Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
CUPRINS
CAPITOLUL I – Sfaturi utile pentru părinți .....................................................................................................4
CAPITOLUL II. Jocuri și activități pe domenii experiențiale ........................................................................14
1. Domeniul Limbă și comunicare .......................................................................................................14
1.3. Ghicitori....................................................................................................................................70
4.7. Unște punctele și descoperă ce ai obținut, apoi colorează așa cum îți dorești ...........................179
4.8. Colorare liberă, după model și după cod de culori...................................................................181
CAPITOLUL V. Filmulețe educative – link-uri utile ....................................................................................210
3
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
4
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
5
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
6
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
7
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
8
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
9
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
10
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
11
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
12
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Surse:
www.unicef.ro
www.suntpaarinte.ro
www.RepublicaBIO.ro
13
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
14
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Îmi este frică să dorm singură, dacă apare vre-un monstru și eu nu am pe nimeni alături?
borborosi tristă Alinuța.
– Dar niciodată nu ai fost și nu vei fi singură! adăugă steluța.
– Ştiu ca părinții mei sunt în camera de alături, dar și ei dorm! Şi dacă nu vor auzi dacă vine
cineva? păru îngrijorată Alinuța.
– Chiar dacă părinții tăi dorm, tu trebuie să ști că nu ești singură în nici o noapte! Fiecare
copil are o steluță ce îl veghează și îl protejează! Eu sunt steluța ta și sclipesc pe cer pentru
tine! Ori de câte ori te vei simți singură, ridică-ți privirea spre cer și vei vedea că nu voi lipsi
niciodată! Eu nu pot vorbi, dar te pot asculta și mi-ar plăcea ca în fiecare seară, înainte să
adormi, să-mi povestești cum ți-ai petrecut ziua! îi spuse Sclipici.
Atunci Alinuța, mai liniștită ca niciodată, se băgă în patul ei și adormi numaidecât!
A doua zi, când se trezi, le-a spus fericită părinților:
– De acum în colo nu îmi mai este frică de întuneric, știu că, în afară de voi, mai am o
“prietenă” ce nu doarme niciodată și mă veghează în fiecare noapte, de sus, de pe cer!
Girafa și prietenia
A venit, în cele din urmă, ziua cea mare. Toate animalele din pădure s-au trezit
devreme pentru că era ziua marii curse de papuci! La ora nouă deja se strânseseră toți la lac.
De asemenea era și girafa, cea mai înaltă și frumoasă din pădure. Dar era atât de încrezută, că
nu vroia să fie prietenă cu celelalte animale.
Nici nu se adunaseră bine toți la un loc, că girafa începu să râdă de ceilalți:
– Ha ha ha ha … râdea de broasca țestoasă, că era atât de scundă și atât de lentă.
– Ho ho ho ho … râdea de rinocer că era atât de gras.
– Heh heh heh heh … râdea de elefant că avea trompa prea lungă.
Și apoi, a sosit timpul să înceapă cursa.
Vulpea purta papuci cu dungi galbene și roșii, Zebra, unii roșii cu funde foarte mari, Maimuța
avea niște papuci verzi cu pete portocalii. Papucii broaștei țestoase erau albi ca niște norișori.
Și când era pe cale să înceapă cursa, girafa a început disperată să plângă.
Era atât de înaltă încât nu și-a putut lega șireturile de la papuci!
– Ahhh, Ahhhh, cineva să mă ajute! strigă girafa.
Toate animalele au rămas uitându-se la ea, numai vulpea a mers să vorbească cu ea și a zis:
– Tu rădeai de celelalte animale, deoarece acestea erau diferite. Adevărat, toți suntem diferiți,
dar fiecare avem ceva bun și am putea fi prieteni și să ne ajutăm atunci când este nevoie.
15
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Atunci girafa a cerut scuze tuturor pentru că a râs la ei. Apoi au venit furnicile, care au urcat
rapid pe papucii girafei și i-au legat șireturile.
Și, în sfârșit toate animalele s-au așezat la linia de start. Pe locuri, fiți gata, start!
Când au terminat cursa, toată lumea a sărbătorit pentru că au câștigat un nou prieten, care, de
asemenea, a învățat ce înseamnă prietenia. Dacă doriți să aveți mulți prieteni, acceptați-i așa
cum sunt!
Uța boroscuța
– OF! totul îmi iese pe dos! se plângea în mod constant Uța, broscuța țestoasă.
Și nu este de mirare: întotdeauna ajunge târziu, este ultima care își termină treaba, niciodată
nu primește premii pentru rapididate și, culmea, mai este și somnoroasă.
– Acest lucru trebuie să se schimbe! și-a propus într-o bună zi Uța, sătulă de colegii săi din
pădure care o acuzau că nu ar depune suficient efort pentru a-și îndeplini sarcinile.
Și aceasta a ales că nici măcar să nu mai încerce să realizeze activități, nici măcar cele simple
cum ar fi strângerea frunzelor uscate căzute din copaci toamna, sau eliminarea pietrelor din
drumul către iazului unde se stropeau în zilele fierbinți de vară.
– De ce să mă preocup să fac o treabă care, într-un final o vor termina colegii mei? Mai bine
îmi petrec timpul jucându-mă, sau chiar odihnindu-mă … își spunea în gând Uța, broscuța
țestoasă, ori de câte ori apărea câte ceva de făcut.
– Nu-i o idee grozavă, spuse Ica, o furnică bătrână și înțeleaptă din pădure. Ceea ce contează
cu adevărat nu este să faci treaba într-un timp record, mult mai important este să-l finalizezi
în cel mai bun mod cu putință și așa vei primi mereu răsplata de a fi reușit ceea ce ți-ai
propus. Nu toate muncile au nevoie de muncitori rapizi. Există activități care necesită timp și
efort. Dacă nu încerci, niciodată nu vei ști de ce ești capabilă și mereu te vei întreba dacă vei
reuși vreodată … o sfătui cu înțelepciune Ica furnica.
– Prin urmare, este mai bine să încerci și să nu reușești, decât să nu încerci și să trăiești toată
viața cu neîncredere! Consecvența și perseverența sunt bune aliate pentru a realiza ceea ce ne
propunem, de aceea eu te sfătuiesc măcar să încerci și, până și tu, vei fi surprinsă de ceea ce
ești capabilă să faci! … o încurajă Ica.
– Vai Ica! exclamă fericită Uța broscuța. Exact de asta aveam nevoie, de cineva care să mă
ajute să înțeleg valoarea efortului! Promit că voi încerca!
16
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Treceau zilele și Uța broscuța își dădea tot interesul în ceea ce făcea. Se simțea fericită cu
sine însăși … în fiecare zi reușea puținul pe care și-l propunea, pentru că era conștientă că a
făcut tot posibilul pentru a termina bine ceea ce avea de făcut!
– Mi-am găsit fericirea … țipă cât putu de tare Uța broscuța, pentru a o auzi toată
pădurea. Ceea ce contează nu este să îți fixezi țeluri mari și imposibile, ci să termini toate
acele mici sarcini, care te ajută la îndeplinirea țelurilor mari.
17
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Două broscuțe
Într-un iaz, trăiau două broscuțe, Oac și Oaki, foarte bune prietene, curioase și nedespărțite.
Cât era ziua de lungă colindau împrejurimile, dar cum iazul era destul de mic, s-au gândit să
facă o călătorie până în satul din apropiere. Nu după prea mult timp de mers pe jos, au ajuns
în față unei curți.
– Intrăm? întrebă Oac entuziasmată.
– Bineînțeles! răspunse Oaki , cu o oarecare ezitare.
Şi cum mergeau ele foarte încântate că vor descoperi un teritoriu nou, au ajuns pe terasa
casei…acolo le-a atras atenția o oală mare ce se afla pe masă. Se apropiară ce se apropiară și
… HOP! , fără să scoată vre-un cuvânt, Oac și sări înăuntru…Oaki fără să mai piardă timpul,
HOP!, ări și ea după Oac!
Spre surprinderea lor, oala era plină cu smântână!
Oac, panicându-se, se apucă să măsoare oala și-n lungime, și-n lățime, să măsoare densitatea
smântânii…. și într-un final , după ce a aplicat tot felul formule de calcul complicate, și-a dat
seama că situația în care se aflau era foarte complicată, așa că a renunțat să mai încerce și s-a
scufundat în oala cu smântână.
Oaki, mai optimistă din fire, își spuse : „Nu voi renunța așa de ușor! Acum, sau niciodată,
este momentul să-mi folosesc toată puterea picioarelor mele!”…și începu să bată din
picioare! și bătu, și bătu, și bătu, până ce la un moment dat observă că sub picioarele ei,
18
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
smântâna se transforma în unt. Încercând să-și țină și prietena la suprafață, Oaki bătu
neîncetat din picioare, până când își făcu din unt un punct de sprijin necesar pentru a se
împinge și sări afară împreună cu prietena ei!
Văzându-se salvate, ieșite din oala cu smântână, Oac spuse:
– Mulțumesc Oaki! Pentru că tu ai avut încredere în ține și nu ai renunțat până în
ultima clipă, ai găsit soluția și ne-ai salvat pe amândouă!
MORALA: Nu renunța, oricât de greu ți s-ar părea la prima vedere! Dacă îți dai cu
adevărat tot interesul, vei găsi cu siguranță o soluție!
Viermișorul Merlin
A fost odată un viermișor pe nume Merlin, care trăia într-un tufiş verde, luminos și
luxuriant. El a fost acolo din copilărie unde a învăţat să se cațere, să se ascundă de ploaie pe
frunzele tufișului și unde putea mânca și savura cele mai gustoase plante.
Într-o zi el a început să simtă că trupul său a crescut şi a crescut, picioarele sale s-au
făcut mai mari. El a observat că, atunci când alte omizi creșteau, acești viermi se puneau
brusc a face o casă, o casă care era ca un pat rotund, ţesut şi tricotat. Și nu își explica de ce
făceau acest cuib, în care se băgau și se închideau complet. Rămâneau blocați pentru o lungă
perioadă de timp, îi privea fără a putea calcula cât de mult stăteau acolo. Apoi, brusc, îi vedea
ieșind transformați.
– Ce surpriză, acum nu mai sunt viermi, acum pot zbura!, a exclamat el râzând.
Merlin a început să își facă griji pentru ceea ce i se va întâmpla, pentru schimbările ce urmau.
El se gândea şi punea la îndoială că va reuși.
– Cum voi reuşi să-mi schimb aspectul? murmura preocupat. Nu-mi place această schimbare!
Vreau să continui așa cum știu, cu lucrurile pe care le fac și-mi par distractive!
Într-o zi, pe când mănca o frunză foarte suculentă, a venit un fluture cu aripi foarte mari, în
culori strălucitoare, cu care a început să vorbească despre modul în care i-au fost create
aripile.
Așa că, fluture la întrebat: – Îți mai amintești cum a fost atunci când te-ai născut şi erai decât
o mică larvă?
– Da! strigă Merlin, eram mic și nu puteam să merg mult, picioarele mele erau scurte şi eram
foarte fragil.
– Şi cum ai devenit aşa cum ești acum? întreabă fluturele.
19
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Ei bine, am mâncat multe frunze, am făcut multe exerciții urcând și coborând pe plante şi
asta ma ajutat să cresc şi să fiu puternic.
În timp ce Merlin povestea, își amintea cum câteodată era surprins că organismul său
se modifica. Își amintea că, cu fiecare schimbare, era capabil să facă lucruri noi. Asta a crezut
și atunci când picioarele lui au crescut şi a avut puterea de a urca mai sus şi mai rapid. Când
trupul i sa alungit, el putea ridica frunzele și ajuta pe alți viermi mai mici, uneori îi transporta
pe spate.
Fluture mișcânduși antenele i-a spus: – Vrei să-ţi spun visul minunat al creării de aripi?
– Da, sigur! ia spus Merlin, cu curiozitatea şi intriga de a şti ceva nou.
Ei bine, într-o zi începi a mânca şi a mânca pâna te vei face mare şi apoi vei țese, așa
cum ai văzut că fac alţi prieteni, o casă, foarte confortabilă şi specială, în care tot ceea ce ești
tu acum va avea multe schimbări. Când casa aceasta, numită „cocon”, este completă, te bagi
acolo şi ceea ce corpul tău știe, începe a produce schimbarea. Tot corpul devine un lichid de
viaţă, şi apoi, încetul cu încetul se formează diferitele părţi, picioarele fine și subțiri, corpul
mai lung și cu inele, antenele şi, cu timpul, aripile mari și frumos colorate.
În timp ce fluturele îi povestea, viermișorului Merlin se imagina cum se va schimba
corpul său în cocon şi se întreba: care fi culoarea aripilor lui? Auzind povestea spusă de
fluturaș a recunoscut toată înţelepciunea deținută în natură. El a fost surprins să ştie că ce a
fost până acum putea să găsească altă modalitate de a fi şi simţea forţa interioară care îl
conducea să intre în proces. El a spus:
– Poate că nu ştiu acum culorile pe care le voi avea, dar ştiu că trupului meu îi va crește aripi
şi voi descoperi ceea ce se simte zburând!
Își imagina, ca într-un desen în mintea lui, noile lui picioare subţiri, se gândea la
corpul ce-l va avea şi la noile lui antene, și simți multă plăcere să se gândească la îngrijirea şi
rigoarea cu care avea să găzduiască aripile sale mari pentru a se potrivi în cocon şi apoi să le
poată extinde.
A realizat că schimbarea implica învăţarea și descoperirea de lucruri noi, credea că
trebuie să investigheze cea mai bună poziţie pentru a-și pune picioarele în timp ce zbura, de
exemplu. Se gândea la toate delicatesele pe care ar trebui acum să înveţe să le mănânce.
De asemenea i-au apărut multe întrebări interesante: Unde va dormi de acum, că va
avea aripi mari? Ce se va întâmpla dacă va fi udat de ploaie? Şi în același timp ce își punea
aceste întrebări, fascinaţia ce angajează schimbarea creștea în inima lui.
20
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Fluturele ia spus: – Ce credezi că se va întâmpla după ce îți vei crea noul corp? Într-o
clipă vei rupe coconul şi vei putea ieși pentru prima dată, vei putea deschide aripile, le vei
întinde şi vei simți că atunci când le miști vântul te va ridica și vei zbura sus, atât de sus încât
vei ajunge pâna la nori.
Merlin își imagina ce minunat poate fi să te poți desprinde de la sol şi să zbori, şi
aştepta cu mare nerăbdare momentul potrivit care-i va arăta că toate modificările au început,
și el se va putea apuca să construiască acasa-cocon, unde se va produce schimbarea.
Mulțumi fluturașului pentru învățămintele despre propriul corp şi se bucură de toate
schimbările ce vor urma!
Ia atunci săculeţul cu seminţe şi aruncă tot ce era înăuntru într-o singură direcţie. Dar, chiar în
acel moment, vântul a început să sufle cu putere încât toate seminţele au zburat către Leo şi i-
au intrat până şi în gură.
– Seminţele astea au un gust ciudat, spuse Leo .
Luă stropitoarea plină cu apă şi până să ajungă să stropească seminţele se împiedică şi vărsă
toată apa.
Între timp s-a întors şi Rilă, care foarte dezamăgit spuse:
– Ce dezastru!
– Îmi pare rău, şopti Leo!
Rilă lasă supărarea la o parte şi îi propune lui Leo să o ia de la capăt. Leo acceptă bucuros,
dar comentariul lui Rilă nu întârzie să apară:
– De data asta sper să fi de acord cu mine, că eu ştiu mai multe despre morcovi şi varză şi ai
să asculţi de sfaturile mele!
Leo ascultă în tocmai ce-i spunea Rilă, aranjară împreună grădina de legume, iar în toamnă
au invitat toţi prietenii pentru a se mândri cu frumoasele legume plantate şi îngrijite de ei doi.
În acea zi, de care Leo îşi mai aminteşte şi acum, el a învăţat că este mai bine să recunoşti
atunci când nu şti să faci ceva şi să accepţi sfaturile celorlalţi! Toată viaţa se învaţă lucruri
noi!
Mândrul șoricel
Într-o zi de toamnă, pe malul lacului s-au strâns toate berzele din împrejurimi pentru a se
pregăti să plece a doua zi spre ţările calde. În tufiş stătea un şoricel, iar după ce ascultă
discuţia berzelor îşi spuse în gând:
– Tare mult aş vrea să zbor şi eu măcar o dată ….
Gândindu-se mereu la marea lui dorinţă, şoricelul nu a putut sa doarmă toată noaptea, aşa că
dimineaţă cum se lumină de ziuă, prinse curaj şi merse la şefa berzelor căreia i-a spus:
– Vă rog foarte mult, luaţi-mă şi pe mine cu voi, că vreau să văd şi eu lumea de sus!
Berzele foarte uimite:
– Dar cum să te luăm că tu nu ai aripi ca să poţi zbura, iar dacă te-ai urca pe spatele nostru ai
putea aluneca!
De îndată şoricelului îi veni o idee:
– Dar dacă două berze ţin de un băţ, eu m-aş putea prinde cu dinţii de la jumătate şi aş putea
zbura cu voi!
22
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Berzele au fost de acord, au căutat un băţ, au prins cu ciocul fiecare de câte un capăt,
şoricelul s-a prins cu dinţii de la jumătate, aşa cum plănuise, şi şi-au luat zborul.
Tare uimit şi încântat era şoricelul de cum se vedea lumea de sus. Şi zburând ei tot aşa, au
ajuns pe deasupra unui iaz cu broaşte, care de cum îi zăriră au început a orăcăii:
– Acela este un şoarece care zboară? Dar cum este posibil aşa ceva? Cui i-o fi venit ideea asta
aşa de interesantă?
Şoricelul auzind aceste vorbe, mândru cum era din fire, nu s-a abţinut şi a vrut să spună că
ideea a fost a lui. Dar cum a deschis gura, a scăpat băţul şi a căzut direct în apă şi s-a înnecat.
Aşa că, dacă şoricelul nu ar fi fost atât de mândru şi nu ar fi vrut să se dea mare în faţa
broscuţelor ar fi trăit şi până în ziua de azi!
O zi în parc
Ionuţ, un băieţel singur la părinţi, răsfăţat şi învăţat să fie mereu în centrul atenţiei, ieşea în
fiecare după-amiază în parc cu jucăriile lui preferate. Nu se juca decât el cu jucăriile şi nu
lăsa nici un copil, oricât de frumos l-ar fi rugat, nici măcar să le atingă.
Aşa făcea în fiecare zi, până când, ajuns în parc, a văzut un grup de copii ce se jucau cu
lopeţele, grebluţe şi găletuşe la o groapă cu nisip. Ionuţ avea multe jucării sofisticate şi
scumpe, dar parcă nu era aşa de interesant să te joci singur, comparativ cu jocul celorlalţi la
nisip. Se auzea din acea direcţie numai râsete şi voie bună. Aşa că se apropie şi el şi spuse:
– Vreau să mă joc şi eu cu voi!
Copii s-au mutat în aşa fel încât i-au făcut şi lui Ionuţ un loc lângă ei. Dar acesta avea doar
jucării de pluş, pistoale şi roboţei, cu care nu putea să se joace în nisip. Aşa că a cerut o
lopeţică colegilor de joacă, care supăraţi i-au răspuns:
– Noi când îţi ceream ţie jucării nu ne lăsai nici măcar să le atingem, acum nici noi nu îţi vom
da!
Întristat şi înlăcrimat, Ionuţ a plecat acasă şi a povestit tot ce s-a întâmplat părinţilor. Aceştia
cu blândeţe i-au explicat că pentru a avea prieteni mulţi trebuie să–şi amintească mereu de
vorba: «Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!«
A doua zi, dis de dimineaţă, Ionuţ îşi luă ca de obicei jucăriile preferate şi ieşi în parc. De
această dată a făcut schimb de jucării cu toţi copii de la joacă, şi-a făcut prieteni noi şi nu s-a
mai jucat singur niciodată!
23
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Veve și Riță
În pădure trăia o veveriţă, Veve, care de când era mică a trăit singură, pitindu-se pe sub
frunze. Era fricoasă şi nu avea prieteni.
Într-o zi, pe când încerca să-şi găsească ceva de mâncare, se întâlni cu o altă veveriţă, Riţă.
Aceasta era foarte veselă, jucăuşă şi avea mulţi prieteni.
Riţă când o zări, se apropie de ea şi îi spuse:
– Bună, eu sunt Riţă şi locuiesc în apropiere. Tu cine eşti?
– Eu sunt Veve şi nu reuşesc să găsesc nimic de mâncare!
Riţă: – Te invit la un ospăţ cu nuci şi alune la mine acasă, în copacul acesta, la a cincia
creangă, spuse entuziasmată Riţă.
Veve speriată: – În copac? Dar eu nu m-am urcat niciodată în copac! Oricât de foame mi-ar
fi, nu pot urca în copac!
Riţă razand: – Dar dacă vei vrea cu adevărat vei putea! Te gândeşti la câtă mâncare este sus şi
vei vedea că nu este greu deloc să urci în copac!
– Voi fi lângă tine în caz că vei avea nevoie, încercă Riţă să o mai liniştească pe Veve!
Foamea care nu-i dădea pace o convinsese până la urmă pe Veve să asculte de noua ei
prietenă. Cu grijă şi convinsă că va putea, a reuşit să urce în copac până la a cincia creangă, la
casa lui Riţă .
Din acea zi Veve şi Riţă au devenit nedespărţite şi împreună au reuşit să facă o mulţime de
lucruri noi, iar Veve nu a mai spus niciodată “nu pot”, ci:
« POT DACĂ VREAU CU ADEVĂRAT! »
Lara și Mara
Erau odată două fete, bune prietene, pe nume Lara și Mara. Se cunoșteau de când erau foarte
mici și împărțeau întotdeauna totul, una cu cealaltă.
Într-o zi, Lara și Mara au mers la cumpărături. Lara a probat un tricou și i-a cerut părerea
prietenei ei Mara.
– Mara, Mara, uite ce tricou am gasit…ce părere ai, îmi stă bine?
Mara, fără a sta prea mult pe gânduri, i-a spus că nu-i plăcea cum îi stă și a sfătuit-o pe Lara
să caute un alt model.
Atunci Lara, sințindu-se jignită, a ieșit plângând din magazin lăsându-și prietena acolo.
24
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Mara foarte tristă, regretă reacția prietenei ei. Nu înțelegea de ce s-a supărat, ea în spusese
doar părerea ei legată de tricou…
La sosirea acasă, Lara i-a povestit mamei sale ce sa întâmplat la magazin. Mama ei a făcut-o
să înțeleagă că prietena ei tocmai fusese sinceră cu ea și nu trebuie să o deranjeze asta.
Lara și-a dat seama că mama avea dreptate, așa că a două zi a fugit să își ceară scuze Marei,
care a iertat-o imediat cu un zâmbet larg.
De atunci, cele două prietene au înțeles că adevărata prietenie se bazează pe sinceritate.
25
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Zbârlici
A fost odată un băiat, pe nume Zbârlici, ce avea un comportament rău, rău de tot. La orice
lucru ce îl deranja câtuși de puțin, începea să țipe, să vorbească urât și chiar să arunce cu ce
prindea în mână.
Într-o zi, tatăl său i-a dat un sac plin de cuie și i-a spus că, de fiecare dată când își pierde
cumpătul, să bată câte un cui în gardul din spatele casei.
În prima zi, Zbârlici bătu 42 de cuie în gard, a două zi 35, a treia zi 15 și din ce în ce mai
puține în zilele următoare. Băiatul a ajuns să realizeze că era mai ușor să-și controleze
temperamentul decât să bată cuie în gard.
26
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
În cele din urmă a venit ziua când Zbârlici nu și-a mai pierdut calmul nici o dată și i-a spus
tatălui său că nu trebuie să mai bată nici măcar un cui în gardul din spatele casei. El a reușit
să-și controleze în cele din urmă temperamentul.
Tatăl său, foarte fericit și mulțumit, i-a sugerat fiului său ca pentru fiecare zi în care își va
controla comportamentul să scoată câte un cui din gard.
Zilele au trecut și Zbârlici a ajuns în sfârșit la momentul în care i-a spus tatălui său că a scos
toate cuiele din gard. Atunci, tatăl își luă fiul de mână și, uitându-se la gardul din spatele
casei îi spuse:
– Uite, fiule, ai muncit din greu să bați și să scoți cuiele, dar uită-te la toate găurile rămase în
gard. Niciodată gardul nu va mai fi la fel.
– Ce vrei să spui tată? întrebă mirat Zbârlici.
– Ceea ce vreau să înțelegi este că, atunci când spui sau faci lucruri cu furie, ură sau
comportament urât, lași o cicatrice, asemănătoare acestor găuri din gard. Și nu mai contează
cât de mult îți ceri scuze, rana va fi mereu acolo. O rană verbală este la fel de dureroasă
precum o rană fizică.
Prietenii, la fel ca și părinții și întreaga familie, sunt adevărate bijuterii ce trebuiesc prețuite.
Ei îți zâmbesc și te încurajează să evoluezi. Te ascultă, au un cuvânt de alinare și întotdeauna
te vor primi cu inima deschisă.
Cuvintele tatălui său, precum și experiența cuielor bătute în gard, l-au făcut pe Zbârlici să se
gândească asupra consecințelor caracterului său. De atunci acordă mult mai multă atenție
cuvintelor adresate oricărei persoane, gesturilor arătate și faptelor sale.
27
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
vagon, dar era cel mai frumos trenulet din lume! si Pui mi-a adus un fluturas colorat chiar cu
mana lu. Eram atat de bucuroasa ca am prieteni ca ei!” .
Dar lucrurile n-au mai fost la fel de cand au mers la scoala. Ceva se schimbase. Martin era
intotdeauna nervos si se certa cu toata lumea, chiar si cu Pui si Mac. Chiar si doamna
invatatoare era suparata pe el, deoarece nu avea chef sa scrie la ore si vroia sa se joace
tottimpul.
Odata l-a impins pe Pui asa de tare incat acesta a cazut si a inceput sa planga, si Martin nici
macar nu si-a cerut scuze. Ratusca Mac era la fel de nedumerita de comportamentul lui
Martin si a incercat sa stea de vorba cu el.
– Martin ce s-a intamplat cu tine, de ce te comporti asa? De ce te certi, injuri si bati mereu
copiii ?
– Lasa-ma in pace, spuse Martin, fac ce vreau ca acum sunt mare nu mai sunt la gradinita si
pot sa fac ce vreau !
– Bine Martin, dar nu trebuie sa te bati si sa injuri doar pentru ca esti mare, lucrurile pot fi
rezolvate si altfel, cu calm de exemplu.
– Ce spui tu acolo, auzi la ea cu calm….. Ce vrei sa spuna copiii ca sunt un bleg. Nu Mac,
daca ma bat atunci sunt cel mai tare!
– Bine Martin, dar in felul acesta o sa ramai fara prieteni, singur-singurel, nimeni nu o sa se
mai joace cu tine, iar doamna invatatoare va fi foarte suparata, la fel si mama ta atunci cand
va afla.
– Ce-mi pasa mie?
– Nu-ti pasa nici de Pui, asa-i? stii cum s-a simtit Pui atunci cand l-ai impins si a cazut? A
inceput sa planga, se lovise sarmanul la un genunche, dar cel mai rau il durea faptul ca tu,
care erai prietenul lui te-ai comportat asa cu el. I-ai inselat increderea. Pui e trist si suparat.
– Las’ ca-i trece, doar ne stim din gradinita.
– Martin sa stii ca pana nu-ti schimbi comportamentul noi nu mai vorbim cu tine si nici nu ne
mai jucam cu tine, nu mai suntem prietenii tai!
Si ratusca se tinu de cuvant, nimeni nu se mai juca cu Martin, nimeni nu mai vorbea cu el,
nimeni nu mai vroia sa stea langa el la masa.
Martin se simtea singur, incerca sa le arate ca nu-i pasa dar nu era asa. Fara prieteni nu era
deloc bine. Atunci si-a dat seama ca gresise, credea ca daca se bate va fi considerat ca fiind
cel mai tare, dar sfarsise prin a fi singur.
28
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Atunci Martin isi zise: „Prefer sa nu fiu considerat cel mai bun la bataie, ci cel mai bun
prieten!” si fugi intr-un suflet la Pui si Mac sa le ceara iertare si sa se impace.
întâmplă când ne enervăm Mânia poate răni şi lăsa urme care se păstrează mult timp după ce
mânia a trecut." Matei s-a gândit la cele spuse de tatăl său următoarele câteva zile. Nu-i
plăcea că lăsase găuri în gard. De fiecare dată când trecea pe acolo îşi amintea de rănile lăsate
de acţiunile sale. În week-endul următor a cerut tatălui său nişte chit şi a acoperit găurile dar
tot se vedeau unde fuseseră. Matei vroia să îndrepte ceea ce făcuse si şi-a întrebat tatăl dacă
putea să vopsească gardul în week-endul următor. "Ce culoare ţi-ar plăcea sa foloseşti?" a
întrebat tatăl său. Matei avea mai multe idei. Putea să vopseasca tot gardul într-o culoare,
putea să vopsească fiecare scândură într-o culoare diferită, sau sa facă o pictura murală peste
tot gardul. Putea organiza o petrecere de vopsire a gardului, putea să-şi invite prietenii sa
deseneze gardul cu grafitti. Pe măsură ce se gândea, a descoperit că erau foarte multe lucruri
pe care le putea face pentru a schimba ceea ce făcuse gardului. Asta, s-a gâdit Matei, este
mult mai distractiv decât sa baţi cuie în gard.
porunca lui. Dar în sufletul său ramasese acelaşi ţăran simplu şi naiv şi seara cand ajungea
frânt de oboseala la nevastă şi cei şase copii ai săi, abia atunci putea şi el să-şi dezbrace haina
împăratească primita de la rege şi să se joace descult şi în cămaşa ţărănească de noapte cu
copiii săi. Trebuie spus ca în ultimii ani fusese atât de ocupat încat nu prea avusese timp sa se
ocupe de propria lui casă. Deşi umbla îmbracat în haine domnesti şi regele îl primea la curtea
lui, casa lui rămăsese aceeaşi, de lut, cu acoperis de bârne şi stuf. Nici bani nobilii nu-i prea
dădeau, ca de, faima şi onoarea de-a fi în slujba atator oameni de seama era considerată
suficientă rasplată. www.sapovestim.ro Şi uite aşa, ţăranul nostru ajuns mare constructor,
trăia în aceeaşi casa de lut şi paie care, de atâtea ploi şi ierni trecute peste ea fără îngrijire,
începuse să se aplece şi ploile să-i strapungă învelisul. E drept, copiii şi nevasta se
mulţumeau de multe ori doar să-l aibă prin preajma, să apuce să schimbe câteva vorbe înainte
de a fi prea obosit şi a adormi uneori îmbrăcat. Se mulţumeau cu puţin căci fuseseră învăţaţi
aşa deşi, din când în când, nevasta îl mai dojenea: că acoperişu-i spart, că plouă în casă, că
peretele din spate se lasă... El auzea ca prin somn şi mai tare se încrâncena să nu ia în seamă,
avea prea multe pe cap: grădina contelui Cutare, palatul ducelui Cutarică, pavilionul regelui-
lucrări mareţe care-l însufleteau şi în care trăia ca şi cum el însuşi ar fi trăit în acele palate şi
şi-ar fi purtat paşii seară de seară pe potecile acelor gradini înmiresmate de plante cu nume
nemaiauzite. El trăia acolo printre creaţiile sale şi tot mai putin acasă, în casa cu podea de lut
bătătorit pe care copiii se jucau cu beţe şi pietricele albe din albia râului. Cu toate astea,
sufletul i se înnegura pe zi ce trece. Deşi se înconjura din ce în ce mai mult de ziduri
frumoase şi făcea schitele unor grădini din ce în ce mai extravagante cu plante aduse din
locuri exotice, ceva nu-i dădea pace şi nici el nu stia ce e. Ceva îi stătea pe suflet ca o piatra
în pantof şi somnul nu-i mai venea, oricât de obosit ar fi fost. Mâncarea tot mai des nu mai
avea gust, planurile i se întunecau în minte, dimineaţa se trezea cu un gust amar în gură pe
care nu reusea să-l spele cu nici o licoare binefăcătoare. Pânâ când....într-o dimineaţă, dupa ce
cu greu se sculase din pat, îşi luase schiţele şi planurile şi pleca la muncă, când să iasă, în
buza porţii dădu peste un buştean putred şi găunos ce-i stătea în cale. Prima oară nici nu-l
observă, prea ocupat să se gandească la ce avea de facut, la minunile acelea de bolţi ce avea
să le ridice. Dar buşteanul părea că-i stătea în drum căci deşi vru sa sară peste el, trânti un
picior drept în inima busteanului puturos şi-un nor de pulbere şi aripi de molii se ridicară în
vazduh. Auuuuu … durerea ascutita îl săgetă până la inimă. - La naiba, buştean afurisit, de
unde ai aparut aşa, drept în calea mea?! Uuuuf, că tare mă doare ... Potolindu-şi durerea după
un minut sau două, începu să se întrebe. - Dar ce caută buşteanul ăsta în uşa casei mele ? Se
31
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
uită în jur şi ce văzu îi umplu ochii de lacrimi … nu de durere ci de tristeţe. Casa lui era o
ruină, buşteanul ce căzuse plin de praf era chiar grinda de la acoperişul casei; peretele din
spate se înclinase, topit de ploi pe jumătate şi fusese sprijinit de nevastă şi copii cu nişte
crengi uscate … curtea www.sapovestim.ro era plină de buruieni şi prin ea mişunau porcii
mistreţi veniţi din pădure. Lăstari de pomi sălbateci se iţeau prin stuful de la acoperişul casei
sale … prin geamul spart al unei ferestre ieşea o găină ciufulită. - Deci aşa arată casa mea …
Oare unde Doamne m-au dus visele mele cu palate şi grădini răcoroase?! Aruncă planurile de
castele şi de atunci se apucă să-şi reclădească casa cea atât de părăsită şi uitată pentru visele
lui nebuneşti de mărire. Şi de atunci casa lui a arătat poate nu fabulos, dar modestă şi curată şi
mai ales caldă, primitoare şi luminoasă pentru orice suflet drag care îi trecea pragul. Iar
prinţii şi contii şi baronii l-au platit mai bine căci el a ştiut să-şi drămuiască talentul şi munca.
De atât de multe ori facem şi noi ca ţaranul care construia castele, punând visele şi nevoile
altora mai presus de ale noastre … uitând de propria casa, de propriul suflet şi de propriile
vise."
Atunci ariciul fugi repede în vizuina lui și scoase lădițe pline cu provizii, cu mere, pere,
ciuperci ba chiar și biscuiți.Le aranjă frumos lângă balon și iar trase de sfoară:
– Hai zboară, acum avem provizii!
–Dar dacă o să-ți fie frig? tremura balonul.
Și ariciul se puse pe tricotat pulovere și fulare călduroase.
Când au fost gata, ariciul le așeză lângă balon și îl scutură din nou:
– Hai zboară, hăinuțele sunt gata!
– Dar dacă o să ți se facă și mai frig?
Și ariciul începu să adune frunze moi și încălzite de soare și fire lungi de iarba. Le împleti cu
răbdare într-o plapumă călduroasă de frunze și o așternu în fata balonului.
– Dacă ți se rup hainele? se grăbi balonul să spună.
– Ah da da, să iau și papiote, nasturi și foarfecă!
Se întorcea gâfâind, cu mâinile pline, dar nici nu se apropia bine că balonul se umfla și
pufnea spre el:
– Hai odată, ce durează așa mult?
Balonul nici nu mai trebuia să ceară căci ariciul se obișnuise să tot aducă provizii lângă
balon. Mai punea câte un biscuit, câte o ciupercă ba chiar și bomboane găsite pe drum.
Și o umbrelă dacă avea să plouă, sau mai bine două dacă se rupea prima.
Făcea zeci de drumuri neștiind ce să mai pună lângă balon. Îi venea să pună toată planeta
numai să fie sigur că balonul are tot ce-i trebuie.Iar balonul se umfla mulțumit și devenea din
ce în ce mai mare și mai rotund.
Dar când ariciul îi amintea de zburat, balonul se înfoia și scârțâia furios:
– Arici urat mirositor! Ce știi tu despre zburat! Vezi-ți de treaba ta!
Iar când ariciul se oprea să mai culeagă câte ceva, ciuperci sau bobițe roșii, balonul se trântea
pe jos:
– Iar te umpli de pământ și frunze! Arici inutil, nu ești bun de nimic! Nu faci decât să mă
încurci! Dacă nu erai tu, zburam de mult! îi țiuia în urechi balonul.
– Balon gras și umflat, nimic nu-ți convine! Sarea ariciul pe balon și-l strângea cu putere.
– Dă-mi drumul! se zbătea Balonul! Dacă nu, explodez în urechile tale!Și ariciul fugea
repede repede și se ascundea după trunchiul copacului.
– Într-o zi o să-l înțep și o să-l sparg! se strângea ariciul într-un ghem negru, plin de
țepi.Copacul se uita când la unul când la altul, își îndrepta crengile când spre arici când spre
balon.
33
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
34
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Și ai putea să-mi faci un pic de loc? îl întrebă ariciul. Căci dacă mă împingi și mă sufoci, nu
mai văd nimic și nu ne va fi bine.
– Știu! Un coșuleț! Poți lega cu o sfoară un coșuleț de mine și ai un loc doar al tău. Poți să pui
înăuntru ce ai nevoie numai să nu fie prea greu!
– Ce idee minunată! așa pot să văd și să te ghidez, zâmbi ariciul.
Ariciul luă un coșuleț gol din vizuină și îl legă de sfoara balonului. Puse înăuntru câteva
fructe de pădure și niște flori colorate.
– Ce miros plăcut, se relaxă balonul!
Ariciul se așeză cu emoții în coșuleț și începu sa cânte un cântecel.
Balonul se clătină ușor, se desprinse încetișor de pe pământ și iuhuuu își luară amândoi
zborul!
Ariciului nu-i venea să creadă că în sfârșit zboară! Râdea cu gura pană la urechi și făcea cu
mana copacilor și animalelor din pădure!
Frunzele fluturau și foșneau de bucurie și copacul se trezi de la atâta agitație în jurul lui.
Își îndreptă crengile în sus și zâmbi mulțumit:
Un arici și un balon dansau împreună printre nori!
35
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
îi mulţumi din suflet ursului care se oferi să-l însoţească în această misiune, dar Ion refuză,
spunând că se întoarce acasă pentru că nu mai este în stare să continue.
„Poftim, ţine aceste gheare din labele mele şi ele te vor ajuta să-ţiîndeplineşti dorinţa, iar dacă
vei fi în pericol ele te vor salva.” Ion acceptă şi porni repede mai departe pentru că odată cu
răsăritul soarelui, magia dispărea. Porni deci, tot mai decis să-şi atingă scopul. Zgomotele
nopţii îl speriară teribil, dar strânse ghearele ursului între degete şi-şi văzu de drum. Un râu
tumultuos îi blocă drumul. Curajos, Ion se aruncă în apă, dar un rechin se apropie furios de el.
Fără să stea pe gânduri, Ion scoase arcul şi trase în rechin. Săgeata magică îl nimeri şi
rechinul se transformă într-o ţestoasă uriaşă care îl transportă pe malul celălalt.
După o bucată de vreme, băiatul se trezi la poalele unui munte urias. Se uită în jurul său şi
văzu că se afla în ţara dragonilor. În jurul său se aflau o mulţime de arbori viguroşi, cu
excepţia unuia pipernicit.
Instinctiv băiatul se simţi atras de acest arbore. Deodată văzu în vârful său o frunză
neobişnuit de strălucitoare. Se căţără şi o rupse şi instantaneu aceasta se transformă într-o
pudră magică, iar dintr-un nor de fum coborî dragonul său. Imediat dragonul îl imbrăţişă şi-l
felicită pentru curajul şi tenacitatea sa, care i-au salvat viaţa.
Ion a învăţat de la prietenul său că, dacă vrei cu adevărat un lucru, îl vei obţine, deşi uneori
acest lucru nu e uşor. Din acel moment, Ion nu a mai spus niciodată că nu este capabil să
rezolve ceva şi a fost tare mândru de asta.
Deodată, îi apăru în faţa ochilor un spiriduş îmbrăcat în haine multicolore. Spiriduşul, care
ştia tot, înţelese disperarea amicei noastre şi-i zise: „ Eu cunosc un secret care te va ajuta să
găseşti comoara, dar mai întâi va trebui să treci de câteva probe.
Pentru început trebuie să înveţi să recunoşti literele fermecate pe care ţi le voi arăta. Apoi, te
vei reîntoarce la linia de plecare şi dacă vei plasa corect câte una din literele mele magice sub
fiecare panou, vei găsi indicaţii care te vor apropia de comoară.”
Jojo urmă instrucţiunile primite, astfel încât ajunse să ştie alfabetul magic şi în final să intre
în posesia comorii. Jojo a fost tare mândră de ea, dar cea mai mare comoară pe care a
descoperit-o, a fost să realizeze importanţa cunoaşterii cititului.
Copilul care nu vrea să se culce
de Maria Dorina Pașca
– Andrei, e timpul să te culci!- îi spune băieţelului mama sa. Andrei însă este ocupat cu
maşinuţele sale şi nici gând să lase joaca.
– Lasă-mă să mă mai joc un pic! – o roagă pe mama.
– Nici vorbă! Chiar şi aşa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protestează, dar până la urmă mama reuşeşte să-l culce. Un pupic grăbit de noapte-
bună, stingerea, se-nchide uşa. Abia trec câteva minute, Andrei îşi scoate capul:
– Mi-e sete!
– Bine, fugi şi bea ceva, dar repede! – spune mama.
Andrei trece cu pas de melc prin sufragerie. Încearcă să prindă cât mai mult cu putinţă din
programul de seară a televizorului.
– Acelaşi circ în fiecare seară! – mormăie tata.
După multă tărăgănare Andrei trece fără poftă în camera sa.
In aceeaşi seară, undeva departe, departe de Andrei şi părinţii săi spiriduşul Ene se pregătea
din nou pentru a veni pe Pământ. După cum ştiţi, spiriduşul Ene presară pe genele copiilor un
praf fermecat ca aceştia, vor, nu vor, să adoarmă.
Dar voi nu ştiţi poate că şi Ene are o ceată de copii. Cei mai mari dintre copiii spiriduşului îl
pot ajuta deja în munca sa, iar cel mai mic, un năzdrăvan tare curios îşi bagă nasul peste tot!
Tot timpul îl necăjeşte pe Ene să-l ducă şi pe el pe Pământ. Dar degeaba! În seara aceasta s-a
hotărât însă ca în taină să-l însoţească totuşi pe tatăl său. După cum ştiţi, Ene cară în spinare
un sac mare cu praf-de-somn. Spiriduşul cel mic varsă puţin praf din sac şi se vâră în el.
Direcţia: Pământ!
37
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ehei! Ăsta da, zbor! Spiriduţă ameţeşte, nu altceva. Ajunşi pe Pământ el părăseşte neobservat
sacul. Încă ameteşte. Îşi închide ochii şi se sprijină de un perete. Când îşi ridică ochii, o, vai!,
Ene e deja departe, Spiriduţă nu-l mai vede! Dar el nu stă supărat mult timp.
Dau o raită pe Pamant, tot voi mai avea timp să-l caut pe tata, gândeşte el mulţumit.
– Să vedem acum ce este în camera aceasta. Şi ştiţi în care cameră a nimerit Spiriduţă? Da,
da, în camera lui Andrei!
– Dar ce creatură mai e şi asta?, strigă surprins Andrei . Cine eşti tu? Nu te cunosc! Ce chip
haios ai!
– Bineînţeles că nu mă cunoşti!, spune Spiriduţă. Sunt pentru prima oară pe Pământ. Tatăl
meu este Ene, cel care aduce somnul.
– Atunci cu siguranţă eşti Spiriduţă, nu-i aşa?, se miră Andrei.
– Aşa e. Am venit să-l ajut pe tata, se laudă Spiriduţă.
– Ştii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atât de tare mă plictisesc în patul meu! Dac-ar
fi după mine, n-aş dormi niciodată. Dacă n-ar fi prostia cu adormitul, m-aş putea juca mult
mai mult. Tu mă poţi ajuta cu siguranţă ca Ene să nu intre niciodată în camera mea.
Spiriduţă e foarte mândru că Andrei presupune că el poate face aşa ceva.
– Bine, bine, spune el milostiv. Ştiu de la tatăl meu că după ce şi-a terminat treaba într-o casă,
presare un pumn de praf magic pe prispă pe care voi nu-l vedeţi, doar noi. Dacă n-ar presăra
praful, atunci s-ar putea să presare încă o dată praf-de-somn în ochii cuiva, iar acela ar dormi
de două ori mai mult. În altă parte ar putea să uite şi copilul acela ar sta treaz până dimineaţa.
Am în buzunar un pumn de praf magic. Ştii ceva? Am să-l presar aici, în faţa pragului tău.
– Super!, se bucură Andrei. Aşa pot să mă joc cât vreau! Multumesc frumos, dragă Spiriduţă!
– Eu mă duc mai departe să văd lumea, îi spune spiriduşul. Mâine te voi vizita din nou!
Distracţie plăcută!
Andrei se joacă bucuros cu maşinuţele. Ar avea chef să facă un circuit de concurs, dar îi este
teamă să nu–l observe părinţii. Cască, îi lăcrimează ochii, dar el nu bagă în seama.
A doua zi dimineaţa, Andrei este foarte palid, are cearcăne sub ochi. Prietenii îl cheamă la
joacă.
– Să organizăm un cros!, propune Miki. Andrei se bucură, pentru că-i place să alerge. Oricum
vrea să-i arate nesuferitului de Miki care-i batjocoreşte pe cei rămaşi în urmă! E mânios când
câştigă Andrei.
– Pe locuri – fiţi gata – start!
38
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Se avântă toată ceata. Dar ce se întâmplă? Unul dintre băieţi se târâie la urmă! Distanţa dintre
el şi ceilalţi concurenţi creşte din ce în ce mai mult! Cine este el? Ei, da, Andrei! Atât e de
obosit, încât nici nu fuge, ci se târâie ca un melc. Miki e câştigătorul. Râde de Andrei. Andrei
simte parcă picioarele i-ar fi din burete. Se enervează. Nici nu se mai joacă cu prietenii săi. Se
duce acasă nervos. Dar nici acasă n-are chef de nimic. După-masă se poate uita la emisiunea
pentru copii, dar nici măcar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atenţia. Il doare
capul, abia îşi poate ţine deschişi ochii. Aşa că seara se culcă mai devreme ca de obicei.
După stingere apare din nou Spiriduţă.
– Cum stai? Nici acum nu vrei să dormi?
Andrei ar vrea să spună că mai bine doarme, dar se răzgândeşte.
– Bineînţeles că nu vreau să dorm! Aşa de bine a fost azi noapte! Te rog să presari din nou
nişte praf de dormit în faţa uşii noastre!
Şi Andrei din nou îşi petrece treaz noaptea. Dar acum, joaca cu maşinutele nu mai este o
bucurie. Scotoceşte printre jucării, dar nimic nu-l interesează cu-adevarat.
Mă plictisesc! Nici nu mă simt prea bine, mă dor toate! Nici nu este un lucru atât de rău
somnul! – gândeşte în sinea lui.
La micul dejun mama îi serveşte felul său preferat de mâncare: musli cu cereale. Numai că
Andrei este atât de slăbit de oboseală, încât nu poate ţine lingura. Este nevoit să renunţe la
mâncarea sa preferată. După micul dejun iese în parc cu copiii. Lumina îi deranjează ochii.
– Ne jucăm cu mingea?, întreabă copiii. Dar mâinile şi picioarele lui Andrei sunt atât de
grele, parcă i-ar atârna nişte bile mari din fier.
– Azi n-am chef, spune cu voce stinsă. Jucaţi-vă fără mine.
– Ce plictisitor mai eşti!, spun ceilalţi copii şi îl părăsesc. Nimeni nu se mai uită la el toată
înainte de masă. Andrei doreşte să doarmă.
– Ce prostuţ am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate, doar dacă s-a odihnit bine. Doar
atunci îl distrează joaca, televizorul. Doar atunci îi cade bine mâncarea. Doar atunci se poate
juca cu prietenii.
Între timp, Ene a aflat că Spiriduţă l-a însoţit în taină pe Pământ. Îl caută peste tot, dar nu-l
găseşte nicăieri.
– Sper că n-a făcut nici o ispravă neastâmpătatul! gândeşte având o presimţire Ene. In această
seară Andrei îl roagă pe Spiriduţă:
– Azi să nu presari praf magic pe prag. Nu vreau să rămân treaz în noaptea aceasta. Mă dor
toate, iar copiii nu mai vor să se joace cu mine pentru că sunt prea obosit.
39
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Cloşca bunicuţei
de Emilia Plugaru
Bunica are o cloşcă cu zece puişori. Mi-ar place să mă joc cu
aceşti puişori, dar cloşca nu-mi permite. Când mă apropii îşi umflă
penele, cârâie supărată şi sunt convinsă că dacă aş încerca să-i "fur"
vreun odor – ar sări asupra mea. Doar bunica are voie să-i ia
odraslele, să şi le pună-n poală, să le mângâie cu mâna. Cloşca mârâie
încet "clonc-clonc", adică… "fii atentă", dar nu se supără. Cloşca bunicuţei e o mamă foarte
grijulie. Ziua-ntreagă aleargă, scormoneşte, caută ceva gustos pentru odoraşele sale.
În fiecare dimineaţă bunica le dă păsat muiat în lapte şi cozi de ceapă tăiate mărunt.
– Pentru ca să crească sănătoşi, zice ea.
40
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Nici o pasăre din curte nu îndrăzneşte să stea pe aproape când puişorii mănâncă. Toate
ştiu că mama-cloşcă e în stare să scoată ochii oricui doar pentru un fir de păsat. Bunica
povesteşte că o cloşcă mai grijulie, mai gospodină nu a avut vreodată.
Când vine seara cloşca se apropie de cuptoraş, acolo unde de obicei bunica pregăteşte
cina. O apucă cu clonţul de fustă şi bunicuţa ştie – e vremea să deschidă uşa de la
poieţică. Puişorii vor la culcare.
– Acuşi, acuşi, zice bunicuţa. Vin imediat! Să-mi răstorn mămăliguţa!
Cloşca aşteaptă cuminte.
– Cloncăi, cloncăi, o dezmiardă bunicuţa, apoi strigă: la poiată! La poiată! Fuguliţa la
poiată! Hai la mama! Hai la mama! La poiată!
Cloşca cu cei zece puişori merge cuminte în urma bunicii. Şi acest lucru se repetă seară
de seară.
Într-o după-amiază, eu şi bunica am plecat la nişte rude din sat. Aveam să ne întoarcem
târziu.
– Ioane! l-a strigat bunica pe bunicul. Să nu uiţi să deschizi uşa la poieţică! Ca să poată
intra cloşca! Ai înţeles, Ioane?!
– Am înţeles… mormăi bunicul somnoros, căci mai toată ziua dormea. Cum să uit? De
ce să uit? Plecaţi… Nu se întâmplă nimic cu deşteapta voastră de cloşcă…
Când ne-am întors, pe la miezul nopţii – cloşca nicăieri. Bunicul adormise înaintea
găinilor. Sărmana bunică. Nu o mai văzusem atât de necăjită.
Ore-n şir am căutat cloşca. Prin ogradă, pe drum, pe sub garduri, peste tot. Degeaba.
– Din pricina ghiujului de moşneag mi s-a prăpădit bunătate de cloşcă, se tot văita
bunica. Că amarnic e somnoros. Toată viaţa atât a ştiut – să stea tolănit. Eh… Dacă nu o
găsesc îl fac pe el cloşcă. Doamne, Doamne… Cloşca mamei, gospodina mamei… O vor
mânca dihorii în noaptea asta…
Într-un târziu ne-am lăsat păgubaşe. Ne-am dus la culcare. Am intrat în cămăruţă, ne-am
dezbrăcat, ne-am făcut semnul crucii şi eram gata să ne urcăm în pat. Deodată am auzit nişte
sunete ciudate.
– Ce se întâmplă? am întrebat eu speriată.
Bunica a ridicat un pic cuvertura. Am zărit căpşorul cloştii.
– Clonc-clonc! ne-a salutat ea bucuroasă.
– Vai de mine! a plesnit bunica din palme. Ca să vezi unde s-a ascuns! Nu m-a găsit
lângă cuptoraş, nu a găsit uşiţa deschisă şi ce i-o fi dat în gând? Ia să-şi ducă ea puişorii la
41
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
mine în cămară. Gospodina mamei, pasăre deşteaptă! Oare cum or fi urcat scările ăştia mici?
Zău, nu pricep…
Încă mult timp bunica a mângâiat cloşca apoi s-a culcat alături de mine şi a adormit.
Dimineaţa, pe la revărsatul zorilor, cloşca şi cei zece puişori stăteau cuminţi lângă uşă.
– Clonc, clonc, clonc, clonc, nu faceţi zarvă! îşi povăţuia ea odraslele. Nu mai e mult…
Se trezeşte bunicuţa… Încă un pic. Mai lăsaţi-o să doarmă…
43
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Priviţi! Zic ele nedumerite. Un pui de tigru. Apa îi este până la piciorul broaştei, dar strigă
că se îneacă! Cha! Cha! Cha! Nu avem pe cine salva! Să plecăm surioarelor!
– Vai! Că răutăcioase mai sunteţi! Se încruntă broscuţa Oachiucua. Nu aveţi pic de milă!
Poate că sărmanul nu ştie să înoate. Îi este frică de apă.
– Aşa să fie? Îl întreabă pe Tigruţ broscuţele.
– Da, răspunde sincer în visul său puiul de tigru. Nu ştiu să înot şi mi-e frică de apă.
– Prostuţule, îi zâmbesc broscuţele. E atât de simplu. Te învăţăm imediat. Vei înota ca
peştele. Începem?
– Şi dacă mă înec? Cine răspunde?
– Stai fără de frică, zâmbeşte Oachiucua. Ai încredere! Mergi după mine!
– Luminează, Licurici! Poruncesc broscuţele şi Tigruţ porneşte prin apă în urma lor.
Când nu mai simte pământul sub picioare, strigă: Aoleu! Mă înec! Salvaţi-mă!
Dar broscuţele se adună, formează o plută şi îl ridică la suprafaţă. Tot alaiul pluteşte printre
nuferi. Tigruţ e foarte fericit. Oachiucua, care e în frunte, îl îndeamnă necontenit:
Din lăbuţe, din picioare!
Dă mai tare, tot mai tare!
Uită-te atent la mine!
Foarte bine, foarte bine!
Tigruţ repetă mişcările pe care i le arată Oachiucua. Nici nu observă cum pluta din broscuţe
se destramă. Nu ştie că acum înoată de unul singur.
– Bravo, Tigruţ! Îl laudă broscuţele. Ai reuşit!
Acum puiul de tigru lunecă pe suprafaţa apei de parcă s-ar fi născut aici.
Dar ce se-ntâmplă? În jur se luminează ca ziua. Însă această lumină nu vine de la felinarul lui
moş Licurici.
Tigruţ vede că lacul e de argint, că se află în mijlocul nuferilor. De pe fiecare nufăr îl privesc
ochi de broscuţe. Fără să ştie de ce îşi înalţă privirea spre cer.
Nouraşi albi, violeţi, albaştri, portocalii, se destramă rapid făcând loc pe boltă unui glob mare
de aur. Globul împrăştie cu dărnicie lumină peste lac, peste pădure, peste munţii ce-şi înalţă
frunţile hăt până-n tălpile cerului.
Tigruţ e fermecat de această priveleşte.
– E Luna, şopteşte Oachiucua. A răsărit Luna… Fii atent! Acuş se va scălda în lac. Va
coborî printre noi.
Şi nu reuşeşte Tigruţ să clipească din ochi că Luna e în apă.
44
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
45
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Marea Competiţie
de Emilia Plugaru
– Trezeşte-te, Rică, bate încet în ferestruică privighetoarea
Veg. Acuşi e ziuă…
Rică deschide ochii. Somnul nu vrea să-l lase din împărăţia
sa.
– Rică, trezeşte-te…
Brusc iepuraşul sare în picioare.
Soarele încă nu a răsărit. Noaptea încet se retrage, păsărelele ciripesc, iar Veg îşi începe
fermecătoarea sa melodie. Rică iese în pridvorul casei îmbrăcat doar în chiloţei. E sfârşit de
primăvară, e cald, florile de pe câmpie îşi împrăştie cu dărnicie parfumul şi pe asemenea
vreme ce poate fi mai frumos ca gimnastica de dimineaţă?
Unu, doi, unu, doi!
Înainte, înapoi!
Trei, patru, trei, patru!
Să începem alergatul!
Zice Rică şi face câteva cercuri în jurul căsuţei sale. Apoi se opreşte.
– Nu, nu e treabă bună… Să alergi de unul singur e pur şi simplu plictisitor. Eh, oftează
iepuraşul. De când a plecat prietenul meu, căţeluşul Doghi, nu mai am cu cine să alerg
dimineţile… Dar… nu pot să mă las de acest sport. A alerga înseamnă sănătate, dispoziţie,
voioşie, deşteptăciune. Da, da, cel de aleargă devine foarte deştept. Într-un corp sănătos – o
minte sănătoasă! Urgent trebuie să-mi găsesc un nou prieten care va iubi sportul la fel de mult
ca şi mine!
– Hei, Veg! strigă Rică. Nu ai vrea să alergăm de câteva ori în jurul câmpiei?
– Cu cea mai mare plăcere, răspunde trist privighetoarea. Numai că… Picioruşele mele
nu sunt făcute pentru alergat… Eu sunt o pasăre, Rică.
– Atunci… eu voi alerga, iar tu vei zbura! Va fi foarte distractiv! Ce zici?!
– Cu cea mai mare plăcere… Numai că, Rică… ieri motanul Tufă mi-a frânt o
aripioară…
– Tufă, nemernicule! strigă Rică şi într-o clipă e lângă privighetoare. Îl omor, Veg, mă
crezi?
– Te cred, Rică…
46
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Arată aripioara! Ah, Veg, e grav! Adică nu… Nu e grav. Stai aici! Să nu pleci! Vezi
munţii de colo? Cunosc în munţi o văgăună în care cresc nişte floricele albastre, albastre!
Sunt foarte tămăduitoare! O să-ţi treacă durerea ca luată cu mâna! Aşteaptă! zice iepuraşul şi
o rupe la fugă.
Ajunge în munţi, culege floricelele, se întoarce, aplică vreo câteva petale pe aripioara
rănită, o înfăşoară cu o pânză de păianjen şi în sfârşit răsuflă uşurat:
– Gata, Veg… Ţi-am salvat aripioara.
– Rică, e uimită privighetoarea, nu-mi vine să cred… Mi-a trecut… Chiar mi-a trecut!
Rică eşti un… vrăjitor… Un vrăjitor bun. De unde ştii despre aceste flori?
– De unde, de unde… Când alergi toată ziulica – afli de una de alta… Pe scurt, Veg,
orice vietate trebuie să alerge! O-o! Ştiu cine o să alerge împreună cu mine! Am plecat! Pa! şi
cu aceeaşi viteză zboară în direcţia pădurii de după imaş.
Trece de pădure, trece de o câmpie şi iată-l pe Rică pe malul mării, lângă căsuţa
broscuţei ţestoase, Liz.
– Liz, eşti acasă? Bate în uşă iepuraşul.
– Acasă, acasă, tu eşti Rică?
– Eu, Liz, deschide!
– Alerg, Rică!
Trece o oră, trec două – nimeni nu se apropie de uşă.
– Liz, dacă nu vrei să mă vezi – spune-mi pe şleah! se enervează Rică. Nu mă fă să
aştept… Nu am timp de pierdut.
– Vai! se arată în sfârşit broscuţa. Cum poţi să crezi aşa ceva, Rică? Niciodată nu m-am
grăbit ca acum. Numai că… Sunt o ţestoasă. Ţestoasele se grăbesc… foarte încet.
– Aoleu! Şi eu care credeam că voi înconjura împreună cu tine Marea! Ce mă fac, Liz?
Cum poţi fi atât de înceată? Nu ştiai că dacă nu alergi – nu reuşeşti nimic în viaţă? Fiecare
secundă trebuie folosită şi preţuită.
– Linişteşte-te, Rică. Broscuţele ţestoase nu au pentru ce să alerge. Ştii câţi ani am?
– Câţi, Liz?
– O sută. Bunica mea are trei sute de ani şi se gândeşte să mai trăiască câteva sute. Iar eu
nu voi trăi mai puţin ca ea. Şi atunci? Unde să mă grăbesc? De ce să mă grăbesc?
– Doamne, Liz, se cruceşte iepuraşul. Să fi avut eu anii tăi… Ştii pe câte le-aş fi reuşit?
Iar tu? Ce ai reuşit în suta ta de ani?
47
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Păi… În prima sută nu prea am făcut multe. Sunt încă mică. În a doua sută… Eh…
Am un vis. Vreau să merg în munţi după apă dulce. Nu zic… Şi apa sărată e bună. Dar apa
dulce… O-o-o! Am auzit că nimic pe lume nu e mai gustos.
– Şi câţi ani îţi trebuiesc ca să ajungi acolo?
– Păi… Probabil vreo cinci.
– Liz, adu găleţile. Ba nu… Le iau singur. Să nu pleci nicăieri! De fapt… Ce zic? Nu ai
unde să pleci! Aşteaptă! strigă Rică care aleargă cu două găleţi în direcţia munţilor şi Liz nici
nu reuşeşte să se dezmeticească că iepuraşul, cu găleţile pline, e deja înapoi.
– Iată… Ţi-am adus… Apă dulce din munţi. Bea. Să nu faci economii. Îţi pot aduce în
fiecare zi. Pa, Liz! Mă grăbesc, zice iepuraşul şi iarăşi e pornit pe fugă în căutarea unui
prieten care să alerge cu el.
În mijlocul câmpiei o întâlneşte pe văcuţa Milca – o mare pictoriţă ce desenează mereu.
– Ştiu, zâmbeşte Milca. Vrei să mă rogi să alerg dimineţile… Dar, Rică, nu pot. Priveşte,
arată ea spre viţeluşul de alături, Luş e încă mic. Nu-l las singur nici pe o clipă. Nici chiar
după vopsele nu pot să mă duc.
– Ţi s-au terminat vopselele, Milca?
– Da, Rică, oftează văcuţa. Acesta e ultimul meu tablou. Uit de pictură până creşte Luş.
– Nu trebuie să uiţi, zice iepuraşul. Îţi aduc imediat vopsele. Mai ales că trebuie să-l văd
urgent pe Doghi. Prietenul meu trăieşte acum în oraşul de după munţi.
Şi Rică aleargă. Se întoarce cu vopselele şi cu Doghi.
– Milca, întreabă căţelul. Nu l-ai văzut cumva pe Tufă?
– Cum să nu, răspunde văcuţa, uite-l colo, îi sticlesc ochii după vrăbiuţe…
Până la urmă lui Rică i se face milă de motanul hrăpăreţ, îl roagă pe Doghi să-l lase în
pace. Tufă promite solemn că niciodată nu va mai anina păsărele, îi ajung şoriceii care
mişună pe imaş, după o sperietură zdravănă scapă cu blăniţa întreagă, pleacă pleoştit, dar nu
fără să mormăie pe sub mustăţi: "Las-că mă răzbun eu, clăpăug nenorocit. Pârâciosule…"
Doghi se întoarce în oraşul său, Rică rămâne trist, însă nu se dă bătut. Marea Competiţie
e prea importantă pentru el.
La fiecare început de vară – pe imaş se adună toţi iubitorii de alergat. Cine ajunge
primul lângă uşa colibei lui moş Mură, ce se află în munţi, primeşte de la bătrânul urs
zarzavaturi crescute în grădina sa. Nu că Rică nu ar avea zarzavaturi. Întrecerea e importantă.
E atât de plăcut să fii primul… Pe de altă parte cum să ajungi primul dacă nu faci
antrenamente? Şi cum să faci antrenamente dacă nu ai cu cine?
48
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Vă-hă-hă! se bate Rică peste ureche. Guţă! Cum am putut să uit? Şi imediat aleargă la
căsuţa purceluşului.
– Guţă! strigă el încă de departe. Ieşi afară!
– Ce te-a apucat, Rică? Strigi de parcă dau turcii, e supărat purceluşul. Nu toată lumea se
trezeşte odată cu zorii, ca tine…
– Aoleu, Guţă, nu cumva dormeai?
– Ei şi? Dormeam… Îmi place să dorm.
– Guţă, acuşi e seară…
– Cum adică? se sperie purceluşul. Eh, oftează el. De fiecare dată pun ceasul, vreau să
mă trezesc devreme, mă trezesc… şi adorm înapoi. Nu ştiu ce să mai fac, zău…
– Îţi spun eu. În fiecare dimineaţă o să vin să te iau să alergăm împreună.
– Nu pot, Rică.
– De ce? e nedumerit urechiatul.
– Fiindcă… Fiindcă… Rică, nu ştiu ce se întâmplă, dar pe zi ce trece uşa mea se face tot
mai îngustă, nu mai pot să ies afară.
– E grav… Ba nu e grav… Guţă, uşa n-are nici o vină. Tu te îngraşi. Dacă o duci tot aşa
degrabă vom fi nevoiţi să stricăm căsuţa ca să te salvăm. Pe scurt… De mâine alergăm.
– Alergăm, alergăm, dar… cum ies din casă?
– Guţă, fereşte-te. Lasă-mă să trec, zice Rică şi întră în cămăruţa purceluşului.
Doamne sfinte! îşi pune lăbuţele în cap iepuraşul. Guţă, cum trăieşti într-o asemenea
mizerie!? De parcă ai trăi pe-o movilă de gunoaie! E de la sine-înţeles de ce nu te trezeşti!
Aeriseşte şi fă curat! Bine, bine. Te ajut. În seara asta să nu mănânci nimic. Mâine dimineaţă
vei încape pe uşă… Îţi promit!
A doua zi, dis-de-dimineaţă, Guţă aleargă gâfâind, împreună cu Rică, dar peste câteva
zile uită de gâfâit şi principalul e că uşa s-a lărgit de-a binelea. Mai trece un timp, purceluşul
aproape că-l întrece pe Rică şi nu ştie că acesta micşorează pasul ca să-i dea lui curaj.
– Rică, e mândru de sine purceluşul, când o să ajung primul lângă coliba lui moş Mură,
în afară de un coş plin cu ghinde – o să-l rog pe moşneag să pună acolo şi câţiva morcovei,
căci cum n-ai da, ţie ţi le datorez pe toate! Bine, Rică?
– Da, da, răspunde Rică. Iar dacă ajung eu primul, în afară de un coş plin cu morcovi, o
să aduc şi câteva ghinde.
49
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Au rămas doar trei zile până la Marea Competiţie. Într-o dimineaţă cei doi se antrenează,
când dintr-un tufiş, pe neaşteptate, pe dinaintea lui Rică trece în fugă motanul Tufă. Iepuraşul
se fereşte de frică să nu-l strivească pe motan, se împiedică şi rămâne nemişcat.
– Ha, ha, ha! râde mulţumit în sinea sa Tufă. Aşa-ţi trebuie, pârâcios nesuferit! Ţi-am
promis că o să mă răzbun?!
În scurt timp vestea că iepuraşul şi-a frânt un picioruş face ocolul câmpiei. Ba se duce şi
mai departe. Privighetoarea zboară ca vântul în munţi după floricelele albastre. În casa lui
Rică se adună toţi prietenii săi. Milca îi aduce o străchinuţă cu frişcă şi îi pare rău că e atât de
mare şi nu poate să între ca să-l salute şi să-i ureze personal însănătoşire grabnică. Parcă toţi
sunt prezenţi când deodată cineva bate la uşă.
– Cine să fie? se întreabă iepuraşul.
– Eu sunt, Rică, intră grăbită în căsuţă broscuţa ţestoasă Liz. Am greşit când am zis că o
ţestoasă nu poate să alerge. Poate, Rică, dacă cel mai bun prieten al ei e la ananghie. Ţi-am
adus un ouşor. Oul de ţestoasă face minuni.
Rică îşi priveşte prietenii şi ochişorii i se umplu de lacrimi.
– Nu, îşi zice el. Nici o competiţie din lume nu-ţi poate înlocui prietenii. Şi e fericit că
are atât de mulţi.
Marea competiţie o priveşte la televizor:
– Rică! îi strigă de pe ecran Guţă. Pregăteşte masa! Îţi aduc cei mai dulci, cei mai
gustoşi morcovi din lume!
Culorile
de Emilia Plugaru
– Mamm… mă auzi mamm?
– Dormi, Râmel, vorbim altă dată.
– Mamm! Insistă puiul de râmă. Nu vreau să dorm! Vreau să
vorbim!
– Bine, Râmel! îşi deschide un ochii râma-mamă. Despre ce
să vorbim?
– Despre cât de frumos e acolo sus…
– Vai, Râmel, ţi-am povestit de atâtea ori.
– Mai vreau, mamm.
50
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Atunci ascultă… şi mama-râmă îşi începe povestea. Acolo sus, şopteşte ea, adică
deasupra pământului – e o altă lume. Nu zic, şi la noi e bine şi e frumos, căci aici ne este
casa, dar acolo, cum sa-ţi spun, e altfel… În primul rând e multă lumină. Şi sunt multe, multe
culori. Totul e colorat. Da… În sfârşit am înţeles… Culorile… Iată de ce sus e atât de frumos.
– Mamm, când ieşim afară?
– Vai Râmel. De câte ori să-ţi zic? Ai niţică răbdare. Acum e iarnă, e frig. Ne-am ascuns
în căsuţa noastră ca sa nu îngheţăm. Multe gâze şi vietăţi mici când e cald mişună pe afară,
când e frig stau în ţărână şi dorm. Chiar şi culorile pare-se dorm pe vreme de iarnă. Aşa că…
Închide ochii, îţi voi cânta un cântecel, iar tu vei face nani.
– Nu vreau nani! Nu-mi pasă de frig! Nu-mi place aici!
Oricât de calmă ar fi mama-râmă, până la urmă îşi iese din fire:
– Încetează! strigă ea. Vom merge sus doar când ni se va da de ştire că e posibil! Gata!
Nici o vorbă mai mult! Dormi!
– Mamm, începe iarăşi Râmel. Spune-mi… Cine ne va da de ştire?
– Înţelegi scumpule, deasupra pământului e cerul cu nori. Norii sunt diferiţi… Adică de
diferite culori, de diferite mărimi. Când e primăvară şi cerul se acoperă cu nori negri, tuciurii
– norul cel mai important îşi ia toba şi începe să bată: Bah! Bah! Bah! Bah! Toba lui se aude
până la noi. Deci vorbim după ce auzim bubuitul. Acum dormi!
– Maaammm! Auzi!? sare Râmel din pătucul său. Norul cel mai important bate din tobă!
– Da? nu-i vine să creadă mamei-râme. O fi venit primăvara?
– A venit, maaamm! A venit! Hai sa mergem afară! Repede! Vreau să văd culorile!
– Nu, Râmel. Încă nu…
– De ce?! M-ai minţit!? Atunci… plec singur, fără tine!
– Stai, puiule! Aşteaptă! Doar un pic. Mai întâi de toate ţărâna trebuie să devină reavănă,
puhavă, ca să putem săpa tunelul prin care ne vom strecura. Nu durează mult. Acuş picăturile
calde de ploaie se vor scurge în sol… Ah! E atât de plăcut când faci prima scăldătoare de
primăvară… Atât de plăcut… Vezi? Solul începe să devină umed. Deci… putem să pornim
săpatul.
Cele două râme stau într-o grădină plină de flori, plină de culori. Micuţul Râmel nu
încetează să se minuneze de frumuseţea din jur.
– Maaamm, zice el, nu mă mai întorc acasă. Îmi place atât de mult aici. Mai ales îmi
plac florile… sunt foarte frumoase!
51
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Eh, oftează bătrâna râmă. Frumos, frumos… Dar locul unei râme e în pământ. Dacă o
râmă stă mult timp sub razele soarelui, se usucă. Şi nici măcar nu acest lucru e cel mai
important. Prea multe primejdii ne înconjoară… Găinile, iată răul cel mare. Gă-i-ni-le!
– Maaaamm! Priveşte! Ce fiinţă ciudată aleargă spre noi?! E nespus de nostimă! Iar în
urma ei – o mulţime de ghemuleţe aurii! Mă duc să-i salut! strigă Râmel, apoi porneşte cu
îndrăzneală în întâmpinarea cloştii.
– Vai, Râmel, ce faci!? e disperată râma cea mare, reuşind totuşi să-şi împingă odrasla
înapoi în tunel. Am scăpat, răsuflă ea uşurată. Să nu te fi oprit la timp… Dar… să nu mai
vorbim. Principalul e că ai văzut… culorile. Cred că altădată nu mai riscăm. Era cât pe ce să
ne înghită o cloşcă…
E mult de lucru în împărăţia râmelor. Toată ziulica acestea fărâmă solul ca să-l facă
pufos. Râmel şi mama-râmă sunt convinşi că şi datorită lor din solul pufos răsar în fiecare
primăvară… culorile.
Bobul de Soare
de Emilia Plugaru
Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se
încreţeşte blăniţa, dar nu are de gând să-şi facă focul în sobă.
– Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din
şopron!
Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici
un trăitor al pădurii nu are voie să ridice o aşchie fără să
plătească. Imediat apare Zuh strigând: Banul! Altfel te înfulec! Şi cine ar vrea să fie mâncat,
uite aşa, pentru o aşchie sau o vărguţă?
Blănuţă a pregătit ceva de foc din propria sa grădină, a cumpărat de la Zuh câteva lemne,
de mai mult nu are parale şi cu aceste mici rezerve se gândeşte să iasă din iarnă. Totul e bine
pus la cale. Primul foc îl va face la Crăciun. Mai apoi, în fiecare zi, în dependenţă de frigul de
afară, va arde câte o grămăjoară mică de vreascuri. Doar aşa, ca să nu îngheţe. În rest
Blănuţă, are propria sa metodă de luptă cu gerul. Pentru el gerul e un balaur cu multe capete,
pe care le va reteza asemeni lui Făt Frumos: unul câte unul. Până-n primăvară precis că le taie
pe toate.
52
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
La început, în apriga sa luptă cu frigul, iepuraşul îşi încalţă pe fiecare lăbuţă câte un
ciorăpior gros de lână. Trupul şi-l înveleşte într-o haină căptuşită cu blană, pe cap îşi îndeasă
căciula şi aşa bine echipat – ţuşti sub plapumă.
– Aha! Frig nesuferit, strigă Blănuţă acoperit până peste cap, încearcă acum să mă tragi
de aici! Să vedem cine e mai voinic!
Dâr-dâr-dâr, îi clănţăie dinţii, dar încetul cu încetul un val de căldură îl cuprinde şi
Blănuţă simte nevoia să-şi scoată ciorăpiorii. Apoi când i se înfierbântă urechile – aruncă şi
căciuliţa. Îşi flutură urechiuşele pe deasupra plăpumii, însă nici gerul nu e prost – imediat îl şi
pişcă.
– Uf, se enervează Blănuţă, ascunzându-şi podoabele. Las-las, că mă răzbun…
Şi uite-aşa toată noaptea, iepuraşul se războieşte cu frigul, reuşind să adoarmă abia spre
dimineaţă. Visează că afară ninge, în sobă pâlpâie focul, iar el stă pe un scăunaş şi priveşte
flăcările năstruşnice care se întrec să topească lemnele. Deschide ochii, nici vorbă de foc, i se
face sete, apa în ulcior e îngheţată, câinele de frig îl îmboldeşte de peste tot şi bietul iepuraş –
ţuşti înapoi sub plapumă. Dar nu e deprins să lâncezească în pat ziua în amiaza mare.
Coboară, îşi încalţă pâslele, îşi pune cojocelul, îşi înfăşoară gâtul cu fularul şi iese afară.
– Vă-hă-hă! Pădurea e albă, albă. Toată noaptea a nins. Baba iarnă a venit cu adevărat!
Fericit, Blănuţă aleargă, lunecă pe zăpadă, se zbenguie încolo, încoace şi ar fi totul atât
de frumos dacă nu ar auzi glasul vulpoiului Zuh.
– Hei, Blănuţă, îi strigă Zuh din uşa castelului său, încă nu ai îngheţat!? Nu te îngrijora,
Blănuţă! Mai ai timp! Iarna e abia la început! Ha! Ha! Ha!
Dispoziţia îi este stricată. Întristat, iepuraşul, priveşte în jur. Din hogeagul căsuţei
ariciului Ariciugă iese o şuviţă subţire de fum. Din hogeagul bătrânului bursuc Dungă – nici
vorbă de fum. În schimb din cele două hogeaguri ale castelului vulpoiului Zuh, fumul
ţâşneşte rotocoale, rotocoale, se strecoară printre copaci, se destramă undeva pe deasupra
pădurii.
– Eh, oftează Blănuţă, e greu să treci iarna fără de lemne… Dar o voi trece, îşi zice el şi
continuă jocul cu frigul.
– Las-că te găbjesc eu, se enervează acesta, iar Blănuţă aleargă, râde, face o babă de
omăt, se gândeşte că doar babei în plină iarnă nu-i va fi frig. Într-un târziu se plictiseşte, e
obosit şi pleacă acasă. Nu reuşeşte să-şi scoată cojocelul că balaurul Frig se şi năpusteşte
asupra lui ca un nebun.
53
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Aha! urlă Frigul. Te-am găbjit! Gata! Eşti al meu! Blănuţă îşi încalţă iute ciorăpiorii,
îşi pune haina de blană, căciula şi ţuşti sub plapumă. Frigul îl mai boscorodeşte un timp, apoi
adoarme şi nu mai simte nimic. Câteva zile nici o schimbare în viaţa micului iepuraş. Într-o
dimineaţă se trezeşte şi vede îngrozit că alături, sub plapumă, dorm doi balauri – balaurul
Frig şi nesuferitul balaur Răceală.
– De mucosul ăsta scap eu acuşi, îşi zice Blănuţă în timp ce Răceală îi gâdilă nările şi
iepurică strănută la nesfârşit. Mă duc la farmacie, iau câteva pastiluţe şi – adio Răceală!
Farmacia e arhiplină cu acei pe care i-a atacat balaurul, aducându-le tuse şi guturai. Mai
toţi însă ies fără de medicamente căci acum farmacia e a vulpoiului Zuh, iar Zuh cere bani
grei pentru tot ce vinde.
Blănuţă se întoarce în cămăruţa sa rece şi… aşa îmbrăcat, încălţat – se bagă în pat.
Tremură din tot corpul, simte că are febră, dar nu se hotărăşte să facă focul. Spre miezul
nopţii aproape că nu mai poate respira. Se scoală, se târăşte până la şopron, se întoarce cu un
vraf de vreascuri, aprinde focul, îşi fierbe o cratiţă cu apă, adaugă muşeţel, bâjbâie prin
cotruţă dulceaţa de mure, bea ceai fierbinte şi toate le face ca într-un vis.
– Ah! strigă balaurul Frig. Blănuţă, nemernicule! Ai dat drumul la căldură în casă!? Sunt
nevoit să plec, dar mă întorc, mă întorc, stai fără de grijă! Nu te las eu cu una, cu două! Şi
înrăit, Frigul se strecoară prin crăpăturile uşii afară.
Răceală însă nu are de gând să plece. Stă strâns lipit de bietul iepuraş, i se bagă pe gât şi
pe suflet. Spre dimineaţă însă, Blănuţă e gută de apă. Se trezeşte, îşi schimbă hăinuţele şi îl
aude pe balaurul Răceală urlând:
– Iepure afurisit! M-ai doborât! Să nu crezi însă că e pentru totdeauna! O să revin! O să
revin! Nu te bucura înainte de vreme!
Blănuţă nu se bucură. Ştie că dacă nu va avea căldură aceşti doi balauri îşi vor ţine
cuvântul. Ziua aleargă prin pădure, se ia la hârjoană cu Baba de zăpadă şi uită de necazuri.
Seara se întoarce, aprinde focul în sobă. Nu vrea să se gândească la ce va fi când vreascurile
se vor termina.
– Voi hotărî atunci, îşi zice cu tristeţe iepuraşul. Şi această zi nu întârzie să vină. E
noaptea de Ajun, în şopron nu e zare de vreasc. Blănuţă iese din casă, se apropie de prietena
sa de zăpadă, baba îl vede indispus şi vrea să-l îmbrăţişeze.
– Nu fi trist, Blănuţă, zice ea. Priveşte ce noapte frumoasă. E atât de plăcut când e ger.
Dacă îngheţi – vom sta nedespărţiţi până la primăvară, vom vorbi de una, de alta, ne va fi
foarte vesel, ce zici Blănuţă?
54
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
– Babă fără de minte! strigă iepuraşul. Tu te-ai născut îngheţată, ce-ţi pasă!? Eu însă nu
vreau să îngheţ căci la primăvară am de săpat şi de semănat grădina! Mă voi duce la vulpoi, îl
voi ruga să-mi împrumute lemne ca să ies din iarnă!
– Degeaba, Blănuţă… Nu-ţi va împrumuta. Nici pe bani nu-ţi va da căci Zuh vrea să
scape de toţi. Doarme şi visează că pădurea e doar a lui. Nu te du, Blănuţă. Nu te umili…
Are dreptate baba, Blănuţă ştie de asta… Dar totuna nu vrea să îngheţe. Şi ca să nu se
întâmple acest lucru trebuie să alerge, să alerge, cât mai mult să alerge.
În noapte de Ajun iepuraşul aleargă printre brazi, printre cetini. Într-un târziu se opreşte
lângă un mic brăduţ.
– Aici, sub ramurile mele, îl aude vorbind pe brăduţ, e un culcuş moale, uscat. Vino, e
Crăciunul, nu vei îngheţa… Te voi feri de vânt şi de ger.
Iepuraşul se strecoară, găseşte culcuşul moale, parfumat, din ace de brad, se ghemuieşte,
îi mulţumeşte brăduţului, închide ochii, dar nu adoarme. Nu vrea să doarmă într-o asemenea
noapte. E linişte-n jur, iar Luna mare şi plină ce stă aninată în vârful unei cetini înalte îi face
cu ochiul.
– Blănuţă, aude el pe cineva strigându-l.
Numai să nu fie câinele de Zul, se sperie iepuraşul, dar glasul care îl strigă e blând încât
nicidecum nu poate fi al vulpoiului.
– Blănuţă, îl strigă iar glasul şi Blănuţă ridică privirea spre Lună.
– Da, da, îi zâmbeşte aceasta. Eu te-am chemat… Desfă lăbuţele, nu-ţi fie frică, îţi voi
da ceva.
Iepuraşul întinde lăbuţele şi se pomeneşte cu un bob auriu ce străluceşte şi îl încălzeşte
asemenea unui soare.
– Ai ghicit, îi zice Crăiasa Lună. Nu e un simplu bob, e o bucăţică de Soare. Cadoul meu
şi al fratelui meu, Soarele, pentru tine. Toţi cei care se luptă cu Frigul vor primi un asemenea
cadou. Fii fericit, micule iepuraş, îi mai zice Luna şi se ascunde după un nor.
De atunci, Blănuţă nu mai ştie de ger, căci mereu poartă cu el bobul de soare. În căsuţa
lui mică şi acum îl mai aşteaptă balaurul Frig. Blănuţă nu se întoarce acolo. Casa lui astăzi e
culcuşul moale de sub brăduţul care an de an creşte, se înalţă, dar nu uită să-şi aplece crengile
ca să-l dosească pe iepuraş de Vânt şi de Ploaie, că de Ger şi de Frig a avut grijă Soarele şi
Luna să fie păzit.
Soldăţelul de plumb
55
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
56
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
degetelor şi cu braţele întinse, el stătea tot aşa de neclintit pe singurul lui picior şi nu-şi lua
nici o clipă ochii de la dânsa.
Deodată, ceasul a bătut douăsprezece şi poc!, capacul tabacherei s-a deschis, dar în
tabacheră nu era tutun, era numai un drăcuşor mititel şi negru. O şmecherie straşnică!
– Ascultă, soldat de plumb – a spus drăcuşorul – mută-ţi ochii în altă parte!
Dar soldatul parcă nici n-ar fi auzit.
– Bine, ai să vezi tu mâine dimineaţă! a spus drăcuşorul.
Când s-a făcut ziuă şi copiii s-au sculat, au luat soldatul de plumb şi l-au pus pe marginea
ferestrei şi, deodată, c-o fi fost drăcuşorul, c-o fi fost vântul, fereastra s-a deschis şi soldatul
de plumb a căzut de la etajul al treilea. A fost un drum cumplit. A căzut cu piciorul în sus şi
s-a înfipt cu chivăra şi cu vârful baionetei între două pietre ale caldarâmului.
Fata din casă şi băieţaşul s-au dus repede jos ca să-l caute; dar, cu toate că erau cât pe ce
să calce pe el, nu l-au zărit. Dacă soldatul de plumb ar fi strigat: "Aici sunt!", desigur că l-ar
fi găsit, dar el n-a strigat fiindcă era în uniformă şi nu se cuvenea să strige aşa, în gura mare.
Începuse să plouă. Picăturile cădeau tot mai dese şi de la o vreme turna cu găleata. După
ce-a trecut ploaia, au venit doi băieţi.
– Ia uite – zise unul dintre ei – un soldat de plumb! Ia să-l luăm şi să-i dăm drumul pe
apă!
Au făcut o luntre dintr-un ziar, au pus pe soldat în luntre şi i-au dat drumul pe apa care curgea
prin şanţul de pe marginea străzii; cei doi băieţi alergau pe lângă el şi băteau din palme. Ce
umflată era apa şi ce valuri făcea! Fusese ploaie, nu şagă! Luntrea de hârtie se legăna încoace
şi încolo şi câteodată se învârtea aşa de repede încât soldatul tremura. Dar tot neclintit
rămânea, faţa îi era nemişcată şi el se uita drept înainte şi nu scăpa puşca din mână.
Deodată, luntrea a intrat pe sub un podeţ. Era întuneric chiar ca în cutie.
– Oare unde mă duc? – se gândea el. Asta-i numai din vina drăcuşorului! Ah, dacă fetiţa
aceea ar fi aici cu mine, în luntre, nu mi-ar păsa chiar dacă ar fi de două ori mai întuneric
decât este!
Deodată, a venit un şobolan care îşi avea casa acolo, sub podeţ.
– Ai paşaport? – a întrebat şobolanul. Arată-mi paşaportul!
Soldatul de plumb n-a răspuns nimic şi şi-a strâns şi mai tare arma la umăr. Luntrea a plecat
mai departe şi şobolanul după ea! Brr!, cum îşi mai rânjea dinţii şi striga la aşchiile şi la
paiele care pluteau duse de apă:
– Opriţi-l! Opriţi-l! N-a plătit vama şi nu a arătat paşaportul!
57
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Apa curgea tot mai repede. Soldatul de plumb a mai putut să vadă o clipă lumina zilei când a
ieşit pe sub podeţ, dar deodată a auzit un vuiet care ar fi speriat şi pe un om, cât de viteaz.
Aici, la capătul podeţului, pârâiaşul de ploaie se vărsa într-un canal mare; pentru soldatul de
plumb asta era tot aşa de primejdios cum ar fi pentru noi dacă ne-am rostogoli într-o cascadă.
Acuma era greu de tot. Luntrea a ieşit de sub podeţ; soldatul se ţinea cât putea mai drept,
nimeni n-ar fi putut să spună că a clipit măcar! Luntrea s-a învârtit de vreo trei-patru ori, s-a
umplut de apă şi a început să se scufunde. Soldatul de plumb era acum în apă până la gât;
luntrea se scufunda tot mai tare şi hârtia tot mai tare se desfăcea; apa-i ajunsese soldatului
până peste cap. El se gândea la dansatoarea cea mititică şi drăgălaşă, pe care nu avea s-o mai
vadă niciodată, şi-n urechile lui răsuna un cântec:
Du-te la război, oştene,
Şi de moarte nu te teme!
Hârtia s-a rupt şi soldatul de plumb s-a prăbuşit în apă, dar n-a ajuns la fund, fiindcă,
chiar în clipa aceea, un peşte mare l-a înghiţit. Ce întuneric era înăuntru! Era mai rău decât
sub podeţ şi era aşa de strâmt locul! Soldatul de plumb însă era neclintit şi zăcea întins, cu
arma la umăr. Peştele umbla încoace şi încolo prin apă şi se zbuciuma cumplit. Apoi s-a oprit
deodată şi nu s-a mai mişcat; pe urmă, o fâşie de lumină l-a străbătut ca un fulger. Lumina s-a
făcut tot mai mare şi s-a auzit un glas strigând: "Uite soldatul de plumb!"
Ce se-ntâmplase? Peştele fusese prins, dus la piaţă, vândut şi acuma ajunsese în
bucătărie pe masă şi bucătăreasa îl spintecase cu satârul. Bucătăreasa l-a luat de mijloc cu
două degete şi l-a dus în casă; toţi cei din casă s-au îngrămădit să vadă pe năzdrăvanul care
călătorise pe apă până-n pântecele unui peşte; dar soldatul de plumb nu se prea fălea cu asta.
L-au pus pe masă şi… să mai spui că lumea nu-i plină de întâmplări minunate! Soldatul
de plumb era acuma în odaia în care stătuse până în clipa când căzuse de pe fereastră. Erau
tot copiii aceia; pe masă erau aceleaşi jucării şi castelul cel frumos cu dansatoarea cea
mititică şi drăgălaşă. Stătea şi acuma tot într-un picior şi cu celălalt ridicat în sus, dar fără să
se clintească. Soldatul de plumb s-a înduioşat aşa de tare încât mai că ar fi început să plângă
cu lacrimi de plumb, dar s-a gândit că un oştean nu trebuie să plângă, aşa că s-a uitat numai
ţintă la dânsa şi n-a spus nimic.
Deodată, un băieţaş a luat soldatul şi l-a azvârlit drept în sobă – de ce l-o fi azvârlit, că
doar nu făcuse nimic rău? Dar aici desigur că tot drăcuşorul din tabacheră şi-a vârât coada.
Soldatul de plumb stătea acuma pe jeratic şi se simţea năpădit de-o căldură
nemaipomenită; căldura asta o fi fost de la foc sau o fi fost de la dragoste, nu ştia nici el.
58
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Surse de referință:
https://www.florinabadea.ro/povesti-terapeutice-sau-cum-pot-vindeca-povestile-copiii/
https://clicpsihologic.ro/category/povesti-terapeutice/
http://www.sapovestim.ro/pove537ti-terapeutice.html
https://www.povesti-pentru-copii.com/emilia-plugaru.html
https://gokid.ro/un-arici-si-un-balon-poveste-terapeutica-despre-colaborare/
https://gokid.ro/copilul-care-nu-vrea-sa-se-culce-poveste-terapeutica-despre-efectele-privarii-de-somn/
60
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
61
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
62
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
63
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
64
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
65
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Fluturel e supărat
Numele și l-a uitat.
Stă pe-o floare și suspină
Dar apare o albină.
Care, văzându-l așa,
Încearcă a-l întreba:
-Ce ai pățit tu, fluturaș?
Ești atât de drăgălaș,
Ce-i cu tine frățioare,
Îmi poți spune ce ai oare?
-Am uitat numele meu.
Nu-l mai știu și-mi este greu.
Am uitat să mai zâmbesc,
Eu cum o să mai trăiesc
Dacă nu sunt fericit,
Sau nu voi mai fi iubit?
66
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Grădina cu legume
Ilie Daniela Elena
Roșioara plimbăreață
Vede-un dovlecel în față:
Și-l întreabă furioasă
Cum te-ai agățat pe casă?
Mirat privea și pătrunjelul
Dar le răspunse dovlecelul:
67
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
68
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Buburuza
Ilie Daniela Elena
Buburuza-i supărată
Crede că-i lipsește-o pată.
Pe spinare ea mai are
Șase pete de culoare.
O fetiță pricepută
O privește și-o ascultă.
-Spune-mi mie, ce te doare?
Ori nu-ți place această floare?
Buburuza speriată
Micuțe-i povesti îndată.
-Am uitat a număra,
Crezi că mă poți ajuta?
Surse:
https://www.facebook.com/search/top/?q=activit%C4%83%C5%A3i%20gr%C4%83dini%C5%A3e&epa=SEA
RCH_BOX
www.didactic.ro
69
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
3. „Mititel cu aripioare,
Poate avea orice culoare,
Zboară din floare-n floare
Află numele ce-l are!
(Fluturașul)
70
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
2. Domeniul Știință
71
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
MUNTELE DE APĂ
Materiale:
un pahar cu apă
multe monede
Ce ai de făcut:
Umpleți paharul cu apă până la marginea lui.
Lăsați să alunece ușor monedele, una după
alta, pe suprafața apei.
Materiale:
un bol/ o farfurie cu apă
piper măcinat
săpun lichid
72
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ce ai de făcut:
Umpleți o farfurie cu apă și
presărați piper măcinat pe
suprafața apei, în mod egal.
Dacă îl veți lăsa să cadă ușor pe
suprafața apei, multe dintre
firele de piper vor pluti. Se vor
mișca încoace și încolo, creând
mici valuri la suprafața apei.
Continuați să presărați piperul
73
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
rupă. Restul de microbi/ viruși, reprezentat de piperul care „fuge” spre margini, se țin încă de
mâini și își trag după ei prietenii. Așa pățesc și moleculele de apă, iar ca urmare boabele de
piper sunt trase și ele spre marginea vasului cu lichid.
Sursă: Trad. Aura Cristea, 77 de experimente uimitoare, Editura Trend, 2015
BALONUL FERMECAT
Materiale:
un balon gros
o pâlnie
o sticlă mică
bicarbonat de sodiu
oțet alb
o bucată de sfoară
Ce ai de făcut:
Pentru a umfla un balon ca prin „magie”,
puneți balonul pe capătul îngust al pâlniei
și turnați în el două linguri de bicarbonat
de sodiu. Umpleți sticla pe jumătate cu
oțet. Așezați cu grijă balonul de gura
sticlei (fără să vărsați conținutul). Pentru
o mai mare siguranță, legați o bucată de
sfoară în jurul balonului și sticlei. Turnați
conținutul balonului în sticlă. Țineți bine
sticla pentru a preveni căderea acesteia. Ce
s-a întâmplat?
Ce se întâmplă? (Explicația științifică)
Abracadabra! Balonul se umflă cu gazul (dioxid de carbon) eliberat în urma reacției chimice
dintre oțet și bicarbonat de sodiu. Experimentați folosind și suc de lămâie în loc de oțet. Se
îmtâmplă la fel?
Sursă:https://www.la-doi-pasi.ro/sfaturi/experimente-stiintifice-pentru-copii-pe-care-le-poti-face-acasa.html
74
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Materiale:
o portocală proaspătă
o sticlă cu apă transparentă
un dop de plută
Ce ai de făcut:
Dintr-o bucată de coajă de portocală tăiați un mic submarin și
puneți-l în sticla umplută cu apă. Apoi, puneți dopul de plută la
sticlă. Împingeți ușor dopul de plută cât mai adânc în sticlă.
75
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
PAHARUL BUCLUCAȘ
Materiale:
două bucăți de hârtie (o coală A4 tăiată în
două)
două pahare
două boluri/ castroane cu apă, în care să
încapă paharul
Ce ai de făcut:
Poate o bucată de hârtie să rămână uscată în apă?
Mototoliți bucățile de hârtie și puneți-le pe fundul
paharelor. Apoi scufundați un pahar cu gura în jos
(vertical), coborându-l lent în recipientul cu apă,
astfel încât aerul să rămână în el. Celălalt pahar
trebuie introdus înclinat în recipientul cu apă, pentru ca
apa să poată intra în el.
76
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
STAFIDELE DANSATOARE
Materiale:
stafide
apă minerală carbogazoasă
un pahar
Ce ai de făcut:
Umple paharul cu apa și dă-le drumul în apă câtorva stafide. La început, acestea se vor duce
pe fundul paharului, dar în câteva secunde se vor ridica la suprafață și vor începe să
„danseze” prin apă timp de câteva minute. Poți chiar să dai drumul la muzică și să danseză
împreună cu cel mic în timp ce vă amuzați de dansul stafidelor în apa minerală.
77
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Materiale:
un ou fiert tare (aprox. 15 min),
curățat de coajă
o sticlă sau borcan de sticlă cu gâtul
suficient de larg încât să poată susține
oul
apă
un vas pentru fiert apa
Ce ai de făcut:
Fierbeți apa și turnați-o în sticlă astfel încât
să umple o treime, iar apoi așază oul pe buza
sticlei. Privește cu atenție și răbdare. Oul va
„sălta” ușor datorită aerului cald din
interiorul sticlei, care încearcă să iasă afară.
Încet, încet, însă, oul va aluneca în mod miraculos în sticlă.
78
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Materiale:
un balon
un borcan de sticlă cu gâtul
suficient de larg încât să poată
susține balonul cu apă
apă
o bucată de hârtie și un chibrit
Ce ai de făcut:
Experimentul este asemănător cu cel în care oul care aluneca în sticlă. Umpleți balonul cu apă
până când este mai mare decât gura borcanului pentru a permite alunecarea naturală.
Aprindeți o bucată de hârtie cu un chibrit și pune-o în borcan. Puneți imediat balonul pe gura
borcanului. Obervați ce se întâmplă!
79
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Materiale:
făină (aprox 500 grame)
sare (250 grame)
apă
oțet – 1 pahar 300 ml
bicarbonat de sodiu
o sticlă de plastic de 0,5 litri
colorant alimentar roșu/
portocaliu/ acuarelă amestecată cu
apă
săpun lichid sau detergent de vase
o tavă adâncă
o pâlnie
un vas de bucătărie
ochelari de protecție
acuarele, pensulă
Ce ai de făcut:
Folosiți ochelarii de protecție pentru un strop de dramatism! Puneți într-un vas făina și sarea.
Amestecați și adăugați treptat apa rece. Frământați bine compoziția până iese o cocă potrivită,
nici prea moale, nici prea tare. Din 500 grame de făină ar trebui să iasă suficientă cocă pentru
a modela vulcanul. Lasați coca să se usuce la aer pentru 2-3 zile sau puneți-o la cuptor pentru
2-3 ore, la foc mic, și apoi lasați-o să se răcească.
Pe tavă așezați sticla de plastic și lăsați-l pe copil să construiască vulcanul în jurul ei, folosind
coca din făină și sare. Pentru ca vulcanul să pară cât mai real și pentru ca activitatea să fie și
mai plăcută pentru copii, puteți picta vulcanul folosind acuarele.
Pregătirea erupției durează foarte puțin. Dacă folosiți o sticlă de 0,5 litri, amestecați 300-350
ml de apă cu 100 ml de săpun lichid, două linguri de bicarbonat de sodiu și puțin colorant
alimentar (sau amestecul obținut prin diluarea acuarelei). Turnați soluția în interiorul
vulcanului folosind o pâlnie.
80
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ce se întâmplă?
(Explicația științifică)
Oțetul (o substanță acidă)
s-a amestecat cu
bicarbonatul de sodiu (o
bază) și a format o reacție
chimică, în urma căreia a
rezultat un gaz (dioxid de
carbon – un gaz fără
culoare și miros, pe care
noi îl expirăm). Gazul
acesta a fost captat de
moleculele de săpun și a
fost transformat într-o
spumă.
Sursă: http://www.itsybitsy.ro/cum-faci-un-vulcan-care-erupe/
Materiale:
șablon decupat cu forma
plămânilor
două paie de plastic pentru suc
două pungi de plastic
scotch
81
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ce ai de făcut:
Desenați și colorați cu roșu alveolele pulmonare,
decupați forma plămânilor. Lipiți cu scotch paiele,
unul lângă altul, având grijă ca cele două capete ce se
îndoaie să fie orientate în direcții opuse: unul spre
stânga, celălalt spre dreapta. Se lipesc pungile de
capetele paielor, având grijă să se închidă toate
zonele pe unde ar putea ieși aerul. Se va sufla încet
prin paie, pentru a nu dezlipi pungile de pe paie.
Pungile se pot înlocui cu baloane.
PLASTELINA COLORATĂ
Materiale:
1 cană făină
½ cană sare
2 linguri de ulei
1 cană apă călduță
Colorant alimentar sau pigmenți naturali (ex: roșu-boia, maro-scortițoare, galben-
turmeric, verde-sucul de la câteva frunze de spanac, albastru – sucul de la câteva afine
stoarse, mov-sucul de la câteva mure stoarse.
82
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ce ai de făcut:
Amestecați făina, sarea, uleiul și apa într-o
cratiță. Frământați bine aluatul cu mâinile. Dacă
este prea lipicios, presară puțină făină. Pentru a
colora aluatul obținut, modelați o bilă și faceți o
gaură în mijloc pentru a introduce colorantul
alimentar. Se frământă aluatul obținut până se
uniformizează culoarea. Aluatul se depozitează
într-un recipient etanș până când sunteți gata de
joacă. Modelați diferite forme din cocă. Restul
pune-l în frigider în vasul de plastic.
MICII METEREOLOGI
Materiale:
sticle transparente/ borcane de orice dimensiune preferați
pentru conținut: diferite obiecte mici pe care le aveți prin casă: mărgele, sclipici, vată,
pom-pom-uri și apă
*Opțional: pentru unele sticle senzoriale poți înlocui o parte din apă cu glicerină,
pentru ca elementele din sticlă să plutească mai încet
83
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ce ai de făcut:
Aceste sticle senzoriale pot fi folosite astfel:
Copilul compară sticlele cu vremea de afară,
alegând-o pe cea corespunzătoare vremii.
Denumește fenomenul și astfel învață
termeni specifici vremii, precum: cer
înnorat, cer senin, ninsoare, averse de
ploaie, rafale de vânt.
Cer înnorat: pentru nori puteți folosi trei
ghemotoace de vată peste care turnați apă.
Ninsoare – pentru zăpadă puteți folosi
sclipici argintiu sau biluțe de polistiren;
pentru ca efectul de plutire să fie asemănător celui dintr-un glob de zăpadă, puteți înlocui apa
cu o soluție pe bază de glicerină. Se procedează astfel: puneți mai întâi apa în sticlă, apoi
adăugați glicerina până când soluția începe să se îngroașe.
Averse de ploaie – sticla ploioasă poate conține mici mărgele de sticlă albastră care să
reprezinte picăturile de ploaie și câteva pom-pom-uri albe/ cenușii în loc de nori. Peste ele
turnați apă sau amestecul de glicerină.
Cer însorit – sticla de zi însorită conține pur și simplu apa de culoare albastră (colorată cu
colorant alimbentar) pentru a reprezenta cerul și un ciucure galben/ o bilă galbenă în loc de
soare.
Rafale de vânt – pentru a reprezenta vântul care suflă printre frunze, umpleți o sticlă cu apă
sau cu soluție de glicerină, apoi adăugați paiete verzi sau în culorile toamnei care să
reprezinte frunzele. O altă variantă ar fi să înlocuiți paietele cu resturi de creion rămase de la
ascuțitoare, în culorile dorite.
84
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
PUNGA MAGICĂ
Materiale:
pungă de plastic
transparentă (de preferat cu zip)
multe creioane ascuțite
ascuțitoare
apă
Ce ai de făcut:
Este esențial să ascuțiți
creioanele foarte bine. Umpleți punga cu apă și introduceți câte un creion. Uimitor! Apa nu
curge! La sfârșit scoateți câte un creion pentru a permite apei să se scurgă.
Sursă: https://www.planetamami.com/experimente-pentru-copii-punga-strapunsa-care-nu-curge
85
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
O LUME ÎNGHEȚATĂ
Materiale:
un vas de plastic cu capac pentru a
evita vărsarea de lichide
apă
o bucată de hârtie și markere
jucării și obiecte mici (dopuri,
creioane, jucării de plastic)
Ce ai de făcut:
Luați o foaie de hârtie și împărțiți-o în
două coloane „Plutește/ Nu plutește”.
Întrebați copilul care crede că sunt
obiectele care vor pluti și care sunt cele
care se vor scufunda. După ce ați sortat
obiectele în cele două coloane, puneți
obiectele în apă rând pe rând. După ce a
trecut un sfert de oră verificați împreună
dacă predicțiile au fost corecte. De multe
ori ceea ce credeați că va pluti se va
scufunda din cauza faptului că va
absorbi apa și asta va face experimentul
și mai interesant. Adăugați împreună în
apă obiecte cum ar fi creioane, bile de
puf etc. care se vor scufunda odată ce se
vor îmbiba cu apă. După ce ați terminat
de explorat fiecare obiect în parte, este momentul să închizi capacul recipentului și să îl pui
86
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
în congelator. A doua zi este momentul să vedeți rezultatele. Veți obține un bloc de gheață
prin care se văd toate obiectele folosite. Observați textura gheții, obiectele care s-au ridicat la
suprafață sau cât de mult îi ia gheții să se topească. Puteți să vorbiți despre schimbarea stării
apei și să le arătați celor mici cum se transformă gheața la loc în apă odată ce se încălzește
sau este pusă sub jet de apă caldă.
Conceptul de număr
Număratul este important deoarece îi ajută pe copii să dezvolte o înțelegere de bază a
numerelor.
Trei concepte de numere importante sunt:
corespondență unu-la-unu (fiecare obiect este numărat o singură dată)
cardinalitatea (ultimul obiect numit este numărul total de obiecte)
invarianța (numărul de obiecte nu se modifică dacă sunt configurate diferit – de
exemplu, se întind sau se află într-un cerc).
Iată câteva modalități de a ajuta copilul să dezvolte aceste concepte de număr de bază.
Numără obiecte în contextul cotidian
o Numărați numărul butoanelor de pe cămașa copilului, pe măsură ce le apăsați,
numărul de portocale din coș, numărul de furculițe pentru la masa sau numărul
de scări pe care le urcați.
87
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
o Începeți cu un număr mic (nu mai mult de cinci) și adăugați câteva, deoarece
copilul este pregătit pentru o provocare.
Pune obiecte mici în șir
Adunați niște monede și îi puneți pe copii să le numere.
o După ce le-a numărat, le-a rearanjat într-un cerc, într-un rând, sau le-a întins le
cereți din nou să le numere.
o Nu vă supărați dacă trebuie să le numere din nou. Dar dacă răspunde automat
fără a număra, veți ști că a stăpânit invarianța numărului.
Găsiți obiecte care se potrivesc
o Dacă copilul întâmpină dificultăți în corespondența unu-la-unu, găsiți obiecte
care se împerechează bine, cum ar fi linguri și furculițe, cești și farfurioare,
etc.
o După ce o face, îl puneți să numere fiecare set de obiecte pentru a întări ideea
că fiecare pereche are același număr.
88
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Măsurarea
Există multe forme de măsurare care trebuie învățate (lungime, înălțime, greutate,
dimensiune, cantități) și multe instrumente pentru măsurare.
Introduceți concepte de măsurare în activitățile de zi cu zi.
Măsurați în timp ce gătiți
o Faceți exerciții în timp ce gătiți. Aflați împreună ce cantitate de produs intră
într-o cană sau într-un pahar, o lingură, etc.
Ghiciți greutățile
o Cănd gătiți alegeți produse alimentare diferite și întrebați copilul care este mai
greu.
o Care este mai grea – cutia de supă sau cea de biscuiți.
Comparați dimensiunile picioarelor
o Puneți piciorul vostru lângă piciorul copilului și întrebați-l care este mai lung
sau mai mare.
Folosiți o riglă sau alt instrument de măsură pentru a compara dimensiunile.
În acest fel îl ajutați să diferențieze cum stă treaba între lung și scurt, mare și mic.
89
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
90
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
91
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
92
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
93
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
94
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
95
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
96
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Formele geometrice
97
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Sursa: www.pinterest.com
98
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Specialiștii susțin că între creativitate și fericire există o legătură strânsă. Este vremea
ca micuții să devină creativi și să pună în aplicare cele mai distractive idei de pictură.
Lasă-ți copilul să își pună imaginatia la încercare și să-și dezvolte creativitatea prin
pictură. Iata căteva tehnici pe care le poți preda chiar tu copiilor tăi, chiar dacă talentul la
desen nu este unul dintre punctele tale forte:
99
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
100
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
101
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
102
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
9. Pictura cu pieptănul
Schimbă pensula cu un pieptăn și creează desene uimitoare. Copiii vor deprinde
simțul acuarelei pe măsură ce vor deplasa dinții pieptănului prin vopsea, creând efecte
minunate.
Tehnica desenului decorativ cu ajutorul pieptănului presupune ungerea dinților
pieptănului cu tempera sau guașă nedizolvată, cu ajutorul unei periuțe de dinți. Trage apoi
pieptănul pe suprafața de decorat, realizând dungi orizontale, verticale, oblice, linii paralele
sau valuri, după cum îți dictează inspirația și mâna. Dacă dorești să obții un efect de hașurare,
suprapune linii diferit colorate.
103
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
104
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
105
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
106
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
107
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
18. Monotyping
Desenați schița pe o suprafață netedă, pe sticlă de exemplu. Apoi faceți o imprimare,
ținând o hârtie deasupra sticlei vopsite. Pentru ca imaginea să iasă mai neclară, înmuiați foaia
în avans. După ce desenul se usucă, puteți adăuga detaliile.
108
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Surse:
www.pinterest.com
https://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/activitati-educative/9-idei-de-pictura-pentru-copii-a19375.html
https://webeauty.ro/20-de-tehnici-pentru-picturi-pe-care-copilul-tau-le-va-iubi-9649/4
109
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Podul de piatră
În timpul cântecului, doi copii care stau faţă în faţă îşi ţin mâinile împreunate şi
ridicate formând un pod.Ceilalţi copii trec pe sub ”pod”(format din mâinile celor doi copii)
cântând.
În clipa în care ultimul cuvânt din cântecel va fi pronunţat, cei doi copii care formează podul
vor lăsa mâinile în jos, prinzând copilul care trecea în acel moment pe sub podul format din
braţele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub pod, va sta în spatele unuia dintre cei doi copii
şi va aştepta până când toţi ceilalţi copii vor fi prinşi şi vor face parte din zidul podului.
Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=IzlyDTuPaaA
Ursul somnoros
110
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Batistuţa
TARAFUL CHIŢ
111
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,
Când nu sunt pe aici.”
La comanda: Pisica!, toţi copiii aleargă în cele patru colţuri ale clasei ,unde au fost
marcate căsuţele şoriceilor şi se ghemuiesc unul lângă altul. La comanda :Pisica a plecat,
copiii revin în mijlocul clasei şi reiau joaca. Dacă pisica reuşeşte să prindă un şoricel, înainte
de a ajunge în căsuţă, schimbă rolul cu el şi continuă jocul.
Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=bXh9prTJEMY
Ţăranul e pe câmp
”Ţăranul e pe câmp,
Ţăranul e pe câmp.
Ura, drăguţa mea
Ţăranul e pe câmp.
El are o nevastă,
El are o nevastă.
Ura, drăguţa mea
El are o nevastă.
Nevasta un copil ,
Nevasta un copil.
Ura, drăguţa mea
Nevasta un copil.
Copilul, o dădacă,
Copilul, o dădacă.
Ura,drăguţa mea
Copilul o dădacă.
Dădaca un pisoi,
Dădaca un pisoi.
Ura, drăguţa mea
112
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Dădaca un pisoi.
Şi şoarecii la brânză
Şi şoarecii la brânză.
Ura, drăguţa mea
Şi şoarecii la brânză.
Şi brânza la butoi
Şi brânza la butoi.
Ura, drăguţa mea
Şi brânza la butoi.
Butoiul la gunoi,
Butoiul la gunoi.
Ura, drăguţa mea
Butoiul la gunoi.
Jocul începe cu un copil care va alege un partener din grupul celorlalţi copii, ca având
rolul nevestei la sfârşitul primei strofe, acest partener alege la rândul său un copil cu rolul din
următoarea strofă cântată şi tot aşa până la sfârşitul cântecului. Se va forma un şir de copii
care se ţin de mijloc unul pe altul gen trenuleţ imaginar, cântând şi dansând în formă de cerc.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=eHCHks6UE2k
113
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Înfloresc grădinile
”Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi, albinele,
Şi-au pornit colinda.
Cântă ciocârliile ,
Imn de veselie,
Fluturii cu miile,
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură,
Ah, de ce n-am zece vieţi,
Să te cânt,natură!”
114
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Un copil este ales să stea cu ochii închişi (sau legat cu o eşarfă), iar ceilalţi cântă.
Unul dintre copii, îl va striga pe nume pe copilul care a stat cu ochii închişi , acesta trebuind
să ghicească cine l-a strigat.Pentru amuzament, copiii îşi pot schimba vocea, iar cei care nu
recunosc vocea, vor primi porunci hazlii.
Castelul
Cântec cu mişcare
115
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Mâinile la piepţi!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Aşa, copii!
Copilul neastâmpărat
116
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Copiii merg în cerc, unul după altul, cântând şi executând mişcările. Acestea sunt:
sus- copiii vor merge pe vârfuri, cu mâinile deasupra capului;
râdea- vor bate din palme;
trosc- vor tropăi;
buf- se vor ghemui;
uite-aşa- vor imita cu mâinile morişca;
plângea- se vor preface că plâng.
FAMILIA MEA
Să ne jucăm cu degeţelele
Se execută mişcări cât mai expresive ale degetelor, jocul se poate desfăşura pe roluri,
alegându-se câte un copil pentru fiecare dintre cele zece degete. Cel care va face greşeli va
indeplini câte o poruncă amuzantă.
Un elefant
118
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Pe o pânză de păianjen,
Şi fiindcă ea nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Şase elefanţi se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi fiindcă ea nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Şapte elefanţi se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi fiindcă ea nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Opt elefanţi se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi fiindcă ea nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Nouă elefanţi se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi fiindcă ea nu se rupea,
Au mai chemat un elefant.
Zece elefanţi se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi pentru că pânza s-a rupt
Toţi elefanţii au căzut!!!
Buff!”
Copiii fac un cerc iar unul stă în mijloc şi se învârte destul de încet, în timp ce copiii
cântă :”Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen/ Şi fiindcă ea nu se rupea / A mai chemat
un elefant/ şi copilul alege alt copil, acesta din urmă prinzându-l de mijloc pe primul etc. Şi
tot aşa pâna la zece elefanţi, moment în care toţi elefanţii vor cădea!
Surse: https://www.youtube.com/watch?v=9DjhFbIbHVM
Jocuri pentru preşcolari, Editura Aramis, Bucureşti, 1998;
www.Didactic.ro
119
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
4. Domeniul Om și societate
120
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Doriți un desert/ o gustare delicioasă și sănătoasă? Brioșele sunt cele mai rapide gustări,
iar atunci când sunt făcute cu morcovi, sunt și sănătoase.
Echipament necesar:
două boluri
paletă de amestecat
forme brioșe
121
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
3. În cel de-al doilea bol adăugați cele două 2. Turnați amestecul de solide (bolul 1)
ouă și mierea (sau zaharul/ banana peste compoziția lichidă și omogenizați
pisată) și se bat bine cu telul. Adăugați bine.
untul (sau uleiul) și morcovii răzuiți și
amestecați din nou. Dacă le faceți cu
banană și fără praf de copt, brioșele vor
ieși ușor umede.
122
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Poftiți la biscuiți! Pentru zile obișnuite pe care vrem să le facem mai plăcute și să
oferim copiilor un zâmbet mare pe chipul lor!
Echipament necesar:
un bol
cuptor
făcăleț
3. Înveliți bila de aluat în folie alimentară și 4. După ce scoateți aluatul de la frigider, porniți
puneți aluatul la frigider pentru o oră. Dacă cuptorul la foc mediu (180 de grade).
nu aveți așa mult timp, lăsați aluatul în Întindeți foaia pe blatul de lucru pudrat cu
congelator aprox. jumătate de oră. Aluatul fâină și decupați biscuiții cu forme de decupat
trebuie să se întărească puțin. aluat. Foaia de aluat nu trebuie să fie foarte
groasă.
Poftă bună!
124
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Doriți să îi răsfățați pe cei mici cu un desert dulce și sănătos? Poate părea o rețetă
banală, dar este delicioasă!
pentru glazură:
pentru umplutură:
100g unt
7 mere mari și frumoase
50g zahăr alb
100g zahăr brun
50g zahăr brun
1 lingură suc de lămâie
1 linguriță de scorțișoară
1 linguriță de scorțișoară
2 linguri de făină
2 linguri de făină
O jumătate de linguriță de
sare
125
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
126
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
127
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Vă invităm să încercați brioșele aperitiv cu gust de pizza! Sunt foarte ușor de făcut și merg de
minune ca și gustărică sau chiar la mic dejun.
Echipament necesar:
un bol
paletă de amestecat
de ce aveți nevoie:
cuțit
300g făină
1 plic drojdie uscată cântar sau cană de măsurat
1 ardei roșu forme brioșe
125g unt topit
100g cașcaval tăiat cubulețe cuptor
200g șuncă sau carne de pui
tel
250ml smântână
2 ouă (unul este pentru uns deasupra) pensulă
Sare după gust
1. Puneți într-un castron făina, drojdia și sarea și 2. Tocați ardeiul mărunt, șunca sau carnea
omogenizați. cubulețe și ea și le adăugați împreună cu
cașcavalul în bolul cu fâina și amestecați
ingredientele. 128
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Scurtează timpul!
Sursă: https://biscuim.ro/
129
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
130
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
• Se va lua un zar cât mai mare și fiecare va trebui să-l rostogolească pentru a afla ce are de
făcut
În funcție de punctele de pe zar, corespunzătoare celor de pe cartonașele cu treburi casnice,
fiecare se va implica într-o anumită activitate
Jocul îi va învăța pe copii (de la 4 ani în sus) să fie responsabili și harnici.
131
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Sursă:
132
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
https://www.copilul.ro/comunicare-copii/comportament-copii/Ce-treburi-casnice-ar-trebui-sa-faca-cei-mici-in-
functie-de-varsta-a20264.html
https://unica.md/mama-si-copilul/dezvoltarea-copilului/ghid-pentru-parinti-ce-treburi-casnice-ar-trebui-sa-
ceri-copilului-sa-faca-functie-de-varsta/
https://www.qbebe.ro/psihologie/jocuri_si_activitati/treburi_casnice_adaptate_copilului_tau
5. Domeniul Psihomotric
Măgărușul
Se poate juca în trei. Doi dintre ei aruncă o minge de la unul la celălalt, iar al treilea este
măgărușul și încercă să prindă sau să atingă mingea (în funcție de regulile stabilite de comun
acord). Când reușește să facă acest lucru, scapă de măgăruș, iar cel care tocmai aruncase
mingea, îi ia locul.
Pârâul
Desenaţi cu o bucată de lemn. Sau carton un pârâiaş care devine din ce în ce mai lat.
Copiii trebuie să treacă pârâul dintr-o săritură. Câştigă acela care reuşeşte să sară prin partea
cea mai lată.
Cercurile
Se desenează cercuri (sau se pot pune eșarfe) la distanţe apreciabile, în zigzag sau orice
alt model vă trece prin cap. Fiecare copil va sări dintr-un cerc într-altul. Stabiliţi un număr de
puncte pentru fiecare săritură corectă. În câte cercuri se va sări fără greşeală, atâtea puncte se
vor obţine. Câştigător este cel care acumulează cele mai multe puncte.
Mişcări în oglindă
Jocul este preferat de copiii mai micuţi, de 4-7 ani. Un copil stă în fața celorlalți și face tot
felul de mișcări amuzante sau se strâmbă în diverse feluri iar ceilalți trebuie să îl imite. Jocul
nu are miză, însă distracția e garantată prin strâmbături.
Ghicește animalul
133
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Ghicește animalul jocuri pentru copii de 5 ani. Cum se joacă? Primul jucător se găndeste
la un animal iar ceilalți au la dispoziție un numar de intrebări convenit in prealabil (5-10-20 și
în funcție de vărsta copiilor) pentru a afla despre ce animal este vorba. Se pot da doar
răspunsuri cu DA sau NU. Exemple de întrebări: „Trăiește în apă?”, „Are aripi?”, „Are
ţepi?”, „Are gâtul lung?”.
Găsește perechea
Pentru acest joc vei avea nevoie de două sau mai multe cofraje pentru ouă și de diferite
jucării sau obiecte din casă, cel putin câte 2 din aceeași categorie (2 animăluțe, 2 nasturi, 2
litere/cifre, 2 monede, 2 mașinuțe).
Cum se joacă? Într-un cofrag vom pune 2,4 sau 6 obiecte diverse (în funcție de vărsta
copilului), în locuri separate. Îi vom arăta copilului conținutul cofragului, după care îl
închidem și vom aduce un altul gol. Misiunea sa va fi să caute obiecte identice sau
asemănătoare cu cele văzute în primul cofrag și să le pună în cel de-al doilea, având grija să
respecte ordinea din primul.
134
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
"Homemade volei"
Nu este dificil să organizați o partidă de volei chiar la voi acasă dacă veți avea la
îndemână o minge ușoară/ un balon și o bucată de sfoară sau un elastic lung (acestea vor
constitui "fileul" peste care se va arunca mingea/balonul și se vor lega de diferite obiecte din
casă, cum ar fi mânerele de la doua corpuri de mobilier alăturate).
Pentru ca jocul să se desfășoare în siguranță, este necesar ca suprafața de joc să fie căt
mai puțin alunecoasă și cu căt mai puține "obstacole" (cum ar fi, de exemplu, diverse piese de
mobilă).
Participanții vor trebui să fie desculți. Odata ce sunt finalizate pregătirile, partida de
"volei" poate începe. Esențial este ca mingea/ balonul să atingă cât mai puțin pământul.
Sursă:
www.didactic.ro
www.tikaboo.ro
www.gokid.ro
1. “Vânătoarea de comori”
Jocul se poate juca cu monede, nasturi sau orice alte obiecte mici și identice. Cum ideal ar fi
să folosim obiecte ceva mai curate, putem folosi o mână plină de nasturi din trusa de
art&craft.
Cum se joacă?
Ascunde într-o cameră nasturii în locurile cele mai trăznite după care invită copiii să le
găsească.
135
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Stabilește un timp alocat jocului, dă-le copiilor câte un pahar de plastic pentru a aduna în el
nasturii găsiți și cine găsește cei mai mulți câștigă!
2. Ascultă lumea
Cum se joacă?
Stați alături de copilul dvs. sau spate-în-spate, și închideți-vă ochii. Concentrați-vă asupra
sunetele din jurul vostru. Ascultați lumea.Se poare auzi zbârnâitul frigiderului, un avion care
zboară, lătratul câinilor, muzică din vecini sau un telefon care sună!
Spuneți ceea ce auziți. Poate copilul să identifice toate sunetele?
Este o metodă bună de relaxare, dar și interesantă.
4. Aruncarea cărților
Aveți nevoie de o pălărie care să o așezați pe podea în mijlocul camerei.
Copilul trebuie să stea la o distanță de cel puțin 1 metru și jumătate de pălărie, după care
încercați să aruncați câte o carte de joc în pălărie. Monitorizați câte cărți au intrat în pălărie și
câte nu (puteți face runde a câte 20 de cărți), apoi jucați din nou, încercând să vă îmbunătățiți
rezultatele, atât ale dumneavoastră dar și ale copilului.
Pentru doi jucători, este ideal să aveți cărți de joc separate pentru a nu le încurca: roșu și
negru.
O altă varianta: Fiecare jucător primește câte un set de cărți de joc, și ori de câte ori unul
dintre ei va nimeri o carte în pălărie, va mai avea dreptul la o aruncare. Iar la final, primul
jucător care rămâne fără cărți este numit câștigător.
5. Cutia misterelor
Cum se joacă?
Alegeți un număr mare de obiecte și puneți-le într-o cutie mare de carton. Acoperiți-o cu o
față de masă sau un prosop, astfel ca nimeni să nu poată vedea în cutie.
Fiecare participant trebuie să aibă un creion și hârtie pe care va scrie denumirea obiectelor.
Jucătorii trebuie să bage mâna în cutie și să identifice obiectele. Când toată lumea a trecut pe
la cutie se vor compara obiectele scrise de ei și se va atribui un premiu persoanei care a
identificat corect cele mai multe obiecte.
136
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Sugestii:
În cutie puteți include un animal de plastic, o mașină de jucărie, o păpușă Barbie, o crema
pentru bronzat, o pereche de ochelari de soare, un costum de baie, o carte, o scoică, pene, etc.
6. Desenele vorbitoare
Cum se joacă?
Pentru această activitate veți avea nevoie de creioane sau markere și niște coli hârtie.
Atât părintele cât și copilul trebuie să creeze un desen (despre orice), iar apoi fiecare trebuie
să îi spună celuilalt cât mai multe despre desenul respectiv, ca și cum desenul s-ar prezenta:
ce culori a folosit, ce reprezintă fiecare formă desenată, etc.
Opțiuni: pentru a încuraja această activitate, lunar puteți alege unul din cele mai bune desene,
și să le expuneți pe un panou.
137
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
După ce îi arătați copilului cum se procedează, lăsați-l să încerce însă aveți grijă să nu inspire
aerul în loc să îl expire!
138
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
În funcție de numărul de jucători, poate doriți să împărțiți copiii în echipe. Dacă aveți mai
mult de 3 sau 4 echipe veți avea nevoie de o mulțime de litere!
Alegeți o colecție de cuvinte, pe care credeți că fiecare copil sau echipa va fi capabil să le
decodeze.
Copiii mai mici vor avea nevoie de cuvinte simple și mai puține la număr, iar cei mai mari
vor putea face față probabil, cu 5 sau 6 cuvinte mai lungi. Încercați să dați o tema fiecărui
grup de cuvinte.
De exemplu:
Pentru copii mici, animale de fermă – rață, pisica, câine și vacă.
Pentru copii mai mari, animale de fermă – rață, pisica, câine, vacă, gască și găină.
Pentru grupuri mixte de copii, inclusiv adulți, animale – antilopă, gâscă, pui, girafă, leu.
Fiecare jucător sau echipa primește câte un teanc de litere, care vor formă cuvintele lor,
precum și un indiciu referindu-se la grup („toate acestea le veți găsi la fermă”) sau la un
singur cuvânt („are două stomacuri”).
Primul jucător sau echipa care decodează toate cuvintele, câștigă.
Acest joc poate deveni destul de captivant! Odată ce copiii înțeleg cum se joacă, ei își pot seta
mereu alte provocări.
139
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Cum se joacă?
Acest joc simplu îi încânta pe cei mai mici, iar cei mari se simt mândri de faptul că pot juca.
Așezați pe masă câteva pachetele mici de zahăr sau îndulcitor. Apoi, ascundeți o moneda sub
un pachet. Mutați repede locul pachetelor, și observați dacă copilul dumneavoastră își poate
da seama unde se află moneda. Din câte încercări va nimeri moneda?
Pentru a va distra și mai bine, puteți manevră pachetele lângă marginea mesei și să scăpați
moneda în poală. Unde a dispărut moneda? Copiii se vor simți ca în prezența unui mare
magician!
140
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Acesta șoptește în acelasi mod mai departe cuvântul (sau ce a înțeles) următorului și așa mai
departe. Ultimul jucător trebuie să spună cu voce tare ce cuvânt a înțeles. Câteodată cuvatul
de la final seamănă atât de puțin cu cel spus inițal și de aceea copiii se pot amuza copios.
141
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
28. Pune-i un CD cu o poveste și ascultați-o împreună, iar mai apoi faceți o scenetă în
are să interpretați personajele
De la Cenusareasa, Capra cu trei iezi, Alba ca Zapada și cei 7 pitici sau alte povești pentru
copii.
142
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Poți folosi „Comandă trei!” pentru orice alte activități de zi cu zi, determinându-l pe copil (de
la 3 ani în sus) să fie ordonat și receptiv întreagă zi.
Dă-i și lui ocazia să folosească această comandă cu tine, dar cu activitățile pe care le dorește
el.
143
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Tot ce vei avea de făcut este să pui la dispoziția copilului mai multe obiecte. Pentru cei mai
mici, înșiră 3-4 obiecte, între care să existe deosebiri clare. În schimb, pentru cei mai mari
folosește obiecte de aproximativ aceeași dimensiune și formă.
Lasă-l să le privească un anumit timp. După aceea spune-i să închidă ochii/ leagă-l la ochi, în
timp ce tu vei lua un obiect din șir. Când deschide ochii/ îl dezlegi la ochi, roagă-l să-ți spună
ce lipsește.
Sursă:
https://tikaboo.ro/jocuri-pentru-copii-in-casa/?fbclid=IwAR32d0Y9XqxgI4PxaVmYmWMuQ2ydQs5k-
hh3B3YBxYGgkYpjnCZjMRtGs4s
https://gokid.ro/9-jocuri-pentru-copii-de-5-ani-idei-de-activitati-distractive-in-casa/
144
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
145
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
146
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
147
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
148
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
149
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
150
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
151
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
152
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
153
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
154
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
155
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
156
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
157
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
158
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
159
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
160
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
161
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
162
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
163
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
164
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
165
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
166
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
167
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
168
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
169
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
170
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
171
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
172
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
173
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
174
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
175
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
176
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
177
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
178
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
4.7. Unște punctele și descoperă ce ai obținut, apoi colorează așa cum îți
dorești
179
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
180
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
181
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
182
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
183
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
184
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
185
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
186
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
187
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
188
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
189
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
190
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
191
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
192
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
193
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
194
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
195
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
196
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
197
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
198
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
199
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
200
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
202
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
203
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
204
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
205
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
206
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
207
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
208
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
209
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Surse de inspirație:
https://www.facebook.com/Materiale-didactice-invatamant-prescolar-644042962427705/
Împarte-Educă-Donează Grup https://www.facebook.com/groups/2370395616616350/
Didactic.ro
Activități grădinițe Grup https://www.facebook.com/groups/activitatigradinite/
210
Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
211