Bilet Nr:1

În timpul exploziei o persoană a suferit o leziune a brațului stâng în 1/3 medie. E

adus la clinică în stare gravă peste 3 ore de la traumatism. Pulsul 104 bătăi/1 min.
La braţ este aplicat garoul. Pansamentul e îmbibat cu sânge, e ferit. Se determină o
plagă 4X3 cm. Hemoragie în plagă nu este. Membrul toracic este fixat cu
imobilizare moale, cu eșarfă. Se determină o diformitatea brațului.
1. Care este diagnosticul ? crush-sindrom gradul 1 (pana la 4 ore)
2. Greşelile asistenţei medicale ?
Primul ajutor

Scopul - profilaxia hipovolemiei şi intoxicaţiei accelerate

- eliberarea traumatizatului din compresie +

- aplicarea garoului la baza membrului comprimat+

- pansament aseptic (la necesitate)+

- pansament compresiv pe tot membrul compresat de la baza lui spre periferie-

- scoaterea garoului. Garoul nu se scoate la o compresiune de 15 ore şi mai mult.-

- hipotermia locală (16-18ºC)-

- imobilizarea pentru transportare+

- antidoloranţi nu se stie

- saturarea cu mult lichid alcalin (soluţie de 2% de NaHCO3) nu se stie

- evacuarea de urgenţă.

3. Asistenţa medicală la etapa spitalicească.

Ajutor medical

1.) Efectuarea componentelor primului ajutor în cazurile neaplicării lui.

• 2.) Infuzia substituenţilor de sînge coloidali şi cristaloizi substituienţi ai sîngelui coloidali,

cristaloizi

• hemosorbţia

• hemodializa

3.) Profilaxia hipercaliemiei (clorid de calciu, gluconat de calciu, soluţie de NaCl şi alt. )

4.) Continuarea hipotermiei locale

5.) Asistenţa simptomatică

6.) Profilaxia complicaţiilor locale infecţioase (antibiotice, ser, anatoxină antitetanică)

 7.) Administrarea preparatelor antidolorante-intra vascular

Comentați R-grama:
Care este D-cul ? fractura
Cum se va aplica tracția continuă ?
Care este tratamentul specializat ?
Bilet Nr:2
În salon, medicul pediatru a observat la băiețelul M. Că din ambele părţi călcâile
sunt ridicate, antipiciorul se găseşte în poziţie de flexie plantară, extenzia în
articulaţia talocrurală este imposibilă, antipiciorul este în poziţie de adducţie,
marginea laterală este rotungită, deplasată în jos.
1. Diagnosticul D-voastră ? Picorul stramb congenital echin
2. Care este gradul afecţiunii ? Grava- extenzia în articulaţia talocrurală este
imposibilă
3. Care este conduita de tratament la copil până la vârsta de 3-4 săptămâni ?
Aparat gipsat 2 luni se schimba fiecare 7-10 zile, control radiologic gimnastica
curativa, reducerea manuala, cizmulete
4. Care este conduita de tratament la copil după vârsta de 3-4 săptămâni ? Trat
chirurgical – 1) apparat capsulo ligamentar muschii in hipetonus 2) apparat osos –
rezectia in clin, artrodeza tripla

Comentați R-grama: AP articulatiei coxo-femorale, traectul fracturii de sus in jos,

din afara inauntru
Care este D-cul ? Fractura perthrohanterica tip 1 Evans
Cum se va aplica tracția continuă ? Condili femurului/ tuberozitate tibiei
Care este tratamentul specializat ?
ORIF – daca e imposibila reductia inchisa
Reducere inchisa, verificata prin radiografia
Etapa a doua – fixarea fragmentelor reduse cu DHS\ Proximal femoral nail
 Bilet Nr:3
Cu un transport sanitar a fost adus un militar cu leziune prin armă de foc a regiunii
femurale pe dreapta 1/3 proximală. La internare starea pacientului e gravă.
Pacientul conștient, dar într-o stare de inhibiție, la întrebări răspunde cu întârziere
şi cu greu. Puls 120 bătăi 1 min., T/A 80/60 mm Hg. Pe partea internă a coapsei
drepte orificiul de intrare cu un diametru de 0,5 cm cu marginile bine conturate. Pe
partea externă -posterioară orificiul de ieșire 7,0 X 4,5 cm cu marginilor rupte,
festonate. Plăgile sângerează moderat. Planta piciorului rece la palpare, pulsul la
vasele sanguine periferice absent, mișcările degetelor pasive -păstrate, dar cele
active - absente.
1. Diagnosticul D-voastră ? socul traumatic faza torpida gradul III (dupa
indexul Algover pulsul/tensiune sistolica)
2. Care este conduita de tratament la etape spitalicească ?
• TRATAMENTUL ŞOCUL TRAUMATIC

• ( acţiuni de ordin local )

• 1.) Anestezie locală în focar sau trunculară, regională

• 2.) Imobilizarea perfectă cu restabilirea maximal posibilă a poziţiei segmentului

traumatisat.

• 3.) Hemostază locală in leziunile deschise

• 4.) Profilaxia asimilării produselor necrozei locale in leziunile masive, grave prin
hipotermie, pansamente compresive şi alt.

• 5.) Profilaxia proceselor infecţioase locale prin administrarea locală şi generală a

antibioticelor, preparatelor antiseptice.

( Terapia generală antişoc )

1.) Restituţia volumului sîngelui circulant se efectuează prin infuzia soluţiilor coloidale şi
cristaloide şi transfuziei sîngelui şi preparatelor sanguine:

• În şoc de gr. I – infuzia în volum de 1500-2000 ml a soluţiilor coloidale – cristaloide în

raport 1:1, cu o viteză medie de 200 ml/oră;

• În şoc de gr. II – infuzia-transfuzia soluţiilor coloidale –cristaloide- sînge şi preparatele lui

în raport 1:1:1 în volum de 2000-3500 ml cu o viteză medie de 300 ml/oră;

• În şoc de gr. III – transfuzia-infuzia sângelui –colidale- cristaloide în raport 2:1:1 în volum
de până la 6000 ml cu o viteză medie de 600 ml/oră.

2.) Tratamentul antialgic şi corecţia funcţiei sistemului nervos central:

• antidolorante, inclusiv şi preparate narcotice

• trancvilizatori şi alte preparate anarcotice

 • blocaje cu anestetice

• cetamine somnifere, sedative

3.) Menţinerea sistemului de transportare a O :

• sînge şi preparatele sîngelui (plasmă, masă eritrocitară şi alt.)

• substituenţi ai sîngelui coloidali şi cristaloizi.

4.) Compensarea activităţii cardiace: preparate cardiotonice ( sol. CaCl2, glucozide cardiace )

• preparate cardiostimulatoare ( izadrin şi alt.)

• vazopresori (noradrenalină, metazon, dopamin)

5.) Combaterea stresului psihoemoţional:

• trancvilizatori ( fenozepam, seduxen, dlazepam, etc. )

6.) Restabilirea metabolismului proteic şi carbonic:

• plasma nativă, proteină, albumină, plasma secca.

7.) Licidarea hipoxiei:

• Vit C, B 6, B 12

• soluţii de glucoza

• O2

• ventilaţia pulmonară asistată

8.) Normalizarea activităţii endocriniene

• corticosteroide şi alt.

9.) Normalizarea funcţiei renale

• diuretice osmotice - manitol, sorbitol

10.) Corecţia echilibrului acido - bazic şi dereglărilor electrolitice:

• substituenţi cristaloizi

• soluţii - bufer

• soluţii 2 - 4% de NaHCO3

11.) Normalizarea calităţilor reologice a sîngelui

12.) Lichidarea hipercuagulaţiei ( anticoagulanţi )

13.) Restabilirea metabolismului transcapilar

• preparate antihistaminice

14.) Combaterea intoxicaţiei

• substituenţi ai sîngelui cu destinaţie detoxica (hemodeză, polideză)

• hemosorbţia, limfosorbţia, plasmoforeza

 • imunomodulatori

• În stare de şoc este admisă efectuarea numai

• unor intervenţii chirurgicale, care au destinaţie antişoc:

• 1. Trefinaţiile, trepanaţiile craniene în cazurile prezenţei manifestărilor clinice de accelerată

dezvoltare a hematoamelor epi- subdurale şi altele cu compresia creerului;

• 2. Toracotomia în masive hemoragii intra- şi extrapleurale, în leziuni grave de cord, pulmoni;

• 3. Laparatomii – în hemoragii masive intra abdominale cu leziuni a organelor parenhimatoase,

marelor vase sangvine şi alt.

• 4. În leziuni complete a vaselor sangvine magistrale periferice cu restituţia lor şi restabilirea

circulaţiei sangvine.

Comentați R-grama:
Care este D-cul ? fractura luxatie Monteggia -Stanciulescu
Tipul leziunii ?
Care este tratamentul specializat ? Tratamentul ortopedic este indicat în fracturile-luxaţii
reducti- bile şi stabile, cu o ulterioară aplicare a aparatului ghipsat pe un termen de 1,5 luni. Tratamentul
chirurgical include: reducerea fracturii cubitusului şi osteosinteza cu placă cu şurub, tijă centromedulară
şi aparat extern. Capul osului radial redus în articulaţie se fixează prin artrosinteza cu broşe Kirshner.
 Bilet Nr:4
O doamnă în etate s-a alunecat în stradă şi a căzut cu sprijin în mâna dreaptă în
extenzie. Acuză dureri în regiunea articulației pumnului. Obiectiv: edem moderat
în regiunea articulației radiocarpiene, dureri acute la mișcări. Diformitatea
articulaţiei pumnului tip ”baionetă”. Efortul axial cu dureri acute în pumn.

1. Diagnosticul D-voastră ? fractura Colles (Fracturile osului radial în loc tipic)

2. clasificarea propusă de A. Kapangi (1987), care conţine şi recomandări de
tratament pentru fie- care tip de fractură.
3. Tiupul 0. Fractură fără deplasare. Se recomandă tratament ortopedic, imobilizare în
atelă ghipsată.
4. Tipul 1. Fractură extensorică cu sau fără fractura stiloidei ulnei. Fractura tip Pouteau-
Colles. Fractura cu compresie- extensie şi deplasare posteriodorsală a fragmentului
distal. Se re- 226 comandă osteosinteza intrafocară clasică după procedeul Kapandji.
5. Tiupul 2. Fractură extensorică cu un fragment suplimentar. Este o fractură de tipul
Pouteau-Colles cu un fragment supli- mentar medioposterior, mai rar anterior. Se
recomandă osteosinte- ză intrafocară cu două broşe a fragmentului de bază şi cu o
broşă suplimentară a fragmentului medioposterior. Dacă fragmentul suplimentar este
anteromedial, atunci şi broşa suplimentară va fi anteromedială.
6. Tipul 3. Fractură supra-intraarticulară cu traiect intraarticular frontal. Mai frecvent
aceste fracturi sunt cu deplasare unghiulară a fragmentului posterior. Se recomandă
osteosinteză intrafocară, dar manipulările vor fi efectuate fin, pentru a evita
,,transformarea” în fractură flexorie.
7. Tipul 4. Fractură supra-intraarticulară cu traiect intraarticular sagital. Se formează
două fragmente distale: medial şi lateral. Se recomandă osteosinteză intrafocară, dar
primele două broşe trebuie să stabilizeze fragmentul stiloidian, iar pentru redu- cerea
şi fixarea fragmentului medial pot fi folosite a treia şi a patra broşă.
8. Tipul 5. Fractura stiloidei radiale (totală sau parţială), de tipul Hutchinson. Se
recomandă osteosinteza intrafocară cu 2 broşe introduse perpendicular cu linia de
fractură.
9. Tipul 6. Fractura marginii posterioare (de tipul Rhea- Barton) a osului radial este o
fractură cu subluxarea sau luxarea posterioară a mâinii. Se recomandă osteosinteză
intrafocară cu două broşe introduse conform procedeului clasic Kapandji.
 10. Tipul 7. Fractura marginii anterioare, cu subluxarea sau luxarea anterioară a mâinii,
tip Letenneur. Se poate recomanda osteosinteză intrafocară ,,inversată” cu două broşe,
dar numai cu respectarea topografiei anatomice a pachetului neurovascular la acest
nivel.
11. Tipul 8. Fractură flexorie a metaepifizei distale a osului radial de tipul Goyrand-
Smith. Fractură cu compresie-flexie şi deplasare anterioară. Se poate recomanda
osteosinteză intrafocară 227 ,,inversată” cu broşe, dar numai cu respectarea şi
protejarea anato- miei topografice a pachetului neurovascular. Tipul 9. Fractură
supraarticulară ,,în cruce”, cu două pla- nuri încrucişate. Se recomandă osteosinteză
deschisă cu placă în- şurubată, în unele cazuri folosind chiar şi două căi de acces.
12. Tipul 10. Fractura extremităţii inferioare a ambelor oase ale antebraţului. Fractura
supra-intraarticulară cominutivă a metaepifizei distale a osului radial concomitent cu
fractura extremităţii distale a ulnei. Se recomandă osteosinteză deschisă a ambelor
oase ale antebraţului.
13. Tipul 11. Fractură vicios consolidată a osului radial. Se recomandă osteotomie
(osteoclazie) cu osteosinteză osteoplastică a fragmentelor.

2. Ce investigații suplimentare o să numiți ? radiografie in doua incidente,

3. Tactica de tratament ?
Fracturile fără deplasare se tratează prin imobilizare cu atelă ghipsată, cu fixarea mâinii în poziţie
funcţională pe 4 săptă- mâni În primele 24–48 de ore, bolnavii cu fracturi de radius reduse trebuie să se
afle sub supravegherea medicului, deoarece există pericolul de comprimare a nervilor şi vaselor de
edemul ţesuturilor moi. Metoda de reducere în fracturile cu deplasare în flexie este inversă celei din
fracturile cu deplasare în extensie.

Chirurgical

constă în reducerea sângerândă a fragmentelor şi osteosinteza cu broşe, şuruburi în fracturile stiloi-

diene şi marginale. În fracturile Colles şi Smith instabile prioritatea în tratament îi revine osteosintezei
intrafocare Kapangi (1986) (fig. 105), urmată de reeducarea funcţională imediată. Această metodă
previne şi tasarea epimetafizei radiale după consolidare, din cauza resorbţiei ţesutului osos din fractură.
Comentați R-grama:
Care este D-cul ? fractura colului femurului mediocervicala ? garden 4
Clasificarea anatomo-topografică (Delbert) :
• subcapitale;
• mediocervicale;
• cervicotrohanteriene (bazale, bazicervicale).
Clasificarea clinico-radiografică Garden rezultă din aspectul radiologic al liniilor trabeculare, din
evantaiul de susţinere al lui Delbert în imaginea radiologică anteroposterioară.

Garden I – fracturi incomplete. Corticala superioară se fracturează, impactându-se în capul femural, iar
corticala inferioară rămâne întreagă, cortexul nefracturat asigură vascularizarea fragmentului proximal.
Garden II – fracturi complete fără dislocare. Prognosticul pentru regenerare este favorabil.
Garden III – fracturi complete cu angulaţia traveelor în varus, la care se mai speră că fragmentul
proximal s-ar nutri prin vasele sinoviei parţial rămase întregi, rezervaţi în declararea prognosticului de
regenerare.
Garden IV – fracturi cu dislocare totală, unde sinovia este distrusă împreună cu sistemele vasculare
retinacular şi endostal.
Clasificarea biomecanică (Pawels)
cu unghi de până la 30º;
• cu unghi între 30º şi 50º;
• cu unghi între 50º şi 70º.
Această clasificare este importantă, deoarece, în funcţie de unghiul format cu axul orizontal, la nivelul
fracturii predomină forţele de compactare sau cele de dezangrenare. Cu cât unghiul format este mai
avansat, cu atât fractura este mai instabilă

Care este tratamentul specializat ?

Tratamentul
la locul accidentului constă din aplicarea unei imobilizări, analgezice, transportare în secţia ortopedie. În
timpul transportării, planta se va menţine în poziţie verticală uşor rotată în exterior (10–15º).
În staţionar se recomandă imobilizare temporară prin tracţiune scheletică ori botină derotatorie, blocaj
analgezic. Starea generală a pacientului determină tactica de tratament în continuare. În cazul în care
starea generală a pacientului este compromisă de mai multe maladii concomitente, care fac imposibilă
intervenţia chirurgicală, medicul va decide în favoarea unui tratament ortopedic, axat pe următoarele
principii:

 înlăturarea durerilor la nivelul focarului şi activizarea cât mai precoce a mişcărilor în membrul
fracturat;
 tratamentul (profilaxia) concomitent al maladiilor de altă origine;
 profilaxia complicaţiilor imediate;
 reeducarea precoce a mersului pacientului
Tratamentul chirurgical include obligator două etape: reducerea fragmentelor şi osteosinteza lor în
poziţie redusă. În funcţie de gradul fracturii, de vârsta pacientului şi starea lui generală, se alege
metoda de osteosinteză.
Pentru osteosinteza fracturilor de col femural se folosesc:
– şuruburi AO pentru os spongios;
– şuruburi AO canulate;
– şuruburi cu compresiune HDS (High Dinamic Screw);
– lamă-placă;
– osteosinteză cu compresiune prin aplicarea şurubului cu resort.
 Bilet Nr:5
La punctul medical s-a adresat un tânăr de 28 de ani, care cu 3 ore în urmă a fost
agresat de un necunoscut cu un băț. Apărându-se a opus antebrațul peste care a fost
lovit. Se determină diformitatea antebrațului treimea media, partea postero-
medială, un unghi deschis posterior. Pronația supinația este dereglată ...

1. Diagnosticul D-voastră ? fractura diafizei antebratului (ambele oase pentru

ca este deformatie)
2. Ce investigații suplimentare o să numiți ? radiografie in doua incidente
3. Tactica de tratament ?
ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă, în fracturile în care trebuie
redusă numai angulaţia. Toate fracturile cu deplasare necesită un tratament chirurgical, cu efectuarea
următoarelor manopere:

1) restabilirea curburilor normale ale radiusului;

2) menţinerea anatomiei de lungime între cubitus şi radius;

3) păstrarea axei de rotaţie a antebraţului.

Pentru fixarea fragmentelor se folosesc: tije centromedulare în combinaţie cu aparatul Ilizarov din 2
inele. Cea mai recomandabilă este osteosinteza funcţional-stabilă cu plăci cu şuruburi

Fractură transversală a ambelor oase de antebraţ în treimea medie. Osteosinteza fracturii de ulnă cu
placă AO.
Comentați R-grama:
Care este D-cul ? fractura cu deformarea inelului pelvian
clasifi care:

o fracturi izolate (marginale ale cristei şi aripii, spinei iliace. sacrului, coccisului;
o fracturile inelului osos pelvian, fără deformarea lui ;
o fracturi cu deformarea inelului pelvian ;
o fracturi duble cu traiectul vertical (fractura Malgaigne)
o fracturile cotiloidului (sprîncenei, prin înfundarea cotîloidului -
fractură cu luxaţie centrală a femurului) ;
o fracturile bazinului combinate cu leziunea viscerelor pelviene.

Cum se va aplica tracția continuă ?

Care este tratamentul specializat ?
Primul ajutor medical la locul accidentului:combaterea durerii şi transportul în poziţia culcat pe targa cu
scut sau aţele de sîrmă legate între ele în poziţie dorsală, în caz de anurie şi dilatarea vezicii urinare se
impune puncţia suprapubică.

La spital durerea va fi ocupată prin procedeul Şkolnikov—Selivanov: injectarea în spaţiul pelvian a

soluţiei de novocaina 0,25%. în caz de fracturi unilaterale ale bazinului:300—500 ml, bilaterale -500—
700 ml. Injectarea se face după anestezia pielii în regiunea spinei anterio-superioare, cu un ac de 14—15
cm lungime, prin care treptat se infiltrează soluţia de novocaina, iar acul,alunecind pe fata interna a
aripii iliace, coboara pina la regiunea sacroiliaca.

Bilet Nr: 6
Un tânăr apărându-se de o lovitură cu un obiect dur ca protecție a opus antebrațul
în flexie în cot.
Vizual: în 1/3 medie a antebrațului un hematom subcutanat şi o deformație
nepronunțată partea ulnară. Palparea - durei locale. Efortul axial cu dureri acute,
mișcările în articulație cotului limitate din cauza durerilor acute
1. Diagnosticul D-voastră ? fractura inchisa a antebratului izolata (ulnei)
2. Ce investigații suplimentare o să indicați ? radiografie 2 incidente
3. Tactica de tratament ?
ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă, în fracturile în care trebuie
redusă numai angulaţia. Toate fracturile cu deplasare necesită un tratament chirurgical, cu efectuarea
următoarelor manopere:

1) restabilirea curburilor normale ale radiusului;

2) menţinerea anatomiei de lungime între cubitus şi radius;

3) păstrarea axei de rotaţie a antebraţului.

Pentru fixarea fragmentelor se folosesc: tije centromedulare în combinaţie cu aparatul Ilizarov din 2
inele. Cea mai recomandabilă este osteosinteza funcţional-stabilă cu plăci cu şuruburi

Fractură transversală a ambelor oase de antebraţ în treimea medie. Osteosinteza fracturii de ulnă cu
placă AO.

Comentați R-grama:
Care este D-cul ? fractura femurului epifiza distala supracondiliana cu dislocare
Clasificarea fracturilor supracondiliene:

 fără deplasare;  cu dislocare;  cu impactare;  cominutive.

Clasificarea fracturilor condililor femurali:
 sagitale, cu sau fără deplasarea unui condil;  bicondiliene;

 coronale, cu deplasare;  combinate (sagitale şi coronale).

Ce complicații pot surveni ? Complicaţii

Locale imediate:  deschiderea focarului;  lezarea nervului sciatic popliteu extern;  lezarea arterei
poplitee.

Locale tardive:  consolidare vicioasă;  redoare de genunchi;  pseudoartroză;  osteite cronice.

De ce investigații aveți nevoie ? radiografie, rmn,

Care este tratamentul specializat ?
Tratamentul La locul accidentului se recomandă imobilizare, analgezice. În cazul fracturilor deschise
sau al leziunilor vasculonervoase, se aplică garou şi pansament compresiv. În staţionar – blocaj analgezic,
tracţiune scheletică, puncţia articulaţiei genunchiului cu evacuarea hemartrozei.
Tratamentul chirurgical, care constă în reducerea deschisă şi osteosinteza fragmentelor în poziţie redusă,
are un şir de avantaje. Pe lângă faptul că în tratamentul chirurgical fragmentele osului fracturat pot fi
reduse ideal, fixarea lor rigidă cu fixatori moderni permite într-un timp imediat postoperator reeducarea
mişcărilor în articulaţia genunchiului. Astfel se obţine un rezultat funcţional satisfăcător. În situaţiile când
starea generală a pacientului compromite, prin maladii concomitente, operaţia indicată, tratamentul
ortopedic prin tracţie continuă, până la formarea unui calus primar, cu imobilizare ghipsată, în continuare
rămânând metoda de elecţie. În timpul tracţiei se vor lua în considerare forţele care formează angulaţia
fragmentelor descrise mai sus. De aceea, tracţia se va aplica de tuberozitatea tibiei cu membrul inferior pe
o atelă, cu o flexie moderată a gambei. În fracturile condiţionate de aceleaşi situaţii, dar fără dislocarea
fragmentelor, imobilizarea ghipsată este indicată chiar de la început. Mijloacele de osteosinteză în
fracturile femurului distal:

 placă-lamă AO la 90;  placă condiliană la 95;

 osteosinteză combinată (placă-lamă cu şuruburi şi, suplimentar, şuruburi pentru os spongios);

 şuruburi pentru os spongios.

Bilet Nr: 7
La serviciu un tânăr este lovit cu manivela mașinii peste antebrațul stâng. Obiectiv:
edem moderat 1/3 medie a antebrațului, partea radială o echimoză. Efortul axial cu
dureri acute. Mișcările în articulația pumnului limitate, cu dureri acute.

1. Diagnosticul D-voastră ? fractura izolata a radiusului in treime medie

2. Ce investigații suplimentare o să numiți ? radiografie
3. Tactica de tratament ? : ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare
minimă, în fracturile în care trebuie redusă numai angulaţia. Toate fracturile cu deplasare necesită un
tratament chirurgical, cu efectuarea următoarelor manopere:

1) restabilirea curburilor normale ale radiusului;

2) menţinerea anatomiei de lungime între cubitus şi radius;

3) păstrarea axei de rotaţie a antebraţului.

Pentru fixarea fragmentelor se folosesc: tije centromedulare în combinaţie cu aparatul Ilizarov din 2
inele. Cea mai recomandabilă este osteosinteza funcţional-stabilă cu plăci cu şuruburi

Fractură transversală a ambelor oase de antebraţ în treimea medie. Osteosinteza fracturii de ulnă cu
placă AO.

Comentați R-grama:
Care este D-cul ?
Care este mecanismul leziunii ?
Care este tratamentul specializat ?
Bilet Nr: 8

În clinică este adus un militar în stare gravă cu leziunea prin armă de foc a femurului
stâng. Leziunea este oarbă primită cu 8 ore în urmă. La punctul medical i s-a
administrat preparate analgezic, s-a aplicat atela Cramer. La internare puls 120 pe 1
min. T/A 80 / 60 mm Hg. Pansamentul şi hainele sunt abundent îmbibate cu sânge.
Atela Cramer s-a slăbit.

1. Ce complicație s-a manifestat la rănit?

Se manifestă șocul traumatic în faza torpida de gradul doi

Şocul traumatic este un proces patologic tipic, ce s-a format la om evolutiv,

cauzat de leziuni corporale grave, şi se dezvoltă în perioada acută a maladiei
traumatice.

Șocul traumatic apare în două faze - excitația (erectilă) și inhibarea

(torpida).

Faza erectilă

-conștiința este păstrată, dar, sunt încălcate orientările spațiale și temporale

-victima subestimeaza gravitatea stării sale.

-apare imediat după o accidentare și se manifestă prin agitație motorie și de

vorbire, anxietate și teamă

-răspunde corect la întrebări, se plânge periodic de durere, pielea este palidă

respirația este accelerată, tahicardia este exprimată, un puls de umplere și

tensiune suficientă, tensiunea arterială este normală sau ușor ridicată.

Faza torpida se dezvoltă odată cu creșterea insuficienței circulatorii și se

caracterizează prin conștiința afectată

-victima este inhibată, nu se plânge de durere, se află nemișcată, privirea lui

rătăcește, nu este fixată pe nimic.

-răspunde la întrebări într-o voce liniștită, pentru a obține un răspuns, de multe

ori trebuie să repetați întrebarea.
 -pielea și mucoasele vizibile sunt palide, cu o nuanță cenușie. Pielea poate avea
un model marmorat (semn al scăderii aportului de sânge și stagnării sângelui în
vasele mici), acoperit cu transpirație rece.

-membrele sunt reci, se remarcă acrocianoza, respirația superficială, rapidă.

-Pulsul este frecvent, slab, filiform - semn al scăderii volumului de sânge

circulant.

-tensiunea arterială este scăzută

Severitatea stării în faza torpidă a șocului este evaluată prin frecvența

pulsului și presiunea arterială și este indicată de gradul respectiv.

Șocul gradului I este ușor. Starea victimei este compensată, conștiința este
limpede, pulsul este de 90-100 bătăi pe minut, tensiunea arterială maximă este
de 90-100 mm Hg. Art.

Șoc de gradul doi - moderat. Victima este inhibată, pielea este palidă, pulsul
este frecvent - până la 140 de bătăi pe minut, umplutură slabă, tensiunea
arterială maximă este redusă la 90–80 mm RT. Art. Respirația superficială,
rapidă. Prognoza este serioasă. Pentru a salva vieți, sunt necesare măsuri anti-
șoc.

Șocul de gradul al treilea este sever. Starea victimei este foarte gravă.
Conștiința confundată sau absentă cu totul. Pielea este palidă, acoperită de
transpirație rece, acrocianoza este pronunțată. Pulsul este filiform - 130-180
bătăi pe minut, determinat doar pe artere mari (carotide, femurale). Prognoza
este foarte serioasă.

Un șoc de gradul al patrulea este o stare terminală. Piele inconștientă,

cenușie, buze albăstrui, tensiune arterială sub 50 mm Hg. Art., Adesea deloc
determinat. Pulsul abia se observă în arterele centrale. Respirația este
superficială, rară (plângând), pupilele sunt dilatate, nu există reflexe și reacții la
iritarea durerii. Prognosticul este aproape întotdeauna defavorabil.

2. Care sunt greșelile în asistența medicală la etapa prespitalicească ?

La etapa prespitaliceasca nu a fost oprita sangerarea și nu a fost asigurata

dezinfectarea ranii cu amplicarea pansamentului steril pentru a preveni complicațiile.

3. Diagnosticul D-voastră?

Leziunea mecanica prin arma de foc a femurului stâng , agravat cu socul traumatic în
faza torpida de gradul 2.
4. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

Metoda radiologică , misroscopia conținutului plagii, hemoleucograma , angiografie?

5. Tactica de tratament ?

Tratamentul șocului traumatic include niște etape

----primul grup de măsuri anti-șoc, care vizează eliminarea sindromului durerii
și a complicațiilor

 introducerea analgezicelor narcotice și non-narcotice

 anestezie reginală (blocaj novocainic, lidocainic)

 imobizarea segmentului deteriorat al membrului sau coloanei vertebrale

 transport ușor;

 anestezie generală în instituțile medicale

-----Al doile grup include oprirea sîngerării externe sau interne

 aplicarea unui garou sau a unei cleme

 ligarea vasului sau refacerea integrității acestuia (suturarea locului de

vătămare) sângerare externă

 hemotoraxul, hemopericardul și hemoperitoneul necesită punerea în

aplicare a unor măsuri care vizează eliminarea cauzei sângerărilor interne
și eliminarea consecințelor acumulării de sânge turnat în cavitate.

 cei mai buni agenți de perfuzie pentru înlocuirea volumului sunt plasma și
preparatele omoloage din fracțiunile sale (albumina, proteine). Soluțiile
coloidale-dextrani (poliglucină, macrodex), gelatinol, polivinol au un efect
pronunțat de substituție

 agenții farmacologici (in caz de hipotensiune): noradrenalina, mezaton,

prednisolon, dexametazona.

-----Al treilea grup include combaterea cu insuficiența respiratorie

 oxygenoterapia

 ventilația asistată

-----Ultimul, al patrulea grup include

restabilirea metabolismului și funcțiilor glandelor endocrine

  Pentru combaterea acidozei, care este deosebit de frecventă la zdrobirea
țesuturilor moi, se injectează intravenos soluție de bicarbonat de sodiu (3-
5% - 100-200 ml) și soluții tampon speciale

 Din medicamente hormonale pot fi utilizate: norepinefrină, ACTH,

hidrocortizon. Dacă scăde diureza, care se dezvoltă cu hipotensiune
prelungită sau ca urmare a intoxicației din țesuturile zdrobite - folosim
osmodiuretice (manitol, urogluk, lazix).

 Cea mai importantă componentă a tratamentului șocului este indeplenirea

manipulațiilor necesare imediat, fară pierderea de timp.

Prelucrarea chirurgicală primara a plăgii care constă în deschiderea largă atât în direcţia
longitudinală proximală cât şi distală pentru a efectua o revizie completă a zonei de traumatizate,
cu extragerea alicelor , cu excizia tuturor ţesuturilor mortificate şi restabilirea continuităţii
vaselor cu oprirea sangerarii, drenarea plăgii, tracţiune scheletală. Apoi corecţia hipovolemiei,
anemiei şi hipoproteinemiei, dereglărilor grave a echilibrului acido-bazic, hidroelectrolitic,
dereglărilor reologice a circulaţiei sangvine şi sistemului de coagulare şi alt. Se imobilizeaza
fragmentul locomotor afectat.

În tratamentul complex al leziunilor aparatului locomotor prin armă de foc parte indispensabila
cu rol major a constituit asistenţa anestezică şi terapia intensivă (pre-intra- şi postoperator).

Dupa restabilirea starii pacientului se efectuiaza osteosinteză în aparat mixt, care trebuie de
menţinut până la consolidarea definitivă a fragmentelor osoase (6 luni), defectul tegumentar se
restituieste pe baza ţesuturilor locale.
Comentați R-grama:

Pe radiograma evedentiam luxatia anterioara a genunchiului cu deplasarea gambei

spre anterior. platoul tibial se situează înaintea condililor femurali, iar rotula – pe faţa
articulară a tibiei.

Care este D-cul ?

Luxatia anterioara a genunchiului (Luxația anterioară - constau în deplasarea gambei

spre anterior. - în timpul deplasării se rup consecutiv capsula posterioară, ligamentele
încrucişate, muşchiul gastrocnemian şi intervine ruperea prin elongare a nervului
fibular comun - platoul tibial se situează înaintea condililor femurali, iar rotula – pe
faţa articulară a tibiei. Ligamentele colaterale rămân intacte.
La palpare condilii femurali sunt situaţi în spaţiul popliteu, iar gamba se află fie în
semiflexie, fie în extensie. Membrul inferior devine mai scurt cu cca 2–3 cm.)

Ce complicații pot surveni ?

Locale imediate:

• leziuni vasculare (pachetul vascular popliteu);

• leziuni nervoase (nervul fibular comun);

• leziuni ale meniscurilor;

• leziuni ale ligamentelor încrucişate, colaterale

• fracturi ale proeminenţei intercondiliene;

• leziuni musculare

• interpunerea tendoanelor şi ireductibilitatea luxaţiei.

Locale tardive:

• redori articulare;

• laxităţi posttraumatice de genunchi;

• luxaţii vechi;

• luxaţii recidivante;

• gonartroze;

• miozită osificantă

Care este tratamentul specializat ?

-reducerea membrului luxat sub anestezie generală pe cale inversă luxaţiei, până la
restabilirea anatomică corectă a suprafeţelor articulare
-se efectuează prin tracţiune treptată pe axul membrului inferior
- verificarea rezultatului reducerii se face radiologic
- menţinerea segmentului în poziţie redusă se face prin aplicarea unui bandaj ghipsat
sau prin tracţiune scheletică continuă pe 3 săptămâni, apoi a unui aparat ghipsat
femuropodal încă pe 3 săptămâni
 Bilet Nr: 9

Autocarul în viteză s-a deplasat de pe drum şi s-a răsturnat de câteva ori. Unul din
pasageri s-a ales cu un traumatism al articulației șoldului drept. Dureri, nu se poate
sprijini pe picior. La examinarea vizuală: articulația susnumită este deformată,
membrul pelvian puțin flectat în articulația șoldului şi genunchiului, aducție.
Mișcările active în articulație lipsesc, cele pasive - cu elasticitate. Piciorul este scurtat.

1. Diagnosticul D-voastră ?

Luxatia șoldului: 1) anterioară înaltă ( pubiană) - Capul femural este situat înaintea
ramurii orizontale a pubelui și se palpează sub arcada femurală - se scurtează
membrul cu 1-2 cm - mișcările de abducție și rotație internă sunt imposibile

Sau

2)posterioară înaltă (iliacă) - Capul femural ascensionează

înapoia cotilului în fosa iliacă externă - membrul inferior în extetensie aproape
completă+adducție +rotație internă - scurtarea poate atinge 6-7 cm - mișcările de
abducție și rotație externă imposibile

Sau

3) posterioară joasă (ischiadică) - Capul femural este în contact

cu tuberozitatea iscadică - membrul inferior în flexie la 90 + rotație internă+adducție
- capul femural se palpeaza deasupra și înapoia ischionului - scurtarea poate atinge
3-5 cm( se flextează coapsa sănătoasă pe bazin ) - mișcările de abducție și rotație
externă sunt imposibile

****Luxațiile atipice- suprapubiană, supracotiloidiană, perineală, subischiadică

• Semne probabile: dureri vii şi impotenţă funcţională totală.

• Semne de certitudine: atitudine vicioasă a membrului.

2. Ce investigaţii suplimentare o să numiţi ?

Radiografie in diferite profile , hemoleucograma

3. Tactica de tratament ?

• reducerea de urgenţă a luxaţiei sub anestezie generală.

• în cazul fracturilor-luxaţii, după reducerea luxaţiei se va interveni chirurgical
• Operaţia are drept scop reducerea fragmentelor şi
osteosinteza lor, obţinându-se totodată aducerea în scop profilactic a unei surse
noi de vascularizare spre cap.

Metodele recomandate pentru reducerea luxaţiilor:

• · anterioare – cele propuse de Allis, Bigelow, Stimson, Geanelidze;

• · posterioare – cele propuse de Allis, Bigelow, Stimson, Kohler, Kefer

Complicații

Locale imediate:

- compresiunea nervului obturator în luxaţiile anterioare

- compresiunea nervului sciatic în luxaţiile posterioare

- leziuni capsulo-ligamentare ale şoldului

- comprimarea vaselor femurale; fracturi ale acetabulului şi ale femurului;

Locale tardive:

-luxaţii recidivante, datorită unor breşe în capsula articulară;

-necroză avasculară de cap femural;

-coxartroză;

-osificări periarticulare.
Comentați R-grama:

• La radiografie evidentiam o curbura pronunțata a axei coloanei vertebrale și si

deformarea cutiei toracice. Unghiul deformatiei este aproximativ mai mult de
60 ce indica gradul 4 a scoleozei dupa clasificarea lui Cobb-Lippmann (unghiul
diformităţii scoliotice se formează la intersecţia perpendicularelor pe liniile
drepte, trasate de-a lungul plăcilor ter- minale, cranial şi caudal, ale
vertebrelor neutre)

Care este D-cul ?

Scolioza structutala unica (numai o curba) reductibila (fara rotatiei vertebrelor) de

gradul 4 (unghiul >60 de grade) la nivelul toraco-lombar

Clasificarea scoliozei structurale (R.Winter)

•  Scoliozele idiopatice : 
  Infantile (vârsta 0–3 ani): 
  progresive; 
  staţionare;
 Juvenile (3–10 ani);
 Ale adolescenților (10-18 ani)
 Ale maturilor (mai mari de 18 ani)

Scolioze neuromusculare

  Neuropatice:
1) prin afectarea motoneuronului superior:
                  – paralizie cerebrală infantilă;
                  – seringomielie;
                   – tumori ale măduvei spinării;
                  – traumatism vertebro-medular;
                  – maladia Friedrich;
                  – maladia Charcot-Marie;
                  – maladia Roussy-Levy; 
2) prin afectarea motoneuronului inferior:
                  – poliomielită;
                  – mielite de origine virală;
                  – traumatism;
                  – atrofii vertebro-musculare
                          *  maladia Werdnig-Hoffman
                          *  maladia Kugelberg- Welander 
                          *  Mielomeningocel
 Miopatice
– artrogripoze
– distrofii musculare
– hipotonie musculară congenitală
– miotonie distrofică
– etc.

Scolioze congenitale

•  dereglări ale morfogenezei:

- vertebre cuneiforme;
- hemivertebre;
• dereglări de segmentare vertebrală, uni- sau bilaterală; 
• anomalii mixte.

Scoliozele nestructurale

• Posturale
• Antalgice
 • Radiculare( hernia de disc, afecțiuni tumorale)
• Isterice
• Inflamatorii( de ex. Apendicita)
• Scurtare de membru
• Redorile articulațiilor mari ale membrului pelvin

Alte clasificari

• Reductibilitatea scolioze:
 - reductibilă
 - ireductibilă
• Numarul de curburi:
- scolioză unica
- scolioză dublă
- scolioză triplă
• Orentarea concavității curburii:
- dxtroconvexă
- dextroconcavă
• Proba firului de plumb:
- scolioze echilibrate
- scolioze neechilibrate

cauza torsiunii vertebrlor necesită efectuarea radiografii în incidențe speciale

(radiografii după tehnica Stagnara)

• Metoda Nash-Moe reprezintă determi-narea poziţiei proiecţiei  istmului

vertebral, comparativ cu partea laterală a corpului vertebral de partea concavă. 
• Prin mijlocul corpului vertebrei se trasează o linie verticală, urmând ca
jumătatea corpului vertebrei, de partea concavă, să fie împărţită în 3 părţi egale
• Torsiunea gradul I- asimetria istmului în treimea externă
• Torsiunea gradul II și III- istmul se proiectează  pe treiea medie și medială
• Torsiunea gradul IV- istmul se proiectează pe juăatea contralaterală a corpului
vertebral
• Metoda Cobb- poziția apofizei spinoas în raport cu părțile laterale ale corpului
vertebral

Cum se va aplica tracția continuă ?

 Tractiunea continua Este o tractiune constanta aplicata pe perioade de la cateva minute,la

jumatate de ora.Utilizarea unui pat cu plan mobil,reduce frecarea si da maximul de eficienta
lombara al tractiunii prelungite.Elementul de tractiune poate fii constituit fie de greutati
pendulare,fie de un aparat mecanic construit special pentru producerea tractiunii.In cazul in
care se foloseste un aparat mecanic,e important ca acesta sa mentina constanta tractiunea pe
tot parcursul procedurii.Tractiunea continua poate fii definita ca o tractiune statica.

 Tractiune mecanica intermitenta Acest tip de tractiune se aplica cu ajutorul unui aparat mecanic,care
alternativ actioneaza si intrerupe tractiunea la intervale de cateva secunde.
  Tractiunea manuala Este efectuata de catre un terapeut,care imobilizeaza pacientul,aplicandu-i acestuia
manevre de tractiune manuala.Se aplica pentru perioade scurte de cateva secunde,sau cu ajutorul unui
impuls rapid.De obicei,pacientul intampina greutate in a se relaxa la tractiunile aplicate de catre un terapeut.
 Tractiunea posturala Aceasta forma de tractiune se aplica pozitionand pacientul in diferite posturi si
utilizand perne,saculeti de nisip si varii accesorii in scopul obtinerii unei tractiuni longitudinale a coloanei cat
mai confortabila pentru pacient.
 Autotractiunea(lombara) Se realizeaza pe un pat de tractiuni special,constituit din 2 sectiuni ce pot fii
angulate si rotate individual.Tractiunea se face de catre insusi pacientul,prin intermediul unui efort depus cu
ajutorul bratelor.Directia tractiunii poate fii modificata de pacient in functie de procedura de terapie.Sedintele
pot avea o durata de maxim 1 ora.

Care este tratamentul specializat ?

Tratament conservator:
 - gimnastica curativă, masaj, înot, electrostimularea mușchilor paravertebrali
-Copilul trebuie sa doarmă pe un pat semidur
-Copii ce au gradele II, III – pe langa fizioterapie li se indică și purtarea corsetelor

Tratament ortotic este indicată în scoliozele cu curbura deformaţiei mai mare de 25 de

grade sau cu deformaţii mai mici, dar cu un risc înalt de progresare. Corset Cheneau
Corset 3 valve Corset 4 valve Corset Milwauke Corset 3D Corset Garchois
Corset Garchois cu minervă

Tratament Chirurgical
Este indicat în caz de eşuare a tratamentului conservator şi de progresare a scoliozelor
până la gradele II, III şi IV (cu unghiul deformaţiei mai mare de 40 de grade).

Intervenția chirurgicală se efectuează la 13 ani la fete și 15 la băieți (stadiul Risser 1)

Atunci coloana este flexibilă, iar corecția poate fi aproape completă, și nu sunt riscuri
de deformare pein creștere reziduală a rahisului.

• Operații pe mușchi și tendoane- operațiide transpoziție musculară, secționarea ligamentelor

intertransversale

• Operații pe schelet –epifiziodezele și agrafele vertebrale

• Metode de fixare a coloanei vertebrale prin efectuarea artrodezelor intersomatice cu  autogrefe 

• Fuziune vertebrală după redresare endoprotetică. 

• Operaţii combinate (rahisinteză după Harington cu auto- grefare) 

• Intervenţii de derotare vertebrală cu dispozitive speciale.

•  Osteotomii vertebrale de corecţie. 

• Operaţii estetice (rezecţia marginii mediale a scapulei, re- zecţia proceselor costiforme
lombare).

• Tehnici chirurgicale moderne: fixarea segmentară dupa Luke, tehnica J.Resin, metoda universală
Cotrell-Dubousset

• Corecția diformităților scoliotice prin metoda endoscopică

 Bilet Nr: 10

Un muncitor, 44 ani, lucrând la şantierul de construcţie a căzut de la etajul 3 pe o movilă de

nisip. În punctul traumatologic la examinare s-a depistat femurul drept este mai scurt şi
deformat în 1/3 medie. Palparea dureroasă. Se apreciază mișcări patologice, crepitație. Pe
partea antero-laterală în 1/3 medie – 2 plăgi 2x4 cm.

1. Diagnosticul D-voastră ?
Fractura deschisa a femurului drept la nivelul diafizar în 1/3 medie cu deplasarea proximala a
fragmentelui distal? Sau luxatie (femurul drept este mai scurt).

2. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

Investigatie radiologica in diferite profile , hemoleicograma , microscopie , poate angiografie

3. Tactica de tratament ?

Tratamentul. combaterea durerii cupantopon, promedol, tramadol şi imobilizarea pe

atelă de transport.

în staţionar, în caz de şoc traumatic tratament antisoc şi profilaxia lui.

Tratamentul fracturilor diafizare ale femurului conform indicaţiilor individuale

(caracterul şi gradul de dislocare a fragmentelor osoase, starea accidentatului ş. a.)
poate fi conservator sau prin intervenţie chirurgicală. Fracturile fără mari deplasări si
complicaţii vor fi tratate conservator. La nivelul fracturii în hematon se va injecta
soluţie de novocaină 2% (30—40 ml) şi se va aplica tracţiunea continuă trans-osoasă
din regiunea supracondiliană, cu greutăţi de 7—9 kg. Peste l—2 zile, radiografie, se
controlează poziţia fragmentelor şi după necesitate se adaugă sau se scade greutatea
de tracţiune. După 3—4 săptămîni în cazuri pozitive de tratament se va aplica aparat
ghipsat pînă la consolidarea definitivă a fracturii (2 1/2—3 1/2 luni). Paralel-trata-
ment funcţional, fizioterapeutic, masaj, gimnastică

curativă.Restabilirea capacităţii de muncă peste 5—6 luni. Fracturile ireductibile, cu

interpoziţie a ţesuturilor moi, transversale cu complicaţii ne urovasculare trebuie
tratate cît mai precoce, chirurgical. Dintre procedeele de osteosinteză mai răspîndite
sînt cele intramedulare cu folosirea tijelor metalice. Fracturile diafizare în treimea
superioară a femurului sînt stabil fixate cu tija-şurub Sivaş, cele în treimea inferioară--
cu tijă cu secţiune pătrată (ŢITO), plăci metalice şi şuruburi. In indicaţii individuale-
tratament cu folosirea aparatelor Ilizarov, Kalnberz,Volkov—Oganesean ş.a.
Comentați R-grama:

Intreruperea integritatii a humerusului la nivelul distal a diafizei , care se manifesta

prin zona oblica de hipertransparenta . Fragmentele fracturii cu dislocare.

Care este D-cul ?

Fractura complete oblica a humerusului la nivelul distal a diafizei cu dislocarea

fragmentelor.

Ce complcații pot surveni ? și cauza lor ?

Leziunea înaltă a nervului radial se delimitează de la foramenul humero-tricipital până

la articulaţia cotului. Clinic se determină (în continuare la cele descrise mai sus): c.
Paralizia m. triceps – cu dereglarea extensiei în articulaţia cotului. d. Paralizia
extensorilor radiali lung şi scurt ai carpului, extensorului ulnar al carpului – cu
imposibilitatea extensiei acti- ve a pumnului. Clinic, mâna „cade” în fle- xie şi
înclinare cubitală . e. Dereglările senzitive se exprimă prin hipoestezia părţii dorsale a
antebraţului, mâinii, degetelor I–II–1/2 III, până la anestezia primului spaţiu
interdigital, regiunii „tabacherei anatomice”

Deseori, nervul radial se lezează la nivelul 1 /3 distală a humerusului, unde trece în

imediata apropiere de os, prin canalul spiroidal, cu tabloul clinic expus în punctele a,
b, d, e.

Care este tratamentul specializat ?

Este importantă depistarea precoce a unei complicaţii frecvente, şi anume: lezarea sau
compresiunea n. radial de către fragmentele osoase în fractura treimii medii-
inferioare. Tratamentul preferat, dacă nu-i lezat n. radial şi nu-s evidente deplasări,
este cel ortopedic. Humerusul are o capacitate mare de consolidare, chiar dacă
reducerea nu este completă. Imobilizarea se face cu atelă ghipsată înaltă, aparat
ghipsat toraco-brahial, atelă tip Sarmiento pe 8–10 săptămâni.

Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia

ţesuturilor moi, în cele etajate şi complicate cu lezarea n. radial. În aceste cazuri se
efectuează reducerea deschisă a fragmentelor şi osteosinteza cu tijă centromedulară,
placă înşurubată (fig. 85 a, b), osteosinteza extrafocală cu aparat extern (Ilizarov, tijat
sau combinat).

Termenul de consolidare – circa 8–10 săptămâni.

Bilet Nr: 11

Un ofiţer a primit o fractură a gambei prin explozie. În regiunea 1/3 distale - medii 4
plăgi de diferite dimensiuni. Plăgile sângerează moderat, așchii de os în 2 plăgi din
regiunea popliteia, mișcări patologice. Sensibilitatea plantei este dereglată (amorțire).

1. Diagnosticul D-voastră ?

Fractura deschisa a oaselor gambei la nivelul 1/3 distale – medii complicata cu

leziunea nervului tibial(Sensibilitatea plantei este dereglată )

Fracturile oaselor gambei au anumite particularităţi. Tibia din partea anterioară şi

medială este lipsită de acoperiş muscular, stratul de ţesut adipos subţire si slab
aprovizionat de vase sanguine, iar acoperişul cutanat este subţire. Se creează condiţii
pentru dezvoltarea complicaţiilor posttraumatice, cum este necroza ţesuturilor lezate,
infectarea focarului de fractură. Toate aceste fenomene sînt cu mult mai frecvente
decît în alte regiuni.

Fracturile tibiei în treimea inferioară se consolidează relativ încet. Aceasta se explică

prin particularităţile ei anatomice cum este insuficienţa de vase hrănitoare, ţesut
muscular care acoperă această regiune numai cu tendoanele sale.

2. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

anamneza+obiectiv+Radiografia în două proiecţii

3. Tactica de tratament ?
Tratamentul. infiltrare în hematom soluţie de novocaină 2% (20—25 ml). Fracturile
fără deplasare-tratament conservator. Imobilizare cu aparat ghipsat, de la vîrful
degetelor pînă la treimea medie a femurului, cu flexie în articulaţia genunchiului la
170°, timp de 3 luni.+fizioterapie, tratament funcţional de reabilitare. Fracturile
izolate ale fibulei, după combaterea durerii, prin anestezia focarului, se imobilizează
cu atelă ghipsată timp de 3 săptămîni. în continuare tratament funcţional şi
fizioterapeutic.

Fracturile cu traiect transversal parţial aşchiate şi dislocate, cu deformarea axei, se

reduc prin manevre manuale externe: prin tracţiune continuă se corectează axa, iar
chirurgul cu mîinile corectează reducerea, apăsînd pe capătul fragmentului deplasat.
Aparat ghipsat pe 3—4 luni. Paralel se aplică tratament funcţional, fizioterapeutic şi
gimnastică medicală. In fracturile aşchiate, oblice, spiroide, cu leziunea pielii,
dermatite după combaterea durerii prin anestezie în focarul de fractură, membrul cu
fractură este aşezat pe atela Braun—Bohler. Prin călcîi se introduce o broşa şi se
aplică tensiunea de corecţie cu o greutate de la 5 pînă la 7—8 kg, ea va fi mărită
treptat. După reducere (peste 3—5 zile), dacă învelişul cutanat o permite, rezultatul
pozitiv obţinut se poate fixa cu două broşe încrucişat introduse trans-cutanat intraosos
şi imobilizarea cu aparat ghipsat. Dacă aceasta este imposibil; tracţiunea se va
prelungi pînă la formarea căluşului moale (3—4 săptămîni), după care se va aplica
aparat ghipsat pînă la consolidarea fracturii.

Fracturile cu deplasare-osteosinteză cu folosirea tijelor metalice-intramedulare,

supraosoase cu plăci metalice, şuruburi, sau după repoziţie-aplicarea aparatelor tip
Ilizarov.

Restabilirea capacităţii de muncă peste 5—6 luni.

Comentați R-grama:

La radiografie se observa deplasarea capului humeral . Luxaţii anterointerne

subcoracoida

Care este D-cul ?

Diagnosticul clinic este relativ uşor: umărul are forma unui epolet (în comparaţie cu
cel sănătos), deoarece acromionul se reliefează, fosa subclaviculară dispare sau devine
globuloasă, iar la cea axială dispare relieful capului humeral, braţul este în abducţie şi
rotaţie externă. Cotul este susţinut de mâna sănătoasă. Trebuie descoperite semnele de
compresiune vasculară sau nervoasă. La încercarea de a apropia braţul de trunchi, el
revine ca un resort la poziţia iniţială (semnul Berger). În articulaţia umărului lipsesc
mişcările active.

Cum se va trata ? Expuneți procedeele de reducere ?

Tratamentul în cazurile recente este cel ortopedic. Procedeul chirurgical este

excepţional şi se recurge la el în luxaţiile vechi ireductibile sau recidivante.
Procedeele ortopedice se aplică la reducerea capului humeral: mişcările se fac în
direcţie inversă traseului parcurs în timpul luxaţiei (legea lui Gun). Procedeul
Hipocrate se execută în decubit dorsal. Medicul apucă cu ambele mâini braţul şi
efectuează tracţiune cu o uşoară rotaţie a mâinii, aşezând călcâiul în fosa axilară a
pacientului, ca contraextensie . Aceste mişcări conduc la reducerea capului humeral în
glenă/ Procedeul Mothes se execută în următorul mod : toracele se înfăşoară din
partea luxaţiei cu un cearşaf, cu ajutorul căruia un asistent efectuează contraextensia.
Medicul efectuează tracţia şi rotaţia membrului luxat până la reducerea articulaţiei.
După reducere, se face un examen radiografic. Pentru a evita recidivele, membrul
toracic se imobilizează pentru 4–6 săptămâni – la sportivi, lucrători cu efort fizic
mare, sau pentru 3–4 săptămâni – la pacienţii cu o activitate fizică obişnuită

Bilet Nr: 12

O pacientă în etate a lunecat pe gheață şi a căzut pe spate cu sprijin în măna dreaptă.

S-a adresat la punctul medical traumatologic. Poziția de umilință, susținând brațul în
abducție. Cotul flectat la 90 grade. Pozitiv semnul de epoleț. Mişcările active absente,
cele pasive cu rezistență elastică şi dureri acute.

1. Diagnosticul D-voastră ?

Luxaţii scapulohumerala anterointerna sub- sau intracoracoida.

umărul are forma unui epolet (în comparaţie cu cel sănătos), deoarece acromionul se
reliefează, fosa subclaviculară dispare sau devine globuloasă, iar la cea axială dispare
relieful capului humeral, braţul este în abducţie şi rotaţie externă. Cotul este susţinut
de mâna sănătoasă. Trebuie descoperite semnele de compresiune vasculară sau
nervoasă. La încercarea de a apropia braţul de trunchi, el revine ca un resort la poziţia
iniţială (semnul Berger). În articulaţia umărului lipsesc mişcările active.

2. Ce investigaţii suplimentare o să numiţi ?

În toate cazurile este indicată radiografia, pentru a depista şi a confirma clinic luxaţiile şi
posibilele fracturi concomitente de cap, col humeral şi glenă.

3. Tactica de tratament ?

Tratamentul în cazurile recente este cel ortopedic. Procedeul chirurgical este

excepţional şi se recurge la el în luxaţiile vechi ireductibile sau recidivante.
Procedeele ortopedice se aplică la reducerea capului humeral: mişcările se fac în
direcţie inversă traseului parcurs în timpul luxaţiei (legea lui Gun). Procedeul
Hipocrate se execută în decubit dorsal. Medicul apucă cu ambele mâini braţul şi
efectuează tracţiune cu o uşoară rotaţie a mâinii, aşezând călcâiul în fosa axilară a
pacientului, ca contraextensie . Aceste mişcări conduc la reducerea capului humeral în
glenă/ Procedeul Mothes se execută în următorul mod : toracele se înfăşoară din
partea luxaţiei cu un cearşaf, cu ajutorul căruia un asistent efectuează contraextensia.
Medicul efectuează tracţia şi rotaţia membrului luxat până la reducerea articulaţiei.
După reducere, se face un examen radiografic. Pentru a evita recidivele, membrul
toracic se imobilizează pentru 4–6 săptămâni – la sportivi, lucrători cu efort fizic
mare, sau pentru 3–4 săptămâni – la pacienţii cu o activitate fizică obişnuită
Comentați R-grama:

Pe radiografie se observa intreruperea integritatii pelvisului prin fractura osului iliac

,pubis si ishiadic pe partea stanga

Care este D-cul ?

Fractura dubla cu traiectul vertical (fractura Malgaigne) - двусторонний перелом

передней и задней части тазового кольца, при котором линия перелома проходит
спереди через лобковые и седалищные кости, а сзади через правую и левую
подвздошные кости

Fracturile verticale duble, din cauza tracţiunii musculare din partea leziunii, pot fi
dislocate proximal. Gradul de dislocare se determină comparind distanţa de la vîrful
xifoidului şi pînă la spina iliacă anterio-superioară. Fracturile coccisului sînt însoţite
de dureri, accidentatul nu poate şedea. Prin palpare se constată durere în capetele
fragmentelor osoase. Simptome similare sînt specifice fracturilor cu deplasări ale
cotilului. Hemoragiile retroperitoneale provoacă bombarea abdomenului şi defans
muscular. Poate fi pareza intestinală pe fondul iritării reflexe a peritoneului, oliguriei.

Cum se va aplica tracția continuă ?

Не нашла нигде , может это про позицию в кровати в виде лягушки

Care este tratamentul specializat ?

Tratament:Primul ajutor medical la locul accidentului:combaterea durerii şi

transportul în poziţia culcat pe targa cu scut sau aţele de sîrmă legate între ele în
poziţie dorsală, în caz de anurie şi dilatarea vezicii urinare se impune puncţia
suprapubică.

La spital durerea va fi cupată prin procedeul Şkolnikov—Selivanov: injectarea în

spaţiul pelvian a soluţiei de novocaina 0,25%. în caz de fracturi unilaterale ale
bazinului:300—500 ml, bilaterale -500—700 ml. Injectarea se face după anestezia
pielii în regiunea spinei anterio-superioare, cu un ac de 14—15 cm lungime, prin care
treptat se infiltrează soluţia de novocaina, iar acul,alunecind pe fata interna a aripii
iliace, coboara pina la regiunea sacroiliaca.

Fracturile izolate ale bazinului, după anestezie, se vor trata conservator pe pat cu scut
dur (sub genunchi se vor aplica pernuţe moi) sau pe aţele tip Braun—Boller.
+Fizioterapie, masaj, gimnastică de reabilitare.

În cazul fracturilor inelului pelvian fără dislocarea fragmentelor, în focar se va injecta

soluţie de novocaină 2% (15—20 ml), iar accidentatul în pat cu scut dur ocupă poziţia
Volkovici (cu vălătuc sub articulaţiile genunchilor, cu coapsele în abducţie 20—30°).
+Fizioterapie, gimnastică de reabilitare. Restabilirea capacităţii de muncă — peste 8
—12 săptămîni.
În fracturile duble verticale (de tip Malgaigne), fără dislocaţie, bolnavul ocupă în pat
cu scut dur poziţia de „broască", în care va rămîne timp de 2—3 luni. +tratament
fizioterapeutic, masaj, gimnastică curativă. În cazul fracturilor cu deplasarea
fragmentelor din partea leziunii se aplică tensiune transosoasă prin epicondili femuruli
cu o greutate de 8—12 kg, pentru reducerea fragmentelor dislocate .

Fracturile gropii cotiloidiene fără dislocarea fragmentelor se tratează conservator

respectînd condiţiile staţionare fără împovărarea piciorului timp de 4—5 săptămîni,
+fizioterapie, masaj, gimnastica medicală, în cazurile cu deplasarea fragmentelor şi
prăbuşirea capului femural, în cavitatea pelviană se aplică tracţiune transosoasă în
abducţie la 25—30°, cu o greutate de 8—10 kg, pînă la reducerea luxaţiei. După
reducerea luxaţiei greutatea se micşorează pînă la 4—5 kg şi tracţiunea continua încă
timp de 7—8 săptămîni. Capacitatea de muncă a bolnavului se restabileşte peste 5—6
luni.

Fracturile segmentare ale sprincenei cotiloide sînt însoţite frecvent de luxaţia

posterioară a capului femural, necesită tratament chirurgical şi osteosinteză cu
şuruburi a fragmentului osos. Paralel cu consolidarea fracturilor bazinului se aplică
tratament funcţional fizioterapeutic şi gimnastică de reabilitare. Capacitatea de muncă
a accidentaţilor se restabileşte peste 4—5 lun

Bilet Nr: 13

O persoană la traversarea străzii a fost lovit de un autocar. S-a ales cu un traumatism

al șoldului pe dreaptă. La sosirea ambulanței pacientul culcat pe spate. Membrul
pelvian rotat extern. Impotența ridicării membrului de pe suprafața orizontală în
extenzie. Starea gravă. Pulsul 120 bătăi 1 min, T/A 85/55 mm Hg. La palparea
abdomenului dureri în regiunea rebordului subcostal stâng, semnele iritării de
peritoneu.

1. Diagnosticul D-voastră ?

Fractura ale oaselor bazinului asociata cu leziunea viscerelor pelviene si complicat cu

socul traumatic de gradul 2(moderat)

Fracturile compuse ale bazinului, însoţite de leziuni ale viscerelor pelviene, de

hemoragii şi şoc provoacă accidentatului o stare foarte gravă. Ca regulă, accidentatul
se află în poziţie dorsală, cu picioarele în semiflexie şi cu mică rotaţie externă, în caz
de fracturi prin înfundare a cotilului (luxaţia centrală a capului femural), membrul
inferior se află în mică flexie, rotaţie externă şi adducţie. Hemoragia infiltrativă
subcutanată suprainghinală însoţeşte fracturile pubicelor şi ischiene -cu hemoragii ale
regiunii genitale. Prin palpare se percepe compresarea aripilor pelviene sau desfacerea
lor, ea provoacă durere în focar. Ruptura simfiziei cu deplasarea fragmentelor
provoacă diastază. Fracturile cotilului şi luxaţiile centrale ale capului femural
limitează pînă la impotenţă mişcările în articulaţia coxofemurală.
2. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

Radiografie , USG organelor peritoneale, hemoleucograma

3. Tactica de tratament ?

Tratamentul șocului traumatic include niște etape

----primul grup de măsuri anti-șoc, care vizează eliminarea sindromului durerii
și a complicațiilor

 introducerea analgezicelor narcotice și non-narcotice

 anestezie reginală (blocaj novocainic, lidocainic)

 imobizarea segmentului deteriorat al membrului sau coloanei vertebrale

 transport ușor;

 anestezie generală în instituțile medicale

-----Al doile grup include oprirea sîngerării externe sau interne

 aplicarea unui garou sau a unei cleme

 ligarea vasului sau refacerea integrității acestuia (suturarea locului de

vătămare) sângerare externă

hemotoraxul, hemopericardul și hemoperitoneul necesită punerea în aplicare a

unor măsuri care vizează eliminarea cauzei sângerărilor interne și eliminarea
consecințelor acumulării de sânge turnat în cavitate.

 cei mai buni agenți de perfuzie pentru înlocuirea volumului sunt plasma și
preparatele omoloage din fracțiunile sale (albumina, proteine). Soluțiile
coloidale-dextrani (poliglucină, macrodex), gelatinol, polivinol au un efect
pronunțat de substituție

 agenții farmacologici (in caz de hipotensiune): noradrenalina, mezaton,

prednisolon, dexametazona.

-----Al treilea grup include combaterea cu insuficiența respiratorie

 oxygenoterapia

 ventilația asistată

-----Ultimul, al patrulea grup include

restabilirea metabolismului și funcțiilor glandelor endocrine

  Pentru combaterea acidozei, care este deosebit de frecventă la zdrobirea
țesuturilor moi, se injectează intravenos soluție de bicarbonat de sodiu (3-
5% - 100-200 ml) și soluții tampon speciale

 Din medicamente hormonale pot fi utilizate: norepinefrină, ACTH,

hidrocortizon. Dacă scăde diureza, care se dezvoltă cu hipotensiune
prelungită sau ca urmare a intoxicației din țesuturile zdrobite - folosim
osmodiuretice (manitol, urogluk, lazix).

 Cea mai importantă componentă a tratamentului șocului este indeplenirea

manipulațiilor necesare imediat, fară pierderea de timp.

Primul ajutor medical la locul accidentului:combaterea durerii şi transportul în poziţia

culcat pe targa cu scut sau aţele de sîrmă legate între ele în poziţie dorsală, în caz de
anurie şi dilatarea vezicii urinare se impune puncţia suprapubică.

La spital durerea va fi cupată prin procedeul Şkolnikov—Selivanov: injectarea în

spaţiul pelvian a soluţiei de novocaina 0,25%. în caz de fracturi unilaterale ale
bazinului:300—500 ml, bilaterale -500—700 ml. Injectarea se face după anestezia
pielii în regiunea spinei anterio-superioare, cu un ac de 14—15 cm lungime, prin care
treptat se infiltrează soluţia de novocaina, iar acul,alunecind pe fata interna a aripii
iliace, coboara pina la regiunea sacroiliaca.

Fracturile izolate ale bazinului, după anestezie, se vor trata conservator pe pat cu scut
dur (sub genunchi se vor aplica pernuţe moi) sau pe aţele tip Braun—Boller.
+Fizioterapie, masaj, gimnastică de reabilitare.

În cazul fracturilor inelului pelvian fără dislocarea fragmentelor, în focar se va injecta

soluţie de novocaină 2% (15—20 ml), iar accidentatul în pat cu scut dur ocupă poziţia
Volkovici (cu vălătuc sub articulaţiile genunchilor, cu coapsele în abducţie 20—30°).
+Fizioterapie, gimnastică de reabilitare. Restabilirea capacităţii de muncă — peste 8
—12 săptămîni.

În fracturile duble verticale (de tip Malgaigne), fără dislocaţie, bolnavul ocupă în pat
cu scut dur poziţia de „broască", în care va rămîne timp de 2—3 luni. +tratament
fizioterapeutic, masaj, gimnastică curativă. În cazul fracturilor cu deplasarea
fragmentelor din partea leziunii se aplică tensiune transosoasă prin epicondili femuruli
cu o greutate de 8—12 kg, pentru reducerea fragmentelor dislocate .

Fracturile gropii cotiloidiene fără dislocarea fragmentelor se tratează conservator

respectînd condiţiile staţionare fără împovărarea piciorului timp de 4—5 săptămîni,
+fizioterapie, masaj, gimnastica medicală, în cazurile cu deplasarea fragmentelor şi
prăbuşirea capului femural, în cavitatea pelviană se aplică tracţiune transosoasă în
abducţie la 25—30°, cu o greutate de 8—10 kg, pînă la reducerea luxaţiei. După
reducerea luxaţiei greutatea se micşorează pînă la 4—5 kg şi tracţiunea continua încă
timp de 7—8 săptămîni. Capacitatea de muncă a bolnavului se restabileşte peste 5—6
luni.

Fracturile segmentare ale sprincenei cotiloide sînt însoţite frecvent de luxaţia

posterioară a capului femural, necesită tratament chirurgical şi osteosinteză cu
şuruburi a fragmentului osos. Paralel cu consolidarea fracturilor bazinului se aplică
tratament funcţional fizioterapeutic şi gimnastică de reabilitare. Capacitatea de muncă
a accidentaţilor se restabileşte peste 4—5 lun

Comentați R-grama:

La radiografie se observa intreruperea integritatii oaselor antebratului prin fractura

completa transversala a ulnei si oblica a radiusului cu dislocarea fragmentelor
proximal

Care este D-cul ?

Fractura completa inchisa ale ambelor oase antibratului cu luxatie.

Care este tratamentul specializat ?

Tratamentul: ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare

minimă, în fracturile în care trebuie redusă numai angulaţia. Toate fracturile cu
deplasare necesită un tratament chirurgical, cu efectuarea următoarelor manopere:

1) restabilirea curburilor normale ale radiusului;

2) menţinerea anatomiei de lungime între cubitus şi radius;

3) păstrarea axei de rotaţie a antebraţului.

Pentru fixarea fragmentelor se folosesc: tije centromedulare în combinaţie cu aparatul
Ilizarov din 2 inele. Cea mai recomandabilă este osteosinteza funcţional-stabilă cu
plăci cu şuruburi Fractură transversală a ambelor oase de antebraţ în treimea medie.
Osteosinteza fracturii de ulnă cu placă AO. Fracturile-luxaţii ale antebraţului
Antebraţul este un segment cu oase duble.

Prin urmare, dacă unul din oase este fracturat şi deplasat, numaidecât se produce şi
luxaţia celuilalt os. De aici rezultă că trebuie, neapărat, să exami- năm clinic şi
radiografic articulaţia cotului sau a pumnului. În aceste cazuri pot fi depistate
următoarele patologii osteoarticulare:

1) fractură-luxaţie Monteggia-Stănciulescu;

2) fractură-luxaţie Galleazzi.

Fractura-luxaţie Monteggia-Stănciulescu Este o traumă a antebraţului proximal,

compusă din fractura treimii proximale-medii a diafizei cubitale, asociată cu luxaţia
capului radiusului Prezintă două forme: cu luxaţie anteri- oară şi cu luxaţie posterioară
a capului radiusului. Prima formă întâlneşte mai frecvent. Mecanismul de producere
poate fi: lovirea suprafeţei cubitale a antebraţului proximal-mediu de (cu) un corp dur
sau căderea cu antebraţul pe o margine ascuţită. Fig. 99. Schema fracturii-luxaţii
(leziune) Monteggia-Stănciulescu Tratamentul ortopedic este indicat în fracturile-
luxaţii reducti- bile şi stabile, cu o ulterioară aplicare a aparatului ghipsat pe un
termen de 1,5 luni. Tratamentul chirurgical include: reducerea fracturii cubitusului şi
osteosinteza cu placă cu şurub, tijă centromedulară şi aparat extern. Capul osului
radial redus în articulaţie se fixează prin artrosinteza cu broşe Kirshner.

Fractura-luxaţie Galleazzi Reprezintă fractura diafizei distale a osului radial cu luxaţia

capului

Leziunea Galleazzi: fractura osului radial şi luxaţia capului ulnar. Clinica este
asemănătoare cu cea a leziunii Monteggia-Stăn- ciulescu, dar inversată – examinare
radiografică a treimii distale de antebraţ şi articulaţiei pumnului. Tratamentul
ortopedic este dificil. Mai accesibil şi mai efi- cient este cel chirurgical – reducerea
deschisă a fragmentelor osului radial şi osteosinteza cu placă cu şuruburi, iar capul
cubitusului redus – cu broşă prin metafiza radiusului. Imobilizarea ghipsată durează
1,5 luni, cu continuarea tratamentului fizioterapeutic.

Bilet Nr: 14

La punctul medical al brigăzii într-o stare gravă a fost adus un ostaș cu leziunea
femurului stâng. Leziunea e oarbă, primită cu 8 ore în urmă. La punctul medical al
batalionului i s-a administrat preparate analgezice, s-a aplicat atela Cramer. La
internare pulsul 120 bătăi pe 1min, T/a 80/60 am mmHg. Pansamentul şi hainele sunt
abundent îmbibate cu sânge. Atela Cramer s-a slăbit.
1. Ce complicație s-a manifestat la rănit?

Se manifestă șocul traumatic în faza torpida de gradul doi

Şocul traumatic este un proces patologic tipic, ce s-a format la om evolutiv,

cauzat de leziuni corporale grave, şi se dezvoltă în perioada acută a maladiei
traumatice.

Șocul traumatic apare în două faze - excitația (erectilă) și inhibarea

(torpida).

Faza erectilă

-conștiința este păstrată, dar, sunt încălcate orientările spațiale și temporale

-victima subestimeaza gravitatea stării sale.

-apare imediat după o accidentare și se manifestă prin agitație motorie și de

vorbire, anxietate și teamă

-răspunde corect la întrebări, se plânge periodic de durere, pielea este palidă

respirația este accelerată, tahicardia este exprimată, un puls de umplere și

tensiune suficientă, tensiunea arterială este normală sau ușor ridicată.

Faza torpida se dezvoltă odată cu creșterea insuficienței circulatorii și se

caracterizează prin conștiința afectată

-victima este inhibată, nu se plânge de durere, se află nemișcată, privirea lui

rătăcește, nu este fixată pe nimic.

-răspunde la întrebări într-o voce liniștită, pentru a obține un răspuns, de multe

ori trebuie să repetați întrebarea.

-pielea și mucoasele vizibile sunt palide, cu o nuanță cenușie. Pielea poate avea
un model marmorat (semn al scăderii aportului de sânge și stagnării sângelui în
vasele mici), acoperit cu transpirație rece.

-membrele sunt reci, se remarcă acrocianoza, respirația superficială, rapidă.

-Pulsul este frecvent, slab, filiform - semn al scăderii volumului de sânge

circulant.

-tensiunea arterială este scăzută

Severitatea stării în faza torpidă a șocului este evaluată prin frecvența

pulsului și presiunea arterială și este indicată de gradul respectiv.
 Șocul gradului I este ușor. Starea victimei este compensată, conștiința este
limpede, pulsul este de 90-100 bătăi pe minut, tensiunea arterială maximă este
de 90-100 mm Hg. Art.

Șoc de gradul doi - moderat. Victima este inhibată, pielea este palidă, pulsul
este frecvent - până la 140 de bătăi pe minut, umplutură slabă, tensiunea
arterială maximă este redusă la 90–80 mm RT. Art. Respirația superficială,
rapidă. Prognoza este serioasă. Pentru a salva vieți, sunt necesare măsuri anti-
șoc.

Șocul de gradul al treilea este sever. Starea victimei este foarte gravă.
Conștiința confundată sau absentă cu totul. Pielea este palidă, acoperită de
transpirație rece, acrocianoza este pronunțată. Pulsul este filiform - 130-180
bătăi pe minut, determinat doar pe artere mari (carotide, femurale). Prognoza
este foarte serioasă.

Un șoc de gradul al patrulea este o stare terminală. Piele inconștientă,

cenușie, buze albăstrui, tensiune arterială sub 50 mm Hg. Art., Adesea deloc
determinat. Pulsul abia se observă în arterele centrale. Respirația este
superficială, rară (plângând), pupilele sunt dilatate, nu există reflexe și reacții la
iritarea durerii. Prognosticul este aproape întotdeauna defavorabil.

2. Ce greșeală s-a făcut la punctul medical al batalionului?

La etapa prespitaliceasca nu a fost oprita sangerarea și nu a fost asigurata

dezinfectarea ranii cu amplicarea pansamentului steril pentru a preveni complicațiile.

3. Manipulaţiile D-stră la etapa actuală?

Tratamentul șocului traumatic include niște etape

----primul grup de măsuri anti-șoc, care vizează eliminarea sindromului durerii
și a complicațiilor

 introducerea analgezicelor narcotice și non-narcotice

 anestezie reginală (blocaj novocainic, lidocainic)

 imobizarea segmentului deteriorat al membrului sau coloanei vertebrale

 transport ușor;

 anestezie generală în instituțile medicale

-----Al doile grup include oprirea sîngerării externe sau interne

 aplicarea unui garou sau a unei cleme

  ligarea vasului sau refacerea integrității acestuia (suturarea locului de
vătămare) sângerare externă

 hemotoraxul, hemopericardul și hemoperitoneul necesită punerea în

aplicare a unor măsuri care vizează eliminarea cauzei sângerărilor interne
și eliminarea consecințelor acumulării de sânge turnat în cavitate.

 cei mai buni agenți de perfuzie pentru înlocuirea volumului sunt plasma și
preparatele omoloage din fracțiunile sale (albumina, proteine). Soluțiile
coloidale-dextrani (poliglucină, macrodex), gelatinol, polivinol au un efect
pronunțat de substituție

 agenții farmacologici (in caz de hipotensiune): noradrenalina, mezaton,

prednisolon, dexametazona.

-----Al treilea grup include combaterea cu insuficiența respiratorie

 oxygenoterapia

 ventilația asistată

-----Ultimul, al patrulea grup include

restabilirea metabolismului și funcțiilor glandelor endocrine

 Pentru combaterea acidozei, care este deosebit de frecventă la zdrobirea

țesuturilor moi, se injectează intravenos soluție de bicarbonat de sodiu (3-
5% - 100-200 ml) și soluții tampon speciale

 Din medicamente hormonale pot fi utilizate: norepinefrină, ACTH,

hidrocortizon. Dacă scăde diureza, care se dezvoltă cu hipotensiune
prelungită sau ca urmare a intoxicației din țesuturile zdrobite - folosim
osmodiuretice (manitol, urogluk, lazix).

 Cea mai importantă componentă a tratamentului șocului este indeplenirea

manipulațiilor necesare imediat, fară pierderea de timp.

Prelucrarea chirurgicală primara a plăgii care constă în deschiderea largă atât în direcţia
longitudinală proximală cât şi distală pentru a efectua o revizie completă a zonei de traumatizate,
cu extragerea alicelor , cu excizia tuturor ţesuturilor mortificate şi restabilirea continuităţii
vaselor cu oprirea sangerarii, drenarea plăgii, tracţiune scheletală. Apoi corecţia hipovolemiei,
anemiei şi hipoproteinemiei, dereglărilor grave a echilibrului acido-bazic, hidroelectrolitic,
dereglărilor reologice a circulaţiei sangvine şi sistemului de coagulare şi alt. Se imobilizeaza
fragmentul locomotor afectat.
În tratamentul complex al leziunilor aparatului locomotor prin armă de foc parte indispensabila
cu rol major a constituit asistenţa anestezică şi terapia intensivă (pre-intra- şi postoperator).

Dupa restabilirea starii pacientului se efectuiaza osteosinteză în aparat mixt, care trebuie de
menţinut până la consolidarea definitivă a fragmentelor osoase (6 luni), defectul tegumentar se
restituieste pe baza ţesuturilor locale

Comentați R-grama:

Pe hadiografie se evidentiaza dereglarea articulatiei cotului ; scheletul antebrahial

rămâne întreg , dar este deplasat în bloc faţă de paleta humerală posterior.

Care este D-cul ?

I. Luxaţie convergenta cu deplasare posterioară este cea mai frecventă. Relieful

cotului este mult schimbat, tumefacţia globală, olecranul proeminent posterior,
antebraţul se află în semiflexie (60°) şi este susţinut de mâna oprită în poziţie „de
umilinţă”. Antebraţul se blochează în flexie şi extensie şi apar mişcări anormale de
lateralizare.La palpare, olecranul este proeminent posterior şi situat deasupra liniei
epitrohleo-epicondiliene, iar paleta humerală se palpează înainte. Mobilitatea cotului
lipseşte şi orice tentativă de mişcare pasivă este foarte dureroasă. Examenul
radiografic obligatoriu confirma deducţia clinică .

Care sunt procedeele de reducere ?

Tratamentul este cel ortopedic. Regula generală: toate luxaţiile cotului trebuie reduse
de urgenţă şi sub anestezie generală. Bolnavul este aşezat în decubit dorsal. Metoda de
reducere: chirurgul ţine braţul cu ambele mâini: cu policele aşezate pe olecran, iar
celelalte degete înaintea braţului; asistentul trage de antebraţ, care este treptat flexat şi
în supinaţie, iar chirurgul apasă pe olecran în anterior, pe când paleta humerală o trage
în posterior. Controlul reducerii se face prin mişcări pasive în articulaţie şi radiografic.
Imobilizarea se face în atelă ghipsată posterioară cu antebraţul în flexie de 90° pentru
2 săptămâni, după care imediat începe un curs de gimnastică curativă, proceduri
fizioterapeutice.

Ce anestezie se va utiliza

Regula generală: toate luxaţiile cotului trebuie reduse de urgenţă şi sub anestezie
generală

Bilet Nr: 15

În timpul exploziei soldatul a suferit o leziune a brațului pe stînga în 1/3 medie. E

adus la punctul medical al brigăzii într-o stare gravă peste 3 ore de la traumatizare.
Pulsul 104/1. La braţ e aplicat garoul. Pansamentul e îmbibat cu sânge, e ferit, se
determină o plagă 4x3 cm. Hemoragie în plaga nu este. Membrul toracic e fixat cu
imobilizare moale. Se determină o deformația a brațului.

1. Care este diagnosticul preventiv?

Fractura deschisa a bratului pe stînga în 1/3 medie , complicat cu șocul traumatic de

gradul 2 si cu o infectarea plagii cu anoerobi.

2. Asistența medicală la punctul medical al brigăzii?

Tratamentul șocului traumatic include niște etape

----primul grup de măsuri anti-șoc, care vizează eliminarea sindromului durerii
și a complicațiilor

 introducerea analgezicelor narcotice și non-narcotice

 anestezie reginală (blocaj novocainic, lidocainic)

 imobizarea segmentului deteriorat al membrului sau coloanei vertebrale

 transport ușor;

 anestezie generală în instituțile medicale

-----Al doile grup include oprirea sîngerării externe sau interne aplicarea unui
garou sau a unei cleme

 segmentului deteriorat al membrului sau coloanei vertebrale

 transport ușor;

 anestezie generală în instituțile medicale

-----Al treilea grup include combaterea cu insuficiența respiratorie

 oxygenoterapia

 ventilația asistată

-----Ultimul, al patrulea grup include

restabilirea metabolismului și funcțiilor glandelor endocrine

 Pentru combaterea acidozei, care este deosebit de frecventă la zdrobirea

țesuturilor moi, se injectează intravenos soluție de bicarbonat de sodiu (3-
5% - 100-200 ml) și soluții tampon speciale

 Din medicamente hormonale pot fi utilizate: norepinefrină, ACTH,

hidrocortizon. Dacă scăde diureza, care se dezvoltă cu hipotensiune
prelungită sau ca urmare a intoxicației din țesuturile zdrobite - folosim
osmodiuretice (manitol, urogluk, lazix).

 Cea mai importantă componentă a tratamentului șocului este indeplenirea

manipulațiilor necesare imediat, fară pierderea de timp.

Profilaxia complicaţiilor locale infecţioase (antibiotice, ser, anatoxină antitetanică)

Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia

ţesuturilor moi, în cele etajate şi complicate cu lezarea n. radial. În aceste cazuri se
efectuează reducerea deschisă a fragmentelor şi osteosinteza cu tijă centromedulară,
placă înşurubată (fig. 85 a, b), osteosinteza extrafocală cu aparat extern (Ilizarov, tijat
sau combinat).

Termenul de consolidare – circa 8–10 săptămâni.

Comentați R-grama:

Care este D-cul ?

Care este tratamentul specializat ?