşi (platisma şi rizorius), ramuri
superficiale din plexul cervical şi fascia parotideo- maseterină.
5. Superior cu articulaţia temporo-mandibulară şi
conductul auditiv extern. După unii autori limita superioară este
largă și ajunge aproape la arcul zigomatic.
6. Inferior cu despărţitoarea submandibulo- parotidiană.
Raporturile intrinseci se realizează cu:
1. Artera carotidă externă care emite ramura auriculară
posterioară precum şi ramurile ei terminale: artera temporală
 superficială şi artera maxilară internă;
2. Vena retromandibulară (formată prin unirea venei
maxilare cu vena temporală superficială) şi vena auriculară
posterioară-traversează glanda de sus în jos şi se unesc cu vena
facială;
3. Nervul facial şi auriculo-temporal (ramură a
mandibularului); nervul facial iese prin gaura stilomastoidiană din
endocraniu şi pătrunde în glandă unde emite ramurile terminale
cervicofaciale şi temporofaciale, împărţind astfel glanda în pars
superficialis sau porţiunea superficială, şi pars profunda sau
porţiunea profundă;
4. Noduri limfatice superficiale ce sunt situate sub fascie
şi profunde aşezate de-a lungul arterei carotide şi venei
retromandibulare;

Vascularizaţia şi inervaţia glandei parotide

Vascularizaţia arterială provine din artera carotidă externă şi din

ramurile ei: artera auriculară posterioară, artera auriculară anterioară şi artera
transversă a feţei. Capilarele rezultate în urma ramificării lor înconjoară acinii
glandulari.
Venele se varsă în vena retromandibulară.
Limfaticele se drenează în nodurile limfatice parotidiene profunde şi apoi în
nodurile cervicale laterale, superficiale şi profunde.
Nervii Inervaţia vasomotorie şi secretorie a glandei parotide este realizată de fibre
vegetative simpatice şi parasimpatice. Fibrele vegetative simpatice provin din
plexul carotidian extern şi merg pe ramurile arterei carotide externe; ele asigură
vasomotricitatea vaselor pe care vin. Fibrele vegetative parasimpatice provin din
ganglionul otic şi vin pe calea nervului auriculo-temporal, ramură din nervul
mandibular asigurând inervaţia secretorie a glandei. Nervul auriculo-temporal
conţine şi fibre senzitive care împreună cu fibrele provenite din nervul auricular
mare, ramură a plexului cervical, asigură inervaţia senzitivă a glandei.

52. GLANDA SUBMANDIBULARA SI SUBLINGUALA (INCLUSIV

APLICAŢII CLINICE)

GLANDA SUBMANDIBULARĂ (Glandula submandibularis)

Este o glanda salivară pereche, din grupul glandelor salivare majore, a doua ca
mărime după glanda parotidă. Este situată topografic în trigonul submandibular al
regiunii suprahioidiene, delimitat de cele două pântece ale muşchiului digastric şi
marginea inferioară a mandibulei, sub diafragmul gurii. Glanda submandibulară are
o formă neregulată şi este alcătuită dintr-o porţiune superficială mai mare, numită
corpul glandei şi o porţiune mai mică situată în profunzime numită prelungirea
glandei. Corpul glandei ajunge anterior până la pântecele anterior al muşchiului
digastric, iar posterior până la despărţitoarea submandibulo-parotidiană prin care
este separată de glanda parotidă. Prelungirea profundă a glandei înconjoară
marginea posterioară a muşchiului milohioidian, trecând pe faţa lui superioară între
el şi muşchiul hioglos, împreună cu canalul ei de excreţie şi pătrunde asfel în loja
sublinguală a cavităţii bucale. Realizează în acest fel un traiect în formă de arc cu
concavitatea orientată anterior în jurul marginii posterioare a muşchiului
milohioidian.
Canalul său excretor este canalul lui WHARTON. El se desprinde de pe faţa internă
a glandei şi pătrunde împreună cu prelungirea acesteia în loja sublinguală. Lung de
4-5 cm, are un traiect postero-anterior de-a lungul feţei mediale a glandei
sublinguale, fiind încrucişat la acest nivel de nervul lingual ce trece superior, lateral
şi apoi inferior de el. Se deschide în cavitatea bucală pe caruncula sublinguală
situată lateral de frâul limbii împreună cu ductul glandei sublinguale.
Glanda este situată într-o lojă osteo-fibroasă, loja glandei sub- mandibulare care are
trei pereţi:
- Peretele lateral (supero-extern) este un perete osos reprezentat de
foseta submandibulară situată sub linia milohioidiană a mandibulei;
- Peretele medial este muscular, format de muşchii milohioidian şi
hioglos;
- Peretele inferior (infero-extern) este format de fascia cervicală
superfi-cială şi piele;

La nivelul acestei loje glanda este conţinută între două straturi ale fasciei cervicale
superficiale. Stratul superficial este ataşat de marginea inferioară a mandibulei şi
acoperă faţa inferioară a glandei. Stratul profund este ataşat de linia milohioidiană a
mandibulei şi acoperă faţa medială a glandei. Loja nu este perfect închisă. Ea
comunică prin intermediul peretelui intern printre muşchiul milohioidian şi hioglos
cu loja sublinguală. Glanda nu aderă de pereţii lojei şi se enuclează uşor.
Corpul glandei are formă prismatic triunghiulară cu trei feţe şi două extremităţi.
• Faţa laterală a glandei are raporturi în porţiunea superioară cu fosa
submandibulară de pe faţa medială a corpului mandibulei şi inserţia mandibulară a
muşchiului pterigoidian medial, iar mai jos cu lama superficială a fasciei cervicale,
pielosul gâtului şi tegumentul regiunii.
• Faţa medială are raporturi cu mai mulţi muşchi dispuşi în planuri:
- Primul plan (superficial) - pântecele anterior al digastricului;
- Planul doi - muşchiul milohioidian (separă loja submandibulară de loja
sublinguală);
- Planul trei (profund) - muşchii hioglos şi stilohioidian;
Acestă faţă este încrucişată de artera facială, care trece apoi pe faţa laterală a
glandei mergând spre marginea inferioară a mandibulei, precum şi de nervul
hipoglos. Faţa profundă a glandei este de asemenea în raport şi cu ganglionul
nervos vegetativ submandibular.
• Faţa inferioară acoperită de piele, muşchiul platisma, fascia cervicală
superficială este traversată de vena facială şi de ramura cervicală a nervului facial.

Extremitatea anterioară a glandei vine în raport cu pântecele anterior al muşchiului

digastric iar extremitatea posterioară ajunge până la despărţitoarea submandibulo-
parotidiană.

Vasele şi nervii glandei submandibulare

Vascularizaţia arterială a glandei este furnizată de ramuri
submandibulare care provin din artera facială, ramură a carotidei externe.
Sângele venos este drenat de vena facială, situată în vecinătatea arterei faciale, care
apoi se varsă în vena jugulară internă. Ea prezintă anastomoze cu vena oftalmică
superioară şi venele infraorbitale.
Limfaticele se colectează în nodurile limfatice submandibulare, care sunt situate
între glandă şi fascia ce o acoperă dar nu sunt încorporate în ţesutul glandular. De
aici limfa ajunge în nodurile limfatice cervicale profunde.
Nervii. Nervul lingual, ramură a nervului mandibular, asigură inervaţia vegetativă
parasimpatică a glandelor submandibulară şi sublinguală. Nervului lingual i se
alătură nervul coarda timpanului, ramură a nervului facial care vehiculeaza fibre
vegetative parasimpatice provenite din nucleul salivator

superior. Prin intermediul nervului lingual, fibrele nervului coarda timpanului merg
la ganglionii nervoşi submandibulari, de unde pleacă ramuri la glanda
submandibulară şi sublinguală. Fibrele simpatice vin pe calea plexurilor
periarteriale.

GLANDA SUBLINGUALĂ (Glandula sublingualis)

Este cea mai mică dintre glandele salivare majore, fiind situată submucos în
planşeul cavităţii bucale, deasupra muşchiului milohioidian. Este lungă de
aproximativ 3 cm şi cântăreşte 2 - 4 gr. Glanda are o formă alungită antero-
posterior, seamănă cu o migdală. Este aplatizată transversal şi prezintă două feţe,
două margini şi două extremități. Are raporturi cu pereţii omonimi ai lojei pe care o
ocupă.
Faţa laterală vine în raport cu fosa glandei sublinguale situată pe mandibulă,
deasupra liniei milohioidiene. Faţa medială are raporturi cu muşchii genioglos şi
hioglos precum şi cu formaţiuni anatomice importante ce sunt plasate între glandă
şi acest perete muscular: ductul submandibular cu prelungirea glandei
submandibulare, nervul lingual, ramificaţii ale nervului hipoglos, vasele
sublinguale.
Marginea superioară ridică mucoasa şi determină plica sublinguală, situată lateral
de frâul limbii, vizibilă prin deschiderea cavităţii bucale. Extremitatea anterioară a
glandei ajunge pană la spina mentală (apofizele genii), iar extremitatea posterioară
ajunge până la marginea posterioară a muşchiului milohioidian.
După unii autori glanda sublinguală nu prezintă o lojă proprie. Cei mai mulţi autori
admit însă existenţa unei loje sublinguale delimitată astfel:
- Peretele medial – alcătuit de muşchii genioglos şi higlos;
- Peretele lateral – format de foseta sublinguală de pe faţa posterioară a
corpului mandibulei;
- Peretele superior – reprezentat de mucoasa regiunii sublinguale;
- Peretele inferior – format de muşchiul milohioidian.
Nu există o capsulă de natură fascială adevărată care să înconjoare glanda, dar ea
este în schimb acoperită de mucoasa orală sublinguală pe marginea superioară.
Glanda este de fapt un complex glandular care este formată dintr-un grup glandular
mai mare, principal şi 15-20 grupuri glandulare mai mici, accesorii. Ca urmare,
glanda sublinguală prezintă un canal excretor principal numit canalul
BARTHOLIN care este canalul porţiunii principale, şi 15-20 de canale accesorii.
Canalul Bartholin se alipeşte canalului glandei sub- madibulare şi se deschide fie
separat, fie împreună cu acesta pe caruncula sublinguală situată lângă frâul limbii.
Canalele grupurilor accesorii poartă denumirea de canalele Rivinius, şi se deschid
prin mici orificii plasate de-a lungul plicei sublinguale.

Vase şi nervi
Vascularizaţia arterială este asigurată de ramuri din artera linguală (ramura artrei
carotide externe) şi sublinguală.
Venele se varsă în vena profundă a limbii. Limfaticele se drenează în nodurile
submandibulare.
Inervaţia vasomotorie şi secretorie a glandei sublingule este realizată de fibre
vegetative simpatice şi parasimpatice. Fibrele simpatice provin din simpaticul
cervical şi vin pe calea plexurilor periarteriale. Inervaţia parasimpatică este aceiaşi
ca şi pentru glanda submandibulară provine din nervul lingual. Fibrele presinaptice
parasimpatice (secretomotorii) ale nervului facial sunt vehiculate de nervul coarda
timpanului (ramură a facialului) şi fac sinapsă în ganglionul nervos submandibular
de unde pleacă fibrele postsinaptice ce se alătură nervului lingual ce determină
inervaţia glandelor submandibulară şi sublinguală.

53. TRAHEEA (INCLUSIV APLICAŢII CLINICE-BAZE ANATOMICE

ALE TRAHEOSTOMIEI)

Segment tubular al cailor respiratorii inferioare, situat intre

laringe (vertebra cervicala C6)si originea celor 2 bronhii
principale(dreapta,stanga) prin bifurcatia bronhei la nivelul T4.
Este un tub cartilaginous, elastic avand peretele posterior turtit,
deoarece la acest nivel nu exista structuri cartilaginoase.
Structura:
Este formata din semiinele cartilaginoase (datorita peretelui
posterior al traheei, care nu este complet)
Plansa 196(sectiune transversala prin trahee si se observa semiinele
cartilaginoase ):
Structurile cartilaginoase au rolul de a mentine permanent deschisa
caile respiratorii tocmai pentru vehicularea gazelor respiratorii.
Pe partea posterioara avem de a face cu peretele anterior al esofagului
respectiv musculatura esofagului.
Directia traheei este oblica spre inferior si posterior traheea devenind
din ce in ce mai profunda.
Aceasta este formata din 16-20 semiinele cartilaginoase unite intre ele
prin membrane elastice.
Ultimul cartilaj traheal la nivelul bifurcatiei are forma de V ,asa numita
carina traheala=>zona proeminenta ce separa originile celor doua
bronhii
Traheea are 2 portiuni:
Portiune cervicala
Portiune toracica
La nivelul portiunii cervicale impreuna cu esofagul formeaza planul
visceral.
La nivel de torace se gaseste in mediastinul superior.

Raporturi
Anterior:
Traheea cervicala este acoperita in dreptul semiinelor 2 si 3 de istmul
glandei tiroide si de originiile mm.infrahioidieni.
Traheea toracica este acoperita anterior de stern si de vena
brahiocefalica stanga.
Posterior:gasim esofagul la nivel cervical+toracic
Lateral:
In regiunea cervicala: MVN gat care este separat de trahee prin lobul
lateral al glandei tiroide.
In regiune toracica :in dreptul Trunchiului brahiocefalic (pe dreapta),
pe stanga ACC stanga avand postero-lateral artera subclavie stanga .

Vascularizatia:
Traheea cervicala:a.tiroidiana inferioara
Traheea toracica: Ramuri din a.tiroidiana inferioara,rr.mediastinale
Inervatie
nn.laringieni recurenti+rr traheale din n.vagi.