UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

”N.Testemiţanu”

Anatomia şi tabloul clinic al



faringelui

 Realizat:Groza Ina
Anatomia faringelui 2

• Faringele este organul care ocupă poziţia centrală în

sistemul organelor din sfera ORL.

• Faringele are forma unui uluc, format dintr-un ţesut

musculofibros; situat vertical înaintea porţiunii cervicale a
coloanei vertebrale, în dorsul foselor nazale, a cavităţii
bucale şi a laringelui.
 Anatomia faringelui 3

 Prin intermediul faringelui cavitatea bucală comunică cu

esofagul formînd calea digestivă, iar fosele nazale comunică
cu laringele, alcătuind calea respiratorie.

 Acest organ are o faţă posterioară, 2 feţe laterale şi 2

extremităţi: superioară şi inferioară.
 Anatomia faringelui 4

• Inserîndu-se în extremitatea sa superioară pe baza

craniului, faringele coboară în jos pînă la nivelul vertebrelor
C6 şi C 7 (extremitatea inferioară a faringelui).

La acest nivel există un burelet mucos numit gura esofagului.

 Anatomia faringelui 5

• Feţele laterale ale faringelui în porţiunea cervicală vin în

raport cu pachetul vasculo-neuros al gîtului, iar în partea
inferioară contactează şi cu lobii glandei tiroide.
• Faţa posterioară a faringelui corespunde cu porţiunea
cervicală a coloanei vertebrale. La acest nivel se află spaţiul
retrofaringian sau prevertebral, situat între adventiţia
faringelui şi aponevroza prevertebrală.
 Anatomia faringelui 6

• În acest spaţiu se află 2 ganglioni limfatici: ganglionii Gillette, unde se

colectează limfa din rinofaringe şi vălul palatin.

! Importanţă clinică la copii:

Cînd suferă de o boală virotică ori de un catar acut al căilor respiratorii poate
apărrea un flegmon retrofaringian.
 Anatomia faringelui 7

Flegmon retrofaringian
 Anatomia faringelui 8

• Faringele are 3 porţiuni:

1. Superioară (nazofaringele, rinofaringele, epifaringele sau
cavumul);
2. Mijlocie (bucofaringele, orofaringele sau mezofaringele);
3. Inferioară (laringofaringele sau hipofaringele).
 9
naso
phar
y nx

or op h
ar y n x

a ry nx
go p h
laryn

Porţiunile faringelui
 10

Porţiunile faringelui
 Anatomia faringelui 11
nazofaringele
 Nazofaringe se întindedela baza craniului pînă la
nivelul vălului palatin.

 El are formă neregulată cubică şi i se descriu 6 pereţi:

superior, inferior,anterior, posterior şi 2 laterali.
 Anatomia faringelui 12
nazofaringele
 Peretele superior corespunde apofizei bazilare şi e înclinat în jos şi înapoi;
aici se află amigdala faringiană Luschka.
 Peretele inferior devine virtual prin ridicarea vălului palatin în timpul
deglutiţiei.
 Peretele anterior e format de orificiile posterioare ale foselor nazale,
numite coane.
 Anatomia faringelui 13
nazofaringele

• Peretele posterior continuă în jos peretele superior, avînd

situate pe el formaţiuni limfoide.

• Pereţii laterali sunt situaţi la nivelul şi înapoia corzilor

cornetelor nazale. Pe fiecare din pereţi se află orificiul
faringian al trompei Eustache, în jurul căreia e situată
amigdala tubară, descrisă Gerlach.
 Anatomia faringelui 14
nazofaringele

! În spatele orificiului trompei, la locul de contact al peretelui

lateral cu cel posterior se află gropiţa Rosenmuller, precum
şi formaţiuni limfoide dispersate.
 Anatomia faringelui 15
bucofaringele
• Bucofaringele comunică
prin intermediul istmului
bucofaringian cu
cavitatea bucală.
 Anatomia faringelui 16
bucofaringele

Bucofarinregele are un perete anterior, un peretele posterior şi doi laterali.

• Peretele anterior e format de istmul bucofaringian care e delimitat în sus
de vălul palatin, în jos – de baza limbii, iar lateral – de stîlpii anteriori ai
amigdalelor palatine.
Vălul palatin are o margine anterioară aderentă de palatul osos şi o margine
posterioară, liberă, moale cu prelungire în mijloc numită luetă sau uvulă.
 Anatomia faringelui 17
bucofaringele

• Stîlpii (patru în total) cîte 2 de fiecare parte: unul anterior şi

altul posterior cu amigdalele palatine situate între ei, iau
parte la formarea pereţiloa laterali ai bucofaringelui.
La fomarea vălului palatin participă următorii muşchi:
1. M. tenzor al vălului palatin
2. M. ridicător al vălului palatin
 Anatomia faringelui 18
bucofaringele
3. M. palatoglos (stîlpii anterioare)
4. M. palatofaringian (stîlpii posterioare)
5. M. ridicător al luetei
 Anatomia faringelui 19
bucofaringele
• Amigdalele palatine sunt 2 formaţiuni limfoide foarte importante ce fac
parte din inelul limfatic Waldeyer – Pirogov.
Ele sunt de forma migdalei avînd 2 margini, 2 extremităţi şi 2 feţe.
Faţa internă sau mediană e acopirită de mucoasa faringiană şi are 12 – 26
orificii, care reprezintă deschiderile criptelor amigdaliene. În regiunea
polului superior se găseşte cripta magna.
 Anatomia faringelui 20
bucofaringele

Faţa laterală aderă la peretele lateral al faringelui şi e acoperită

de ţesut fibros care formează capsula amigdaliană.

De pe faţa internă a capsulei pornesc septuri conjunctive care

împart amigdala în lobi limfatici.
 Anatomia faringelui 21

bucofaringele
Parenchima amigdalelor e constituită din limfocite de dimensiuni diverse
care unindu – se formează foliculi limfocitari primari şi secundari.
 Anatomia faringelui 22
bucofaringele
• Folicul limfatic are o formă rotundă cuprizînd
2 zone: una periferică închisă şi a două
centrală, mai clară cunoscută ca centru
germinativ.
 Anatomia faringelui 23
bucofaringele

• Plica inelară, care înconjoară faţa internă a amigdalei

palatine, are 2 porţiuni: una superioară (plica semilunară) şi
una inferioară (plica triunghiulară).
Între plice şi corpul amigdalei sunt nişte gropiţe: gropiţa
supraamigdaliană acoperită de plica semilunară şi plină de
ţesut limfoid (poate fi locul de apariţie a flegmoanelor
periamigdaliene).
 Anatomia faringelui 24
bucofaringele

Plica triunghiulară acoperă polul inferior al amigdalei şi e mai

dezvoltată la copii – pleacă de la nivelul treimii inferioare a
stîlpului anterior, spre baza limbii, prelungindu-se pînă la
stîlpul posterior.
 Anatomia faringelui 25
bucofaringele

• Polul superior al amigdalei e în raport cu artera carotidă

internă la 1,5 – 2,1 cm., iar polul inferior – cu artera
carotida externă la 1,8 – 2,4 cm.
 Anatomia faringelui 26
laringofaringele
Laringofaringele are 4 pereţi: 1 anterior, 1 posterior şi 2 laterali.
 Peretele anterior e format din baza limbii, epiglotă, oroficiul faringian al
laringelui, faţa posterioară a cricoidului şi a aritenoizilor. Pe baza limbii se
află amigdala linguală.
Extremitatea inferioară a bazei limbii se uneşte cu epiglota prin 3 plici: 1 plica
glossoepiglotică mediană şi 2 plici glossoepiglotice laterali.
 Anatomia faringelui 27
laringofaringele

• Peretele posterior corespunde vertebrelor C 3 – C 6/C 7.

• Iar pereţii laterali corespund sinusurilor piriforme sau
jgheaburilor faringolaringiene.
 Anatomia faringelui 28
laringofaringele

Вход в гортань (aditis laryngis). Вид сверху. 1-корень языка; 2-срединная язычно-
надгортанная складка; 3-надгортанник; 4-преднадгортанниковое углубление;
5-латеральная язычно-надгортанная складка; 6-глоточно-надгортанная связка;
7-надгортанный бугорок; 8-черпало-надгортанная складка; 9-голосовая щель;
10-грушевидньй карман; 11-рожковидный бугорок; 12-межчерпаловидная
вырезка; 13-клиновидннй бугорок; 14-голосовая складка; 15-складка
преддверия.
 Anatomia faringelui 29
marele inel limfatic WALDEYER -
PIROGOV
Clasificarea formaţiunilor limfatice ale faringelui după numărul
de ordin:
№ 1 şi 2 amigdalele palatine
№3 amigdala faringiană Luschka
№4 amigdala linguală
№ 5 şi 6 amigdalele tubare Gerlach
 Anatomia faringelui 30
tunica musculară

• Tunica musculară e formată din 5 perechi de muşchii: trei

constrictori (m. constrictor faringian superior, mediu şi
inferior) şi doi ridicători (m. stilofaringian şi m.
palatofaringian).
31
 Anatomia faringelui 32
•
vascularizaţia faringelui
Faringele se aprovizionează cu sînge arterial din ramurile arterei carotide
externe:
1. a. faringiană inferioară (ascendentă)
2. a. faringiană superioară
3. a. palatină ascendentă
4. a. palatină descendentă
5. a. dorsală a limbii
6. a. pterigopalatină
7. a. vidiană
33
 Anatomia faringelui 34
venele faringelui

• Venele faringelui formează două plexuri: unul periferic sau

perifaringian şi altul submucos şi se colectează în vena
jugulară internă.
35
 Anatomia faringelui 36
limfaticele faringelui

• Limfaticele nazofaringelui şi cele de pe faţa dorsală a

vălului palatin ajung la ganglionii Gillette, iar limfaticele
amigdalelor palatine se colectează în ganglionii cervicali
profunzi substernocleidomastoidieni la nivelul unghiului
mandibulei.
 37

Lymphatic drainage of
pharynx: posterior view
 Anatomia faringelui 38
inervaţia faringelui

• Inervaţia faringelui se înfătuieşte de plexul nervos faringian

(inervaţie motorie şi sensibilă), care e format din ramurile n.
glossopharyngeus, n. vagus şi truncus sympathicus:
Segmentul superior al faringelui – preponderent cu n.
glossopharyngeus, iar mediu şi inferior – cu n.reccurens de
la n. vagus.
 Anatomia faringelui 39
inervaţia faringelui

Inervaţia sensibilă:
- Compartimentul superior al faringelui se realizează cu n.
maxillaris ( r.II n. trige- minus), mediu – rr. n.
glossopharyngeus şi inferior – r. internă n. laryngeus
superior de la n. vagus.
40
 Principalele tulburări fiziopatologice faringiene sunt: 41
 1. Tulburări ale deglutiției. Aceste tulburări generează
disfagia care poate fi dureroasă (odinofagie) sau mecanică.
Disfagia dureroasă apare în:
 − procese inflamatorii bucofaringiene acute sau cronice;
 − arsuri și plăgi ale faringelui;
 − leziuni trofice sau nervoase;
 − tumori ulcerate.
Disfagia mecanică (indoloră) se realizează atunci când există
obstacole mecanice, patologice sau când ocluzia orificiilor de
comunicare a faringelui cu spațiile vecine este parțială.
 42
 2. Tulburări fonatorii. În cazul dehiscenței velopalatine
congenitale, tulburarea de fonație poartă denumirea de
rinolalie deschisă și se carecterizează prin jenă în
pronunțarea consoanelor explozive. Î
 43
 Tulburări respiratorii. Obstrucția rinofaringelui este cea
mai frecventă patologie faringiană, realizând sindromul de
obstrucție nazală. Este determinată de prezența corpilor străini,
fibromului nazofaringian, neoplaziilor și se traduce prin:
imposibilitatea respirației nazale, rinoree mucopurulentă,
respirație bucală, tulburări de ritm
 44

 Tulburări auditive. Sunt determinate de obstrucții

inflamatorii sau tumorale faringotubare. Perforația
timpanală ulterioară și suprainfecția completează tabloul
unei otite supurate acute sau cronice
 Tulburări senzoriale: 45
 • disghezii – tulburări gustative, preponderant generate de
afecțiunile mucoasei linguale. Apar pentru gusturile dulce,
sărat și acru, mai rar pentru amar;
 • aghezie – pierderea completă a gustului. Apare posttraumatic,
prin compresiune sau prin nevrită toxică pe traiectul nervului
glosofaringian;
 • hiperaghezie – perceperea exagerată a senzațiilor gustative;
 • paraghezie – perceperea eronată a senzațiilor gustative. Poate
fi determinată de stări fiziologice (sarcina), patologice (boala
Basedow, tabes, tifos exantematic) sau funcționale (isterie
 46

Multumesc pentru atentie