ABREVIERI

SSM- securitate si sanatate in munca

Art- articol
Securitatea si sanatatea in munca este o problema actuala care este studiata
de foarte mult timp, o tema pe care in prezent se fac diverse dezbateri si
interese in toata lumea.
Rezultatul unui numar colosal de accidente de munca si boli profesionale
este si duce la probleme socio-economice, ceea ce face un interes in
abordarea acestei probleme.[20, p 11]
Odata cu dezvoltarea industriei, accidentele de munca nu mai duc atit de
frecvent la accidente inevitabile, a inceput sa se acorde o atentie mai
deosebita SSM:[17, p.11]
Dupa Biroul International al Muncii, in fiecare an o multime de
muncitori nu revin acasa, motiv fiind accidentele si bolile profesionale.
Conform statisticii, pe tot globul pamintesc, in fiecare an 1 mln de lucratori
mor la locul de munca, si circa 2-4 % din produsul intern brut se achita
pentru toate accidentele produse la locul de munca.[20. p.2]
“ Dupa Legea nr. 319/2006 din Romania a securităţii și sănătății în
muncă, bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a
exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici
sau biologici specifici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.”
Conform legii, afecțiunile suferite de elevi și studenți în timpul efectuării
instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.[22. p. 22]
Dupa Tudor Dunas “Securitatea şi sănătatea în muncă, (SSM) ca noţiune,
fiind succesoare şi echivalentă Protecţiei muncii, poate fi definită ca un
sistem de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice, tehnice,
curative şi profilactice, care acţionează în baza actelor legislative şi
normative în scopul asigurării securităţii, păstrării sănătăţii şi menţinerii
capacităţii apte ale lucrătorului în procesul muncii.”[20.p.5]
Pentru ca accidentul sau boala sa fie numita profesionala, aceasta trebuie sa
se intimple la locul de munca, sau in timpul orelor de lucru.[20. p.7]
“Securitatea, în opinia Academiei Române, înseamnă a fi la adăpost de
orice pericol,protecţie sau apărare, iar sănătatea reprezintă starea unui
organism în care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi
regulat.” La combinarea acestor doua cuvinte se formeza “securitate si
sanatate in munca”.[23.P.3]
“ factori profesionali de risc – factorii din mediul ocupaţional, specifici
locului de muncă şi profesiei concrete, care pot influenţa sănătatea, în
particular, pot cauza boli profesionale, cu pierderea temporară sau
permanentă a capacităţii de muncă;”[8.art 3]
Conform dex-ului “Accidentul de muncă este vătămarea violentă a
organismului, precum și intoxicația acută profesională care au loc în timpul
procesului de muncă sau în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces. De asemenea, accidente de muncă
sunt şi accidentul care a avut loc în timpul şi pe traseul normal al deplasării
de la locul de muncă la domiciliu şi invers, precum şi accidentul cauzat de
activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă are loc la sediul
angajatorului în timpul programului de muncă şi nu se datorează vinei
exclusive a accidentatului.” [22. p.22]
“Accident de munca- se înţelege un eveniment care a produs vătămarea
violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare,
arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de
insecte şi animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui
factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui
element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de
producţie, mediu de muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau
permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:
a) în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;
b) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, cînd salariatul se
deplasează de la intrarea în incinta întreprinderii, instituţiei, organizaţiei
pînă la locul de muncă şi invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă
locul de muncă şi mijloacele de producţie;
c) în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii
sau la locul său de muncă, precum şi în timpul frecventării încăperilor
sanitaro-igienice sau auxiliare;
d) în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul
oferit de unitate, în modul stabilit, precum şi în timpul îmbarcării sau
debarcării din acest mijloc de transport;
e) în timpul deplasării de la unitatea în  care este încadrat salariatul, pînă la
locul de muncă, organizat în afara teritoriului unităţii, sau pînă la o altă
unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă sau a
obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al
deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport
utilizat;
f) în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi
organizate de unitate în baza ordinului sau dispoziţiei emise de angajator;
g) în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau
înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui salariat de la un pericol
h) în timpul instruirii de producţie sau  practicii profesionale în bază de
contract încheiat între angajator şi instituţia de învăţămînt, între angajator,
elevi şi studenţi.[12 art3]
Accidentele la locul de munca se clasifica in:
-accidente ce provoaca incapacitatea de lucru pe o perioada scurta de timp,
minimum o zi, unde dupa finisarea tratamentului, lucratorul va putea reveni
la postul de munca.
-accident grav-sanatatea lucratorului a fost vatamata sever
-accident mortal- in urma accidentului la locul de munca, lucratorul a
decedat imediat, sau la scurt timp dupa accident. [12. Art 5]
Dupa numarul de persoane afectate, accidentele se clasifica in individuale-
a fost accidentata doar o singura persoana, si colectiv- unde au fost
accidentate minimum doua persoane in aceleasi conditii.[12. Art 6]
Măsuri de protecţie a muncii se înţelege ansamblul lucrărilor şi acţiunilor
tehnice şi organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale”[13. ART 2]

Conform art.2 din Hotarirea Nr.1282 din 29.11.2016:

1) boală (intoxicaţie) profesională acută – boală apărută în urma acţiunii
de scurtă durată (pe parcursul unui schimb de lucru) a factorilor nocivi
asupra sănătății persoanei care a provocat pierderea temporară sau
permanentă a capacităţii de muncă în profesie;
    2) boală (intoxicaţie) profesională cronică – boală apărută în urma
acţiunii de lungă durată a factorilor nocivi din mediul ocupațional asupra
sănătății persoanei care a provocat pierderea temporară sau permanentă a
capacităţii de muncă în profesie;”[10. Art 2]
Grija pentru realizarea locurilor de munca sanatoase au aparut odata cu evolutia
economiei,dezvoltarea civilizatiei si aparitia drepturilor umane, printre care si dreptul de protectie la
munca.[23.P.3]
Istoric vorbind, primele masuri de ameliorare a conditiilor de munca au
aparut odata ce omul s-a apucat sa lucreze. Inca niste lucrari antice ne
spun” de acţiuni şi despre unele măsuri exprese de protecţie a lucrătorilor,
despre existenţa unor medici pe şantierele faraonice, despre combatearea
saturnismului şi a intoxicaţiei cu mercur în Grecia, la Roma, Alexandria
(apărători ale mâinii la unelte, măşti din băşici de peşte pentru şlefuitori de
miniu (oxid de CU) cu mănuşi, jambiere, tuburi de ventilaţie în mine
ş.a).”[20.p.2-3]
In secolul XII-lea, medicul francez Arnaud de Villeneuve (1235-1313) a
scris multe capitole despre bolile profesionale in lucrarile sale despre
igiena, ca factori principali fiind caldura, umeditatea si pulberiii toxici la
locul de lucru. Leonardo da Vinci (1452-1512) s-a ocupat cu calcularea
orelor de lucru,a redat in imagini fazele muncii, a inventat unelte si masini,
pentru a micsora efortul in constructii, a facut lucrari despre saparea in
cartierele de marmura. In 1546 Agricola, in lucrarea “de Re Metalica”,
scrie despre ventilatie, timpul de odihna si securitatea in mine.Galileo
Galilei (1546-1642 ) “compara fenomenele fizice legate de gravitatie cu
semnele de oboseala musculara”.Sanctorius (1561-1636) a studiat omul in
timpul muncii si in timpul odihnei, facind o diferentiere dintre greutate,
temperatura,schimbari digestive, volumul transpiratiei, frecventa pulsului.
Sebastien le Pestre (1633-1707), de profesie inginer militar s-a ocupat cu
stabilirea muncii maxime pe care lucratorii o puteau efectua intr-o zi.
Acesta, impreuna cu B.f. Belidor s-au ocupat cu legatura dintre hrana-
performanta si scaderea productivitatii.Ramassini a scris “Tratatul
maladiilor mestesugarilor” unde descrie despre factorii toxici( zgomote,
pulberi), despre locul de lucru si actiune factorilor toxici. In secolul XVIII-
LEA, Stephen Hales, face primele instalatii de ventilare, si masoara viteza
cu care aerul este pompat. Ch. Coulomb in 1775 scrie in “Sur la force des
homes” despre o modalitate de apreciere a cantitatii de munca necasara in
diverse profesii, si care “este eforul maxim depus de un lucrator”. In 1871
Holgren, medic suedez, atrage atentia asupra neperceperii culorilor la
lucratorii mecanici de la calea ferata, si propune sa se acorde o atentie
deosebita acestui fapt la angajarea personalului feroviar. La sfirsitul
secolului XIX-lea-inceputul secolului al XX-lea, apar noi ramuri in munca-
Fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia
muncii, ergonomia protectiei muncii. In rezultatul multiplelor studii despre
relatia omului cu munca, s- a ajuns la concluzia ca scopul principal in
munca este protectia lucratorilor, inlaturarea sau diminuarea factorilor
toxic ice duc la aparitia bolilor profesionale. Pentru realizarea acestui
scop,era nevoie de niste norme legalizate in domeniul satatatii si securitatii
muncii. Astfel in epoca moderna, cea mai buna preventie ne-o arata
legislatia germana, care in 1853 fiind adoptata de legea prusaca, apar
“inspectori pentru manufactura, ca organe ale puterii de stat”. Tot atunci
apare “Oficiul de Stat al inspectiei pentru securitatea muncii”. In 1884,
Bismark elaboreaza o legislatie sociala, conform careia apar casele de
asigurari sociale contra accidentelor, deoarece doar asa lucratorii erau
protejati pentru accidentele de munca. Aceste case aveau 3 functii de baza:
avertizarea accidentelor, recuperarea sanatatii si compensarea pentru
accidentele la locul de munca.[20.p.3-4]

Toate legislatia ce priveste SSM, se executa doar asupra lucratorilor ce sunt

angajati in cimpul muncii doar in urma semnarii unui contract de munca
dintre angajat si angajator.Aceasta se refera la “lucrătorii, membrii
cooperatori, persoanele angajate prin convenţii civile,” cu o mica abatere
de la aceasta legislatie se refera la cei care lucreaza acasa, elevi si studenti
in timpul practicii.[]20. P.10]
Odata cu evolutia tehnica, este nevoie de o pregatire teoretica si practica
despre modul de utilizare a diverselor instrumente, despre factorii de risc
prezenti la locul de munca, si metode de inlaturare a acestora, caracteristic
fiecarei specialitati.[20.p.2]
Pentru a reduce numarul accidentelor si bolilor profesionale este nevoie de
niste obiceiuri care trebuie a fi insusita inca de prin timpul scolii, la
Educatia tehnologica si practicate pe parcursul vietii.[20.P2]
Conform unui studiu efectuat de UE in anul 2013, aproximativ 300
milioane de zile lucratoare au fost irosite, motivul fiind bolie profesionale
si accidente la locul de munca, aceast rezultat ne arata ca mai avem mult de
lucrat pina la aplicarea eficace a normelor SSM.[19.p.2]
Conform Asociatiei Internationale a Securitatii Sociale, “orice euro investit
in SSM de un angajator, va produce un cistig de peste doi euro in
viitor.”[19.P.5]
Astazi, in Republica Moldova, toate actele legislative despre SSM sunt
inregistrate in:
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, cu referire la
articolul 43 “Dreptul la muncă şi la protecţia muncii”.
2. Codul muncii al Republicii Moldova, adoptat la 28.03.2003, ulterior cu
modificările şi completările respective, cu referire la titlul IX “Securitatea
şi sănătatea în muncă”.
3. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 186 – XVI din 10.07.2008,
data intrării în vigoare 01.01.2009.
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.95 din 05.02.2009 – pentru
aprobarea unor acte normative privind implimentarea Legii SSM nr. 186 –
XVI din 10 iulie 2008.
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1361 din 22 decembrie
2005 – pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a
accidentelor de muncă, pus în aplicare cu începere de la 1 martie 2006.
6. Legea Republicii Moldova 280 – V din 23 aprilie 2010 – pentru
modificarea şi completarea Legii nr.140 – XV din 10 mai 2001 privind
Inspecţia Muncii.
7. Legea Republicii Moldova nr. 1303 – XII din 25.02.1993 – privind
contractul colectiv de muncă.
8. Legea Republicii Moldova nr.1298 – XII din 24.02.1993 – pentru
soluţionarea conflictelor colective de muncă.
9. Legea Republicii Moldova nr.1296 – XII din 24.02.1993 – pentru
soluţionarea litigiilor individuale de muncă.
10. Legea Republicii Moldova nr.756 – XIV din 24.12.1999 – asigurării
pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
11. Convenţie colectivă (nivel ramural – Ministerul Educaţiei) pe anii
2011-2015, оnregistrată la Ministerul Muncii, protecţiei Sociale şi
Familiei, nr.2 din 12 ianuarie 2011 [20.p.9]
Potrivit actualei legislatii, SSM se caracterizeaza prin:
“1 SSM fiind o problemă de stat, aceasta trebuie să controleze, să
coordoneze aplicarea măsurilor de protecţie a muncii în toate
domeniile de activitate la nivel naţional;

2 Orice cetăţean are dreptul la muncă, la alegerea unei profesii precum şi a

locului de muncă. Odată fiind angajat acesta are dreptul concomitent la
protecţia muncii şi socială;
3 Îmbinarea intereselor unităţii cu cele ale lucrătorilor în cadrul
reglementărilor privind SSM;
4 Prioritatea funcţiei preventive a dispoziţiilor legale referitoare la SSM
faţă de cea sancţionatorie. “[20.p.10]

Sunt multiple procedee de analiza a locului de munca,astfel Ministerul

Muncii a efectuat un dosar de apreciere a conditiilor de munca. Acesta
consta din:prezentarea locului de munca, practica de lucru in acest
domeniu, instrumentarul folosit, amenajarea postului de lucru, factorii de
risc prezenti si actiunile acestora asupra celor expusi, aranjarea acestora in
dependenta de pericolul pe care il provoaca, pentru a realiza masuri de
inlaturare a factorilor toxici,a bolilor profesionale, de avertizare si protectie
a sanatatii.[22.p. 4]
Scop si Obiective

Teza de licenta are ca scop principal cercetarea in domeniul de sanatate si

securitate in munca, avind un deosebit interes de depistare a celor mai
recomandate metode de imbunatatire a conditiilor de munca si excludere a
bolilor profesionale, determinarea respectarii legislatiei RM in domeniul
muncii.
Principalele obiective sunt: recunoasterea, evaluarea, si managementul
factorilor de risc profesionali, introducerea sistemelor de prevenire a
accidentelor de munca si bolilor profesionale , indeosebi la lucratorii care
sunt mai supusi actiunii factorilor de risc, metode de micsorare a
consecintelor accidentelor, introducerea securitatii si sanatatii la locul de
munca, Evaluarea locurilor de munca, pentru a demonstra factorii de risc
prezenti la postul de lucru. Un alt obiectiv este accentuarea si demonstrarea
necesitatii introducerii SSM in domeniul medical, scoaterea din functie a
echipamentelor de protectie in cazul cind acestea prezinta pericol pentru
personal, si anuntarea organelor de urmarire penala daca este cazul, analiza
accidentelor de munca, comunicarea lucratorilor despre securitate si
sanatate pentru a mentine in stare buna personalul, verificarea indeplinirii
cerintelor privitor la sanatatea in munca si eliminarea factorilor de risc.

Primele legalizari in domeniul securitatii muncii in RM au aparut odata cu

unirea cu Romania, la data de 27 martie 1918. In perioada dintre cele doua
razboaie mondiale documentele cu tema securitatea uncii sunt: Legea
sanitara din 1874: Regulamentul industriilor insalubre din 1894, Legea
pentru repausul in zilele de duminica si sarbatori din 1897, Legea privind
munca femeilor si minorilor in industrie si exploatari miniere in 1906,
Legea privind munca minorilor si femeilor din 1928, Legea privind
accidentele de munca din 1934. Ultima fiind un inceput in domeniul
Securitatii muncii pentru Romania, care au avut ca rezultat ameliorarea
conditiilor de munca.Din 1945-1969 in RSSM , a fost aprobat codul
muncii din 1922 a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene(RSSU). [2.
P.164]. In 1969 a fost aplicat codul muncii al RSSM, care a fost folosit si
dupa independenta RM.In anii 90, odata cu schimbarile pe plan politic,
apar noi legi in domeniul securitatii in munca:Legea cu privire la protectia
muncii din 2 iulie 1991, Legea asigurarii pentru accidente de munca si boli
profesionale nr. 756-XIV din 24 decembrie 1999.

Dupa constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994[constitutia

RM art 43. Alin 2], “salariatii au dreptul la protectia muncii”.

La 28 martie 2003 este aproba Codul muncii al RM, unde in capitolul IX

tema este securitatea muncii.Astazi Securitatea in munca si dreptul
lucratorului la protectie este garantata de Legea securitatii si sanatatii in
munca nr.186 din 10.07. 2008 []