Gradinita Casuta Bucuriei Brasov - Jurnal Jocuri Pentru Copii Si Parinti PDF

Grădinița cu Program Prelungit
”Căsuța bucuriei” nr.11, Brașov

”Căsuţa Bucuriei” Nr. 11, Braşov
Colectivul de cadre didactice al Grădiniței cu P.P. ”Căsuța bucuriei” nr.11:

Director: Prof. Florescu Daniela Mihaela
Educatoare:
 Ambrus Tünde
 Balázs Annamária
 Bobeș Claudia
 Bolea Elena
 Boubătrân Ilincuța
 Chilian Roberta
 Chiriac Alina
 Derzsi Tünde Erika
 Drăgoiu Ioana
 Florea Georgiana Magdalena
 Goșman Bianca
 Haiduc Miron Alexandra
 Huștiu Ramona
 Ilie Daniela Elena
 Kinda Ibolya
 Tomescu Iuliana
 Truță Gligor Mihaela
 Trifan Carmen
 Voicu Florentina
Brașov, Martie 2020
2
CUPRINS
CAPITOLUL I – Sfaturi utile pentru părinți .....................................................................................................4
CAPITOLUL II. Jocuri și activități pe domenii experiențiale ........................................................................14
1. Domeniul Limbă și comunicare .......................................................................................................14
1.1. Invitație la lectură – Povești terapeutice .................................................................................14
1.2. Poezii pentru cei mici ...............................................................................................................61
1.3. Ghicitori....................................................................................................................................70
2. Domeniul Știință ...............................................................................................................................71
2.1. În lumea lui „De ce?” – Experimente pline de magie...............................................................71
2.2. Matematica distractivă ............................................................................................................87
3. Domeniul estetic și creativ ..............................................................................................................99
3.1. Tehnici de pictură inedite și interesante..................................................................................99
1. Tehnica împrăștierii acuarelei .......................................................................................................99
3.2. Jocuri muzicale .......................................................................................................................110
4. Domeniul Om și societate .............................................................................................................120
4.1. Să gătim împreună! ................................................................................................................120
4.2. Treburile casnice le rezolvăm jucându-ne .............................................................................130
5. Domeniul Psihomotric ...................................................................................................................133
5.1. Jocuri de mișcare....................................................................................................................133
CAPITOLUL III. Jocuri distractive ................................................................................................................135

CAPITOLUL IV . Fișe de lucru ......................................................................................................................144
4.1. Asocieri logice ............................................................................................................................144

4.2. Puzzle Decupează și asamblează. ..............................................................................................162
4.3. Trasare litere mari de tipar .......................................................................................................167
4.4. Figuri geometrice .......................................................................................................................171
4.5. Labirint cu forme geometrice ....................................................................................................174
4.6. Recunoaștere cifre și operații matematice ...............................................................................178
4.7. Unște punctele și descoperă ce ai obținut, apoi colorează așa cum îți dorești ...........................179
4.8. Colorare liberă, după model și după cod de culori...................................................................181
CAPITOLUL V. Filmulețe educative – link-uri utile ....................................................................................210
3
CAPITOLUL I – Sfaturi utile pentru părinți
4
5
6
7
8
9
10
11
12
Surse:
www.unicef.ro
www.suntpaarinte.ro
www.RepublicaBIO.ro
13
CAPITOLUL II. Jocuri și activități pe domenii

experiențiale
1. Domeniul Limbă și comunicare
Alinuța și frica ei de întuneric

Alinuța, o fetiță de 4 anișori și ceva, era foarte apreciată de colegii ei de gradiniță, de
către doamna educatoare, de prietenii de la bloc…. dar ceea ce nu știau aceștia, era faptul că
Alinuța, fiindu-i frică de întuneric, mai mereu se trezea în mijlocul nopții, începea să plângă
și nu se liniștea până nu ajungea în patul părinților, adormind pe pieptul mamei!
Într-o zi de toamnă, fiind aniversarea împlinirii celor 5 anișori, la momentul suflării în
lumânărele, Alinuța suspină profund zicând cu glas ușor: “Ce mult mi-aș dori să nu-mi mai
fie frică de întuneric”. Casa răsuna de glasul și râsetele copiilor și în orice colț puteai vedea
confetii sau baloane.
Ziua a trecut repede și, ca de obicei, Alinuța a adormit mai greu, bineînțeles cu veioza
aprinsă. În mijlocul nopții, parcă trezită de zgomotul unui ceas deșteptător, Alinuța deschise
puțin ochii … îi era frică din nou, dar înainte să înceapă să plângă, o voce prietenoasă se auzi
din dreptul geamului:
– Pâs, Pâs…vino până la fereastră!
Curioasă cum era din fire, se apropie.
– Cine este acolo? întrebă Alinuța.
– Uita-te sus, pe cer! se auzi de afară.
Alinuța, ridică timidă capul și, când privi spre cer, văzu o steluță atât de sclipitoare și parcă
mai aproape ca niciodată, care începu a-i vorbi:
– Bună, eu sunt Sclipici și te privesc în fiecare seară de aici, de sus! spuse steluța.
– Dar nu te-am auzit niciodată, până acum, vorbind! spuse Alinuța.
– Doar astăzi pot vorbi, pentru că te voi ajuta să-ți îndeplinești dorința, să nu-ți mai fie frică
noaptea! De ce nu poți să dormi, de ce anume te temi? întrebă Sclipici.
14
– Îmi este frică să dorm singură, dacă apare vre-un monstru și eu nu am pe nimeni alături?
borborosi tristă Alinuța.
– Dar niciodată nu ai fost și nu vei fi singură! adăugă steluța.
– Ştiu ca părinții mei sunt în camera de alături, dar și ei dorm! Şi dacă nu vor auzi dacă vine
cineva? păru îngrijorată Alinuța.
– Chiar dacă părinții tăi dorm, tu trebuie să ști că nu ești singură în nici o noapte! Fiecare
copil are o steluță ce îl veghează și îl protejează! Eu sunt steluța ta și sclipesc pe cer pentru
tine! Ori de câte ori te vei simți singură, ridică-ți privirea spre cer și vei vedea că nu voi lipsi
niciodată! Eu nu pot vorbi, dar te pot asculta și mi-ar plăcea ca în fiecare seară, înainte să
adormi, să-mi povestești cum ți-ai petrecut ziua! îi spuse Sclipici.
Atunci Alinuța, mai liniștită ca niciodată, se băgă în patul ei și adormi numaidecât!
A doua zi, când se trezi, le-a spus fericită părinților:
– De acum în colo nu îmi mai este frică de întuneric, știu că, în afară de voi, mai am o
“prietenă” ce nu doarme niciodată și mă veghează în fiecare noapte, de sus, de pe cer!
Girafa și prietenia
A venit, în cele din urmă, ziua cea mare. Toate animalele din pădure s-au trezit
devreme pentru că era ziua marii curse de papuci! La ora nouă deja se strânseseră toți la lac.
De asemenea era și girafa, cea mai înaltă și frumoasă din pădure. Dar era atât de încrezută, că
nu vroia să fie prietenă cu celelalte animale.
Nici nu se adunaseră bine toți la un loc, că girafa începu să râdă de ceilalți:
– Ha ha ha ha … râdea de broasca țestoasă, că era atât de scundă și atât de lentă.
– Ho ho ho ho … râdea de rinocer că era atât de gras.
– Heh heh heh heh … râdea de elefant că avea trompa prea lungă.
Și apoi, a sosit timpul să înceapă cursa.
Vulpea purta papuci cu dungi galbene și roșii, Zebra, unii roșii cu funde foarte mari, Maimuța
avea niște papuci verzi cu pete portocalii. Papucii broaștei țestoase erau albi ca niște norișori.
Și când era pe cale să înceapă cursa, girafa a început disperată să plângă.
Era atât de înaltă încât nu și-a putut lega șireturile de la papuci!
– Ahhh, Ahhhh, cineva să mă ajute! strigă girafa.
Toate animalele au rămas uitându-se la ea, numai vulpea a mers să vorbească cu ea și a zis:
– Tu rădeai de celelalte animale, deoarece acestea erau diferite. Adevărat, toți suntem diferiți,
dar fiecare avem ceva bun și am putea fi prieteni și să ne ajutăm atunci când este nevoie.
15
Atunci girafa a cerut scuze tuturor pentru că a râs la ei. Apoi au venit furnicile, care au urcat
rapid pe papucii girafei și i-au legat șireturile.
Și, în sfârșit toate animalele s-au așezat la linia de start. Pe locuri, fiți gata, start!
Când au terminat cursa, toată lumea a sărbătorit pentru că au câștigat un nou prieten, care, de
asemenea, a învățat ce înseamnă prietenia. Dacă doriți să aveți mulți prieteni, acceptați-i așa
cum sunt!
Uța boroscuța
– OF! totul îmi iese pe dos! se plângea în mod constant Uța, broscuța țestoasă.
Și nu este de mirare: întotdeauna ajunge târziu, este ultima care își termină treaba, niciodată
nu primește premii pentru rapididate și, culmea, mai este și somnoroasă.
– Acest lucru trebuie să se schimbe! și-a propus într-o bună zi Uța, sătulă de colegii săi din
pădure care o acuzau că nu ar depune suficient efort pentru a-și îndeplini sarcinile.
Și aceasta a ales că nici măcar să nu mai încerce să realizeze activități, nici măcar cele simple
cum ar fi strângerea frunzelor uscate căzute din copaci toamna, sau eliminarea pietrelor din
drumul către iazului unde se stropeau în zilele fierbinți de vară.
– De ce să mă preocup să fac o treabă care, într-un final o vor termina colegii mei? Mai bine
îmi petrec timpul jucându-mă, sau chiar odihnindu-mă … își spunea în gând Uța, broscuța
țestoasă, ori de câte ori apărea câte ceva de făcut.
– Nu-i o idee grozavă, spuse Ica, o furnică bătrână și înțeleaptă din pădure. Ceea ce contează
cu adevărat nu este să faci treaba într-un timp record, mult mai important este să-l finalizezi
în cel mai bun mod cu putință și așa vei primi mereu răsplata de a fi reușit ceea ce ți-ai
propus. Nu toate muncile au nevoie de muncitori rapizi. Există activități care necesită timp și
efort. Dacă nu încerci, niciodată nu vei ști de ce ești capabilă și mereu te vei întreba dacă vei
reuși vreodată … o sfătui cu înțelepciune Ica furnica.
– Prin urmare, este mai bine să încerci și să nu reușești, decât să nu încerci și să trăiești toată
viața cu neîncredere! Consecvența și perseverența sunt bune aliate pentru a realiza ceea ce ne
propunem, de aceea eu te sfătuiesc măcar să încerci și, până și tu, vei fi surprinsă de ceea ce
ești capabilă să faci! … o încurajă Ica.
– Vai Ica! exclamă fericită Uța broscuța. Exact de asta aveam nevoie, de cineva care să mă
ajute să înțeleg valoarea efortului! Promit că voi încerca!
16
Treceau zilele și Uța broscuța își dădea tot interesul în ceea ce făcea. Se simțea fericită cu
sine însăși … în fiecare zi reușea puținul pe care și-l propunea, pentru că era conștientă că a
făcut tot posibilul pentru a termina bine ceea ce avea de făcut!
– Mi-am găsit fericirea … țipă cât putu de tare Uța broscuța, pentru a o auzi toată
pădurea. Ceea ce contează nu este să îți fixezi țeluri mari și imposibile, ci să termini toate
acele mici sarcini, care te ajută la îndeplinirea țelurilor mari.
Viitorul rege al junglei

Într-o zi maimuța, reprezentantul junglei ales de restul animalelor, convocă o întâlnire
pentru a lua o decizie foarte importantă.
– Dragi prieteni, ne-am adunat astăzi aici pentru a ne alege viitorul rege al junglei! Ştim cu
toții că leul este regele animalelor, dar astăzi ne confruntăm cu o situație fără precedent!
Avem de ales între trei frați lei…spuse îngrijorată maimuța.
– Şi toți trei sunt puternici!…adaugă elefantul.
– Atunci ce ne facem? Pe cine alegem? Cui îi vom da ascultare?…. se auzeau voci din
mulțime!
– Așa este oameni buni, o junglă nu poate avea trei regi! Dar nici noi nu putem să ne luptăm
între noi pentu a demonstra cine este mai puternic … spuse unul dintre lei!
După mai multe sfătuiri între toate animalele, maimuța luă cuvântul pentru a comunica
concluzia la care au ajuns.
– Am luat o decizie simplă pentru a rezolva această problemă! spuse maimuța. Pentru a afla
care va fi regele junglei, cei trei frați lei trebuie să urce pe cel mai înalt munte al junglei, iar
cel ce va reuși să ajungă până sus, va fi câștigătorul!
Provocarea a fost acceptată și cei trei frați lei porniră la drum.
A început primul leu a escalada, dar după puțin timp alunecă istovit la poalele muntelui.
Încercă și cel de-al doilea, dar fără sorț de izbândă. Datorită condițiilor foarte dificile de a
escalada muntele, nici cel de-al treilea leu nu reuși să urce muntele!
Animalele junglei, dezamăgite de rezultat, spuse într-un glas:
– Dacă toți trei au eșuat, care va fi regele junglei?
Un vultur bătrân și înțelept, prezent la reuniune, ceru voie să ia cuvântul:
– Ştiu cine va fi viitorul rege al junglei! spuse vulturul.
– Cum așa? Care va fi acela? se auzeau strigăte din mulțime.
17
– E simplu! spuse vulturul. Am zburat deasupra leilor și am auzit ce au spus ei în timp ce se

rostogoleau spre poalele muntelui!
Primul leu a spus: „Munte, m-ai învins!”
Cel de-al doilea leu a spus: „Munte, m-ai învins!”
În timp ce, cel de-al treilea leu a spus: „Munte, în acest moment m-ai învins, dar tu ai ajuns la
înălțimea ta finală, iar eu încă mai am de crescut!”
– Diferența este că, adaugă vulturul, cel de-al treilea leu a avut atitudinea unui învingător! Şi-
a recunoscut înfrângerea din momentul respectiv, dar nu a renunțat și știe că va veni timpul
când va fi mai puternic și pregătit să facă față acestei provocări! El este pregătit să fie viitorul
rege al junglei!
MORALA: Dacă la un moment dat, problemele par să te copleșească, nu te ba bătut! Poate că
nu ești pregătit în acel moment să faci față cu bine respectivei probleme, dar evoluând și
acumulând experiență, poți să treci cu bine peste orice!
Două broscuțe
Într-un iaz, trăiau două broscuțe, Oac și Oaki, foarte bune prietene, curioase și nedespărțite.
Cât era ziua de lungă colindau împrejurimile, dar cum iazul era destul de mic, s-au gândit să
facă o călătorie până în satul din apropiere. Nu după prea mult timp de mers pe jos, au ajuns
în față unei curți.
– Intrăm? întrebă Oac entuziasmată.
– Bineînțeles! răspunse Oaki , cu o oarecare ezitare.
Şi cum mergeau ele foarte încântate că vor descoperi un teritoriu nou, au ajuns pe terasa
casei…acolo le-a atras atenția o oală mare ce se afla pe masă. Se apropiară ce se apropiară și
… HOP! , fără să scoată vre-un cuvânt, Oac și sări înăuntru…Oaki fără să mai piardă timpul,
HOP!, ări și ea după Oac!
Spre surprinderea lor, oala era plină cu smântână!
Oac, panicându-se, se apucă să măsoare oala și-n lungime, și-n lățime, să măsoare densitatea
smântânii…. și într-un final , după ce a aplicat tot felul formule de calcul complicate, și-a dat
seama că situația în care se aflau era foarte complicată, așa că a renunțat să mai încerce și s-a
scufundat în oala cu smântână.
Oaki, mai optimistă din fire, își spuse : „Nu voi renunța așa de ușor! Acum, sau niciodată,
este momentul să-mi folosesc toată puterea picioarelor mele!”…și începu să bată din
picioare! și bătu, și bătu, și bătu, până ce la un moment dat observă că sub picioarele ei,
18
smântâna se transforma în unt. Încercând să-și țină și prietena la suprafață, Oaki bătu
neîncetat din picioare, până când își făcu din unt un punct de sprijin necesar pentru a se
împinge și sări afară împreună cu prietena ei!
Văzându-se salvate, ieșite din oala cu smântână, Oac spuse:
– Mulțumesc Oaki! Pentru că tu ai avut încredere în ține și nu ai renunțat până în
ultima clipă, ai găsit soluția și ne-ai salvat pe amândouă!
MORALA: Nu renunța, oricât de greu ți s-ar părea la prima vedere! Dacă îți dai cu
adevărat tot interesul, vei găsi cu siguranță o soluție!
Viermișorul Merlin
A fost odată un viermișor pe nume Merlin, care trăia într-un tufiş verde, luminos și
luxuriant. El a fost acolo din copilărie unde a învăţat să se cațere, să se ascundă de ploaie pe
frunzele tufișului și unde putea mânca și savura cele mai gustoase plante.
Într-o zi el a început să simtă că trupul său a crescut şi a crescut, picioarele sale s-au
făcut mai mari. El a observat că, atunci când alte omizi creșteau, acești viermi se puneau
brusc a face o casă, o casă care era ca un pat rotund, ţesut şi tricotat. Și nu își explica de ce
făceau acest cuib, în care se băgau și se închideau complet. Rămâneau blocați pentru o lungă
perioadă de timp, îi privea fără a putea calcula cât de mult stăteau acolo. Apoi, brusc, îi vedea
ieșind transformați.
– Ce surpriză, acum nu mai sunt viermi, acum pot zbura!, a exclamat el râzând.
Merlin a început să își facă griji pentru ceea ce i se va întâmpla, pentru schimbările ce urmau.
El se gândea şi punea la îndoială că va reuși.
– Cum voi reuşi să-mi schimb aspectul? murmura preocupat. Nu-mi place această schimbare!
Vreau să continui așa cum știu, cu lucrurile pe care le fac și-mi par distractive!
Într-o zi, pe când mănca o frunză foarte suculentă, a venit un fluture cu aripi foarte mari, în
culori strălucitoare, cu care a început să vorbească despre modul în care i-au fost create
aripile.
Așa că, fluture la întrebat: – Îți mai amintești cum a fost atunci când te-ai născut şi erai decât
o mică larvă?
– Da! strigă Merlin, eram mic și nu puteam să merg mult, picioarele mele erau scurte şi eram
foarte fragil.
– Şi cum ai devenit aşa cum ești acum? întreabă fluturele.
19
– Ei bine, am mâncat multe frunze, am făcut multe exerciții urcând și coborând pe plante şi
asta ma ajutat să cresc şi să fiu puternic.
În timp ce Merlin povestea, își amintea cum câteodată era surprins că organismul său
se modifica. Își amintea că, cu fiecare schimbare, era capabil să facă lucruri noi. Asta a crezut
și atunci când picioarele lui au crescut şi a avut puterea de a urca mai sus şi mai rapid. Când
trupul i sa alungit, el putea ridica frunzele și ajuta pe alți viermi mai mici, uneori îi transporta
pe spate.
Fluture mișcânduși antenele i-a spus: – Vrei să-ţi spun visul minunat al creării de aripi?
– Da, sigur! ia spus Merlin, cu curiozitatea şi intriga de a şti ceva nou.
Ei bine, într-o zi începi a mânca şi a mânca pâna te vei face mare şi apoi vei țese, așa
cum ai văzut că fac alţi prieteni, o casă, foarte confortabilă şi specială, în care tot ceea ce ești
tu acum va avea multe schimbări. Când casa aceasta, numită „cocon”, este completă, te bagi
acolo şi ceea ce corpul tău știe, începe a produce schimbarea. Tot corpul devine un lichid de
viaţă, şi apoi, încetul cu încetul se formează diferitele părţi, picioarele fine și subțiri, corpul
mai lung și cu inele, antenele şi, cu timpul, aripile mari și frumos colorate.
În timp ce fluturele îi povestea, viermișorului Merlin se imagina cum se va schimba
corpul său în cocon şi se întreba: care fi culoarea aripilor lui? Auzind povestea spusă de
fluturaș a recunoscut toată înţelepciunea deținută în natură. El a fost surprins să ştie că ce a
fost până acum putea să găsească altă modalitate de a fi şi simţea forţa interioară care îl
conducea să intre în proces. El a spus:
– Poate că nu ştiu acum culorile pe care le voi avea, dar ştiu că trupului meu îi va crește aripi
şi voi descoperi ceea ce se simte zburând!
Își imagina, ca într-un desen în mintea lui, noile lui picioare subţiri, se gândea la
corpul ce-l va avea şi la noile lui antene, și simți multă plăcere să se gândească la îngrijirea şi
rigoarea cu care avea să găzduiască aripile sale mari pentru a se potrivi în cocon şi apoi să le
poată extinde.
A realizat că schimbarea implica învăţarea și descoperirea de lucruri noi, credea că
trebuie să investigheze cea mai bună poziţie pentru a-și pune picioarele în timp ce zbura, de
exemplu. Se gândea la toate delicatesele pe care ar trebui acum să înveţe să le mănânce.
De asemenea i-au apărut multe întrebări interesante: Unde va dormi de acum, că va
avea aripi mari? Ce se va întâmpla dacă va fi udat de ploaie? Şi în același timp ce își punea
aceste întrebări, fascinaţia ce angajează schimbarea creștea în inima lui.
20
Fluturele ia spus: – Ce credezi că se va întâmpla după ce îți vei crea noul corp? Într-o
clipă vei rupe coconul şi vei putea ieși pentru prima dată, vei putea deschide aripile, le vei
întinde şi vei simți că atunci când le miști vântul te va ridica și vei zbura sus, atât de sus încât
vei ajunge pâna la nori.
Merlin își imagina ce minunat poate fi să te poți desprinde de la sol şi să zbori, şi
aştepta cu mare nerăbdare momentul potrivit care-i va arăta că toate modificările au început,
și el se va putea apuca să construiască acasa-cocon, unde se va produce schimbarea.
Mulțumi fluturașului pentru învățămintele despre propriul corp şi se bucură de toate
schimbările ce vor urma!
Leo – cel ce știe tot

Când iarna era pe sfârşite, în pădure ultimele urme de zăpadă se topeau, crengile
copacilor se încălzeau, iar printre firele de iarbă ieşeau primele floricele ce vesteau
primăvara.
Leo, un leuţ tare încrezut, merse către casa iepuraşului, prietenul lui din copilărie. Ştia că
primăvara el îşi aranjează gradina de legume. Reîntâlniţi după iarna cea lungă, se îmbrăţişară
şi începură a-şi povesti ce s-a mai întâmplat de când nu s-au mai văzut.
Leo observând că Rilă devenea puţin cam gânditor, că avea multă treabă şi trebuia să termine
până se însera, îi spuse :
Leo : – Auzi Rilă, ce ai zice dacă aş rămâne şi te-aş ajuta să-ţi aranjezi gradină de legume?
Rilă râzând : – Dar tu eşti un leu, iar leii habar nu au să sape pământul, să planteze seminţe
sau să ude plantele!
Leo : – Tocmai pentru că sunt un leu! Leii ştiu tot, nu avem nevoie ca nimeni să ne înveţe
ceva!
Rilă : – Sigur nu vrei măcar să-ţi arăt cum se face?
Leo : – Nu! Eu ştiu tot!
Rilă puţin surprins îi dadu lui Leo săculeţul cu seminţe, lopeţica şi stropitoarea cu apă. Apoi
îşi aminti că trebuie să mai aducă ceva din casă, aşa că îl lăsă pe Leo să înceapă singur.
Leo luă lopeţica să înceapă să sape pământul şi în scurt timp se auzi:
– Au, au, au …..ţipa Leo care tocmai îşi lovise o lăbuţă cu lopata! Trebuie să am mai multă
grijă de acum în colo!
Începu să aranjeze pământul. Dar o făcu în aşa fel încât în urma lui se vedeau numai gropi.
– Este gata, spuse mândru Leo!
21
Ia atunci săculeţul cu seminţe şi aruncă tot ce era înăuntru într-o singură direcţie. Dar, chiar în
acel moment, vântul a început să sufle cu putere încât toate seminţele au zburat către Leo şi i-
au intrat până şi în gură.
– Seminţele astea au un gust ciudat, spuse Leo .
Luă stropitoarea plină cu apă şi până să ajungă să stropească seminţele se împiedică şi vărsă
toată apa.
Între timp s-a întors şi Rilă, care foarte dezamăgit spuse:
– Ce dezastru!
– Îmi pare rău, şopti Leo!
Rilă lasă supărarea la o parte şi îi propune lui Leo să o ia de la capăt. Leo acceptă bucuros,
dar comentariul lui Rilă nu întârzie să apară:
– De data asta sper să fi de acord cu mine, că eu ştiu mai multe despre morcovi şi varză şi ai
să asculţi de sfaturile mele!
Leo ascultă în tocmai ce-i spunea Rilă, aranjară împreună grădina de legume, iar în toamnă
au invitat toţi prietenii pentru a se mândri cu frumoasele legume plantate şi îngrijite de ei doi.
În acea zi, de care Leo îşi mai aminteşte şi acum, el a învăţat că este mai bine să recunoşti
atunci când nu şti să faci ceva şi să accepţi sfaturile celorlalţi! Toată viaţa se învaţă lucruri
noi!
Mândrul șoricel
Într-o zi de toamnă, pe malul lacului s-au strâns toate berzele din împrejurimi pentru a se
pregăti să plece a doua zi spre ţările calde. În tufiş stătea un şoricel, iar după ce ascultă
discuţia berzelor îşi spuse în gând:
– Tare mult aş vrea să zbor şi eu măcar o dată ….
Gândindu-se mereu la marea lui dorinţă, şoricelul nu a putut sa doarmă toată noaptea, aşa că
dimineaţă cum se lumină de ziuă, prinse curaj şi merse la şefa berzelor căreia i-a spus:
– Vă rog foarte mult, luaţi-mă şi pe mine cu voi, că vreau să văd şi eu lumea de sus!
Berzele foarte uimite:
– Dar cum să te luăm că tu nu ai aripi ca să poţi zbura, iar dacă te-ai urca pe spatele nostru ai
putea aluneca!
De îndată şoricelului îi veni o idee:
– Dar dacă două berze ţin de un băţ, eu m-aş putea prinde cu dinţii de la jumătate şi aş putea
zbura cu voi!
22
Berzele au fost de acord, au căutat un băţ, au prins cu ciocul fiecare de câte un capăt,
şoricelul s-a prins cu dinţii de la jumătate, aşa cum plănuise, şi şi-au luat zborul.
Tare uimit şi încântat era şoricelul de cum se vedea lumea de sus. Şi zburând ei tot aşa, au
ajuns pe deasupra unui iaz cu broaşte, care de cum îi zăriră au început a orăcăii:
– Acela este un şoarece care zboară? Dar cum este posibil aşa ceva? Cui i-o fi venit ideea asta
aşa de interesantă?
Şoricelul auzind aceste vorbe, mândru cum era din fire, nu s-a abţinut şi a vrut să spună că
ideea a fost a lui. Dar cum a deschis gura, a scăpat băţul şi a căzut direct în apă şi s-a înnecat.
Aşa că, dacă şoricelul nu ar fi fost atât de mândru şi nu ar fi vrut să se dea mare în faţa
broscuţelor ar fi trăit şi până în ziua de azi!
O zi în parc
Ionuţ, un băieţel singur la părinţi, răsfăţat şi învăţat să fie mereu în centrul atenţiei, ieşea în
fiecare după-amiază în parc cu jucăriile lui preferate. Nu se juca decât el cu jucăriile şi nu
lăsa nici un copil, oricât de frumos l-ar fi rugat, nici măcar să le atingă.
Aşa făcea în fiecare zi, până când, ajuns în parc, a văzut un grup de copii ce se jucau cu
lopeţele, grebluţe şi găletuşe la o groapă cu nisip. Ionuţ avea multe jucării sofisticate şi
scumpe, dar parcă nu era aşa de interesant să te joci singur, comparativ cu jocul celorlalţi la
nisip. Se auzea din acea direcţie numai râsete şi voie bună. Aşa că se apropie şi el şi spuse:
– Vreau să mă joc şi eu cu voi!
Copii s-au mutat în aşa fel încât i-au făcut şi lui Ionuţ un loc lângă ei. Dar acesta avea doar
jucării de pluş, pistoale şi roboţei, cu care nu putea să se joace în nisip. Aşa că a cerut o
lopeţică colegilor de joacă, care supăraţi i-au răspuns:
– Noi când îţi ceream ţie jucării nu ne lăsai nici măcar să le atingem, acum nici noi nu îţi vom
da!
Întristat şi înlăcrimat, Ionuţ a plecat acasă şi a povestit tot ce s-a întâmplat părinţilor. Aceştia
cu blândeţe i-au explicat că pentru a avea prieteni mulţi trebuie să–şi amintească mereu de
vorba: «Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!«
A doua zi, dis de dimineaţă, Ionuţ îşi luă ca de obicei jucăriile preferate şi ieşi în parc. De
această dată a făcut schimb de jucării cu toţi copii de la joacă, şi-a făcut prieteni noi şi nu s-a
mai jucat singur niciodată!
23
Veve și Riță
În pădure trăia o veveriţă, Veve, care de când era mică a trăit singură, pitindu-se pe sub
frunze. Era fricoasă şi nu avea prieteni.
Într-o zi, pe când încerca să-şi găsească ceva de mâncare, se întâlni cu o altă veveriţă, Riţă.
Aceasta era foarte veselă, jucăuşă şi avea mulţi prieteni.
Riţă când o zări, se apropie de ea şi îi spuse:
– Bună, eu sunt Riţă şi locuiesc în apropiere. Tu cine eşti?
– Eu sunt Veve şi nu reuşesc să găsesc nimic de mâncare!
Riţă: – Te invit la un ospăţ cu nuci şi alune la mine acasă, în copacul acesta, la a cincia
creangă, spuse entuziasmată Riţă.
Veve speriată: – În copac? Dar eu nu m-am urcat niciodată în copac! Oricât de foame mi-ar
fi, nu pot urca în copac!
Riţă razand: – Dar dacă vei vrea cu adevărat vei putea! Te gândeşti la câtă mâncare este sus şi
vei vedea că nu este greu deloc să urci în copac!
– Voi fi lângă tine în caz că vei avea nevoie, încercă Riţă să o mai liniştească pe Veve!
Foamea care nu-i dădea pace o convinsese până la urmă pe Veve să asculte de noua ei
prietenă. Cu grijă şi convinsă că va putea, a reuşit să urce în copac până la a cincia creangă, la
casa lui Riţă .
Din acea zi Veve şi Riţă au devenit nedespărţite şi împreună au reuşit să facă o mulţime de
lucruri noi, iar Veve nu a mai spus niciodată “nu pot”, ci:
« POT DACĂ VREAU CU ADEVĂRAT! »
Lara și Mara
Erau odată două fete, bune prietene, pe nume Lara și Mara. Se cunoșteau de când erau foarte
mici și împărțeau întotdeauna totul, una cu cealaltă.
Într-o zi, Lara și Mara au mers la cumpărături. Lara a probat un tricou și i-a cerut părerea
prietenei ei Mara.
– Mara, Mara, uite ce tricou am gasit…ce părere ai, îmi stă bine?
Mara, fără a sta prea mult pe gânduri, i-a spus că nu-i plăcea cum îi stă și a sfătuit-o pe Lara
să caute un alt model.
Atunci Lara, sințindu-se jignită, a ieșit plângând din magazin lăsându-și prietena acolo.
24
Mara foarte tristă, regretă reacția prietenei ei. Nu înțelegea de ce s-a supărat, ea în spusese
doar părerea ei legată de tricou…
La sosirea acasă, Lara i-a povestit mamei sale ce sa întâmplat la magazin. Mama ei a făcut-o
să înțeleagă că prietena ei tocmai fusese sinceră cu ea și nu trebuie să o deranjeze asta.
Lara și-a dat seama că mama avea dreptate, așa că a două zi a fugit să își ceară scuze Marei,
care a iertat-o imediat cu un zâmbet larg.
De atunci, cele două prietene au înțeles că adevărata prietenie se bazează pe sinceritate.
Broasca țestoasă și iepurele

În lumea animalelor trăia un iepure foarte mândru și orgolios, care nu a încetat niciodată să
proclame că el este cel mai rapid și să se laude în fața broaștei țestoase care era foarte lentă.
– Hei, Broscuțo, nu alerga atâta că oricum nu vei ajunge la obiectivul tău! spunea iepurele
râzând de broasca țestoasă.
Într-o zi, broasca țestoasă a venit cu un pariu neobișnuit la iepure:
– Sunt sigură că te pot învinge într-o cursă.
– Pe mine? întrebă mirat iepurele.
– Da, da, pe tine … răspunse broasca țestoasă. Să pariem și să vedem cine va câștiga cursa.
Iepurele, intrigat, a acceptat pariul.
Așa că, toate animalele s-au adunat pentru a urmări cursa. Bufnița a anunțat punctele de
plecare și de sosire, și fără alte formalităti au început cursa în mijlocul neîncrederii din partea
publicului.
Abil și foarte încrezător în forțele proprii, iepurele a lăsat broasca țestoasă să profite de un
avantaj și a mai stat puțin, râzând de ea. Apoi, el a început să fugă rapid și a depăsit broasca
țestoasă care mergea încet, dar constant. S-a oprit doar la jumătatea distanței, pe o pajiște
verde luxuriantă, unde a decis să se odihnească înainte de a încheia cursa. Acolo a adormit în
timp ce broască testoasă a continuat să meargă, pas cu pas, încet, dar fără oprire.
Când iepurele s-a trezit, a văzut cu groază că broasca era la o scurtă distanță de linia de
sosire. A început să fugă cu toată puterea lui, dar era prea târziu: broasca țestoasă a ajuns la
final și a câștigat cursa!
În acea zi iepurele a aflat, printr-o mare umilire, că nu trebuie niciodată să radă de ceilalți. De
asemenea, el a aflat că prea multǎ mândrie și excesul de încredere în sine este un obstacol în
calea realizării obiectivelor noastre.
25
Daniel, magicianul de cuvinte

Bunicul lui Daniel este un aventurier înnăscut și în acest an, i-a trimis nepotului său de ziua
lui, dintr-o țară fără nume, un cadou mai ciudat … o cutie plină de litere strălucitoare.
Într-o scrisoare, bunicul îi explică că aceste litere formează cuvinte amabile care, dacă sunt
dăruite celorlalți, pot reuși să-i convingă pe oameni să facă multe lucruri: să râdă chiar dacă
sunt triști, să plângă de bucurie, să inteleagă atunci când nu sunt înțeleși, să deschidă inimile
altora, învață să ascultăm fără să vorbim.
Daniel se joacă foarte fericit în camera lui, formând și eliminând cuvinte la nesfârșit.
Câteodată literele se uneau singure pentru a forma cuvinte, imaginare, pentru că Daniel este
magician … este un magician de cuvinte. De câteva zile pregătește un cadou special pentru
cei pe care îi iubește foarte mult.
– Va fi amuzant să vezi fața mamei atunci când va descoperi dimineața, un “ Bună
Dimineața” frumos sub pernă; sau atunci când tata va găsi în mașină un “Te iubesc”
albastru… se gândea Daniel.
Cuvintele sunt prietenoase și frumoase, scurte, lungi, care sună bine și te fac să te simți bine:
mulțumesc, te iubesc, bună dimineață, te rog, îmi pare rău, îmi placi…
Daniel este conștient de puterea cuvintelor și îi place să le folosească și să vadă fața fericită a
persoanelor ce le aud. Știe că acest tip de cuvinte sunt magice, sunt precum cheile ce deschid
ușa celorlalți. Deoarece, dacă tu ești amabil, totul și toți sunt amabili cu tine!
Daniel te intreabă: vrei să încerci și tu să fi un magician de astfel de cuvinte?
Zbârlici
A fost odată un băiat, pe nume Zbârlici, ce avea un comportament rău, rău de tot. La orice
lucru ce îl deranja câtuși de puțin, începea să țipe, să vorbească urât și chiar să arunce cu ce
prindea în mână.
Într-o zi, tatăl său i-a dat un sac plin de cuie și i-a spus că, de fiecare dată când își pierde
cumpătul, să bată câte un cui în gardul din spatele casei.
În prima zi, Zbârlici bătu 42 de cuie în gard, a două zi 35, a treia zi 15 și din ce în ce mai
puține în zilele următoare. Băiatul a ajuns să realizeze că era mai ușor să-și controleze
temperamentul decât să bată cuie în gard.
26
În cele din urmă a venit ziua când Zbârlici nu și-a mai pierdut calmul nici o dată și i-a spus
tatălui său că nu trebuie să mai bată nici măcar un cui în gardul din spatele casei. El a reușit
să-și controleze în cele din urmă temperamentul.
Tatăl său, foarte fericit și mulțumit, i-a sugerat fiului său ca pentru fiecare zi în care își va
controla comportamentul să scoată câte un cui din gard.
Zilele au trecut și Zbârlici a ajuns în sfârșit la momentul în care i-a spus tatălui său că a scos
toate cuiele din gard. Atunci, tatăl își luă fiul de mână și, uitându-se la gardul din spatele
casei îi spuse:
– Uite, fiule, ai muncit din greu să bați și să scoți cuiele, dar uită-te la toate găurile rămase în
gard. Niciodată gardul nu va mai fi la fel.
– Ce vrei să spui tată? întrebă mirat Zbârlici.
– Ceea ce vreau să înțelegi este că, atunci când spui sau faci lucruri cu furie, ură sau
comportament urât, lași o cicatrice, asemănătoare acestor găuri din gard. Și nu mai contează
cât de mult îți ceri scuze, rana va fi mereu acolo. O rană verbală este la fel de dureroasă
precum o rană fizică.
Prietenii, la fel ca și părinții și întreaga familie, sunt adevărate bijuterii ce trebuiesc prețuite.
Ei îți zâmbesc și te încurajează să evoluezi. Te ascultă, au un cuvânt de alinare și întotdeauna
te vor primi cu inima deschisă.
Cuvintele tatălui său, precum și experiența cuielor bătute în gard, l-au făcut pe Zbârlici să se
gândească asupra consecințelor caracterului său. De atunci acordă mult mai multă atenție
cuvintelor adresate oricărei persoane, gesturilor arătate și faptelor sale.
Ursulețul Martin și prietenii săi (despre asigurare)

Ursuletul Martin, puiul Pui si ratusca Mac erau foarte buni prieteni. Erau toti in clasa a II- a si
erau colegi inca din gradinita. Cat timp au fost la gradinita lucrurile au mers bine, se jucau
frumos impreuna, mancau si dormeau toti la un loc. Sigur ca se mai si certau pentru cate o
jucarie, dar destul de rar si de fiecare data cand se certau ei isi cereau scuze si se impacau pe
loc. Ce vremuri frumoase! Ce bine era sa ai cei mai buni prieteni din lume pe care sa te poti
baza intotdeauna!
– Tin minte, spuse Mac, atunci cand am fost racita si am avut febra Martin si cu Pui m-au
vizitat in fiecare zi si-mi povesteau ce s-a intamplat la gradinita; Martin mi-a adus chiar
trenuletul din plastilina pe care l-a modelat cu ajutorul doameni educatoare. Avea doar un
27
vagon, dar era cel mai frumos trenulet din lume! si Pui mi-a adus un fluturas colorat chiar cu
mana lu. Eram atat de bucuroasa ca am prieteni ca ei!” .
Dar lucrurile n-au mai fost la fel de cand au mers la scoala. Ceva se schimbase. Martin era
intotdeauna nervos si se certa cu toata lumea, chiar si cu Pui si Mac. Chiar si doamna
invatatoare era suparata pe el, deoarece nu avea chef sa scrie la ore si vroia sa se joace
tottimpul.
Odata l-a impins pe Pui asa de tare incat acesta a cazut si a inceput sa planga, si Martin nici
macar nu si-a cerut scuze. Ratusca Mac era la fel de nedumerita de comportamentul lui
Martin si a incercat sa stea de vorba cu el.
– Martin ce s-a intamplat cu tine, de ce te comporti asa? De ce te certi, injuri si bati mereu
copiii ?
– Lasa-ma in pace, spuse Martin, fac ce vreau ca acum sunt mare nu mai sunt la gradinita si
pot sa fac ce vreau !
– Bine Martin, dar nu trebuie sa te bati si sa injuri doar pentru ca esti mare, lucrurile pot fi
rezolvate si altfel, cu calm de exemplu.
– Ce spui tu acolo, auzi la ea cu calm….. Ce vrei sa spuna copiii ca sunt un bleg. Nu Mac,
daca ma bat atunci sunt cel mai tare!
– Bine Martin, dar in felul acesta o sa ramai fara prieteni, singur-singurel, nimeni nu o sa se
mai joace cu tine, iar doamna invatatoare va fi foarte suparata, la fel si mama ta atunci cand
va afla.
– Ce-mi pasa mie?
– Nu-ti pasa nici de Pui, asa-i? stii cum s-a simtit Pui atunci cand l-ai impins si a cazut? A
inceput sa planga, se lovise sarmanul la un genunche, dar cel mai rau il durea faptul ca tu,
care erai prietenul lui te-ai comportat asa cu el. I-ai inselat increderea. Pui e trist si suparat.
– Las’ ca-i trece, doar ne stim din gradinita.
– Martin sa stii ca pana nu-ti schimbi comportamentul noi nu mai vorbim cu tine si nici nu ne
mai jucam cu tine, nu mai suntem prietenii tai!
Si ratusca se tinu de cuvant, nimeni nu se mai juca cu Martin, nimeni nu mai vorbea cu el,
nimeni nu mai vroia sa stea langa el la masa.
Martin se simtea singur, incerca sa le arate ca nu-i pasa dar nu era asa. Fara prieteni nu era
deloc bine. Atunci si-a dat seama ca gresise, credea ca daca se bate va fi considerat ca fiind
cel mai tare, dar sfarsise prin a fi singur.
28
Atunci Martin isi zise: „Prefer sa nu fiu considerat cel mai bun la bataie, ci cel mai bun
prieten!” si fugi intr-un suflet la Pui si Mac sa le ceara iertare si sa se impace.
Cum să domolim mânia

Matei era un băiat destul de simpatic. Se bucura de familia şi prietenii săi şi, în general, si
aceştia se bucurau de el. Am spus "în general" pentru că uneori Matei se enerva foarte tare.
Dacă lucrurile nu ieşeau aşa cum vroia el, putea să strige şi să ţipe la ce din jur. Trântea uşi,
împingea alţi copii, sau arunca cu lucrurile care se întâmplau să fie lângă el. Tatăl şi mama sa
îi spuneau de mult timp cam aşa: "Ar fi bine să inveţi să te controlezi, tinere, altfel vei avea
mari probleme". Matei a observat ca unii dintre prietenii săi de la şcoală îl evitau din ce în ce
mai mult. Cu cât se enerva mai tare, cu atât vroiau să petreacă mai puţin timp cu el. Asta l-a
îngrijorat pe Matei. Îi plăceau prietenii săi. Nu vroia să îi piardă dar nu ştia ce să faca în
legătură cu asta. Fusese întotdeauna aşa. Oricât ar fi încercat problemele se adunau ca într-un
vulcan care până la urma erupea. Matei simţea ca nu are nici un control. Ce putea face? Într-o
sâmbătă dimineaţa tatăl său a venit de la magazinul de unelte şi a zis: "Matei, am un cadou
pentru tine". Din punga de cumpărături a sccos un ciocan nou - nouţ şi o pungă de cuie
strălucitoare. A luat o cuite veche de conserve şi a pus cuiele acolo. Dând lui Matei ciocanul
şi cuiele, i-a spus: "De fiecare data când te enervezi du-te afară şi bate un cui în gardul din
spatele casei". La început Matei s-a gândit că tatăl sau a luat-o razna sau ceva. Poate că fusese
foarte stresat la serviciu însă Matei s-a gândit să încerce totuşi. Încercase orice altceva, de ce
să nu încerce şi ceea ce zisese tatăl său? De fiecare când se enerva şi era acasă mergea şi
bătea un cui în gard. Dacă se enerva la şcoală tinea socoteala şi mergea şi bătea numărul
corespunzător de cuie în gard câd ajungea acasa. Curând lui Matei a început să i se pară
plictisitor să bată cuie în gard. Nu-i plăcea să ţină socoteala tuturor dăţilor când se enerva şi
apoi să mearga în magazie să ia ciocanul, să meargă la gard şi sa bată câteva cuie mai ales
dacă ploua şi era frig afară. Suprinzător, Matei şi-a dat seama că se enerva din ce în ce mai
puţin. Era mai uşor să se controleze decât să ţină socoteala şi apoi să mearga şi sa bată cuie în
gard. După ce a trecut o săptmână şi nu a trebuit să bată nici un cui s-a dus cu mândrie şi a
spus tatălui său. "Bine" a spus acesta. "Mă bucur sa aud asta. Acum. în fiecare zi în care nu
trebuie sa baţi nici un cui poţi să mergi şi să scoţi unul din gard". Zilele au trecut, şi cuiele eu
ieşit unul câte unul, dar scoţându-le Matei a văzut ca lasă urme. Lemnul se strângea lângă
unele găuri, închizându-le un pic, în vreme ce altele rămâneau la mărimea iniţială chiar dupa
ce scotea cuiele. Când i-a spus tatălui său acesta a zis: "Seamănă un pic cu ceea ce se
29
întâmplă când ne enervăm Mânia poate răni şi lăsa urme care se păstrează mult timp după ce
mânia a trecut." Matei s-a gândit la cele spuse de tatăl său următoarele câteva zile. Nu-i
plăcea că lăsase găuri în gard. De fiecare dată când trecea pe acolo îşi amintea de rănile lăsate
de acţiunile sale. În week-endul următor a cerut tatălui său nişte chit şi a acoperit găurile dar
tot se vedeau unde fuseseră. Matei vroia să îndrepte ceea ce făcuse si şi-a întrebat tatăl dacă
putea să vopsească gardul în week-endul următor. "Ce culoare ţi-ar plăcea sa foloseşti?" a
întrebat tatăl său. Matei avea mai multe idei. Putea să vopseasca tot gardul într-o culoare,
putea să vopsească fiecare scândură într-o culoare diferită, sau sa facă o pictura murală peste
tot gardul. Putea organiza o petrecere de vopsire a gardului, putea să-şi invite prietenii sa
deseneze gardul cu grafitti. Pe măsură ce se gândea, a descoperit că erau foarte multe lucruri
pe care le putea face pentru a schimba ceea ce făcuse gardului. Asta, s-a gâdit Matei, este
mult mai distractiv decât sa baţi cuie în gard.
Povestea ţăranului care construia castele

de Simona Spiridon
A fost odată ca niciodată, un tânar căruia îi plăcea să construiască. În visele lui palatele se
ridicau semeţe, piatră peste piatră, creneluri lângă creneluri, lemnul se lega de piatră firesc,
fierul şi drugile de stejar se îmbinau armonios, exact în locul potrivit. Dar nu numai in vis
construia ţăranul nostru, deşi imaginaţia lui o lua de multe ori înaintea mâinilor sale, el
construia şi în realitate, construia case sătenilor, din lut, din paie, din stuf şi toate se pliau sub
palmele sale de parcă ţăranul le îmblanzea cu mângâierea sa. În curând ţăranul ajunse faimos
în satul sau şi Contele acelui ţinut îl chema şi-i propuse să facă un castel şi o gradină alături,
căci trebuie să vă spun că el se pricepea şi la grădini. Nimic mai mult nu-i făcea plăcere decât
să-şi construiască planuri in umbra vreunui platan racoros sau sa fie mangaiat de parfumul
patrunzator al unei iasomii atunci cand se lasa umbra serii. Castelul contelui creştea şi crestea
văzând cu ochii iar grădinile din jur prindeau contur … ronduri de lămâiţe, de azalee şi
camelii se urcau sfioase pe ziduri de piatră, podeţe de lemn ţintuite în oţel treceau peste
oglinzi limpezi de apă. Contele era peste masură de încantat şi mândru şi se gândi să-şi
cheme vecinii, duci şi ducese, baroni şi baronese şi chiar pe regele însuşi să-i viziteze castelul
şi grădinile în floare. Faima ţăranului constructor crescu şi el primi din ce în ce mai multe
comenzi. Chiar regele însuşi în porunci să construiască un pavilion secret într-una din
gradinile sale. Acum ţăranul nostru nu mai prididea cu munca. E drept ca de atâta umblat
printre nobili îşi schimbase el şi mersul şi haina, iar acum avea zeci de ajutoare ce ascultau de
30
porunca lui. Dar în sufletul său ramasese acelaşi ţăran simplu şi naiv şi seara cand ajungea
frânt de oboseala la nevastă şi cei şase copii ai săi, abia atunci putea şi el să-şi dezbrace haina
împăratească primita de la rege şi să se joace descult şi în cămaşa ţărănească de noapte cu
copiii săi. Trebuie spus ca în ultimii ani fusese atât de ocupat încat nu prea avusese timp sa se
ocupe de propria lui casă. Deşi umbla îmbracat în haine domnesti şi regele îl primea la curtea
lui, casa lui rămăsese aceeaşi, de lut, cu acoperis de bârne şi stuf. Nici bani nobilii nu-i prea
dădeau, ca de, faima şi onoarea de-a fi în slujba atator oameni de seama era considerată
suficientă rasplată. www.sapovestim.ro Şi uite aşa, ţăranul nostru ajuns mare constructor,
trăia în aceeaşi casa de lut şi paie care, de atâtea ploi şi ierni trecute peste ea fără îngrijire,
începuse să se aplece şi ploile să-i strapungă învelisul. E drept, copiii şi nevasta se
mulţumeau de multe ori doar să-l aibă prin preajma, să apuce să schimbe câteva vorbe înainte
de a fi prea obosit şi a adormi uneori îmbrăcat. Se mulţumeau cu puţin căci fuseseră învăţaţi
aşa deşi, din când în când, nevasta îl mai dojenea: că acoperişu-i spart, că plouă în casă, că
peretele din spate se lasă... El auzea ca prin somn şi mai tare se încrâncena să nu ia în seamă,
avea prea multe pe cap: grădina contelui Cutare, palatul ducelui Cutarică, pavilionul regelui-
lucrări mareţe care-l însufleteau şi în care trăia ca şi cum el însuşi ar fi trăit în acele palate şi
şi-ar fi purtat paşii seară de seară pe potecile acelor gradini înmiresmate de plante cu nume
nemaiauzite. El trăia acolo printre creaţiile sale şi tot mai putin acasă, în casa cu podea de lut
bătătorit pe care copiii se jucau cu beţe şi pietricele albe din albia râului. Cu toate astea,
sufletul i se înnegura pe zi ce trece. Deşi se înconjura din ce în ce mai mult de ziduri
frumoase şi făcea schitele unor grădini din ce în ce mai extravagante cu plante aduse din
locuri exotice, ceva nu-i dădea pace şi nici el nu stia ce e. Ceva îi stătea pe suflet ca o piatra
în pantof şi somnul nu-i mai venea, oricât de obosit ar fi fost. Mâncarea tot mai des nu mai
avea gust, planurile i se întunecau în minte, dimineaţa se trezea cu un gust amar în gură pe
care nu reusea să-l spele cu nici o licoare binefăcătoare. Pânâ când....într-o dimineaţă, dupa ce
cu greu se sculase din pat, îşi luase schiţele şi planurile şi pleca la muncă, când să iasă, în
buza porţii dădu peste un buştean putred şi găunos ce-i stătea în cale. Prima oară nici nu-l
observă, prea ocupat să se gandească la ce avea de facut, la minunile acelea de bolţi ce avea
să le ridice. Dar buşteanul părea că-i stătea în drum căci deşi vru sa sară peste el, trânti un
picior drept în inima busteanului puturos şi-un nor de pulbere şi aripi de molii se ridicară în
vazduh. Auuuuu … durerea ascutita îl săgetă până la inimă. - La naiba, buştean afurisit, de
unde ai aparut aşa, drept în calea mea?! Uuuuf, că tare mă doare ... Potolindu-şi durerea după
un minut sau două, începu să se întrebe. - Dar ce caută buşteanul ăsta în uşa casei mele ? Se
31
uită în jur şi ce văzu îi umplu ochii de lacrimi … nu de durere ci de tristeţe. Casa lui era o
ruină, buşteanul ce căzuse plin de praf era chiar grinda de la acoperişul casei; peretele din
spate se înclinase, topit de ploi pe jumătate şi fusese sprijinit de nevastă şi copii cu nişte
crengi uscate … curtea www.sapovestim.ro era plină de buruieni şi prin ea mişunau porcii
mistreţi veniţi din pădure. Lăstari de pomi sălbateci se iţeau prin stuful de la acoperişul casei
sale … prin geamul spart al unei ferestre ieşea o găină ciufulită. - Deci aşa arată casa mea …
Oare unde Doamne m-au dus visele mele cu palate şi grădini răcoroase?! Aruncă planurile de
castele şi de atunci se apucă să-şi reclădească casa cea atât de părăsită şi uitată pentru visele
lui nebuneşti de mărire. Şi de atunci casa lui a arătat poate nu fabulos, dar modestă şi curată şi
mai ales caldă, primitoare şi luminoasă pentru orice suflet drag care îi trecea pragul. Iar
prinţii şi contii şi baronii l-au platit mai bine căci el a ştiut să-şi drămuiască talentul şi munca.
De atât de multe ori facem şi noi ca ţaranul care construia castele, punând visele şi nevoile
altora mai presus de ale noastre … uitând de propria casa, de propriul suflet şi de propriile
vise."
Un arici și un balon (poveste terapeutică despre colaborare)

de Florina Bumbaru
A fost odată ca niciodată, un arici rotund cu ochi negri și vioi care locuia lângă un copac înalt
și liniștit.
De dimineață până seara, ariciul se juca singur în frunze, căuta ciuperci și fructe delicioase de
toamnă iar seara se cuibărea în vizuina lui caldă.
Într-o zi, ariciul găsi pe drum un balon roșu și lucios ce părea că stă pe loc. A cuprins cu
privirea balonul și ochii lui negri s-au luminat:
– Oh nu am mai zburat niciodată cu un balon!
Ariciul nu mai putea de bucurie căci auzise el că baloanele zboară și era tare nerăbdător să se
înalțe cu balonul lui.
L-a rostogolit până acasă la vizuina lui, țopăind în jurul balonului și săltându-l cu năsucul
umed.
– Hai zboară! trăgea ariciul de sfoara balonului.
Dar balonul stătea neclintit deasupra ariciului.– Hai zboară, o să fie așa frumos! Se învârtea
ariciul în jurul balonului și îl împingea în sus cu căpșorul.
Dar balonul se clătina într-o parte și într-alta și îi sufla ariciului:
– Și dacă o să ți se facă foame în timp ce zburăm?
32
Atunci ariciul fugi repede în vizuina lui și scoase lădițe pline cu provizii, cu mere, pere,
ciuperci ba chiar și biscuiți.Le aranjă frumos lângă balon și iar trase de sfoară:
– Hai zboară, acum avem provizii!
–Dar dacă o să-ți fie frig? tremura balonul.
Și ariciul se puse pe tricotat pulovere și fulare călduroase.
Când au fost gata, ariciul le așeză lângă balon și îl scutură din nou:
– Hai zboară, hăinuțele sunt gata!
– Dar dacă o să ți se facă și mai frig?
Și ariciul începu să adune frunze moi și încălzite de soare și fire lungi de iarba. Le împleti cu
răbdare într-o plapumă călduroasă de frunze și o așternu în fata balonului.
– Dacă ți se rup hainele? se grăbi balonul să spună.
– Ah da da, să iau și papiote, nasturi și foarfecă!
Se întorcea gâfâind, cu mâinile pline, dar nici nu se apropia bine că balonul se umfla și
pufnea spre el:
– Hai odată, ce durează așa mult?
Balonul nici nu mai trebuia să ceară căci ariciul se obișnuise să tot aducă provizii lângă
balon. Mai punea câte un biscuit, câte o ciupercă ba chiar și bomboane găsite pe drum.
Și o umbrelă dacă avea să plouă, sau mai bine două dacă se rupea prima.
Făcea zeci de drumuri neștiind ce să mai pună lângă balon. Îi venea să pună toată planeta
numai să fie sigur că balonul are tot ce-i trebuie.Iar balonul se umfla mulțumit și devenea din
ce în ce mai mare și mai rotund.
Dar când ariciul îi amintea de zburat, balonul se înfoia și scârțâia furios:
– Arici urat mirositor! Ce știi tu despre zburat! Vezi-ți de treaba ta!
Iar când ariciul se oprea să mai culeagă câte ceva, ciuperci sau bobițe roșii, balonul se trântea
pe jos:
– Iar te umpli de pământ și frunze! Arici inutil, nu ești bun de nimic! Nu faci decât să mă
încurci! Dacă nu erai tu, zburam de mult! îi țiuia în urechi balonul.
– Balon gras și umflat, nimic nu-ți convine! Sarea ariciul pe balon și-l strângea cu putere.
– Dă-mi drumul! se zbătea Balonul! Dacă nu, explodez în urechile tale!Și ariciul fugea
repede repede și se ascundea după trunchiul copacului.
– Într-o zi o să-l înțep și o să-l sparg! se strângea ariciul într-un ghem negru, plin de
țepi.Copacul se uita când la unul când la altul, își îndrepta crengile când spre arici când spre
balon.
33
Începuseră să se certe din ce în ce mai tare și să se urmărească unul pe altul!

Balonul îl fugărea pe arici căci îi era frică să nu-l înțepe pe la spate. Știa că un singur țep al
ariciului era deajuns să-l spargă așa că se umfla și mai tare ca să-l sperie și sa-l pună pe fuga
pe arici. Iar ariciul se ascundea și îl pândea din spatele copacului căci ii era frică să nu fie
înghițit de balonul uriaș.
Și cu cât devenea balonul mai umflat, cu atât ariciul se făcea mai mic și parcă nu mai avea loc
nici să respire de balon. Nici nu mai avea curaj să-l întrebe când o să zboare.
Uneori ariciul rămânea visător pe câte o ciupercă pană se așeza un fluture pe năsucul lui și
stăteau de vorba.
Apoi îl urmarea cu privirea cum își lua zborul. Alteori ariciul stătea ore în șir suflând în
păpădii și urmărind fiecare fulg cum zboară spre cer.Iar balonul deși avea în jurul lui o
grămăjoară cu tot felul de provizii, nici nu se mai gândea la zburat.
Într-una din zile, când balonul era parcă mai umflat ca niciodată iar ariciul mai mic și mai
țepos ca niciodată, copacul lângă care locuiau și-a aplecat crengile și le-a șoptit:
– Un arici și un balon dansează cel mai bine împreună!
– Eu nu dansez cu ariciul ăsta țepos și urât mirositor!!!
– Și nici eu cu balonul asta încrezut!!! au răspuns amândoi în cor.
– Vă mai aduceți aminte ce vă doreați când v-ați întâlnit prima oară?
– Să zbor, a șoptit ariciul.
– Și eu să zbor… a oftat balonul.
– Ar putea balonul să zboare singur?
– Oh nu, dacă mă ia vântul și cine știe unde mă duce, dacă mă agăț în crengi sau mă ciupesc
pasările, pot oricând să mă sparg și să nu mai exist…
– Ar putea ariciul să zboare singur?
– Oh nu, cum să mă înalț singur… oftă ariciul. Balonul mă înghesuie de parc-ar vrea să mă
înghită.
– Fiecare dintre voi are o bucată! Niciunul nu are tot dar împreună formați tot!
– Ce vrei să spui? S-au apropiat balonul și ariciul de copac.
Dar copacul somnoros nu le mai răspunse căci adormise și sforăia printre frunze.
– Nu știam că iți e frică să nu te spargi, a vorbit timid ariciul. As putea să-ți spun ce văd ca să
nu te înțepi în nimic. Eu cunosc pădurea și cerul, știu toate cărările și locurile din pădure și
simt când vine ploaia sau vântul.
– Asta ar fi bine. Iar eu as putea să țin direcția și să urmez drumul, răspunse balonul.
34
– Și ai putea să-mi faci un pic de loc? îl întrebă ariciul. Căci dacă mă împingi și mă sufoci, nu
mai văd nimic și nu ne va fi bine.
– Știu! Un coșuleț! Poți lega cu o sfoară un coșuleț de mine și ai un loc doar al tău. Poți să pui
înăuntru ce ai nevoie numai să nu fie prea greu!
– Ce idee minunată! așa pot să văd și să te ghidez, zâmbi ariciul.
Ariciul luă un coșuleț gol din vizuină și îl legă de sfoara balonului. Puse înăuntru câteva
fructe de pădure și niște flori colorate.
– Ce miros plăcut, se relaxă balonul!
Ariciul se așeză cu emoții în coșuleț și începu sa cânte un cântecel.
Balonul se clătină ușor, se desprinse încetișor de pe pământ și iuhuuu își luară amândoi
zborul!
Ariciului nu-i venea să creadă că în sfârșit zboară! Râdea cu gura pană la urechi și făcea cu
mana copacilor și animalelor din pădure!
Frunzele fluturau și foșneau de bucurie și copacul se trezi de la atâta agitație în jurul lui.
Își îndreptă crengile în sus și zâmbi mulțumit:
Un arici și un balon dansau împreună printre nori!
Povestea băiețelului și a dragonului (abandon în faţa unei greutăţi)

de Maria Dorina Pașca
Ion era un băieţel care nu avea suficientă încredere în el şi care în fiecare seară obişnuia să se
joace cu dragonul său de pluş, pe care-l botezase „Foc”.
Într-o seară, după ce băiatul pronunţă o formulă magică dintr-o carte, dragonul de pluş prinse
viaţă. Foc îi povesti băiatului stupefiat că, dacă vrea să rămână un dragon cu viaţă, trebuie să
treacă prin mai multe încercări.
Imediat Ion spuse că el nu este capabil să rezolve situaţii dificile, dar după multe discuţii din
care înţelese că nu există altă posibilitate ca să-ţi salveze iubitul dragon, se hotărâ să încerce.
Ion porni la drum alături de dragon care-i dărui un arc cu săgeţi fermecate. După o oră de
mers, nu întâmpină nici o dificultate, ceea ce-l făcu pe Ion să aibă mai multă încredere în el.
Dar, ceea ce Ion nu observase, era o ceată de lupi flămânzi ce-i urmăreau de ceva vreme.
Obosit, Ion hotărâ să se oprească puţin să-şi mai tragă sufletul. Dintr-o singură săritură, şeful
lupilor îl trânti pe băiat la pământ. Ion ţipă puternic şi după mai multe încercări reuşi să dea
lupul la o parte. Un urs care trecea pe acolo, văzu toată scena şi puse haita pe fugă. Băieţelul
35
îi mulţumi din suflet ursului care se oferi să-l însoţească în această misiune, dar Ion refuză,
spunând că se întoarce acasă pentru că nu mai este în stare să continue.
„Poftim, ţine aceste gheare din labele mele şi ele te vor ajuta să-ţiîndeplineşti dorinţa, iar dacă
vei fi în pericol ele te vor salva.” Ion acceptă şi porni repede mai departe pentru că odată cu
răsăritul soarelui, magia dispărea. Porni deci, tot mai decis să-şi atingă scopul. Zgomotele
nopţii îl speriară teribil, dar strânse ghearele ursului între degete şi-şi văzu de drum. Un râu
tumultuos îi blocă drumul. Curajos, Ion se aruncă în apă, dar un rechin se apropie furios de el.
Fără să stea pe gânduri, Ion scoase arcul şi trase în rechin. Săgeata magică îl nimeri şi
rechinul se transformă într-o ţestoasă uriaşă care îl transportă pe malul celălalt.
După o bucată de vreme, băiatul se trezi la poalele unui munte urias. Se uită în jurul său şi
văzu că se afla în ţara dragonilor. În jurul său se aflau o mulţime de arbori viguroşi, cu
excepţia unuia pipernicit.
Instinctiv băiatul se simţi atras de acest arbore. Deodată văzu în vârful său o frunză
neobişnuit de strălucitoare. Se căţără şi o rupse şi instantaneu aceasta se transformă într-o
pudră magică, iar dintr-un nor de fum coborî dragonul său. Imediat dragonul îl imbrăţişă şi-l
felicită pentru curajul şi tenacitatea sa, care i-au salvat viaţa.
Ion a învăţat de la prietenul său că, dacă vrei cu adevărat un lucru, îl vei obţine, deşi uneori
acest lucru nu e uşor. Din acel moment, Ion nu a mai spus niciodată că nu este capabil să
rezolve ceva şi a fost tare mândru de asta.
Povestea vânătorii de comori (dezinteres faţă de activități)

Jojo era o veveriţă foarte jucăuşă şi sprintenă. Într-o frumoasă zi de toamnă, verişorii săi, care
locuiau în Pădurea Fermecată, au invitat-o să participe la o vânătoare de comori, cu ocazia
Sărbătorii Frunzelor.
Foarte bucuroasă că-şi va reîntâlni rudele dragi, Jojo se gândea că nu i-ar strica să cucerească
marele premiu, adică să găsească prima comoara.
Ziua întrecerii a sosit. Conducătorul veveriţelor dădu ultimele instrucţiuni şi, după ce alinie
toţi concurenţii la linia de plecare, dădu startul. Din păcate, după nici o sută de metri, Jojo se
retrase din cursă pentru că nu era în stare să citească panourile indIcatoare, întrucât până
acum nu i se păruse important cititul.
„Nu-i nimic, voi găsi comoara şi fără să mă orientez după aceste Panouri idioate” zise Jojo.
Apoi, porni din nou la drum, dar într-o direcţie greşită. Când ajunse în faţa unei mlaştini de
netrecut, o cuprinse disperarea şi începu să plângă.
36
Deodată, îi apăru în faţa ochilor un spiriduş îmbrăcat în haine multicolore. Spiriduşul, care
ştia tot, înţelese disperarea amicei noastre şi-i zise: „ Eu cunosc un secret care te va ajuta să
găseşti comoara, dar mai întâi va trebui să treci de câteva probe.
Pentru început trebuie să înveţi să recunoşti literele fermecate pe care ţi le voi arăta. Apoi, te
vei reîntoarce la linia de plecare şi dacă vei plasa corect câte una din literele mele magice sub
fiecare panou, vei găsi indicaţii care te vor apropia de comoară.”
Jojo urmă instrucţiunile primite, astfel încât ajunse să ştie alfabetul magic şi în final să intre
în posesia comorii. Jojo a fost tare mândră de ea, dar cea mai mare comoară pe care a
descoperit-o, a fost să realizeze importanţa cunoaşterii cititului.
Copilul care nu vrea să se culce
de Maria Dorina Pașca
– Andrei, e timpul să te culci!- îi spune băieţelului mama sa. Andrei însă este ocupat cu
maşinuţele sale şi nici gând să lase joaca.
– Lasă-mă să mă mai joc un pic! – o roagă pe mama.
– Nici vorbă! Chiar şi aşa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protestează, dar până la urmă mama reuşeşte să-l culce. Un pupic grăbit de noapte-
bună, stingerea, se-nchide uşa. Abia trec câteva minute, Andrei îşi scoate capul:
– Mi-e sete!
– Bine, fugi şi bea ceva, dar repede! – spune mama.
Andrei trece cu pas de melc prin sufragerie. Încearcă să prindă cât mai mult cu putinţă din
programul de seară a televizorului.
– Acelaşi circ în fiecare seară! – mormăie tata.
După multă tărăgănare Andrei trece fără poftă în camera sa.
In aceeaşi seară, undeva departe, departe de Andrei şi părinţii săi spiriduşul Ene se pregătea
din nou pentru a veni pe Pământ. După cum ştiţi, spiriduşul Ene presară pe genele copiilor un
praf fermecat ca aceştia, vor, nu vor, să adoarmă.
Dar voi nu ştiţi poate că şi Ene are o ceată de copii. Cei mai mari dintre copiii spiriduşului îl
pot ajuta deja în munca sa, iar cel mai mic, un năzdrăvan tare curios îşi bagă nasul peste tot!
Tot timpul îl necăjeşte pe Ene să-l ducă şi pe el pe Pământ. Dar degeaba! În seara aceasta s-a
hotărât însă ca în taină să-l însoţească totuşi pe tatăl său. După cum ştiţi, Ene cară în spinare
un sac mare cu praf-de-somn. Spiriduşul cel mic varsă puţin praf din sac şi se vâră în el.
Direcţia: Pământ!
37
Ehei! Ăsta da, zbor! Spiriduţă ameţeşte, nu altceva. Ajunşi pe Pământ el părăseşte neobservat
sacul. Încă ameteşte. Îşi închide ochii şi se sprijină de un perete. Când îşi ridică ochii, o, vai!,
Ene e deja departe, Spiriduţă nu-l mai vede! Dar el nu stă supărat mult timp.
Dau o raită pe Pamant, tot voi mai avea timp să-l caut pe tata, gândeşte el mulţumit.
– Să vedem acum ce este în camera aceasta. Şi ştiţi în care cameră a nimerit Spiriduţă? Da,
da, în camera lui Andrei!
– Dar ce creatură mai e şi asta?, strigă surprins Andrei . Cine eşti tu? Nu te cunosc! Ce chip
haios ai!
– Bineînţeles că nu mă cunoşti!, spune Spiriduţă. Sunt pentru prima oară pe Pământ. Tatăl
meu este Ene, cel care aduce somnul.
– Atunci cu siguranţă eşti Spiriduţă, nu-i aşa?, se miră Andrei.
– Aşa e. Am venit să-l ajut pe tata, se laudă Spiriduţă.
– Ştii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atât de tare mă plictisesc în patul meu! Dac-ar
fi după mine, n-aş dormi niciodată. Dacă n-ar fi prostia cu adormitul, m-aş putea juca mult
mai mult. Tu mă poţi ajuta cu siguranţă ca Ene să nu intre niciodată în camera mea.
Spiriduţă e foarte mândru că Andrei presupune că el poate face aşa ceva.
– Bine, bine, spune el milostiv. Ştiu de la tatăl meu că după ce şi-a terminat treaba într-o casă,
presare un pumn de praf magic pe prispă pe care voi nu-l vedeţi, doar noi. Dacă n-ar presăra
praful, atunci s-ar putea să presare încă o dată praf-de-somn în ochii cuiva, iar acela ar dormi
de două ori mai mult. În altă parte ar putea să uite şi copilul acela ar sta treaz până dimineaţa.
Am în buzunar un pumn de praf magic. Ştii ceva? Am să-l presar aici, în faţa pragului tău.
– Super!, se bucură Andrei. Aşa pot să mă joc cât vreau! Multumesc frumos, dragă Spiriduţă!
– Eu mă duc mai departe să văd lumea, îi spune spiriduşul. Mâine te voi vizita din nou!
Distracţie plăcută!
Andrei se joacă bucuros cu maşinuţele. Ar avea chef să facă un circuit de concurs, dar îi este
teamă să nu–l observe părinţii. Cască, îi lăcrimează ochii, dar el nu bagă în seama.
A doua zi dimineaţa, Andrei este foarte palid, are cearcăne sub ochi. Prietenii îl cheamă la
joacă.
– Să organizăm un cros!, propune Miki. Andrei se bucură, pentru că-i place să alerge. Oricum
vrea să-i arate nesuferitului de Miki care-i batjocoreşte pe cei rămaşi în urmă! E mânios când
câştigă Andrei.
– Pe locuri – fiţi gata – start!
38
Se avântă toată ceata. Dar ce se întâmplă? Unul dintre băieţi se târâie la urmă! Distanţa dintre
el şi ceilalţi concurenţi creşte din ce în ce mai mult! Cine este el? Ei, da, Andrei! Atât e de
obosit, încât nici nu fuge, ci se târâie ca un melc. Miki e câştigătorul. Râde de Andrei. Andrei
simte parcă picioarele i-ar fi din burete. Se enervează. Nici nu se mai joacă cu prietenii săi. Se
duce acasă nervos. Dar nici acasă n-are chef de nimic. După-masă se poate uita la emisiunea
pentru copii, dar nici măcar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atenţia. Il doare
capul, abia îşi poate ţine deschişi ochii. Aşa că seara se culcă mai devreme ca de obicei.
După stingere apare din nou Spiriduţă.
– Cum stai? Nici acum nu vrei să dormi?
Andrei ar vrea să spună că mai bine doarme, dar se răzgândeşte.
– Bineînţeles că nu vreau să dorm! Aşa de bine a fost azi noapte! Te rog să presari din nou
nişte praf de dormit în faţa uşii noastre!
Şi Andrei din nou îşi petrece treaz noaptea. Dar acum, joaca cu maşinutele nu mai este o
bucurie. Scotoceşte printre jucării, dar nimic nu-l interesează cu-adevarat.
Mă plictisesc! Nici nu mă simt prea bine, mă dor toate! Nici nu este un lucru atât de rău
somnul! – gândeşte în sinea lui.
La micul dejun mama îi serveşte felul său preferat de mâncare: musli cu cereale. Numai că
Andrei este atât de slăbit de oboseală, încât nu poate ţine lingura. Este nevoit să renunţe la
mâncarea sa preferată. După micul dejun iese în parc cu copiii. Lumina îi deranjează ochii.
– Ne jucăm cu mingea?, întreabă copiii. Dar mâinile şi picioarele lui Andrei sunt atât de
grele, parcă i-ar atârna nişte bile mari din fier.
– Azi n-am chef, spune cu voce stinsă. Jucaţi-vă fără mine.
– Ce plictisitor mai eşti!, spun ceilalţi copii şi îl părăsesc. Nimeni nu se mai uită la el toată
înainte de masă. Andrei doreşte să doarmă.
– Ce prostuţ am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate, doar dacă s-a odihnit bine. Doar
atunci îl distrează joaca, televizorul. Doar atunci îi cade bine mâncarea. Doar atunci se poate
juca cu prietenii.
Între timp, Ene a aflat că Spiriduţă l-a însoţit în taină pe Pământ. Îl caută peste tot, dar nu-l
găseşte nicăieri.
– Sper că n-a făcut nici o ispravă neastâmpătatul! gândeşte având o presimţire Ene. In această
seară Andrei îl roagă pe Spiriduţă:
– Azi să nu presari praf magic pe prag. Nu vreau să rămân treaz în noaptea aceasta. Mă dor
toate, iar copiii nu mai vor să se joace cu mine pentru că sunt prea obosit.
39
– Nu înţeleg, spune Spiriduţă . Noi, spiriduşii somnului nu dormim niciodată şi totuşi nu

suntem obosiţi. Ce interesanţi sunteţi voi, oamenii! Dar, de aceea voi rămâne încă un pic aici,
la tine, aş vrea să văd cum adormi. Dar lui Andrei i s-au închis deja ochii.
Deoarece Spiriduţă n-a mai presărat praf magic, după puţin timp soseşte şi Ene. E fericit când
îl vede pe Spiriduţă. E adevărat că îl ceartă, dar nu prea tare. Dar când află că năzdrăvanul cel
mic l-a ajutat două nopţi la rând pe Andrei să rămână treaz, atunci îl ia mai serios pe
Spiriduţă:
– Noi ne descurcăm fără somn, dar la oameni lucrurile stau altfel. Dacă un om nu doarme
destul, se poate îmbolnăvi. Tu ai vrut să-l ajuţi pe Andrei, dar puţin a mai fost să nu-i faci
vreun rău. Aşa că acum îl bucurăm. De azi încolo, dacă seara se culcă la prima atenţionare,
atunci dimineaţa va găsi sub pernă o surpriză drept recompensă. Dar acum s-o luam din loc.
Mulţi copii asteaptă somnul sănătos!
Andrei doarme până târziu, aproape până la amiază.
– Ce bine am dormit! Ce foame mi-e! Nemaipomenit! E soare! Pot merge la ştrand cu
prietenii!
Când vrea să-şi facă patul, sub pernă gaseşte o bilă nemaipomenită din praf magic.
– Ce minunat străluceşte! Sigur l-am primit de la Spiriduţă! se bucură Andrei.
Şi de acum încolo ori de câte ori se culcă repede, fără a bombăni, dimineaţa găseşte ceva
surpriză sub pernă. Are deja o colecţie frumoasă de bile din praf magic şi câştigă întotdeauna
când se jocă bile cu prietenii.
Cloşca bunicuţei
de Emilia Plugaru
Bunica are o cloşcă cu zece puişori. Mi-ar place să mă joc cu
aceşti puişori, dar cloşca nu-mi permite. Când mă apropii îşi umflă
penele, cârâie supărată şi sunt convinsă că dacă aş încerca să-i "fur"
vreun odor – ar sări asupra mea. Doar bunica are voie să-i ia
odraslele, să şi le pună-n poală, să le mângâie cu mâna. Cloşca mârâie
încet "clonc-clonc", adică… "fii atentă", dar nu se supără. Cloşca bunicuţei e o mamă foarte
grijulie. Ziua-ntreagă aleargă, scormoneşte, caută ceva gustos pentru odoraşele sale.
În fiecare dimineaţă bunica le dă păsat muiat în lapte şi cozi de ceapă tăiate mărunt.
– Pentru ca să crească sănătoşi, zice ea.
40
Nici o pasăre din curte nu îndrăzneşte să stea pe aproape când puişorii mănâncă. Toate
ştiu că mama-cloşcă e în stare să scoată ochii oricui doar pentru un fir de păsat. Bunica
povesteşte că o cloşcă mai grijulie, mai gospodină nu a avut vreodată.
Când vine seara cloşca se apropie de cuptoraş, acolo unde de obicei bunica pregăteşte
cina. O apucă cu clonţul de fustă şi bunicuţa ştie – e vremea să deschidă uşa de la
poieţică. Puişorii vor la culcare.
– Acuşi, acuşi, zice bunicuţa. Vin imediat! Să-mi răstorn mămăliguţa!
Cloşca aşteaptă cuminte.
– Cloncăi, cloncăi, o dezmiardă bunicuţa, apoi strigă: la poiată! La poiată! Fuguliţa la
poiată! Hai la mama! Hai la mama! La poiată!
Cloşca cu cei zece puişori merge cuminte în urma bunicii. Şi acest lucru se repetă seară
de seară.
Într-o după-amiază, eu şi bunica am plecat la nişte rude din sat. Aveam să ne întoarcem
târziu.
– Ioane! l-a strigat bunica pe bunicul. Să nu uiţi să deschizi uşa la poieţică! Ca să poată
intra cloşca! Ai înţeles, Ioane?!
– Am înţeles… mormăi bunicul somnoros, căci mai toată ziua dormea. Cum să uit? De
ce să uit? Plecaţi… Nu se întâmplă nimic cu deşteapta voastră de cloşcă…
Când ne-am întors, pe la miezul nopţii – cloşca nicăieri. Bunicul adormise înaintea
găinilor. Sărmana bunică. Nu o mai văzusem atât de necăjită.
Ore-n şir am căutat cloşca. Prin ogradă, pe drum, pe sub garduri, peste tot. Degeaba.
– Din pricina ghiujului de moşneag mi s-a prăpădit bunătate de cloşcă, se tot văita
bunica. Că amarnic e somnoros. Toată viaţa atât a ştiut – să stea tolănit. Eh… Dacă nu o
găsesc îl fac pe el cloşcă. Doamne, Doamne… Cloşca mamei, gospodina mamei… O vor
mânca dihorii în noaptea asta…
Într-un târziu ne-am lăsat păgubaşe. Ne-am dus la culcare. Am intrat în cămăruţă, ne-am
dezbrăcat, ne-am făcut semnul crucii şi eram gata să ne urcăm în pat. Deodată am auzit nişte
sunete ciudate.
– Ce se întâmplă? am întrebat eu speriată.
Bunica a ridicat un pic cuvertura. Am zărit căpşorul cloştii.
– Clonc-clonc! ne-a salutat ea bucuroasă.
– Vai de mine! a plesnit bunica din palme. Ca să vezi unde s-a ascuns! Nu m-a găsit
lângă cuptoraş, nu a găsit uşiţa deschisă şi ce i-o fi dat în gând? Ia să-şi ducă ea puişorii la
41
mine în cămară. Gospodina mamei, pasăre deşteaptă! Oare cum or fi urcat scările ăştia mici?
Zău, nu pricep…
Încă mult timp bunica a mângâiat cloşca apoi s-a culcat alături de mine şi a adormit.
Dimineaţa, pe la revărsatul zorilor, cloşca şi cei zece puişori stăteau cuminţi lângă uşă.
– Clonc, clonc, clonc, clonc, nu faceţi zarvă! îşi povăţuia ea odraslele. Nu mai e mult…
Se trezeşte bunicuţa… Încă un pic. Mai lăsaţi-o să doarmă…
Visul lui Tigruţ

de Emilia Plugaru
Puiul de tigru cunoaşte foarte multe poveşti despre Lună, dar
niciodată nu a văzut-o în realitate.
– Bunico, întreabă el, cum arată Luna de pe cer?
– O, Luna e mare, rotundă, portocalie, seamănă cu un bostan
copt.
– Dar cum arată un bostan copt?
– O, un bostan copt e mare, rotund, portocaliu, seamănă cu Luna când e plină.
– Vreau să văd Luna! Arată-mi-o! Te rog!
– Nu pot, puiule. Luna răsare doar după ce toţi picii adorm.
– Atunci arată-mi un bostan copt, scânceşte Tigruţ!
– Mâine, puiule. Acum e târziu. Dormi! Bunica îşi mângâie şi sărută nepotul.
A doua zi dis de dimineaţă Tigruţ îl întâlneşte pe puiul de elefant.
– Lefănţică, întreabă el, ştii cumva cum arată un bostan copt?
– Da. E mare, rotund, portocaliu. Priveşte-l! E unul chiar aici.
Puiul de tigru priveşte nedumerit bostanul.
– Lefănţică, întreabă iarăşi Tigruţ, ai văzut vreodată Luna de pe cer?
– Nu, răspunde Lefănţică. Doar am visat-o. Luna răsare după ce eu adorm. Iar mie îmi
place somnul. Cine doarme mult – creşte aşa ca mine. Vezi cât de mare sunt?
– Aha, e de acord Tigruţ. Eşti foarte mare. Vreau să fiu ca tine! Mă duc imediat să dorm!
– Somnoroşilor! Sare de pe o frunză de brusture o broscuţă mică, verde, pântecoasă pe
nume Oachiucua.
Ce importanţă are de eşti mare, de eşti mic? Iată eu… Nu dorm aproape deloc. În schimb în
fiecare noapte stau la sfat cu Crăiasa Lună. Noi, broscuţele de pe lacul de Argint ce se află în
Valea cu Roze, noapte de noapte ne adunăm şi îi cântăm Lunii serenade. Uite-aşa:
42
Apa-i caldă, liniştită,

Noaptea-i luminată!
Sus pe cer printre steluţe,
Lună, eşti frumoasă!
Luna ne aude, ne zâmbeşte, apoi coboară şi se bălăceşte împreună cu noi în ape lacului. Fără
de Lună – întunericul e foarte fioros, foarte fioros! În locul vostru măcar odată-n viaţă aş
dormi mai puţin, dar aş face cunoştinţă cu Luna.
– Mie îmi place somnul, zice Lefănţică şi cască.
– Hm, stă la îndoială Tigruţ. Nu e nimic grav dacă o să fiu un pic mai mic. Oachiucua, se
apropie el de broscuţă, fă-mi te rog cunoştinţă cu Luna care zici că e atât de frumoasă. Nu
cred că seamănă cu acel bostan. Nu cred şi gata!
– Choa! choa! choa! Râde Oachiucua. Bineînţeles că nu seamănă. Vino la noapte pe malul
lacului din Valea cu Roze! Te vei convinge singur. Pe cerul cu stele nimic nu e mai frumos ca
Luna! Nimic!
Şi Oachiucua dispare în pliurile frunzei de brusture.
Dar când vine noaptea Tigruţ adoarme buştean.
Visează un vis ciudat. Se face că el, Tigruţ, merge prin Valea cu Roze spre lacul de argint.
Noaptea e atât de neagră încât nu se vede nimic.
– Nu mi-e frică, nu mi-e frică, se încurajează Tigruţ. Sunt foarte curajos, foarte curajos.
Luna în comparaţie cu mine e o fricoasă, o fricoasă…
Deodată alunecă şi se pomeneşte în apa rece a lacului.
– Ajutor! Strigă speriat puiul de tigru. Salvaţi-mă! Mă înec!
Cine se îneacă oare? Se întreabă câteva broscuţe:
La un miez de noapte,
Să-l salvăm, veniţi surate!
Nu se vede mai nimic,
Beznă e aici.
Unde-i oare? unde-i oare?
Unde-i Licurici?
Veniţi iute toate!
Broscuţa pe nume Oachiucua aleargă în căutarea lui Licurici. În sfârşit, somnoros, vine moş
Licurici. La lumina slabă a felinarului său broscuţele îl zăresc pe Tigruţ.
43
– Priviţi! Zic ele nedumerite. Un pui de tigru. Apa îi este până la piciorul broaştei, dar strigă
că se îneacă! Cha! Cha! Cha! Nu avem pe cine salva! Să plecăm surioarelor!
– Vai! Că răutăcioase mai sunteţi! Se încruntă broscuţa Oachiucua. Nu aveţi pic de milă!
Poate că sărmanul nu ştie să înoate. Îi este frică de apă.
– Aşa să fie? Îl întreabă pe Tigruţ broscuţele.
– Da, răspunde sincer în visul său puiul de tigru. Nu ştiu să înot şi mi-e frică de apă.
– Prostuţule, îi zâmbesc broscuţele. E atât de simplu. Te învăţăm imediat. Vei înota ca
peştele. Începem?
– Şi dacă mă înec? Cine răspunde?
– Stai fără de frică, zâmbeşte Oachiucua. Ai încredere! Mergi după mine!
– Luminează, Licurici! Poruncesc broscuţele şi Tigruţ porneşte prin apă în urma lor.
Când nu mai simte pământul sub picioare, strigă: Aoleu! Mă înec! Salvaţi-mă!
Dar broscuţele se adună, formează o plută şi îl ridică la suprafaţă. Tot alaiul pluteşte printre
nuferi. Tigruţ e foarte fericit. Oachiucua, care e în frunte, îl îndeamnă necontenit:
Din lăbuţe, din picioare!
Dă mai tare, tot mai tare!
Uită-te atent la mine!
Foarte bine, foarte bine!
Tigruţ repetă mişcările pe care i le arată Oachiucua. Nici nu observă cum pluta din broscuţe
se destramă. Nu ştie că acum înoată de unul singur.
– Bravo, Tigruţ! Îl laudă broscuţele. Ai reuşit!
Acum puiul de tigru lunecă pe suprafaţa apei de parcă s-ar fi născut aici.
Dar ce se-ntâmplă? În jur se luminează ca ziua. Însă această lumină nu vine de la felinarul lui
moş Licurici.
Tigruţ vede că lacul e de argint, că se află în mijlocul nuferilor. De pe fiecare nufăr îl privesc
ochi de broscuţe. Fără să ştie de ce îşi înalţă privirea spre cer.
Nouraşi albi, violeţi, albaştri, portocalii, se destramă rapid făcând loc pe boltă unui glob mare
de aur. Globul împrăştie cu dărnicie lumină peste lac, peste pădure, peste munţii ce-şi înalţă
frunţile hăt până-n tălpile cerului.
Tigruţ e fermecat de această priveleşte.
– E Luna, şopteşte Oachiucua. A răsărit Luna… Fii atent! Acuş se va scălda în lac. Va
coborî printre noi.
Şi nu reuşeşte Tigruţ să clipească din ochi că Luna e în apă.
44
– Vai! Strigă el. Se va îneca! Salvaţi-o! Ea nu ştie să înoate! Se îneacă Luna!

Dar broscuţele râd, fac cerc în jurul lunii de pe lac, dansează şi cântă fericite:
Apa-i caldă, liniştită,
Noaptea-i luminoasă!
Lună, Lună de argint,
Lună, eşti frumoasă!
Tigruţ nu pricepe nimic.
– Eu voi salva Luna! De unul singur! Nu voi permite ca noaptea să rămână fără de lumină.
Întunericul e prea fioros. Prea fioros.
Şi Tigruţ se repede spre Lună. Dar când parcă gata-gata să o prindă, hop că Luna dispare.
– Vai, plânge Tigruţ. Nu am reuşit. Luna s-a înecat.
– Prostuţule, îi zâmbesc broscuţele. Priveşte! Luna e sus!
Şi în acel moment puiul de tigru se trezeşte. Se freacă cu lăbuţele pe la ochi:
– Ce vis ciudat, şopteşte el. Totul părea atât de adevărat.
Departe, în vale, aude glas de broscuţe:
Oac, oac, oac! Oac, oac, oac!
Vino, lună, iar pe lac!
Alături, prin iarbă, cântă chiriecii:
Cri, cri, cri! Cri, cri, cri!
Toamna rece va veni!
Deodată, exact ca în vis, culcuşul unde doarme Tigruţ, câmpia şi pădurea se luminează ca
ziua. Dar nu e zi. E Luna. Luna cea adevărată. Tigruţ o vede aninată în vârful unui arbore
înalt. Mare, rotundă şi strălucitoare. Şi nici pe departe nu seamănă cu un bostan copt.
Mâine îi va povesti lui Lefănţică. Îi va spune că Luna e foarte frumoasă. Şi că întunericul fără
de Lună e foarte fioros.
– Îmi pare atât de bine că m-am trezit ca să te privesc, Lună, îngână Tigruţ.
– Dormi, adormi, măi pui de tigru, ca o mamă grijulie îi zâmbeşte Luna.
Plec şi eu să dorm în nori.
Să creşti mare şi frumos.
Noapte bună, puişor…
45
Marea Competiţie
de Emilia Plugaru
– Trezeşte-te, Rică, bate încet în ferestruică privighetoarea
Veg. Acuşi e ziuă…
Rică deschide ochii. Somnul nu vrea să-l lase din împărăţia
sa.
– Rică, trezeşte-te…
Brusc iepuraşul sare în picioare.
Soarele încă nu a răsărit. Noaptea încet se retrage, păsărelele ciripesc, iar Veg îşi începe
fermecătoarea sa melodie. Rică iese în pridvorul casei îmbrăcat doar în chiloţei. E sfârşit de
primăvară, e cald, florile de pe câmpie îşi împrăştie cu dărnicie parfumul şi pe asemenea
vreme ce poate fi mai frumos ca gimnastica de dimineaţă?
Unu, doi, unu, doi!
Înainte, înapoi!
Trei, patru, trei, patru!
Să începem alergatul!
Zice Rică şi face câteva cercuri în jurul căsuţei sale. Apoi se opreşte.
– Nu, nu e treabă bună… Să alergi de unul singur e pur şi simplu plictisitor. Eh, oftează
iepuraşul. De când a plecat prietenul meu, căţeluşul Doghi, nu mai am cu cine să alerg
dimineţile… Dar… nu pot să mă las de acest sport. A alerga înseamnă sănătate, dispoziţie,
voioşie, deşteptăciune. Da, da, cel de aleargă devine foarte deştept. Într-un corp sănătos – o
minte sănătoasă! Urgent trebuie să-mi găsesc un nou prieten care va iubi sportul la fel de mult
ca şi mine!
– Hei, Veg! strigă Rică. Nu ai vrea să alergăm de câteva ori în jurul câmpiei?
– Cu cea mai mare plăcere, răspunde trist privighetoarea. Numai că… Picioruşele mele
nu sunt făcute pentru alergat… Eu sunt o pasăre, Rică.
– Atunci… eu voi alerga, iar tu vei zbura! Va fi foarte distractiv! Ce zici?!
– Cu cea mai mare plăcere… Numai că, Rică… ieri motanul Tufă mi-a frânt o
aripioară…
– Tufă, nemernicule! strigă Rică şi într-o clipă e lângă privighetoare. Îl omor, Veg, mă
crezi?
– Te cred, Rică…
46
– Arată aripioara! Ah, Veg, e grav! Adică nu… Nu e grav. Stai aici! Să nu pleci! Vezi
munţii de colo? Cunosc în munţi o văgăună în care cresc nişte floricele albastre, albastre!
Sunt foarte tămăduitoare! O să-ţi treacă durerea ca luată cu mâna! Aşteaptă! zice iepuraşul şi
o rupe la fugă.
Ajunge în munţi, culege floricelele, se întoarce, aplică vreo câteva petale pe aripioara
rănită, o înfăşoară cu o pânză de păianjen şi în sfârşit răsuflă uşurat:
– Gata, Veg… Ţi-am salvat aripioara.
– Rică, e uimită privighetoarea, nu-mi vine să cred… Mi-a trecut… Chiar mi-a trecut!
Rică eşti un… vrăjitor… Un vrăjitor bun. De unde ştii despre aceste flori?
– De unde, de unde… Când alergi toată ziulica – afli de una de alta… Pe scurt, Veg,
orice vietate trebuie să alerge! O-o! Ştiu cine o să alerge împreună cu mine! Am plecat! Pa! şi
cu aceeaşi viteză zboară în direcţia pădurii de după imaş.
Trece de pădure, trece de o câmpie şi iată-l pe Rică pe malul mării, lângă căsuţa
broscuţei ţestoase, Liz.
– Liz, eşti acasă? Bate în uşă iepuraşul.
– Acasă, acasă, tu eşti Rică?
– Eu, Liz, deschide!
– Alerg, Rică!
Trece o oră, trec două – nimeni nu se apropie de uşă.
– Liz, dacă nu vrei să mă vezi – spune-mi pe şleah! se enervează Rică. Nu mă fă să
aştept… Nu am timp de pierdut.
– Vai! se arată în sfârşit broscuţa. Cum poţi să crezi aşa ceva, Rică? Niciodată nu m-am
grăbit ca acum. Numai că… Sunt o ţestoasă. Ţestoasele se grăbesc… foarte încet.
– Aoleu! Şi eu care credeam că voi înconjura împreună cu tine Marea! Ce mă fac, Liz?
Cum poţi fi atât de înceată? Nu ştiai că dacă nu alergi – nu reuşeşti nimic în viaţă? Fiecare
secundă trebuie folosită şi preţuită.
– Linişteşte-te, Rică. Broscuţele ţestoase nu au pentru ce să alerge. Ştii câţi ani am?
– Câţi, Liz?
– O sută. Bunica mea are trei sute de ani şi se gândeşte să mai trăiască câteva sute. Iar eu
nu voi trăi mai puţin ca ea. Şi atunci? Unde să mă grăbesc? De ce să mă grăbesc?
– Doamne, Liz, se cruceşte iepuraşul. Să fi avut eu anii tăi… Ştii pe câte le-aş fi reuşit?
Iar tu? Ce ai reuşit în suta ta de ani?
47
– Păi… În prima sută nu prea am făcut multe. Sunt încă mică. În a doua sută… Eh…
Am un vis. Vreau să merg în munţi după apă dulce. Nu zic… Şi apa sărată e bună. Dar apa
dulce… O-o-o! Am auzit că nimic pe lume nu e mai gustos.
– Şi câţi ani îţi trebuiesc ca să ajungi acolo?
– Păi… Probabil vreo cinci.
– Liz, adu găleţile. Ba nu… Le iau singur. Să nu pleci nicăieri! De fapt… Ce zic? Nu ai
unde să pleci! Aşteaptă! strigă Rică care aleargă cu două găleţi în direcţia munţilor şi Liz nici
nu reuşeşte să se dezmeticească că iepuraşul, cu găleţile pline, e deja înapoi.
– Iată… Ţi-am adus… Apă dulce din munţi. Bea. Să nu faci economii. Îţi pot aduce în
fiecare zi. Pa, Liz! Mă grăbesc, zice iepuraşul şi iarăşi e pornit pe fugă în căutarea unui
prieten care să alerge cu el.
În mijlocul câmpiei o întâlneşte pe văcuţa Milca – o mare pictoriţă ce desenează mereu.
– Ştiu, zâmbeşte Milca. Vrei să mă rogi să alerg dimineţile… Dar, Rică, nu pot. Priveşte,
arată ea spre viţeluşul de alături, Luş e încă mic. Nu-l las singur nici pe o clipă. Nici chiar
după vopsele nu pot să mă duc.
– Ţi s-au terminat vopselele, Milca?
– Da, Rică, oftează văcuţa. Acesta e ultimul meu tablou. Uit de pictură până creşte Luş.
– Nu trebuie să uiţi, zice iepuraşul. Îţi aduc imediat vopsele. Mai ales că trebuie să-l văd
urgent pe Doghi. Prietenul meu trăieşte acum în oraşul de după munţi.
Şi Rică aleargă. Se întoarce cu vopselele şi cu Doghi.
– Milca, întreabă căţelul. Nu l-ai văzut cumva pe Tufă?
– Cum să nu, răspunde văcuţa, uite-l colo, îi sticlesc ochii după vrăbiuţe…
Până la urmă lui Rică i se face milă de motanul hrăpăreţ, îl roagă pe Doghi să-l lase în
pace. Tufă promite solemn că niciodată nu va mai anina păsărele, îi ajung şoriceii care
mişună pe imaş, după o sperietură zdravănă scapă cu blăniţa întreagă, pleacă pleoştit, dar nu
fără să mormăie pe sub mustăţi: "Las-că mă răzbun eu, clăpăug nenorocit. Pârâciosule…"
Doghi se întoarce în oraşul său, Rică rămâne trist, însă nu se dă bătut. Marea Competiţie
e prea importantă pentru el.
La fiecare început de vară – pe imaş se adună toţi iubitorii de alergat. Cine ajunge
primul lângă uşa colibei lui moş Mură, ce se află în munţi, primeşte de la bătrânul urs
zarzavaturi crescute în grădina sa. Nu că Rică nu ar avea zarzavaturi. Întrecerea e importantă.
E atât de plăcut să fii primul… Pe de altă parte cum să ajungi primul dacă nu faci
antrenamente? Şi cum să faci antrenamente dacă nu ai cu cine?
48
– Vă-hă-hă! se bate Rică peste ureche. Guţă! Cum am putut să uit? Şi imediat aleargă la
căsuţa purceluşului.
– Guţă! strigă el încă de departe. Ieşi afară!
– Ce te-a apucat, Rică? Strigi de parcă dau turcii, e supărat purceluşul. Nu toată lumea se
trezeşte odată cu zorii, ca tine…
– Aoleu, Guţă, nu cumva dormeai?
– Ei şi? Dormeam… Îmi place să dorm.
– Guţă, acuşi e seară…
– Cum adică? se sperie purceluşul. Eh, oftează el. De fiecare dată pun ceasul, vreau să
mă trezesc devreme, mă trezesc… şi adorm înapoi. Nu ştiu ce să mai fac, zău…
– Îţi spun eu. În fiecare dimineaţă o să vin să te iau să alergăm împreună.
– Nu pot, Rică.
– De ce? e nedumerit urechiatul.
– Fiindcă… Fiindcă… Rică, nu ştiu ce se întâmplă, dar pe zi ce trece uşa mea se face tot
mai îngustă, nu mai pot să ies afară.
– E grav… Ba nu e grav… Guţă, uşa n-are nici o vină. Tu te îngraşi. Dacă o duci tot aşa
degrabă vom fi nevoiţi să stricăm căsuţa ca să te salvăm. Pe scurt… De mâine alergăm.
– Alergăm, alergăm, dar… cum ies din casă?
– Guţă, fereşte-te. Lasă-mă să trec, zice Rică şi întră în cămăruţa purceluşului.
Doamne sfinte! îşi pune lăbuţele în cap iepuraşul. Guţă, cum trăieşti într-o asemenea
mizerie!? De parcă ai trăi pe-o movilă de gunoaie! E de la sine-înţeles de ce nu te trezeşti!
Aeriseşte şi fă curat! Bine, bine. Te ajut. În seara asta să nu mănânci nimic. Mâine dimineaţă
vei încape pe uşă… Îţi promit!
A doua zi, dis-de-dimineaţă, Guţă aleargă gâfâind, împreună cu Rică, dar peste câteva
zile uită de gâfâit şi principalul e că uşa s-a lărgit de-a binelea. Mai trece un timp, purceluşul
aproape că-l întrece pe Rică şi nu ştie că acesta micşorează pasul ca să-i dea lui curaj.
– Rică, e mândru de sine purceluşul, când o să ajung primul lângă coliba lui moş Mură,
în afară de un coş plin cu ghinde – o să-l rog pe moşneag să pună acolo şi câţiva morcovei,
căci cum n-ai da, ţie ţi le datorez pe toate! Bine, Rică?
– Da, da, răspunde Rică. Iar dacă ajung eu primul, în afară de un coş plin cu morcovi, o
să aduc şi câteva ghinde.
49
Au rămas doar trei zile până la Marea Competiţie. Într-o dimineaţă cei doi se antrenează,
când dintr-un tufiş, pe neaşteptate, pe dinaintea lui Rică trece în fugă motanul Tufă. Iepuraşul
se fereşte de frică să nu-l strivească pe motan, se împiedică şi rămâne nemişcat.
– Ha, ha, ha! râde mulţumit în sinea sa Tufă. Aşa-ţi trebuie, pârâcios nesuferit! Ţi-am
promis că o să mă răzbun?!
În scurt timp vestea că iepuraşul şi-a frânt un picioruş face ocolul câmpiei. Ba se duce şi
mai departe. Privighetoarea zboară ca vântul în munţi după floricelele albastre. În casa lui
Rică se adună toţi prietenii săi. Milca îi aduce o străchinuţă cu frişcă şi îi pare rău că e atât de
mare şi nu poate să între ca să-l salute şi să-i ureze personal însănătoşire grabnică. Parcă toţi
sunt prezenţi când deodată cineva bate la uşă.
– Cine să fie? se întreabă iepuraşul.
– Eu sunt, Rică, intră grăbită în căsuţă broscuţa ţestoasă Liz. Am greşit când am zis că o
ţestoasă nu poate să alerge. Poate, Rică, dacă cel mai bun prieten al ei e la ananghie. Ţi-am
adus un ouşor. Oul de ţestoasă face minuni.
Rică îşi priveşte prietenii şi ochişorii i se umplu de lacrimi.
– Nu, îşi zice el. Nici o competiţie din lume nu-ţi poate înlocui prietenii. Şi e fericit că
are atât de mulţi.
Marea competiţie o priveşte la televizor:
– Rică! îi strigă de pe ecran Guţă. Pregăteşte masa! Îţi aduc cei mai dulci, cei mai
gustoşi morcovi din lume!
Culorile
de Emilia Plugaru
– Mamm… mă auzi mamm?
– Dormi, Râmel, vorbim altă dată.
– Mamm! Insistă puiul de râmă. Nu vreau să dorm! Vreau să
vorbim!
– Bine, Râmel! îşi deschide un ochii râma-mamă. Despre ce
să vorbim?
– Despre cât de frumos e acolo sus…
– Vai, Râmel, ţi-am povestit de atâtea ori.
– Mai vreau, mamm.
50
– Atunci ascultă… şi mama-râmă îşi începe povestea. Acolo sus, şopteşte ea, adică
deasupra pământului – e o altă lume. Nu zic, şi la noi e bine şi e frumos, căci aici ne este
casa, dar acolo, cum sa-ţi spun, e altfel… În primul rând e multă lumină. Şi sunt multe, multe
culori. Totul e colorat. Da… În sfârşit am înţeles… Culorile… Iată de ce sus e atât de frumos.
– Mamm, când ieşim afară?
– Vai Râmel. De câte ori să-ţi zic? Ai niţică răbdare. Acum e iarnă, e frig. Ne-am ascuns
în căsuţa noastră ca sa nu îngheţăm. Multe gâze şi vietăţi mici când e cald mişună pe afară,
când e frig stau în ţărână şi dorm. Chiar şi culorile pare-se dorm pe vreme de iarnă. Aşa că…
Închide ochii, îţi voi cânta un cântecel, iar tu vei face nani.
– Nu vreau nani! Nu-mi pasă de frig! Nu-mi place aici!
Oricât de calmă ar fi mama-râmă, până la urmă îşi iese din fire:
– Încetează! strigă ea. Vom merge sus doar când ni se va da de ştire că e posibil! Gata!
Nici o vorbă mai mult! Dormi!
– Mamm, începe iarăşi Râmel. Spune-mi… Cine ne va da de ştire?
– Înţelegi scumpule, deasupra pământului e cerul cu nori. Norii sunt diferiţi… Adică de
diferite culori, de diferite mărimi. Când e primăvară şi cerul se acoperă cu nori negri, tuciurii
– norul cel mai important îşi ia toba şi începe să bată: Bah! Bah! Bah! Bah! Toba lui se aude
până la noi. Deci vorbim după ce auzim bubuitul. Acum dormi!
– Maaammm! Auzi!? sare Râmel din pătucul său. Norul cel mai important bate din tobă!
– Da? nu-i vine să creadă mamei-râme. O fi venit primăvara?
– A venit, maaamm! A venit! Hai sa mergem afară! Repede! Vreau să văd culorile!
– Nu, Râmel. Încă nu…
– De ce?! M-ai minţit!? Atunci… plec singur, fără tine!
– Stai, puiule! Aşteaptă! Doar un pic. Mai întâi de toate ţărâna trebuie să devină reavănă,
puhavă, ca să putem săpa tunelul prin care ne vom strecura. Nu durează mult. Acuş picăturile
calde de ploaie se vor scurge în sol… Ah! E atât de plăcut când faci prima scăldătoare de
primăvară… Atât de plăcut… Vezi? Solul începe să devină umed. Deci… putem să pornim
săpatul.
Cele două râme stau într-o grădină plină de flori, plină de culori. Micuţul Râmel nu
încetează să se minuneze de frumuseţea din jur.
– Maaamm, zice el, nu mă mai întorc acasă. Îmi place atât de mult aici. Mai ales îmi
plac florile… sunt foarte frumoase!
51
– Eh, oftează bătrâna râmă. Frumos, frumos… Dar locul unei râme e în pământ. Dacă o
râmă stă mult timp sub razele soarelui, se usucă. Şi nici măcar nu acest lucru e cel mai
important. Prea multe primejdii ne înconjoară… Găinile, iată răul cel mare. Gă-i-ni-le!
– Maaaamm! Priveşte! Ce fiinţă ciudată aleargă spre noi?! E nespus de nostimă! Iar în
urma ei – o mulţime de ghemuleţe aurii! Mă duc să-i salut! strigă Râmel, apoi porneşte cu
îndrăzneală în întâmpinarea cloştii.
– Vai, Râmel, ce faci!? e disperată râma cea mare, reuşind totuşi să-şi împingă odrasla
înapoi în tunel. Am scăpat, răsuflă ea uşurată. Să nu te fi oprit la timp… Dar… să nu mai
vorbim. Principalul e că ai văzut… culorile. Cred că altădată nu mai riscăm. Era cât pe ce să
ne înghită o cloşcă…
E mult de lucru în împărăţia râmelor. Toată ziulica acestea fărâmă solul ca să-l facă
pufos. Râmel şi mama-râmă sunt convinşi că şi datorită lor din solul pufos răsar în fiecare
primăvară… culorile.
Bobul de Soare
de Emilia Plugaru
Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se
încreţeşte blăniţa, dar nu are de gând să-şi facă focul în sobă.
– Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din
şopron!
Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici
un trăitor al pădurii nu are voie să ridice o aşchie fără să
plătească. Imediat apare Zuh strigând: Banul! Altfel te înfulec! Şi cine ar vrea să fie mâncat,
uite aşa, pentru o aşchie sau o vărguţă?
Blănuţă a pregătit ceva de foc din propria sa grădină, a cumpărat de la Zuh câteva lemne,
de mai mult nu are parale şi cu aceste mici rezerve se gândeşte să iasă din iarnă. Totul e bine
pus la cale. Primul foc îl va face la Crăciun. Mai apoi, în fiecare zi, în dependenţă de frigul de
afară, va arde câte o grămăjoară mică de vreascuri. Doar aşa, ca să nu îngheţe. În rest
Blănuţă, are propria sa metodă de luptă cu gerul. Pentru el gerul e un balaur cu multe capete,
pe care le va reteza asemeni lui Făt Frumos: unul câte unul. Până-n primăvară precis că le taie
pe toate.
52
La început, în apriga sa luptă cu frigul, iepuraşul îşi încalţă pe fiecare lăbuţă câte un
ciorăpior gros de lână. Trupul şi-l înveleşte într-o haină căptuşită cu blană, pe cap îşi îndeasă
căciula şi aşa bine echipat – ţuşti sub plapumă.
– Aha! Frig nesuferit, strigă Blănuţă acoperit până peste cap, încearcă acum să mă tragi
de aici! Să vedem cine e mai voinic!
Dâr-dâr-dâr, îi clănţăie dinţii, dar încetul cu încetul un val de căldură îl cuprinde şi
Blănuţă simte nevoia să-şi scoată ciorăpiorii. Apoi când i se înfierbântă urechile – aruncă şi
căciuliţa. Îşi flutură urechiuşele pe deasupra plăpumii, însă nici gerul nu e prost – imediat îl şi
pişcă.
– Uf, se enervează Blănuţă, ascunzându-şi podoabele. Las-las, că mă răzbun…
Şi uite-aşa toată noaptea, iepuraşul se războieşte cu frigul, reuşind să adoarmă abia spre
dimineaţă. Visează că afară ninge, în sobă pâlpâie focul, iar el stă pe un scăunaş şi priveşte
flăcările năstruşnice care se întrec să topească lemnele. Deschide ochii, nici vorbă de foc, i se
face sete, apa în ulcior e îngheţată, câinele de frig îl îmboldeşte de peste tot şi bietul iepuraş –
ţuşti înapoi sub plapumă. Dar nu e deprins să lâncezească în pat ziua în amiaza mare.
Coboară, îşi încalţă pâslele, îşi pune cojocelul, îşi înfăşoară gâtul cu fularul şi iese afară.
– Vă-hă-hă! Pădurea e albă, albă. Toată noaptea a nins. Baba iarnă a venit cu adevărat!
Fericit, Blănuţă aleargă, lunecă pe zăpadă, se zbenguie încolo, încoace şi ar fi totul atât
de frumos dacă nu ar auzi glasul vulpoiului Zuh.
– Hei, Blănuţă, îi strigă Zuh din uşa castelului său, încă nu ai îngheţat!? Nu te îngrijora,
Blănuţă! Mai ai timp! Iarna e abia la început! Ha! Ha! Ha!
Dispoziţia îi este stricată. Întristat, iepuraşul, priveşte în jur. Din hogeagul căsuţei
ariciului Ariciugă iese o şuviţă subţire de fum. Din hogeagul bătrânului bursuc Dungă – nici
vorbă de fum. În schimb din cele două hogeaguri ale castelului vulpoiului Zuh, fumul
ţâşneşte rotocoale, rotocoale, se strecoară printre copaci, se destramă undeva pe deasupra
pădurii.
– Eh, oftează Blănuţă, e greu să treci iarna fără de lemne… Dar o voi trece, îşi zice el şi
continuă jocul cu frigul.
– Las-că te găbjesc eu, se enervează acesta, iar Blănuţă aleargă, râde, face o babă de
omăt, se gândeşte că doar babei în plină iarnă nu-i va fi frig. Într-un târziu se plictiseşte, e
obosit şi pleacă acasă. Nu reuşeşte să-şi scoată cojocelul că balaurul Frig se şi năpusteşte
asupra lui ca un nebun.
53
– Aha! urlă Frigul. Te-am găbjit! Gata! Eşti al meu! Blănuţă îşi încalţă iute ciorăpiorii,
îşi pune haina de blană, căciula şi ţuşti sub plapumă. Frigul îl mai boscorodeşte un timp, apoi
adoarme şi nu mai simte nimic. Câteva zile nici o schimbare în viaţa micului iepuraş. Într-o
dimineaţă se trezeşte şi vede îngrozit că alături, sub plapumă, dorm doi balauri – balaurul
Frig şi nesuferitul balaur Răceală.
– De mucosul ăsta scap eu acuşi, îşi zice Blănuţă în timp ce Răceală îi gâdilă nările şi
iepurică strănută la nesfârşit. Mă duc la farmacie, iau câteva pastiluţe şi – adio Răceală!
Farmacia e arhiplină cu acei pe care i-a atacat balaurul, aducându-le tuse şi guturai. Mai
toţi însă ies fără de medicamente căci acum farmacia e a vulpoiului Zuh, iar Zuh cere bani
grei pentru tot ce vinde.
Blănuţă se întoarce în cămăruţa sa rece şi… aşa îmbrăcat, încălţat – se bagă în pat.
Tremură din tot corpul, simte că are febră, dar nu se hotărăşte să facă focul. Spre miezul
nopţii aproape că nu mai poate respira. Se scoală, se târăşte până la şopron, se întoarce cu un
vraf de vreascuri, aprinde focul, îşi fierbe o cratiţă cu apă, adaugă muşeţel, bâjbâie prin
cotruţă dulceaţa de mure, bea ceai fierbinte şi toate le face ca într-un vis.
– Ah! strigă balaurul Frig. Blănuţă, nemernicule! Ai dat drumul la căldură în casă!? Sunt
nevoit să plec, dar mă întorc, mă întorc, stai fără de grijă! Nu te las eu cu una, cu două! Şi
înrăit, Frigul se strecoară prin crăpăturile uşii afară.
Răceală însă nu are de gând să plece. Stă strâns lipit de bietul iepuraş, i se bagă pe gât şi
pe suflet. Spre dimineaţă însă, Blănuţă e gută de apă. Se trezeşte, îşi schimbă hăinuţele şi îl
aude pe balaurul Răceală urlând:
– Iepure afurisit! M-ai doborât! Să nu crezi însă că e pentru totdeauna! O să revin! O să
revin! Nu te bucura înainte de vreme!
Blănuţă nu se bucură. Ştie că dacă nu va avea căldură aceşti doi balauri îşi vor ţine
cuvântul. Ziua aleargă prin pădure, se ia la hârjoană cu Baba de zăpadă şi uită de necazuri.
Seara se întoarce, aprinde focul în sobă. Nu vrea să se gândească la ce va fi când vreascurile
se vor termina.
– Voi hotărî atunci, îşi zice cu tristeţe iepuraşul. Şi această zi nu întârzie să vină. E
noaptea de Ajun, în şopron nu e zare de vreasc. Blănuţă iese din casă, se apropie de prietena
sa de zăpadă, baba îl vede indispus şi vrea să-l îmbrăţişeze.
– Nu fi trist, Blănuţă, zice ea. Priveşte ce noapte frumoasă. E atât de plăcut când e ger.
Dacă îngheţi – vom sta nedespărţiţi până la primăvară, vom vorbi de una, de alta, ne va fi
foarte vesel, ce zici Blănuţă?
54
– Babă fără de minte! strigă iepuraşul. Tu te-ai născut îngheţată, ce-ţi pasă!? Eu însă nu
vreau să îngheţ căci la primăvară am de săpat şi de semănat grădina! Mă voi duce la vulpoi, îl
voi ruga să-mi împrumute lemne ca să ies din iarnă!
– Degeaba, Blănuţă… Nu-ţi va împrumuta. Nici pe bani nu-ţi va da căci Zuh vrea să
scape de toţi. Doarme şi visează că pădurea e doar a lui. Nu te du, Blănuţă. Nu te umili…
Are dreptate baba, Blănuţă ştie de asta… Dar totuna nu vrea să îngheţe. Şi ca să nu se
întâmple acest lucru trebuie să alerge, să alerge, cât mai mult să alerge.
În noapte de Ajun iepuraşul aleargă printre brazi, printre cetini. Într-un târziu se opreşte
lângă un mic brăduţ.
– Aici, sub ramurile mele, îl aude vorbind pe brăduţ, e un culcuş moale, uscat. Vino, e
Crăciunul, nu vei îngheţa… Te voi feri de vânt şi de ger.
Iepuraşul se strecoară, găseşte culcuşul moale, parfumat, din ace de brad, se ghemuieşte,
îi mulţumeşte brăduţului, închide ochii, dar nu adoarme. Nu vrea să doarmă într-o asemenea
noapte. E linişte-n jur, iar Luna mare şi plină ce stă aninată în vârful unei cetini înalte îi face
cu ochiul.
– Blănuţă, aude el pe cineva strigându-l.
Numai să nu fie câinele de Zul, se sperie iepuraşul, dar glasul care îl strigă e blând încât
nicidecum nu poate fi al vulpoiului.
– Blănuţă, îl strigă iar glasul şi Blănuţă ridică privirea spre Lună.
– Da, da, îi zâmbeşte aceasta. Eu te-am chemat… Desfă lăbuţele, nu-ţi fie frică, îţi voi
da ceva.
Iepuraşul întinde lăbuţele şi se pomeneşte cu un bob auriu ce străluceşte şi îl încălzeşte
asemenea unui soare.
– Ai ghicit, îi zice Crăiasa Lună. Nu e un simplu bob, e o bucăţică de Soare. Cadoul meu
şi al fratelui meu, Soarele, pentru tine. Toţi cei care se luptă cu Frigul vor primi un asemenea
cadou. Fii fericit, micule iepuraş, îi mai zice Luna şi se ascunde după un nor.
De atunci, Blănuţă nu mai ştie de ger, căci mereu poartă cu el bobul de soare. În căsuţa
lui mică şi acum îl mai aşteaptă balaurul Frig. Blănuţă nu se întoarce acolo. Casa lui astăzi e
culcuşul moale de sub brăduţul care an de an creşte, se înalţă, dar nu uită să-şi aplece crengile
ca să-l dosească pe iepuraş de Vânt şi de Ploaie, că de Ger şi de Frig a avut grijă Soarele şi
Luna să fie păzit.
Soldăţelul de plumb
55
de Hans Christian Andersen

Erau odată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi,
fiindcă fuseseră făcuţi dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi
fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roşie şi albastră.
Cel dintâi lucru pe care l-au auzit pe lumea asta, când s-a ridicat
capacul de pe cutia în care şedeau, au fost cuvintele: "Soldaţi de
plumb!" Cuvintele acestea le-a rostit un băieţaş care bătea din palme
de bucurie. Tocmai îi primise cadou de ziua lui. I-a scos şi i-a înşirat
pe masă. Toţi semănau leit între ei, unul singur era puţin mai altfel: avea numai un picior,
pentru că fusese făcut cel din urmă şi nu mai ajunsese plumbul; dar deşi avea numai un
picior, stătea tot aşa de drept ca şi ceilalţi cu două picioare şi tocmai el avea să facă cele mai
mari isprăvi, aşa cum aveţi să vedeţi îndată.
Pe masa pe care stăteau ei înşiraţi mai erau o mulţime de jucării; era mai cu seamă un
castel de hârtie de toată frumuseţea. Pe ferestre puteai să te uiţi înăuntru şi să vezi toate
încăperile. În faţa castelului era un pâlc de copaci şi în mijlocul lor era o oglinjoară care
închipuia un lac. Pe ea pluteau şi se oglindeau lebede de ceară. Toate jucăriile erau drăgălaşe,
dar cea mai drăgălaşă era o fetiţă care stătea în uşa castelului; era făcută şi ea din hârtie, însă
avea haine frumoase şi pe umeri o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe
broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare. Fetiţa stătea cu braţele
ridicate, fiindcă era dansatoare şi îşi ridicase şi un picior, dar aşa de sus încât departe soldatul
de plumb nu vedea unde-i şi credea că fata are ca şi el numai un picior.
"Ar fi o nevastă tocmai potrivită pentru mine – se gândi el; atâta numai că e cam
boieroaică, stă într-un castel şi eu stau într-o cutie în care suntem douăzeci şi cinci de inşi;
nu-s tocmai potrivit pentru ea; da’ eu tot am să încerc să intru în vorbă cu dânsa."
Şi s-a întins cât era de lung după tabachera de pe masă. De aici, putea să se uite în voie
la dansatoarea cea mititică şi subţire, care stătea mereu într-un picior, fără să cadă.
Seara, soldaţii de plumb au intrat în cutie şi toţi cei din casă s-au dus la culcare. Şi
atunci, cutia cu muzicuţă a început să cânte tot felul de cântece vesele. Soldaţii de plumb au
început să zăngănească în cutia lor, fiindcă voiau şi ei să iasă şi să vadă ce-i, dar nu puteau să
ridice capacul. Spărgătorul de nuci se dădea de-a tumba şi creta se zbenguia pe tăbliţă. De
atâta larmă, canarul s-a trezit şi a început şi el să vorbească în versuri. Numai soldatul de
plumb şi cu dansatoarea nu se mişcau din loc. Ea stătea mereu într-un picior, în vârful
56
degetelor şi cu braţele întinse, el stătea tot aşa de neclintit pe singurul lui picior şi nu-şi lua
nici o clipă ochii de la dânsa.
Deodată, ceasul a bătut douăsprezece şi poc!, capacul tabacherei s-a deschis, dar în
tabacheră nu era tutun, era numai un drăcuşor mititel şi negru. O şmecherie straşnică!
– Ascultă, soldat de plumb – a spus drăcuşorul – mută-ţi ochii în altă parte!
Dar soldatul parcă nici n-ar fi auzit.
– Bine, ai să vezi tu mâine dimineaţă! a spus drăcuşorul.
Când s-a făcut ziuă şi copiii s-au sculat, au luat soldatul de plumb şi l-au pus pe marginea
ferestrei şi, deodată, c-o fi fost drăcuşorul, c-o fi fost vântul, fereastra s-a deschis şi soldatul
de plumb a căzut de la etajul al treilea. A fost un drum cumplit. A căzut cu piciorul în sus şi
s-a înfipt cu chivăra şi cu vârful baionetei între două pietre ale caldarâmului.
Fata din casă şi băieţaşul s-au dus repede jos ca să-l caute; dar, cu toate că erau cât pe ce
să calce pe el, nu l-au zărit. Dacă soldatul de plumb ar fi strigat: "Aici sunt!", desigur că l-ar
fi găsit, dar el n-a strigat fiindcă era în uniformă şi nu se cuvenea să strige aşa, în gura mare.
Începuse să plouă. Picăturile cădeau tot mai dese şi de la o vreme turna cu găleata. După
ce-a trecut ploaia, au venit doi băieţi.
– Ia uite – zise unul dintre ei – un soldat de plumb! Ia să-l luăm şi să-i dăm drumul pe
apă!
Au făcut o luntre dintr-un ziar, au pus pe soldat în luntre şi i-au dat drumul pe apa care curgea
prin şanţul de pe marginea străzii; cei doi băieţi alergau pe lângă el şi băteau din palme. Ce
umflată era apa şi ce valuri făcea! Fusese ploaie, nu şagă! Luntrea de hârtie se legăna încoace
şi încolo şi câteodată se învârtea aşa de repede încât soldatul tremura. Dar tot neclintit
rămânea, faţa îi era nemişcată şi el se uita drept înainte şi nu scăpa puşca din mână.
Deodată, luntrea a intrat pe sub un podeţ. Era întuneric chiar ca în cutie.
– Oare unde mă duc? – se gândea el. Asta-i numai din vina drăcuşorului! Ah, dacă fetiţa
aceea ar fi aici cu mine, în luntre, nu mi-ar păsa chiar dacă ar fi de două ori mai întuneric
decât este!
Deodată, a venit un şobolan care îşi avea casa acolo, sub podeţ.
– Ai paşaport? – a întrebat şobolanul. Arată-mi paşaportul!
Soldatul de plumb n-a răspuns nimic şi şi-a strâns şi mai tare arma la umăr. Luntrea a plecat
mai departe şi şobolanul după ea! Brr!, cum îşi mai rânjea dinţii şi striga la aşchiile şi la
paiele care pluteau duse de apă:
– Opriţi-l! Opriţi-l! N-a plătit vama şi nu a arătat paşaportul!
57
Apa curgea tot mai repede. Soldatul de plumb a mai putut să vadă o clipă lumina zilei când a
ieşit pe sub podeţ, dar deodată a auzit un vuiet care ar fi speriat şi pe un om, cât de viteaz.
Aici, la capătul podeţului, pârâiaşul de ploaie se vărsa într-un canal mare; pentru soldatul de
plumb asta era tot aşa de primejdios cum ar fi pentru noi dacă ne-am rostogoli într-o cascadă.
Acuma era greu de tot. Luntrea a ieşit de sub podeţ; soldatul se ţinea cât putea mai drept,
nimeni n-ar fi putut să spună că a clipit măcar! Luntrea s-a învârtit de vreo trei-patru ori, s-a
umplut de apă şi a început să se scufunde. Soldatul de plumb era acum în apă până la gât;
luntrea se scufunda tot mai tare şi hârtia tot mai tare se desfăcea; apa-i ajunsese soldatului
până peste cap. El se gândea la dansatoarea cea mititică şi drăgălaşă, pe care nu avea s-o mai
vadă niciodată, şi-n urechile lui răsuna un cântec:
Du-te la război, oştene,
Şi de moarte nu te teme!
Hârtia s-a rupt şi soldatul de plumb s-a prăbuşit în apă, dar n-a ajuns la fund, fiindcă,
chiar în clipa aceea, un peşte mare l-a înghiţit. Ce întuneric era înăuntru! Era mai rău decât
sub podeţ şi era aşa de strâmt locul! Soldatul de plumb însă era neclintit şi zăcea întins, cu
arma la umăr. Peştele umbla încoace şi încolo prin apă şi se zbuciuma cumplit. Apoi s-a oprit
deodată şi nu s-a mai mişcat; pe urmă, o fâşie de lumină l-a străbătut ca un fulger. Lumina s-a
făcut tot mai mare şi s-a auzit un glas strigând: "Uite soldatul de plumb!"
Ce se-ntâmplase? Peştele fusese prins, dus la piaţă, vândut şi acuma ajunsese în
bucătărie pe masă şi bucătăreasa îl spintecase cu satârul. Bucătăreasa l-a luat de mijloc cu
două degete şi l-a dus în casă; toţi cei din casă s-au îngrămădit să vadă pe năzdrăvanul care
călătorise pe apă până-n pântecele unui peşte; dar soldatul de plumb nu se prea fălea cu asta.
L-au pus pe masă şi… să mai spui că lumea nu-i plină de întâmplări minunate! Soldatul
de plumb era acuma în odaia în care stătuse până în clipa când căzuse de pe fereastră. Erau
tot copiii aceia; pe masă erau aceleaşi jucării şi castelul cel frumos cu dansatoarea cea
mititică şi drăgălaşă. Stătea şi acuma tot într-un picior şi cu celălalt ridicat în sus, dar fără să
se clintească. Soldatul de plumb s-a înduioşat aşa de tare încât mai că ar fi început să plângă
cu lacrimi de plumb, dar s-a gândit că un oştean nu trebuie să plângă, aşa că s-a uitat numai
ţintă la dânsa şi n-a spus nimic.
Deodată, un băieţaş a luat soldatul şi l-a azvârlit drept în sobă – de ce l-o fi azvârlit, că
doar nu făcuse nimic rău? Dar aici desigur că tot drăcuşorul din tabacheră şi-a vârât coada.
Soldatul de plumb stătea acuma pe jeratic şi se simţea năpădit de-o căldură
nemaipomenită; căldura asta o fi fost de la foc sau o fi fost de la dragoste, nu ştia nici el.
58
Culorile i se şterseseră, că i s-or fi şters de zbuciumul călătoriei ori de atâtea necazuri

care dăduseră peste el, cine mai ştie? Se uita la fetiţa într-un picior, fetiţa se uita şi ea la
dânsul şi soldatul simţea că se topeşte, dar tot neclintit stătea, cu arma la umăr. Deodată, s-a
deschis uşa, s-a făcut curent şi dansatoarea, luată pe sus de vânt, a zburat drept în sobă, lângă
soldatul de plumb, a luat foc şi s-a făcut scrum. Soldatul s-a topit de n-a mai rămas nimic din
el decât un cocoloş de plumb şi, când a doua zi dimineaţa servitoarea a scos cenuşa din sobă,
n-a mai găsit din el decât o inimioară de plumb; din dansatoarea cea drăgălaşă nu mai
rămăsese decât steaua de pe broboadă, dar steaua era acuma arsă şi neagră ca tăciunele.
Povestea celor trei fluturi

Era o dimineată superbă de vară. Vânt lin și cer
senin. Lumea renaște încet, încet la viață. Grădina arată
fantastic sub razele soarelui care șes o panza magică. Florile
strălucesc în rourare. Trei fluturi poznași apar ca de
nicăieri. Sunt minunați: unul e alb, altul e galben iar cel de-al treilea are aripi roșii. Se joacă,
dansând fantastic în lumina soarelui, zboară și se cufundă în cupele florilor. Nu obosesc
deloc, atat de mult le place jocul acesta.
Pic, pic ... incepe ploaia venită pe neașteptate. Cei trei fluturi și-ar fi dorit sa zboare până
acasă dar, din păcate acesta era mult prea departe iar picăturile de ploaie erau din ce în ce mai
dese.
Fluturele alb vine cu ideea de a ruga florile sa ăi găzduiasca
cât timp va ploua.
Zburara repede la prima floare. Era o frumoasa lalea
galbenă, cu cupa mare cât să încapa în ea toți cei trei fluturi.
- Draga lalea, esti bună sa ne deschizi cupa ta, sa ne
ascundem în ea, ca altfel ne omoară ploaia?
Laleaua se uita la fluturaș si apoi le răspunse:
- Îi pot primi în cupa mea pe fluturele galben și pe cel rosu, dar pe cel alb nu îl voi primi
pentru ca nu seamana cu mine.
- Îti multumim de asa primire, dar daca nu il primești si pe fratele nostru alb, nu intrăm
nici noi in cupa ta, au raspuns în cor fluturele galben si rosu.
- Rămâi sănatoasă.
Grabiti au alergat la alta floare. Era un crin alb, mare și tare frumos.
59
- Dragă crinule, deschide-ne floarea ta, ca să ne

adapostim în ea de ploaie!
- Pe cel alb îl primesc cu mare bucurie, ca este alb ca
mine, dar pe ceilalți nu vă primesc, a raspuns crinul.
- Daca nu îi primești și pe frații mei, atunci nici eu nu
vin la tine. Mai bine sa fim udați de ploaie toți trei decat să
ne părăsim unul pe altul, a zis fluturașul cel alb.
Astfel fluturasii au zburat mai departe.
Soarele, care era ascuns dupa perdeaua norilor, iî vedea pe cei trei fluturați și se bucura să
vadă cât de uniți erau acestia. Se vedea ca erau legați între ei de sentimente puternice de
iubire. De aceea, el ieși dintre nori si alungă ploaia.
În scurtă vreme aripile fluturilor s-au uscat, iar trupul lor cel firav s-a încalzit. Au zburat
acasa, împreuna, fericiti! Soarele iî salvase de la pieire pentru bunătatea lor!
Surse de referință:
https://www.florinabadea.ro/povesti-terapeutice-sau-cum-pot-vindeca-povestile-copiii/
https://clicpsihologic.ro/category/povesti-terapeutice/
http://www.sapovestim.ro/pove537ti-terapeutice.html
https://www.povesti-pentru-copii.com/emilia-plugaru.html
https://gokid.ro/un-arici-si-un-balon-poveste-terapeutica-despre-colaborare/
https://gokid.ro/copilul-care-nu-vrea-sa-se-culce-poveste-terapeutica-despre-efectele-privarii-de-somn/
60
61
62
63
64
65
Emoțiile lui Fluturel

Ilie Daniela Elena
Fluturel e supărat
Numele și l-a uitat.
Stă pe-o floare și suspină
Dar apare o albină.
Care, văzându-l așa,
Încearcă a-l întreba:
-Ce ai pățit tu, fluturaș?
Ești atât de drăgălaș,
Ce-i cu tine frățioare,
Îmi poți spune ce ai oare?
-Am uitat numele meu.
Nu-l mai știu și-mi este greu.
Am uitat să mai zâmbesc,
Eu cum o să mai trăiesc
Dacă nu sunt fericit,
Sau nu voi mai fi iubit?
-Ah, răspunse albinuța,

Mângâindu-l cu mânuța.
Fluturel tu te numești
Bine-ți stă dacă zâmbești.
66
Grădina cu legume
Ilie Daniela Elena
Grădinița asta mare

Este plină de culoare.
Legumele sunt gustoase
Dar și foarte sănătoase.
Ele stau și își zâmbesc
Toată ziua își vorbesc.
Roșioara plimbăreață
Vede-un dovlecel în față:
Și-l întreabă furioasă
Cum te-ai agățat pe casă?
Mirat privea și pătrunjelul
Dar le răspunse dovlecelul:
-Ei, sunt un uriaș vestit

Peste tot sunt renumit
Că sunt bun și sunt gustos
Iar voi, mă priviți de jos.
Tristă, roșia zemoasă

Se apropia de casă,
Grăbită pe drumul ei,
Întâlni doi morcovei.
-Ce faci, soro, te grăbești?

Cu noi, nu vrei să vorbești?
-Sunt tristă și supărată
Dovleacul m-alungă-ndată.
Chiar se crede cel mai tare
Pentru faptul că e mare?
67
-Vai, dar și tu ești zemoasă

Rotunjoară și frumoasă.
Spuse-un morcov cu codiță
Plimbându-se prin grădiniță.
-Vă multumesc, morcovași
Portocalii și drăgălași.
Ei tot discutând de zor
Apare în calea lor
O varză cu multe foi
Și două vinete cam moi.
Lângă ele s-a alăturat
Castravetele lung, care-a-ntrebat:
Aș dori să aflu-ndată
Care e mai importantă?
Un copil le-a auzit,
Și în grabă a venit,
Legumele le-a împăcat
Cu mult drag le-a adunat.
Putere voi câștiga
Pe toate de le-oi gusta.
68
Buburuza
Ilie Daniela Elena
Buburuza-i supărată
Crede că-i lipsește-o pată.
Pe spinare ea mai are
Șase pete de culoare.
O fetiță pricepută
O privește și-o ascultă.
-Spune-mi mie, ce te doare?
Ori nu-ți place această floare?
Buburuza speriată
Micuțe-i povesti îndată.
-Am uitat a număra,
Crezi că mă poți ajuta?
-Da, desigur, o voi face

Mie-a număra îmi place.
Câte peste ai pe spate
Le voi număra pe toate.
Surse:
https://www.facebook.com/search/top/?q=activit%C4%83%C5%A3i%20gr%C4%83dini%C5%A3e&epa=SEA
RCH_BOX
www.didactic.ro
69
2. „Pentru că-i place chitara,

O să cânte toată vara.
Cu furnica s-a certat,
Pentru că s-a ,mprumutat
Și nu i-a înapoiat.”
(Greierele)
3. „Mititel cu aripioare,
Poate avea orice culoare,
Zboară din floare-n floare
Află numele ce-l are!
(Fluturașul)
4. „Este un fruct acrișor,

Roșu, verde, gălbior,
În poveste-i otrăvit,
Ghicește fructul oprit!
(Mărul)
5. „Ghioceii sunt pe câmpuri,

Rândunelele în crânguri,
Copacii înmuguresc,
Pe cine vestesc?”
(Primăvara)
Sursa: „200 Ghicitori pentru copii”-Gabriela Ivan, Editura Sfera, Bârlad, 2010â
70
2. Domeniul Știință
71
MUNTELE DE APĂ
Materiale:
 un pahar cu apă
 multe monede
Ce ai de făcut:
Umpleți paharul cu apă până la marginea lui.
Lăsați să alunece ușor monedele, una după
alta, pe suprafața apei.
Ce se întâmplă? (Explicația științifică)

Particulele mici de apă se unesc strâns la
suprafața apei. Atât de strâns, încât ele se
întind ca o rețea groasă la suprafața apei.
Această rețea e atât de puternică, încât apa nu poate curge peste marginea paharului. Din
acest motiv, apa se curbează ușor, ca un munte, deasupra paharului.
Sursă: Trad. Aura Cristea, 77 de experimente uimitoare, Editura Trend, 2015
MICROBILOR NU LE PLACE SĂPUNUL?
Materiale:
 un bol/ o farfurie cu apă
 piper măcinat
 săpun lichid
72
Ce ai de făcut:
Umpleți o farfurie cu apă și
presărați piper măcinat pe
suprafața apei, în mod egal.
Dacă îl veți lăsa să cadă ușor pe
suprafața apei, multe dintre
firele de piper vor pluti. Se vor
mișca încoace și încolo, creând
mici valuri la suprafața apei.
Continuați să presărați piperul
măcinat până când o porțiune

importantă a stratului
superficial al apei va fi acoperit
de piper. Introduceți un deget
în apa cu piper pentru a
observa dacă piperul (microbii)
se așază pe deget. Observați
cum piperul rămâne pe deget.
Tot așa și microbii se prind de
degețelul nostru când atingem
suprafețele murdare. Introducem un alt deget în săpunul lichid și apoi în apa cu piper. Ce
observați? Mai rămân microbii pe deget? Toți microbii au fugit de lângă degețelul cu săpun
introdus în apă. Copiii observă că atunci când se spală cu săpun pe mâini toți microbii fug,
astfel rămân curați pe mâini și nu se pot îmbolnăvi.

Odată ce introduceți degetul cu săpun în apă, piperul din jurul punctului de contact va „fugi”.
Unele dintre boabele mărunțite de piper se vor cufunda în apă, ajungând chiar pe fundul
vasului. Altele se vor deplasa pe marginea vasului. Nu toate boabele de piper se vor cufunda
în apă sub acțiunea săpunului, ci numai o parte din ele. Imaginați-vă un grup numeros de
microbi/ viruși ținându-se de mână și dând o petrecere mare pe suprafața palmei. Săpunul
face ca legăturile existente între cei din centrul grupului sub care acționează degetul să se
73
rupă. Restul de microbi/ viruși, reprezentat de piperul care „fuge” spre margini, se țin încă de
mâini și își trag după ei prietenii. Așa pățesc și moleculele de apă, iar ca urmare boabele de
piper sunt trase și ele spre marginea vasului cu lichid.
BALONUL FERMECAT
Materiale:
 un balon gros
 o pâlnie
 o sticlă mică
 bicarbonat de sodiu
 oțet alb
 o bucată de sfoară
Ce ai de făcut:
Pentru a umfla un balon ca prin „magie”,
puneți balonul pe capătul îngust al pâlniei
și turnați în el două linguri de bicarbonat
de sodiu. Umpleți sticla pe jumătate cu
oțet. Așezați cu grijă balonul de gura
sticlei (fără să vărsați conținutul). Pentru
o mai mare siguranță, legați o bucată de
sfoară în jurul balonului și sticlei. Turnați
conținutul balonului în sticlă. Țineți bine
sticla pentru a preveni căderea acesteia. Ce
s-a întâmplat?
Abracadabra! Balonul se umflă cu gazul (dioxid de carbon) eliberat în urma reacției chimice
dintre oțet și bicarbonat de sodiu. Experimentați folosind și suc de lămâie în loc de oțet. Se
îmtâmplă la fel?
Sursă:https://www.la-doi-pasi.ro/sfaturi/experimente-stiintifice-pentru-copii-pe-care-le-poti-face-acasa.html
74
UN SUBMARIN DIN COAJĂ DE PORTOCALĂ
Materiale:
 o portocală proaspătă
 o sticlă cu apă transparentă
 un dop de plută
Ce ai de făcut:
Dintr-o bucată de coajă de portocală tăiați un mic submarin și
puneți-l în sticla umplută cu apă. Apoi, puneți dopul de plută la
sticlă. Împingeți ușor dopul de plută cât mai adânc în sticlă.

Prin împingerea dopului, deodată se ridică bule de aer din coaja
de portocală și submarinul începe să se scufunde. Dar când
scoateți dopul de plută, submarinul începe să urce. Acesta este
un truc din lumea peștilor. Majoritatea peștilor au o bășică
umplută cu aer. Această bășică îi ajută la înot. Când vor să se scufunde, ei îndepărtează o
parte din aer, iar când vor să urce, ei
introduc aer în această bășică.
Sursă: Trad. Aura Cristea, 77 de experimente
uimitoare, Editura Trend, 2015
75
PAHARUL BUCLUCAȘ
Materiale:
 două bucăți de hârtie (o coală A4 tăiată în
două)
 două pahare
 două boluri/ castroane cu apă, în care să
încapă paharul
Ce ai de făcut:
Poate o bucată de hârtie să rămână uscată în apă?
Mototoliți bucățile de hârtie și puneți-le pe fundul
paharelor. Apoi scufundați un pahar cu gura în jos
(vertical), coborându-l lent în recipientul cu apă,
astfel încât aerul să rămână în el. Celălalt pahar
trebuie introdus înclinat în recipientul cu apă, pentru ca
apa să poată intra în el.

Aerul din primul pahar urcă încet în paharul cu apă.
Acest fapt se datorează aerului care se găsește în pahar.
Când acesta este coborât în apă, drept, apa nu poate să
pătrundă în pahar, deoarece paharul este deja plin cu
aer. Aerul împinge apa (presiune) și hârtia rămâne
uscată. Dacă înclinăm al doilea pahar, paharul
buclucaș, aerul iese din pahar sub formă de bule și
hârtia se udă.
76
STAFIDELE DANSATOARE
Materiale:
 stafide
 apă minerală carbogazoasă
 un pahar
Ce ai de făcut:
Umple paharul cu apa și dă-le drumul în apă câtorva stafide. La început, acestea se vor duce
pe fundul paharului, dar în câteva secunde se vor ridica la suprafață și vor începe să
„danseze” prin apă timp de câteva minute. Poți chiar să dai drumul la muzică și să danseză
împreună cu cel mic în timp ce vă amuzați de dansul stafidelor în apa minerală.

Bulele de dioxid de carbon sunt responsabile pentru dansul stafidelor în pahar. Datorită
aspectului neregulat al stafidelor, bulele de dioxid de carbon se atașează foarte ușor de
acestea, sporindu-le
volumul și ridicându-le
densitatea. Altfel spus,
stafidele devin foarte
ușoare și se ridică la
suprafața apei – bulele
acționează ca niște veste
de salvare. Când ajung
însă la suprafață, bulele de
dioxid se sparg la
contactul cu aer, astfel că stafidele își pierd vesta de salbare, își recapătă densitatea și se
scufundă din nou în apă, unde vor lua la dans alte bule de dioxid de carbon.
Sursă: http://www.itsybitsy.ro/experiment-simplu-pentru-copii-stafidele-dansatoare/
77
CUM A INTRAT UN OU ÎNTR-O STICLĂ?
Materiale:
 un ou fiert tare (aprox. 15 min),
curățat de coajă
 o sticlă sau borcan de sticlă cu gâtul
suficient de larg încât să poată susține
oul
 apă
 un vas pentru fiert apa
Ce ai de făcut:
Fierbeți apa și turnați-o în sticlă astfel încât
să umple o treime, iar apoi așază oul pe buza
sticlei. Privește cu atenție și răbdare. Oul va
„sălta” ușor datorită aerului cald din
interiorul sticlei, care încearcă să iasă afară.
Încet, încet, însă, oul va aluneca în mod miraculos în sticlă.

Aerul cald din apa fierbinte este responsabil pentru alunecarea oului în sticlă. Aerul cald se
dilată și încearca să iasă din sticlă mișcând oul. Pe măsură ce aerul din interiorul sticlei se
răcește, acesta se contractă și ocupă mai puțin loc, ceea ce duce la scăderea presiunii din
sticlă. Presiunea din exteriorul sticlei devine acum mai mare și împinge oul în sticlă.
Sursă: http://www.itsybitsy.ro/cum-bagi-un-ou-intreg-intr-o-sticla/
78
CE POȚI FACE CU UN BALON?
Materiale:
 un balon
 un borcan de sticlă cu gâtul
suficient de larg încât să poată
susține balonul cu apă
 apă
 o bucată de hârtie și un chibrit
Ce ai de făcut:
Experimentul este asemănător cu cel în care oul care aluneca în sticlă. Umpleți balonul cu apă
până când este mai mare decât gura borcanului pentru a permite alunecarea naturală.
Aprindeți o bucată de hârtie cu un chibrit și pune-o în borcan. Puneți imediat balonul pe gura
borcanului. Obervați ce se întâmplă!

Aerul cald din borcan este responsabil pentru alunecarea oului în sticlă. Aerul cald se dilată și
pe măsură ce aerul din interiorul sticlei se răcește, acesta se contractă și ocupă mai puțin loc,
ceea ce duce la scăderea presiunii din sticlă. Presiunea din exteriorul sticlei devine acum mai
mare și împinge balonul în sticlă.
Sursă: https://thedadlab.com/
79
ATENȚIE! ERUPE VULCANUL!
Materiale:
 făină (aprox 500 grame)
 sare (250 grame)
 apă
 oțet – 1 pahar 300 ml
 bicarbonat de sodiu
 o sticlă de plastic de 0,5 litri
 colorant alimentar roșu/
portocaliu/ acuarelă amestecată cu
apă
 săpun lichid sau detergent de vase
 o tavă adâncă
 o pâlnie
 un vas de bucătărie
 ochelari de protecție
 acuarele, pensulă
Ce ai de făcut:
Folosiți ochelarii de protecție pentru un strop de dramatism! Puneți într-un vas făina și sarea.
Amestecați și adăugați treptat apa rece. Frământați bine compoziția până iese o cocă potrivită,
nici prea moale, nici prea tare. Din 500 grame de făină ar trebui să iasă suficientă cocă pentru
a modela vulcanul. Lasați coca să se usuce la aer pentru 2-3 zile sau puneți-o la cuptor pentru
2-3 ore, la foc mic, și apoi lasați-o să se răcească.
Pe tavă așezați sticla de plastic și lăsați-l pe copil să construiască vulcanul în jurul ei, folosind
coca din făină și sare. Pentru ca vulcanul să pară cât mai real și pentru ca activitatea să fie și
mai plăcută pentru copii, puteți picta vulcanul folosind acuarele.
Pregătirea erupției durează foarte puțin. Dacă folosiți o sticlă de 0,5 litri, amestecați 300-350
ml de apă cu 100 ml de săpun lichid, două linguri de bicarbonat de sodiu și puțin colorant
alimentar (sau amestecul obținut prin diluarea acuarelei). Turnați soluția în interiorul
vulcanului folosind o pâlnie.
80
Ce se întâmplă?
(Explicația științifică)
Oțetul (o substanță acidă)
s-a amestecat cu
bicarbonatul de sodiu (o
bază) și a format o reacție
chimică, în urma căreia a
rezultat un gaz (dioxid de
carbon – un gaz fără
culoare și miros, pe care
noi îl expirăm). Gazul
acesta a fost captat de
moleculele de săpun și a
fost transformat într-o
spumă.
Sursă: http://www.itsybitsy.ro/cum-faci-un-vulcan-care-erupe/
ȘTIU CUM FUNCȚIONEAZĂ PLĂMÂNII MEI
Materiale:
 șablon decupat cu forma
plămânilor
 două paie de plastic pentru suc
 două pungi de plastic
 scotch
81
Ce ai de făcut:
Desenați și colorați cu roșu alveolele pulmonare,
decupați forma plămânilor. Lipiți cu scotch paiele,
unul lângă altul, având grijă ca cele două capete ce se
îndoaie să fie orientate în direcții opuse: unul spre
stânga, celălalt spre dreapta. Se lipesc pungile de
capetele paielor, având grijă să se închidă toate
zonele pe unde ar putea ieși aerul. Se va sufla încet
prin paie, pentru a nu dezlipi pungile de pe paie.
Pungile se pot înlocui cu baloane.

Plămânii sunt organe din corpul nostru, esențiale pentru respirație, localizat în cutia toracică.
Noi avem doi plămâni: plămânul drept și plămânul stâng. Folosim plămânii pentru a inspira
și expira aerul. Gura și nasul ne ajută să inspirăm și să expirăm.
Sursă: https://ro.pinterest.com/pin/151503974953403456/
PLASTELINA COLORATĂ
Materiale:
 1 cană făină
 ½ cană sare
 2 linguri de ulei
 1 cană apă călduță
 Colorant alimentar sau pigmenți naturali (ex: roșu-boia, maro-scortițoare, galben-
turmeric, verde-sucul de la câteva frunze de spanac, albastru – sucul de la câteva afine
stoarse, mov-sucul de la câteva mure stoarse.
82
Ce ai de făcut:
Amestecați făina, sarea, uleiul și apa într-o
cratiță. Frământați bine aluatul cu mâinile. Dacă
este prea lipicios, presară puțină făină. Pentru a
colora aluatul obținut, modelați o bilă și faceți o
gaură în mijloc pentru a introduce colorantul
alimentar. Se frământă aluatul obținut până se
uniformizează culoarea. Aluatul se depozitează
într-un recipient etanș până când sunteți gata de
joacă. Modelați diferite forme din cocă. Restul
pune-l în frigider în vasul de plastic.

Se prepară o plastelină făcută în casă, din aluat, cu
care puteți modela diverse forme. Formele de
plastilină își păstrează forma pe care le-o dăm.
Obiectele solide își păstreaza forma dacă nu ne
atingem de ele.
Sursă: https://ro.pinterest.com/
MICII METEREOLOGI
Materiale:
 sticle transparente/ borcane de orice dimensiune preferați
 pentru conținut: diferite obiecte mici pe care le aveți prin casă: mărgele, sclipici, vată,
pom-pom-uri și apă
 *Opțional: pentru unele sticle senzoriale poți înlocui o parte din apă cu glicerină,
pentru ca elementele din sticlă să plutească mai încet
83
Ce ai de făcut:
Aceste sticle senzoriale pot fi folosite astfel:
Copilul compară sticlele cu vremea de afară,
alegând-o pe cea corespunzătoare vremii.
Denumește fenomenul și astfel învață
termeni specifici vremii, precum: cer
înnorat, cer senin, ninsoare, averse de
ploaie, rafale de vânt.
Cer înnorat: pentru nori puteți folosi trei
ghemotoace de vată peste care turnați apă.
Ninsoare – pentru zăpadă puteți folosi
sclipici argintiu sau biluțe de polistiren;
pentru ca efectul de plutire să fie asemănător celui dintr-un glob de zăpadă, puteți înlocui apa
cu o soluție pe bază de glicerină. Se procedează astfel: puneți mai întâi apa în sticlă, apoi
adăugați glicerina până când soluția începe să se îngroașe.
Averse de ploaie – sticla ploioasă poate conține mici mărgele de sticlă albastră care să
reprezinte picăturile de ploaie și câteva pom-pom-uri albe/ cenușii în loc de nori. Peste ele
turnați apă sau amestecul de glicerină.
Cer însorit – sticla de zi însorită conține pur și simplu apa de culoare albastră (colorată cu
colorant alimbentar) pentru a reprezenta cerul și un ciucure galben/ o bilă galbenă în loc de
soare.
Rafale de vânt – pentru a reprezenta vântul care suflă printre frunze, umpleți o sticlă cu apă
sau cu soluție de glicerină, apoi adăugați paiete verzi sau în culorile toamnei care să
reprezinte frunzele. O altă variantă ar fi să înlocuiți paietele cu resturi de creion rămase de la
ascuțitoare, în culorile dorite.

Soare, vânt sau ploaie? Vremea se schimbă în fiecare zi. Uneori plouă, alteori ninge, uneori
este cald, alteori este frig. Oare cum va fi vremea mâine? Aceste sticle senzoriale le puteți
compara cu vremea de afară. Sticlele senzoriale reprezintă o modalitate excelentă de a face
conceptele specifice vremii tangibile pentru copii.
Sursă: http://www.creatissimo.ro/starea-vremii-sticle-senzoriale/
84
PUNGA MAGICĂ
Materiale:
 pungă de plastic
transparentă (de preferat cu zip)
 multe creioane ascuțite
 ascuțitoare
 apă
Ce ai de făcut:
Este esențial să ascuțiți
creioanele foarte bine. Umpleți punga cu apă și introduceți câte un creion. Uimitor! Apa nu
curge! La sfârșit scoateți câte un creion pentru a permite apei să se scurgă.

Explicația acestui proces stă însuși în structura pungii de plastic (în structura moleculară).
Atunci când se introduce un obeict ascuțit, acesta separă lanțurile polimerice (substanța din
care este formată punga). Aceste lanțuri lungi îmbrățișează strâns creionul și nu permit apei
să se scurgă.
Sursă: https://www.planetamami.com/experimente-pentru-copii-punga-strapunsa-care-nu-curge
85
O LUME ÎNGHEȚATĂ
Materiale:
 un vas de plastic cu capac pentru a
evita vărsarea de lichide
 apă
 o bucată de hârtie și markere
 jucării și obiecte mici (dopuri,
creioane, jucării de plastic)
Ce ai de făcut:
Luați o foaie de hârtie și împărțiți-o în
două coloane „Plutește/ Nu plutește”.
Întrebați copilul care crede că sunt
obiectele care vor pluti și care sunt cele
care se vor scufunda. După ce ați sortat
obiectele în cele două coloane, puneți
obiectele în apă rând pe rând. După ce a
trecut un sfert de oră verificați împreună
dacă predicțiile au fost corecte. De multe
ori ceea ce credeați că va pluti se va
scufunda din cauza faptului că va
absorbi apa și asta va face experimentul
și mai interesant. Adăugați împreună în
apă obiecte cum ar fi creioane, bile de
puf etc. care se vor scufunda odată ce se
vor îmbiba cu apă. După ce ați terminat
de explorat fiecare obiect în parte, este momentul să închizi capacul recipentului și să îl pui
86
în congelator. A doua zi este momentul să vedeți rezultatele. Veți obține un bloc de gheață
prin care se văd toate obiectele folosite. Observați textura gheții, obiectele care s-au ridicat la
suprafață sau cât de mult îi ia gheții să se topească. Puteți să vorbiți despre schimbarea stării
apei și să le arătați celor mici cum se transformă gheața la loc în apă odată ce se încălzește
sau este pusă sub jet de apă caldă.

Copilul a realizat predicții privind unele obiecte dacă vor pluti sau nu, au experimentat și
înțeles ce se întâmplă cu obiectele care sunt mai ușoare (au rămas la suprafața apei) și cu cele
care sunt mai grele (s-au scufundat). Trecerea apei din starea solidă în lichidă se numește
topire. Solidificarea este fenomenul invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare
lichidă în cea solidă. În general, topirea are lor prin absorbție de căldură (încălzire), iar
solidifcarea are loc prin cedare de căldură (răcire).
Sursă: https://www.suntmamica.ro/copilul/activitatea-si-jocurile/experiment-o-lume-inghetata-6517
 Conceptul de număr
Număratul este important deoarece îi ajută pe copii să dezvolte o înțelegere de bază a
numerelor.
Trei concepte de numere importante sunt:
 corespondență unu-la-unu (fiecare obiect este numărat o singură dată)
 cardinalitatea (ultimul obiect numit este numărul total de obiecte)
 invarianța (numărul de obiecte nu se modifică dacă sunt configurate diferit – de
exemplu, se întind sau se află într-un cerc).
Iată câteva modalități de a ajuta copilul să dezvolte aceste concepte de număr de bază.
 Numără obiecte în contextul cotidian
o Numărați numărul butoanelor de pe cămașa copilului, pe măsură ce le apăsați,
numărul de portocale din coș, numărul de furculițe pentru la masa sau numărul
de scări pe care le urcați.
87
o Începeți cu un număr mic (nu mai mult de cinci) și adăugați câteva, deoarece
copilul este pregătit pentru o provocare.
 Pune obiecte mici în șir
 Adunați niște monede și îi puneți pe copii să le numere.
o După ce le-a numărat, le-a rearanjat într-un cerc, într-un rând, sau le-a întins le
cereți din nou să le numere.
o Nu vă supărați dacă trebuie să le numere din nou. Dar dacă răspunde automat
fără a număra, veți ști că a stăpânit invarianța numărului.
 Găsiți obiecte care se potrivesc
o Dacă copilul întâmpină dificultăți în corespondența unu-la-unu, găsiți obiecte
care se împerechează bine, cum ar fi linguri și furculițe, cești și farfurioare,
etc.
o După ce o face, îl puneți să numere fiecare set de obiecte pentru a întări ideea
că fiecare pereche are același număr.
Geometria și înțelegerea spațială

Copiii pot dezvolta o înțelegere de bază a geometriei și a relațiilor spațiale, jucându-se
cu diverse jucării de construcție.
 Identificați forme în casă
o Faceți un joc simplu de găsire a unor forme de bază în jurul casei, cum ar fi
dreptunghiuri la comutatoarele de lumină, pătrate la ferestre, cercuri la ceasuri,
etc.
o Cereți copilului să explice modul în care se diferențiază fiecare formă prin
caracteristicile sale definitorii (de exemplu, un triunghi are trei laturi) și
caracteristici care nu le definesc (cum ar fi poziția, mărimea triunghiului).
 Discutați despre poziția imaginilor dintr-o carte
o Când citești o poveste, folosește un limbaj spațial pentru a vorbi despre
plasarea imaginilor.
o Întrebați „Unde este luna? Este deasupra pomului? Este sub copac?”
o Sau dimensiuni de referință prin întrebarea: „Hipopotamul este mai mare decât
maimuța? Care animal este mai mare? Care animal este mai mic?”
 Faceți o hartă a casei
88
o Ajutați copilul să facă o hartă a dormitorului său sau a curții.

o În timp ce desenează mobilierul, ferestrele și dulapurile, grădinile, copacii și
tufișurile, îi pui întrebări despre locul unde se află și cât de aproape sunt una
de alta.
Măsurarea
Există multe forme de măsurare care trebuie învățate (lungime, înălțime, greutate,
dimensiune, cantități) și multe instrumente pentru măsurare.
 Introduceți concepte de măsurare în activitățile de zi cu zi.
 Măsurați în timp ce gătiți
o Faceți exerciții în timp ce gătiți. Aflați împreună ce cantitate de produs intră
într-o cană sau într-un pahar, o lingură, etc.
 Ghiciți greutățile
o Cănd gătiți alegeți produse alimentare diferite și întrebați copilul care este mai
greu.
o Care este mai grea – cutia de supă sau cea de biscuiți.
 Comparați dimensiunile picioarelor
o Puneți piciorul vostru lângă piciorul copilului și întrebați-l care este mai lung
sau mai mare.
 Folosiți o riglă sau alt instrument de măsură pentru a compara dimensiunile.
În acest fel îl ajutați să diferențieze cum stă treaba între lung și scurt, mare și mic.
89
Alte exemple și idei de activități/ jocuri matematice:

 Învățarea și exersarea culorilor
90
 Numerația și raportarea cifrei la cantitate
91
92
93
94
95
 Trasarea, exersarea scrierii cifrelor
96
 Formele geometrice
97
Sursa: www.pinterest.com
98
3. Domeniul estetic și creativ
Specialiștii susțin că între creativitate și fericire există o legătură strânsă. Este vremea
ca micuții să devină creativi și să pună în aplicare cele mai distractive idei de pictură.
Lasă-ți copilul să își pună imaginatia la încercare și să-și dezvolte creativitatea prin
pictură. Iata căteva tehnici pe care le poți preda chiar tu copiilor tăi, chiar dacă talentul la
desen nu este unul dintre punctele tale forte:
1. Tehnica împrăștierii acuarelei

Aruncarea culorii acuarelă în stropi este foarte distractivă pentru copii. Această
tehnică, pe lângă faptul că îi va ajuta pe cei mici să se relaxeze și să se distreze pe cinste, le
va oferi ocazia să învețe culorile într-un mod neconvențional.
Amestecă o culoare de intensitate medie cu vârful unei pensule înmuiate în apă. Odată
ce aceasta s-a încărcat cu suficientă vopsea, ridică pensula deasupra planșei de desen și
scutur-o cu o mișcare bruscă. Experimentează cu amestecul de acuarelă și apă, învățând să
controlezi fluxul de stropi, mărimea și intensitatea acestora. Pentru un plus de efect, aplică
stropii de acuarelă pe hârtie ușor umedă.
99
2. Pensule din burete făcute în casă

Pentru această operatiune, ai nevoie de o lavetă pentru vase din burete, pe care să o
decupezi în fășii. Ia căteva fășii (șase, de exemplu) și leagă-le la un capăt, apoi fixează-le de
coada unei pensule vechi. Înmoaie pensula confecționată din fășii de burete în acuarela și
pictează cu ea. Efectele obținute te vor uimi.
3. Pictura cu bețișoare pentru urechi

Copiii tăi vor adora această tehnică! Pictează un copac, doar trunchiul și ramurile, cu
vopsea de culoare maro. Înmoaie apoi un betișor cu vată la capăt în apă, apoi în vopsea verde,
și fă multe puncte pe hârtie, pentru a reda coroane de frunze. Utilizează aceeași tehnică
pentru a reda florile albe sau roz.
Aceasta activitate relativ simplă implică dezvoltarea și consolidarea mai multor
abilități, precum motricitatea fină, apucarea betișoarelor și coordonarea ochi-mână,
concentrarea și creativitatea. Și, cel mai important lucru, pictura cu bețișoare este o activitate
distractivă care îi ține pe copii ocupați și concentrați pentru o perioadă mai lungă de timp.
100
4. Pictura cu bile din sticlă

Această tehnica duce la rezultatate estetice neașteptate, spectaculoase. Prin simpla
mișcare a bilelor de sticlă pe suprafața de desen, se nasc mereu combinații noi de culori și se
pot crea imagini surprinzătoare.
Pentru a crea diferite colaje inedite, folosește șabloanele din kiturile de pictură cu bile
de sticlă. Poți utiliza și capacele de la diferite cutii de carton, în care să pui bilele de sticlă
înmuiate în diferite nuanțe de vopsea. Miscă apoi capacul cu mâinile, în diferite părți, pentru
a provoca rostogolirea bilei în interiorul capacului. Decupează apoi cartonul în diferite forme,
lipește-le pe o coala albă și creeaza un tablou spectaculos.
5. Desene cu acuarele și spumă de ras

Pictura cu bile de sticlă poate fi
imitată prin altă tehnică inedită. Pentru acest
proiect ai nevoie de o tavă de copt, spumă
albă de ras, tuburi de acuarele, o pensulă
subțire și bucăți de carton. Agită tubul de
spumă de ras și toarnă o cantitate suficientă
în tava de copt, căt să-ți ajungă s-o întinzi pe
toată suprafața ei, cu ajutorul unui cuțit sau al
unei spatule pentru întins crema pe prăjituri. Ia apoi mai multe tuburi de vopsea și stoarce-le
ușor deasupra stratului de spumă de ras, formând dare de diferite culori.
Cu coada pensulei, execută mișcări circulare, în sus și în jos, la stânga sau la dreapta,
pentru a amesteca spuma cu acuarelele și pentru a obtine un model. Poți crea un adevărat
curcubeu de culori, în forma de arc, trăgând dungi paralele în sus, pentru un efect de raze. Ia
apoi o bucată de carton și apas-o ușor deasupra desenului.
101
6. Tehnica picturii acuarelă cu sare

Această tehnică este amuzantă și creativă deopotriva, deoarece produce efecte diferite,
în funcție de tipul picturii. Spre exemplu, pentru un efect discret, folosește sarea fină de
bucătărie. Dacă îți doresti un efect granulat, utilizează sare de mare sau grunjoasă.
Primul pas este să aplici vopseaua pentru a obține formele și cromatica dorită. Pe
măsură ce acuarela începe să se usuce, presară deasupra tabloului o mică cantitate de sare și
împrăști-o după dorință. După ce pictura s-a uscat complet, îndepărtează surplusul de sare cu
ajutorul unei lavete uscate sau cu un prosop de hârtie.
7. Desene în relief cu sare

Aceasta activitate este potrivită pentru copiii mai mari. Înainte de toate, desenează
forma dorită pe coala de hârtie, cu ajutorul unui creion. Pune aracet pe conturul desenului,
apoi presară sare deasupra. Odată ce granulele de sare s-au lipit de aracet, scutură planșa de
surplusul de sare. Înmoaie pensula în culoare lichidă (goașă cu apă, de exemplu) și atinge cu
ea sarea, până cănd observi cum culoarea începe să se absoarbă. Joacă-te cu nuanțele, în
funcție de ceea ce îți dictează imaginația.
Dupa căteva ore de stat la soare, tablourile în relief vor arata spectaculos.
102
8. Pictura cu periuța de dinți

Atunci când cel mic vrea să picteze animale cu blană, valuri înspumate sau iarbă în
relief, sugerează-i să folosească o periuța de dinți veche, pentru a obtine un efect spectaculos.
9. Pictura cu pieptănul
Schimbă pensula cu un pieptăn și creează desene uimitoare. Copiii vor deprinde
simțul acuarelei pe măsură ce vor deplasa dinții pieptănului prin vopsea, creând efecte
minunate.
Tehnica desenului decorativ cu ajutorul pieptănului presupune ungerea dinților
pieptănului cu tempera sau guașă nedizolvată, cu ajutorul unei periuțe de dinți. Trage apoi
pieptănul pe suprafața de decorat, realizând dungi orizontale, verticale, oblice, linii paralele
sau valuri, după cum îți dictează inspirația și mâna. Dacă dorești să obții un efect de hașurare,
suprapune linii diferit colorate.
103
10. Pictură cu folie cu bule

Asta s-ar putea să nu aveți chiar în casă, dar dacă aveți, e o metodă interesantă de a
picta frunzele. O foaie, desenați o tulpină pe ea, pe o farfurie puneți culorile și experimentați.
11. Desen cu monturile pumnului

Pentru a realiza desene cu monturile pumnilor, este necesar să vă învățați copilul să
țină pumnul strâns, să bage mâna în acuarelă, apoi să își aplice ideeile creative pe foaia de
desen. Desenele pot fi transpuse prin lumea acvatică, ca în acest desen afișat, sau în cea ce
crezi că îi este ușor copilului tău să reproducă.
104
12. Ștampile din carton

Decupează cartoane de diferite mărini, pentru a avea diversitate. Apoi bagă bucata pe
care vrei să o folosești în acuarelă. Ține cartonul pe verticală, așează-l pe hârtie, apoi trage de
el și crează linii aproape perfecte, într-o singură direcție. Vei crea imagini cu un mare impact
vizual.
13. Desen cu efect de ceară crăpată

Pentru a putea face un asemenea efect, desenul trebuie făcut pe o foaie subțire
folosind creione cerate. Desenați ce doriți, noi am ales o floare după cum bine vedeți. Pentru
ca fundalul să iese încrucișat, stângeți hârtia în pumn, ca atunci cand ați greșit ceva și trebuie
să o aruncați. Apoi adaugați acuarelă în nuanțe închise peste tot, pentru efectul de crăpătură.
Clătește desenul cu apă, apoi lasă-l să se usuce. Îl poți călca și cu cu fierul.
105
14. Ebru – desenul în apă

Veți avea nevoie de un recipient cu apă. Dimensiunea recipientului trebuie să coincidă
exact cu dimensiunea foii pe care o utilizați. Puteți folosi o tavă de copt. Vă trebuie acuarelă
pe bază de ulei, solvenți și pensule. Cu această tehnică, veți face mai întâi modele pe apă,
apoi veți introduce foaia de hârtie în apă. Când o veți scoate(imediat după introducere),
desenul va rămâne imprimat pe hârtie.
15. Imprimare cu fructe și legume

Taie fructele și legumele în două. Apoi partea tăiată bag-o în acuarele, apoi să o
imprimi pe hârtie.
106
16. Air Paint – Desen aerat

Pentru a face un astfel de desen, amestecați o lingură de făină cu agenți de creștere,
câteva picături de colorant alimentar și o lingură de sare. Adaugați puțină apă și amestecați
până obțineți o cremă.Apoi puneți vopseaua pe o pungă înghețată. Puteți folosi hârtie sau
carton pentru acest desen. După ce desenul este gata, băgați-l în cuptorul cu microunde pentru
10-30 secunde la capacitate maximă.
17. Scratchboard – Desen zgâriat

O metodă simplă dar cu rezultate uimitoare. Ai nevoie de un carton pe care să
realizezi desenul sau hârtie cartonată. Dai un fon în culori pastelate și lași să se usuce bine
bine. Apoi amesteci acuarela neagră cu săpun, și o aplici peste culorile pastelate. Când s-a
uscat, folosește o scobitoare pentru a da viață desenului pe care vrei să-l faci.
107
18. Monotyping
Desenați schița pe o suprafață netedă, pe sticlă de exemplu. Apoi faceți o imprimare,
ținând o hârtie deasupra sticlei vopsite. Pentru ca imaginea să iasă mai neclară, înmuiați foaia
în avans. După ce desenul se usucă, puteți adăuga detaliile.
19. Amprente amuzante

Ideea spune tot. Degetele în culori, apoi pe hârtie. Puteți adăuga orice detalii, pentru
rezulatele dorite.
108
20. Transformă acuarela aruncată pe hârtie în operă de artă

Pentru prima imagine, trebuie stropita hârtia de desen cu acuarelă, iar apoi pentru a-i
da o anumită textură, se mișcă hârtia în sus și în jos, apoi în stânga și în dreapta.
Pentru a doua tehnică, pune-ți copilul să arunce pe hârtie niște culoare cu pensonul,
apoi învată-l să plieze hârtia și să o desfacă. Încercați să deslușiți amandoi ce imagine a-ți
realizat
Surse:
www.pinterest.com
https://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/activitati-educative/9-idei-de-pictura-pentru-copii-a19375.html
https://webeauty.ro/20-de-tehnici-pentru-picturi-pe-care-copilul-tau-le-va-iubi-9649/4
109
 Podul de piatră
”Podul de piatră s-a dărâmat ,

A venit apa şi l-a luat.
Vom face altul pe râu în jos,
Altul mai trainic şi mai frumos.”
În timpul cântecului, doi copii care stau faţă în faţă îşi ţin mâinile împreunate şi
ridicate formând un pod.Ceilalţi copii trec pe sub ”pod”(format din mâinile celor doi copii)
cântând.
În clipa în care ultimul cuvânt din cântecel va fi pronunţat, cei doi copii care formează podul
vor lăsa mâinile în jos, prinzând copilul care trecea în acel moment pe sub podul format din
braţele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub pod, va sta în spatele unuia dintre cei doi copii
şi va aştepta până când toţi ceilalţi copii vor fi prinşi şi vor face parte din zidul podului.
Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=IzlyDTuPaaA
 Ursul somnoros
”Ursul doarme,ursul doarme,

A uitat bietul de foame.
Mâncarea i-o furi uşor,
De eşti iute de picior.”
Copiii formează un cerc ţinându-se de mâini.Dintre ei, se aleg doi copii :

ursuleţul,(copilul va purta masca de urs), care se aşează în mijlocul cercului şi îşi păzeşte
mâncarea (găleata cu cuburi) şi lupul , care rămâne în picioare, în spatele ursuleţului ,
intenţionând să fure hrana. La un moment dat ursul se preface că a adormit , lupul fură
mâncarea şi ieşind din cerc fuge pe marginea acestuia , iar ursul aleargă să-l prindă.
110
 Batistuţa
”Am pierdut o batistuţă

Şi mă bate mama ,
Cine are să mi-o dea,
Că-l sărut o dată.
Batista-i parfumată,
Ea este la o fată,
La o fată frumoasă,
Pe care o iubesc.”
Copiii sunt aşezaţi în cerc, fără a se ţine de mâna.Conducătorul de joc începe să alerge
în afara cercului, prin spatele copiilor, în timp ce aceştia cântă.Va pune batistuţa în spatele
unui copil, fără să-l atenţioneze, apoi continuă alergarea. Copiii nu au voie să se întoarcă, iar
dacă unul dintre ei se va întoarce înainte de sfârşitul jocului, va fi eliminat primind chiar şi o
pedeapsă hazlie. Cel care va primi batista va continua jocul.
Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=5ZEkcMgk0LI
 TARAFUL CHIŢ
”Ne cunoaşte o lume întreagă

Noi ,suntem taraful Chiţ.
Jucăuşi şi buni de şagă,
N-avem frică de pisici.
Refren:Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,
N-avem frică de pisici
Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,
Când nu sunt pe aici.
Cu o cobză şi-o chitară ,
C-un ţambal şi-un conrabas
Ne distrăm seară de seară
Şi cântăm aşa pe nas:
Refren:Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,
N-avem frică de pisici
111
Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,
Când nu sunt pe aici.”
La comanda: Pisica!, toţi copiii aleargă în cele patru colţuri ale clasei ,unde au fost
marcate căsuţele şoriceilor şi se ghemuiesc unul lângă altul. La comanda :Pisica a plecat,
copiii revin în mijlocul clasei şi reiau joaca. Dacă pisica reuşeşte să prindă un şoricel, înainte
de a ajunge în căsuţă, schimbă rolul cu el şi continuă jocul.
Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=bXh9prTJEMY
 Ţăranul e pe câmp
”Ţăranul e pe câmp,
Ţăranul e pe câmp.
Ura, drăguţa mea
Ţăranul e pe câmp.
El are o nevastă,
El are o nevastă.
Ura, drăguţa mea
El are o nevastă.
Nevasta un copil ,
Nevasta un copil.
Ura, drăguţa mea
Nevasta un copil.
Copilul, o dădacă,
Copilul, o dădacă.
Ura,drăguţa mea
Copilul o dădacă.
Dădaca un pisoi,
Dădaca un pisoi.
Ura, drăguţa mea
112
Dădaca un pisoi.
Pisoiul prinde şoareci,

Pisoiul prinde şoareci.
Ura, drăguţa mea
Pisoiul prinde şoareci.
Şi şoarecii la brânză
Şi şoarecii la brânză.
Ura, drăguţa mea
Şi şoarecii la brânză.
Şi brânza la butoi
Şi brânza la butoi.
Ura, drăguţa mea
Şi brânza la butoi.
Butoiul la gunoi,
Butoiul la gunoi.
Ura, drăguţa mea
Butoiul la gunoi.
Ţăranul să-şi aleagă,

Ţăranul să-şi aleagă.
Ura,drăguţa mea
Ţăranul să-şi aleagă.”
Jocul începe cu un copil care va alege un partener din grupul celorlalţi copii, ca având
rolul nevestei la sfârşitul primei strofe, acest partener alege la rândul său un copil cu rolul din
următoarea strofă cântată şi tot aşa până la sfârşitul cântecului. Se va forma un şir de copii
care se ţin de mijloc unul pe altul gen trenuleţ imaginar, cântând şi dansând în formă de cerc.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=eHCHks6UE2k
113
 Înfloresc grădinile
”Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi, albinele,
Şi-au pornit colinda.
Cântă ciocârliile ,
Imn de veselie,
Fluturii cu miile,
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură,
Ah, de ce n-am zece vieţi,
Să te cânt,natură!”
Copiii formează un cerc simbolizând o grădină înflorită.În interiorul cercului se

aşează 5-6 copii ce reprezintă diferite flori. Se mai stabilesc câţiva copii-albine, şi câţiva
copii-fluturi, care stau în afara grădinii.Jocul începe cu intonarea melodiei de către copiii din
cerc şi de către copiii-flori.La versurile”Prin livezi albinele”, aceştia ocolesc grădina (cercul)
şi intră în ea, oprindu-se la câte o floare. La versul „Fluturii cu miile”,fluturii înconjoară în
zbor grădina sau intră în cerc, unde îşi continuă zborul.Când melodia ajunge la versurile
„Joacă fete şi băieţi”, copiii din cerc încep să joace o horă. Jocul se reia, mereu cu alţi copii în
rolurile de flori, albine şi fluturi.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=xasGCbzL3Jw
 Deschide urechea bine
”Deschide urechea bine,

Să vedem ghiceşti, ori ba?
Cine te-a strigat pe tine?
Hai, ghiceşte nu mai sta!”
114
Un copil este ales să stea cu ochii închişi (sau legat cu o eşarfă), iar ceilalţi cântă.
Unul dintre copii, îl va striga pe nume pe copilul care a stat cu ochii închişi , acesta trebuind
să ghicească cine l-a strigat.Pentru amuzament, copiii îşi pot schimba vocea, iar cei care nu
recunosc vocea, vor primi porunci hazlii.
 Castelul
”A fost odata un castel,

Uite-aşa.
Cu mii de turnuleţe-n el
Uite-aşa. Bis
Castelul avea un geam mic,
Uite-aşa.
Prin care privea un pitic,
Uite-aşa. Bis
Piticul nostru se juca
Uite-aşa.
Şi o pitică-l imita
Uite-aşa . Bis
Veniţi cu toţii pe la noi,
Uite-aşa.
Veniţi să vă jucaţi şi voi.
Uite-aşa. Bis”
La versurile „Uite-aşa”, copiii vor fi cât se poate de expresivi, în funcţie de versurile

cântecului.
Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=ifYZvIQ9V8g
 Cântec cu mişcare
”Luaţi seama bine,

În picioare, drepţi!
Ochii toţi la mine!
115
Mâinile la piepţi!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Aşa, copii!
Luaţi seama bine

După cum v-am spus,
Braţele în sus!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Aşa, copii!
Luaţi seama bine

Cum am învăţat,
Braţele în lat!
1,2,3; 1,2,3; 1,2,3.
Aşa, copii!”
Copiii cântă şi execută mişcările cerute de versuri.

Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=8pYdYCkLAj0
 Copilul neastâmpărat
”S-a suit copilu-n pom

Sus,sus,sus
Şi pe-o cracă mi s-a pus
Sus,sus,sus.
Îi părea grozav de bine şi striga:

Cine e mai sus ca mine?
Şi râdea.
Atunci craca se rupea.
116
Trosc, trosc, trosc!

Şi copilul jos cădea:
Buf, buf, buf!
A căzut din deal în vale .

Uite-aşa,
Ştiu că n-a căzut pe moale,
Că plângea.”
Copiii merg în cerc, unul după altul, cântând şi executând mişcările. Acestea sunt:
sus- copiii vor merge pe vârfuri, cu mâinile deasupra capului;
râdea- vor bate din palme;
trosc- vor tropăi;
buf- se vor ghemui;
uite-aşa- vor imita cu mâinile morişca;
plângea- se vor preface că plâng.
 FAMILIA MEA
Acesta e tata bun şi serios( degetul mare)

Aceasta e mama exemplu frumos ( arătătorul)
Fratele cel mare merge la şcoală( mijlociul)
Sora cea mare cu păpuşa-n poală( inelarul)
Sora cea mică la mama aleargă (degetul mic)
Aceasta formează familia întreagă ( se înconjoară cu mâna opusă toate degetele împreunate)
Se prinde şi se răsuceşte, pe rând, fiecare deget, cu trei degete de la mâna cealaltă.
 Să ne jucăm cu degeţelele
”Hai să arătăm degetul cel mic

Şi cu el să ne jucăm un pic!
Hai să arătăm care-i inelar;
Să-i aducem un inel în dar.
117
Hai sa-i arătăm care-i mijlociu

Să vedem cât este de zglobiu.
Hai să arătăm şi arătătorul
Şi să îl rotim cu binişorul.
Hai să arătăm degetul cel mare
Şi să-l facem semn de întrebare.
Hai să arătăm palmele curate
Şi uşor să le lovim
Până nu le obosim.”
Se execută mişcări cât mai expresive ale degetelor, jocul se poate desfăşura pe roluri,
alegându-se câte un copil pentru fiecare dintre cele zece degete. Cel care va face greşeli va
indeplini câte o poruncă amuzantă.
 Un elefant
”Un elefant, se legăna,

Pe o pânză de păianjen,
Şi fiindcă ea nu se rupea,
A mai chemat un elefant.
Doi elefanti se legănau
Pe o pânză de păianjen
Şi fiindcă ea nu se rupea ,
Au mai un elefant.
Trei elefanţi se legănau
Au mai chemat un elefant.
Patru elefanţi se legănau
Şi fiindcă ea nu se rupea
Cinci elefanţi se legănau
118
Şase elefanţi se legănau
Şapte elefanţi se legănau
Opt elefanţi se legănau
Nouă elefanţi se legănau
Zece elefanţi se legănau
Şi pentru că pânza s-a rupt
Toţi elefanţii au căzut!!!
Buff!”
Copiii fac un cerc iar unul stă în mijloc şi se învârte destul de încet, în timp ce copiii
cântă :”Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen/ Şi fiindcă ea nu se rupea / A mai chemat
un elefant/ şi copilul alege alt copil, acesta din urmă prinzându-l de mijloc pe primul etc. Şi
tot aşa pâna la zece elefanţi, moment în care toţi elefanţii vor cădea!
Surse: https://www.youtube.com/watch?v=9DjhFbIbHVM
Jocuri pentru preşcolari, Editura Aramis, Bucureşti, 1998;
www.Didactic.ro
119
4. Domeniul Om și societate
120
Doriți un desert/ o gustare delicioasă și sănătoasă? Brioșele sunt cele mai rapide gustări,
iar atunci când sunt făcute cu morcovi, sunt și sănătoase.
Echipament necesar:
 două boluri
 paletă de amestecat
 forme brioșe
 cântar sau cană de măsurat

de ce aveți nevoie:
 râșniță electrică
 100g morcov ras
 50g fulgi de ovăz  cuptor
 50g făină  tel
 Jumătate de linguriță de praf de copt
(opțional)
 50g nuci măcinate
 2 ouă
 30g unt topit (sau ulei pentru copiii cu
alergii
 50ml miere/ zahăr sau puteți înlocui cu
o banană pisată
 Jumătate de linguriță de scorțișoară
1. Pentru început se pornește cuptorul la

foc mediu (180 de grade), pentru a se
preîncălzi. Apoi pregătiți două boluri. În
primul bol amestecați ingredientele
foarte bine: făina, fulgii de ovăz, nuca și
scorțișoara.
121
3. În cel de-al doilea bol adăugați cele două 2. Turnați amestecul de solide (bolul 1)
ouă și mierea (sau zaharul/ banana peste compoziția lichidă și omogenizați
pisată) și se bat bine cu telul. Adăugați bine.
untul (sau uleiul) și morcovii răzuiți și
amestecați din nou. Dacă le faceți cu
banană și fără praf de copt, brioșele vor
ieși ușor umede.
4. Turnați în forme de brioșe și introduceți

tava la cuptor pentru aproximativ 30-35
de minute până trece testul scobitorii.
Pentru un plus de savoare!
Puteți să glazurați brioșele cu cremă

de brânză amestecată cu 2 lingurițe
de miere.
122
Poftiți la biscuiți! Pentru zile obișnuite pe care vrem să le facem mai plăcute și să
oferim copiilor un zâmbet mare pe chipul lor!
Echipament necesar:
 un bol
de ce aveți nevoie:  o furculiță pentru pasat

banana
 100g unt gras
 folie alimentară
 aprox. 150g făină
 O banană (aprox. 100g)  tavă
 O mână de caju crud (nuci/
migdale etc) - opțional  foaie de copt
 cuptor
 făcăleț
 forme de decupat aluat
2. Modelați aluatul și formați o bilă. Bila de

aluat trebuie să rămână ușor lipicioasă. Nu
adăugați fâină până se întârește, deoarece
1. Pasați banana într-un bol și peste ea adăugați
trebuie intinsă și modelată.
untul tăiat cubulețe și 100g făină. Puneți
pentru început 100g de fâină și caju măcinat,
apoi mai adăugați fâină până obțineți un aluat
moale, ușor lipicios.
123
3. Înveliți bila de aluat în folie alimentară și 4. După ce scoateți aluatul de la frigider, porniți
puneți aluatul la frigider pentru o oră. Dacă cuptorul la foc mediu (180 de grade).
nu aveți așa mult timp, lăsați aluatul în Întindeți foaia pe blatul de lucru pudrat cu
congelator aprox. jumătate de oră. Aluatul fâină și decupați biscuiții cu forme de decupat
trebuie să se întărească puțin. aluat. Foaia de aluat nu trebuie să fie foarte
groasă.
5. Lăsați biscuiții la cuptor pentru aprox. 20 de

minute, până se rumenesc ușor la suprafață.
Biscuiții sunt moi și pufoși, iar în interior sunt
un pic umezi datorită bananei.
Poftă bună!
124
Doriți să îi răsfățați pe cei mici cu un desert dulce și sănătos? Poate părea o rețetă
banală, dar este delicioasă!
pentru glazură:
pentru umplutură:
 100g unt
 7 mere mari și frumoase
 50g zahăr alb
 100g zahăr brun
 50g zahăr brun
 1 lingură suc de lămâie
 1 linguriță de scorțișoară
 1 linguriță de scorțișoară
 2 linguri de făină
 2 linguri de făină
 O jumătate de linguriță de
sare
125
2. Tăiați merele pe jumătate și fiecare jumătate

1. Porniți cuptorul pentru a fi încins la
tâiați-o pe lung în câte 4 părți pe care apoi le
aproximativ 180 de grade. Decojiți merele,
tăiați cubulețe. Le puteți tăia cum vă place și
scobiți-le cotorul cu un instrument special de
cum vă este mai ușor.
scos cotorul.
3. Introduceți merele tăiate într-un bol și

4. Amestecați bine ingredientele și apoi
adăugați zahărul brun, lingura de suc de
transferați totul în tava pe care o veți
lămâie, lingurița de scorțișoară, cele 2 linguri
introduce în cuptor.
de făină și sarea.
6. Apoi preparați glazura. Amestecați într-un bol

5. După ce ați obținut o pastă moale, împrăștiați- toate ingredientele și anume: untul tăiat
o cu mâna deasupra tăvii în care se află cubulețe, zahărul alb și zahărul brun,
merele.
scorțișoara și făina.
126
7. Introduceți tava în cuptorul încins pentru

aproximativ 40 de minute sau până când
vedeți că merele sunt moi și se formează un
sos mai gros. Cam după 30 de minute,
amestecați compoziția și introduceți înapoi în
cuptor pentru încă alte 10 minute.
Pentru un plus de savoare!
Serviți desertul cald și cu înghețată

pe deasupra.
127
Vă invităm să încercați brioșele aperitiv cu gust de pizza! Sunt foarte ușor de făcut și merg de
minune ca și gustărică sau chiar la mic dejun.
Echipament necesar:
 un bol
 paletă de amestecat
de ce aveți nevoie:
 cuțit
 300g făină
 1 plic drojdie uscată  cântar sau cană de măsurat
 1 ardei roșu  forme brioșe
 125g unt topit
 100g cașcaval tăiat cubulețe  cuptor
 200g șuncă sau carne de pui
 tel
 250ml smântână
 2 ouă (unul este pentru uns deasupra)  pensulă
 Sare după gust
1. Puneți într-un castron făina, drojdia și sarea și 2. Tocați ardeiul mărunt, șunca sau carnea
omogenizați. cubulețe și ea și le adăugați împreună cu
cașcavalul în bolul cu fâina și amestecați
ingredientele. 128
 4. Lăsați să se odihnească compoziția

3. Adăugați untul topit, smântâna și oul și aproximativ o oră. Aluatul nu va crește.
amestecați foarte bine. Cu vreo 20 de minute înainte să puneți
brioșele la cuptor, preîncălziți cuptorul la
foc mediu, 180 de grade.
5. Turnați apoi amestecul în forme de

brioșe și introduceți tava în cuptor. Apoi
băteți oul rămas și să ungeți brioeșe pe
deasupra cu o pensulă. Scoateți brioeșele
peste aproximativ 30 de minute sau când
sunt închegate bine și trec testul
scobitorii.
Scurtează timpul!
Puteți să turnați aluatul într-o tavă

intinsă, întrucât scurtează și timpul
de punere în formele de brioșe, cât
și spălarea lor
Sursă: https://biscuim.ro/
129
Niciodată nu este prea târziu să-ți obișnuiești copilul să se familiarizeze cu activitățile

casnice. Dacă vom începe acest demers când copilul are încă o vârstă fragedă, acesta va
învăța de mic să fie responsabil, să-i placă ordinea, curățenia, își va dezvolta mai repede
îndemânarea și capacitatea de a respecta regulile și instrucțiunile primite.
 ”Și personajul preferat face treabă”
Dacă vrei să convingi chiar și un micuț mai încăpățânat să se implice în mici treburi
casnice, lasă-l să se costumeze în personajul preferat sau să-și ia alături o jucărie ce-l
întruchipează. De exemplu, dacă veți șterge praful, același lucru îl va face și un pirat, o zână,
un dinozaur etc..
Vei vedea că este un truc ce dă rezultate și va stimula imaginația copilului tău (de la 3 ani în
sus).
 Sunt un „roboțel” harnic!

Acest joc îl va face pe copil să fie mai atras să se implice într-o activitate casnică precum cea
de a face ordine. În același timp, jocul îl va ajuta să se familiarizeze cu primirea unor
instrucțiuni.
Inițial va trebui să pregătești o „schemă” a pașilor ce trebuie urmați pentru a face ordine,
având grijă să-i prezinți ca pe niște instrucțiuni simple, precum: „vei face un pas la
dreapta (și vei desena o săgeată care să indice această direcție)/la stânga”, „vei lua în mână
obiectul X și îl vei pune în locul…”, „adună jucăriile”, „pune jucăriile în coșuri/în cutii” etc.
Cu siguranță că orice copil, dar mai ales băiețeii (de la 4 ani în sus) vor fi încântați să creadă
că sunt roboței în timp ce vor face ordine în casă!
 ”Dăm cu zarul ca să vedem ce treabă avem de făcut”

Următorul joc menit să-i familiarizeze pe cei mici cu treburile casnice este adecvat în special
pentru o casă unde sunt mai mulți copii.
Cum veți proceda:
Pe niște cartonașe vor fi desenate puncte ca pe un zar și vor fi scrise diverse sarcini, adecvate
vârstei copiilor (de pildă, udatul florilor pentru cei mai mici sau strânsul patului pentru cei
mai mari
130
• Se va lua un zar cât mai mare și fiecare va trebui să-l rostogolească pentru a afla ce are de
făcut
În funcție de punctele de pe zar, corespunzătoare celor de pe cartonașele cu treburi casnice,
fiecare se va implica într-o anumită activitate
Jocul îi va învăța pe copii (de la 4 ani în sus) să fie responsabili și harnici.
 ”Ne întrecem în sortarea rufelor!”

Pentru copiii mai mari (de cel puțin 4 ani și jumătate- 5 ani) care știu bine culorile și sunt
obișnuiți și cu distincția dintre haine groase/subțiri, o întrecere de sortare a rufelor poate fi
un bun stimulent pentru a-i obișnui cu această activitate casnică.
Condiția este să se implice în joc minimum 2 copii sau și părinții, astfel încât să fie formate
echipe. Tot ce ai de făcut este să le oferi copiilor cât mai multe haine ce au fost spălate și să-i
rogi să le sorteze și să le pună în câte un coș de rufe/o cutie de plastic în funcție de culoare și
de textură.
Vor câștiga cei ce au reușit să facă acest lucru primii, în funcție de răgazul pe care l-ai stabilit
inițial.
 „Treburile casnice muzicale”

În mod sigur că va fi foarte amuzat să faceți treburi casnice acompaniați de muzica preferată.
Pur și simplu vei stabili o anumită activitate casnică (de pildă, copilul va trebui să facă ordine
printre jucării) și vei da drumul la muzică, în timp ce micuțul își face treaba. Când muzica se
va opri, copilul va trebui să stea pe loc. Iar când muzica se va relua, copilul va trebui să facă
o altă treabă, pe care i-o vei indica tu.
Activitatea îl va ajuta pe copil să se concentreze mai bine, să urmeze instrucțiunile primite și
să fie răbdător.
 „Întrecerea de la mașina de spălat vase”

Dacă aveți mașină de spălat vase, puteți desfășura fără probleme această activitate.
Astfel, dacă tu vei lua din ea, de pildă, paharele, oare copilul (de la 4 ani în sus) va reuși să
scoată mai repede decât tine tacâmurile sau farfuriile?
131
Fără îndoială că micuțul va fi încântat să se întreacă cu tine și se va obișnui cu activitatea de

sortare. Nu în ultimul rând, își va putea îmbunătăți și motricitatea fină (întrucât va manipula
vesela).
 „Pot fi un adevărat bucătar!”

Jocul se adresează copiilor mai mari de 4 ani, în special unui grup de copii ce pot forma
două sau mai multe echipe. Scopul jocului este ca fiecare echipă să-și creeze propria rețetă,
ce va fi jurizată de către părinți, iar câștigătorul va fi premiat. Desigur, și restul
participanților vor primi mici premii.
Într-o primă fază va trebui să le pui la dispoziție copiilor ingrediente, tacâmuri și veselă din
material plastic, neuitând de instrumente de măsurat. Fiecare echipă va pregăti ceea ce va
dori.
Preparatele vor ajunge apoi la masa „juriului” care va stabili ce preparat este mai gustos.
Activitatea le va fi de folos copiilor, întrucât îi va stimula să devină îndemânatici și creativi.
 „Reciclăm și ne întrecem!”
Jocul este potrivit mai ales dacă sunt doi frați.
Inițial ei vor trebui să sorteze plastic și hârtie ce vor urma să fie reciclate.
După aceea, spune-le să se întreacă până la locul în care se află recipientele pentru reciclat.
Cel ce va ajunge primul, fără să piardă ceva pe drum, va fi învingător.
 „Baloanele cu treburi casnice”
Iată o variantă de joc ideal pentru familiarizarea copiilor (de la 4 ani în sus) cu tot felul de
activități casnice. Preferabil este ca jocul să se desfășoare la finalul unei zile, astfel încât
micuții să învețe să fie responsabili, obișnuindu-se să facă ordine și curățenie.
Înainte să începem vei lua niște baloane și le vei umple cu mici bilețele din hârtie, pe care vei
scrie câteva dintre treburile casnice adecvate sfârșitului unei petreceri (de pildă, adunatul
paharelor de pe masă, strângerea jucărilor, efectuarea ordinii în încăperea respectivă etc.)..
La finalul zilei, lansează baloanele și invită-i pe copii să le prindă. Baloanele vor fi apoi
sparte și fiecare va trebui să se implice în activitatea casnică de pe bilețele găsite în baloane.
Toți copiii vor fi recompensați cu câte un premiu, iar casa ta va fi, dacă nu complet, măcar
parțial curată și ordonată.
Sursă:
132
https://www.copilul.ro/comunicare-copii/comportament-copii/Ce-treburi-casnice-ar-trebui-sa-faca-cei-mici-in-
functie-de-varsta-a20264.html
https://unica.md/mama-si-copilul/dezvoltarea-copilului/ghid-pentru-parinti-ce-treburi-casnice-ar-trebui-sa-
ceri-copilului-sa-faca-functie-de-varsta/
https://www.qbebe.ro/psihologie/jocuri_si_activitati/treburi_casnice_adaptate_copilului_tau
5. Domeniul Psihomotric
 Măgărușul
Se poate juca în trei. Doi dintre ei aruncă o minge de la unul la celălalt, iar al treilea este
măgărușul și încercă să prindă sau să atingă mingea (în funcție de regulile stabilite de comun
acord). Când reușește să facă acest lucru, scapă de măgăruș, iar cel care tocmai aruncase
mingea, îi ia locul.
 Pârâul
Desenaţi cu o bucată de lemn. Sau carton un pârâiaş care devine din ce în ce mai lat.
Copiii trebuie să treacă pârâul dintr-o săritură. Câştigă acela care reuşeşte să sară prin partea
cea mai lată.
 Cercurile
Se desenează cercuri (sau se pot pune eșarfe) la distanţe apreciabile, în zigzag sau orice
alt model vă trece prin cap. Fiecare copil va sări dintr-un cerc într-altul. Stabiliţi un număr de
puncte pentru fiecare săritură corectă. În câte cercuri se va sări fără greşeală, atâtea puncte se
vor obţine. Câştigător este cel care acumulează cele mai multe puncte.
 Mişcări în oglindă
Jocul este preferat de copiii mai micuţi, de 4-7 ani. Un copil stă în fața celorlalți și face tot
felul de mișcări amuzante sau se strâmbă în diverse feluri iar ceilalți trebuie să îl imite. Jocul
nu are miză, însă distracția e garantată prin strâmbături.
 Ghicește animalul
133
Ghicește animalul jocuri pentru copii de 5 ani. Cum se joacă? Primul jucător se găndeste
la un animal iar ceilalți au la dispoziție un numar de intrebări convenit in prealabil (5-10-20 și
în funcție de vărsta copiilor) pentru a afla despre ce animal este vorba. Se pot da doar
răspunsuri cu DA sau NU. Exemple de întrebări: „Trăiește în apă?”, „Are aripi?”, „Are
ţepi?”, „Are gâtul lung?”.
 Găsește perechea
Pentru acest joc vei avea nevoie de două sau mai multe cofraje pentru ouă și de diferite
jucării sau obiecte din casă, cel putin câte 2 din aceeași categorie (2 animăluțe, 2 nasturi, 2
litere/cifre, 2 monede, 2 mașinuțe).
Cum se joacă? Într-un cofrag vom pune 2,4 sau 6 obiecte diverse (în funcție de vărsta
copilului), în locuri separate. Îi vom arăta copilului conținutul cofragului, după care îl
închidem și vom aduce un altul gol. Misiunea sa va fi să caute obiecte identice sau
asemănătoare cu cele văzute în primul cofrag și să le pună în cel de-al doilea, având grija să
respecte ordinea din primul.
 De-a v-ați ascunselea

Este un joc care se poate juca la orice vârstă. Jucătorii se ascund în casă mai puțin unul
dintre aceștia care „se pune”, adică stă cu fața la perete și numără lent până la 10 și la final
spune „Cine nu e gata, îl iau cu lopata”, dupa care pleacă în căutarea celorlalți. Primul pe care
îl găsește „se va pune” în runda următoare și îi va căuta pe ceilalți.
 Împarate, împarate câți pași îmi dai?

Se joaca în grup de cel putin 3. Unul din jucători se așează pe un scaun, la o distanță
stabilită împreună, cu fața spre ceilalți. Cei așezați în fața lui, pe rând, vor rosti întrebarea
“Împărate, împărate căți pași îmi dai?” “Împăratul” răspunde fiecăruia după plac. El poate să
dea:
pași de furnică – pui piciorul în fața celuilalt,
mămăligă – o săritură învârtindu-te,
peștele – o săritură iî față
uriașul – un pas de uriaș.
Împăratul le poate spune și să facă pași înapoi.
134
 ”Baschet pentru pitici"

Iată o variantă inedită a baschetului, ce constă în a arunca mai multe mingii (de
dimensiuni diferite) într-un coș de rufe, într-o găleată de plastic sau într-o cutie de carton.
Prima dată se va fixa o distantă mai mică de la care copilul va trebui să-și arunce mingiile la
"țintă", după care aceasta va fi mărită pe măsură ce acesta dobândește mai multă experiență.
 "Homemade volei"
Nu este dificil să organizați o partidă de volei chiar la voi acasă dacă veți avea la
îndemână o minge ușoară/ un balon și o bucată de sfoară sau un elastic lung (acestea vor
constitui "fileul" peste care se va arunca mingea/balonul și se vor lega de diferite obiecte din
casă, cum ar fi mânerele de la doua corpuri de mobilier alăturate).
Pentru ca jocul să se desfășoare în siguranță, este necesar ca suprafața de joc să fie căt
mai puțin alunecoasă și cu căt mai puține "obstacole" (cum ar fi, de exemplu, diverse piese de
mobilă).
Participanții vor trebui să fie desculți. Odata ce sunt finalizate pregătirile, partida de
"volei" poate începe. Esențial este ca mingea/ balonul să atingă cât mai puțin pământul.
Sursă:
www.didactic.ro
www.tikaboo.ro
www.gokid.ro
CAPITOLUL III. Jocuri distractive
1. “Vânătoarea de comori”
Jocul se poate juca cu monede, nasturi sau orice alte obiecte mici și identice. Cum ideal ar fi
să folosim obiecte ceva mai curate, putem folosi o mână plină de nasturi din trusa de
art&craft.
Cum se joacă?
Ascunde într-o cameră nasturii în locurile cele mai trăznite după care invită copiii să le
găsească.
135
Stabilește un timp alocat jocului, dă-le copiilor câte un pahar de plastic pentru a aduna în el
nasturii găsiți și cine găsește cei mai mulți câștigă!
2. Ascultă lumea
Cum se joacă?
Stați alături de copilul dvs. sau spate-în-spate, și închideți-vă ochii. Concentrați-vă asupra
sunetele din jurul vostru. Ascultați lumea.Se poare auzi zbârnâitul frigiderului, un avion care
zboară, lătratul câinilor, muzică din vecini sau un telefon care sună!
Spuneți ceea ce auziți. Poate copilul să identifice toate sunetele?
Este o metodă bună de relaxare, dar și interesantă.
3. Faceți împreună figurine din plastilină, lăsăți-vă imaginația să zburde!
4. Aruncarea cărților
Aveți nevoie de o pălărie care să o așezați pe podea în mijlocul camerei.
Copilul trebuie să stea la o distanță de cel puțin 1 metru și jumătate de pălărie, după care
încercați să aruncați câte o carte de joc în pălărie. Monitorizați câte cărți au intrat în pălărie și
câte nu (puteți face runde a câte 20 de cărți), apoi jucați din nou, încercând să vă îmbunătățiți
rezultatele, atât ale dumneavoastră dar și ale copilului.
Pentru doi jucători, este ideal să aveți cărți de joc separate pentru a nu le încurca: roșu și
negru.
O altă varianta: Fiecare jucător primește câte un set de cărți de joc, și ori de câte ori unul
dintre ei va nimeri o carte în pălărie, va mai avea dreptul la o aruncare. Iar la final, primul
jucător care rămâne fără cărți este numit câștigător.
5. Cutia misterelor
Cum se joacă?
Alegeți un număr mare de obiecte și puneți-le într-o cutie mare de carton. Acoperiți-o cu o
față de masă sau un prosop, astfel ca nimeni să nu poată vedea în cutie.
Fiecare participant trebuie să aibă un creion și hârtie pe care va scrie denumirea obiectelor.
Jucătorii trebuie să bage mâna în cutie și să identifice obiectele. Când toată lumea a trecut pe
la cutie se vor compara obiectele scrise de ei și se va atribui un premiu persoanei care a
identificat corect cele mai multe obiecte.
136
Sugestii:
În cutie puteți include un animal de plastic, o mașină de jucărie, o păpușă Barbie, o crema
pentru bronzat, o pereche de ochelari de soare, un costum de baie, o carte, o scoică, pene, etc.
6. Desenele vorbitoare
Cum se joacă?
Pentru această activitate veți avea nevoie de creioane sau markere și niște coli hârtie.
Atât părintele cât și copilul trebuie să creeze un desen (despre orice), iar apoi fiecare trebuie
să îi spună celuilalt cât mai multe despre desenul respectiv, ca și cum desenul s-ar prezenta:
ce culori a folosit, ce reprezintă fiecare formă desenată, etc.
Opțiuni: pentru a încuraja această activitate, lunar puteți alege unul din cele mai bune desene,
și să le expuneți pe un panou.
7. Faceți diverse obiecte din cutii de carton, colorați, decupați!
8. Jucați-vă cu tuburile de hârtie igienică

Dacă nu ai aruncat tuburile de hârtie igienică, atunci înseamnă că ai materialele
necesare pentru o activitate foarte creativă și distractivă care este pe deasupra și educativă.
Copiilor le este stimulată creativitatea și imaginația. Puteți folosi creioane coloare, carioci,
lipici, foarfeca și să decupați și să colorați făcând diverse forme.
Folosiți și alte cutii goale pe care le aveți pentru a putea crea ceva cât mai divers.
9. Jucați-vă de-a bătaia cu pernele împreună!
10. Farfuria cu bule de săpun

Cum se joacă?
Tot ce aveți nevoie pentru această activitate distractivă este o farfurie mică, un pai de băut,
detergent lichid de spălat vase şi apă de la robinet.
Cu grijă turnați 2 picături de detergent în farfurie apoi puțină apă (lăsați apă să curgă peste
detergent pentru a se forma câteva spume)!
Așezați apoi farfuria pe o suprafață plană, solidă, cum ar fi masa din bucătărie. Pentru a creea
bulele, suflati uşor şi încet în apa cu detergent, dar nu prea repede, pentru că nu va funcționa!
Lent și constant!
137
După ce îi arătați copilului cum se procedează, lăsați-l să încerce însă aveți grijă să nu inspire
aerul în loc să îl expire!
11. Jucați-vă jocul “Statuia”

Puneți muzică de dans și din când în când opriți muzică, copilul trebuie să stea că o statuie
indiferent de poziție atunci când muzică s-a oprit. Cine s-a mișcat iese din joc, ultimul rămas
e câștigătorul.
12. Jucați-vă de-a poștașul

Faceți o gentuță de poștaș din carton, atașându-i o curea confecționată dintr-un cordon vechi.
Cu ocazia aceasta puteți împacheta un cadou sau lipi scrisori.
13. Jucați-vă de-a doctorul și pacientul

Copiii adoră jocul acesta și se simt responsabili să facă o treaba importantă. Lasă-ți copilul
să-ți bandajeze piciorul (sfătuiește-l cum să se ferească de accidente și ce să facă în cazuri de
urgență). Lasă-l să te ungă cu o crema “miraculoasă” și să îți dea pastile.
14. Gustă și ghicește

Este un joc cu ajutorul căruia ai ocazia să-l convingi pe copil să guste diferite mâncăruri și să
ghicească ce este.
Alegeți câteva alimente (dulci, sărate, acre) le puneți pe o farfurie, legați copilul la ochi cu o
eșarfă și îi dați în gură un produs.
El trebuie să ghicească ce este, dacă nu reușește atunci să descrie ce gust are, textura,
consistentă și să spună dacă îi place sau nu. Dacă îi place și ghicește corect îl lăsăți să
mănânce, dacă nu –va aștepta până când răspunsul e corect. Recompensa este să primească
produsul pe care l-a ghicit.
15. Ghicește cuvântul

Materiale necesare:- plăcute mici cu litere – multe! (le puteți utiliza pe cele de la Scrabble
spre exemplu), sau va puteți face propriile dvs. plăcute: tăiați o bucată de carton în pătrățele
mici și scrieți pe fiecare câte o litera.
Cum se joacă?
138
În funcție de numărul de jucători, poate doriți să împărțiți copiii în echipe. Dacă aveți mai
mult de 3 sau 4 echipe veți avea nevoie de o mulțime de litere!
Alegeți o colecție de cuvinte, pe care credeți că fiecare copil sau echipa va fi capabil să le
decodeze.
Copiii mai mici vor avea nevoie de cuvinte simple și mai puține la număr, iar cei mai mari
vor putea face față probabil, cu 5 sau 6 cuvinte mai lungi. Încercați să dați o tema fiecărui
grup de cuvinte.
De exemplu:
Pentru copii mici, animale de fermă – rață, pisica, câine și vacă.
Pentru copii mai mari, animale de fermă – rață, pisica, câine, vacă, gască și găină.
Pentru grupuri mixte de copii, inclusiv adulți, animale – antilopă, gâscă, pui, girafă, leu.
Fiecare jucător sau echipa primește câte un teanc de litere, care vor formă cuvintele lor,
precum și un indiciu referindu-se la grup („toate acestea le veți găsi la fermă”) sau la un
singur cuvânt („are două stomacuri”).
Primul jucător sau echipa care decodează toate cuvintele, câștigă.
Acest joc poate deveni destul de captivant! Odată ce copiii înțeleg cum se joacă, ei își pot seta
mereu alte provocări.
16. Găsește perechea

Pentru acest joc vei avea nevoie de două sau mai multe cofraje pentru ouă și de diferite
jucării sau obiecte din casă, cel puțin câte 2 din aceeași categorie (2 animăluțe, 2 nasturi, 2
litere/cifre, 2 monede, 2 mașinuțe).
Cum se joacă?
Într-un cofrag vom pune 2, 4 sau 6 obiecte diverse (în funcție de vârstă copilului), în locuri
separate.
Îi vom arăta copilului conținutul cofragului, după care îl închidem și vom aduce un altul gol.
Misiunea sa va fi să caute obiecte identice sau asemănătoare cu cele văzute în primul cofrag
și să le pună în cel de-al doilea, având grijă să respecte ordinea din primul.
17. Magie cu monede
139
Cum se joacă?
Acest joc simplu îi încânta pe cei mai mici, iar cei mari se simt mândri de faptul că pot juca.
Așezați pe masă câteva pachetele mici de zahăr sau îndulcitor. Apoi, ascundeți o moneda sub
un pachet. Mutați repede locul pachetelor, și observați dacă copilul dumneavoastră își poate
da seama unde se află moneda. Din câte încercări va nimeri moneda?
Pentru a va distra și mai bine, puteți manevră pachetele lângă marginea mesei și să scăpați
moneda în poală. Unde a dispărut moneda? Copiii se vor simți ca în prezența unui mare
magician!
18. O zi de la coadă la cap

Cum se joacă?
Astăzi vei putea să îi faci o surpriză plăcută copilului tău! Tot ce se întâmplă de obicei la
începutul zilei va avea loc seara, și invers.
Începeți ziua cu o poveste de culcare și o baie, dormiți dimineață somnul de după-amiază, și
micul dejun la cină.Gândiți-va la alte lucruri pe care ați putea să le faceți, dar nu uita să îți
anunți copilul de ce se va întâmpla și cere-i sugestii.
19. Jucați-vă de-a teatrul de păpuși din pungi de hârtie

Cum se joacă?
Veți avea nevoie doar de o pungă de hârtie şi creioane colorate sau markere.
Acum trebuie să desenați o față pe pungă de hârtie și aveți o păpușă! Pentru a face caracterele
mai elaborate, decorați-le cu fire de ață care să înlocuiască părul, nasturi pentru ochi, și
sclipici pentru obraji. Nu uitați să colorați buzele și genele.
Opțiuni: dacă aveți pungi de hârtie de diferite mărimi puteți creea o familie întreagă – de la
copii, părinți, bunici și alte rude, fiecare cu o expresie mai nostimă ca cealaltă. Puteți folosi
de asemenea și ciorapi decorați pe post de păpuși.
20. “Telefonul fără fir”

Telefonul fără fir este unul dintre cele mai amuzante jocuri pentru copii. Cu cât îl joacă mai
mulți copii cu atât jocul este mai distractiv. Cum se joacă?
Stați în șir unul lângă celălalt. Primul îi șopteste REPEDE la ureche următorului un cuvânt,
pe care nu are voie să îl repete.
140
Acesta șoptește în acelasi mod mai departe cuvântul (sau ce a înțeles) următorului și așa mai
departe. Ultimul jucător trebuie să spună cu voce tare ce cuvânt a înțeles. Câteodată cuvatul
de la final seamănă atât de puțin cu cel spus inițal și de aceea copiii se pot amuza copios.
21. Confecționați avioane de hârtie și luați-vă la întrecere!

Găsiți tutoriale despre cum să confecționezi din hârtie forme diferite, de genul bărcuța (pe
care o puteți apoi pune pe apă și să faceți întrecere, sau puteți să le colorați
împreună), mașinuță sau avion sau chestii mai complicate.
22. Construiți un cort…

…din pături, perne, haine și ce mai aveți la îndemână!
23. Faceți împreună figurine din plastilină, lăsăți-vă imaginația să zburde!
24. Picnic în interior

Cum se joacă?
Luați un coșuleț, farfurii de hârtie, ustensile și cănite. Preparați câteva sandwich-uri,
fructe proaspete, covrigei, un termos cu suc, iaurt şi ceva pentru deșert. Așezați o pătură pe
podeaua camerei și puneți-va ochelarii de soare (atât dvs. cât și copilul)!
25. “De-a v-ați ascunselea”

26. Jocul „Spionez”
Cum se joacă?
Fiecare persoana implicată în joc alege un obiect din casă pe care îl spionează
Spre exemplu:
Jucător 1: Spionez ceva de culoare galben!
Jucător 2: Veioza!
Jucător 1: Nu!
Jucător 2: pixul de pe dulap!
Jucător 1:Da!
Dacă ai ghicit obiectul spionat, e rândul tău să spionezi. Dacă nu ai ghicit atunci cel care a
spionat înainte va mai spiona încă o dată un alt obiect. Dacă încerci de mai multe ori și nu
ghicești obiectul, te poți da bătut, dar nu va fi rândul tău la spionat.
141
27. Jucați-vă de-a „Detectivul

Reguli: O persoană din grup va fi detectivul și va părăsi camera la început, în timp ce se va
alege o altă persoană din grup care va trebui să fie ghicită (găsită) de către detectiv.
Jocul devine amuzant pentru că atunci când detectivul se întoarce în cameră, persoana care
trebuie ghicită de către el va face cu ochiul subtil spre o altă persoană din grup care se va
ridica și va face ceva dramatic (orice). Iar jocul continuă astfel; detectivul are doar două șanse
să ghicească persoană desemnată de grup la începutul jocului.
Ai nevoie de: mult spatiu și atitudinea potrivită.
Cine câștigă: Detectivul care prinde cel mai repede persoana desemnată de grup să fie prinsă.
28. Pune-i un CD cu o poveste și ascultați-o împreună, iar mai apoi faceți o scenetă în
are să interpretați personajele
De la Cenusareasa, Capra cu trei iezi, Alba ca Zapada și cei 7 pitici sau alte povești pentru
copii.
29. Faceți luarea meselor mai distractivă – „Bilețelele cu mesaje amuzante”

Reguli: Înainte luați masa, scriți pe câte un post it o frază amuzantă și interesantă. Ascunde
post-it-ul sub șervețel și spune-le tuturor așezați la masă să-și memoreze propoziția și să
încerce să o introducă în conversațiile ce vor urma la masă într-un mod natural.
Ai nevoie de: post-it-uri, un pix și o gândire out-of-the-box
30. „Comanda trei!”
De cele mai multe ori, copilul are tendința de a uita să urmeze toate instrucțiunile pe care le
primește la un moment dat.
Pentru a-l obișnui să fie atent la instrucțiunile respective, mai ales cele legate de rutina zilnică
(cum ar fi să se dezbrace de pijama, să-și ia hainele de casă și să aducă în bucătărie paharul
cu apă ce a stat în camera sa peste noapte), implică-l în următorul joc.
Practic, „Comandă trei” va fi o comasare a trei dintre activitățile zilnice pe care copilul
trebuie să le facă. Astfel, în loc să-i spui: „Dezbracă-te de pijama, îmbracă-te cu hainele de
stat în casă și vino la bucătărie cu paharul din camera ta!”, precizează doar: „Comanda trei!”.
Copilul va ști imediat ce are de făcut și vor crește șansele să parcurgă toate etapele rutinei de
dimineață, fără că tu să fii nevoită să-i repeți mereu ce are de făcut.
142
Poți folosi „Comandă trei!” pentru orice alte activități de zi cu zi, determinându-l pe copil (de
la 3 ani în sus) să fie ordonat și receptiv întreagă zi.
Dă-i și lui ocazia să folosească această comandă cu tine, dar cu activitățile pe care le dorește
el.
31. „Simon spune… pe dos!”

Dacă pentru varianta originală a jocului „Simon spune” copilul trebuia să execute
instrucțiunile primite, în cadrul acestui joc, copilul va trebui să fie atent când nu are voie să
facă ceva. Mai mult, comenzile formulate trebuie să fie mai neobișnuite (de
exemplu:”Scarpină-te în urechea stânga”, „Imită o maimuță” etc.).
32. Jucați-vă „Cât de atent poți fi?”

Pentru a vă juca astfel veți avea nevoie de mai multe obiecte de prin casă, pe care le vei așeza
pe o tăviță.
Copiii vor trebui să se uite, pentru un anumit timp, la obiectele de pe tavă. După ce s-a
terminat acest răgaz, acoperă obiectele cu un prosop sau cu un șervet.
Spune-le copiilor să deseneze/ scrie tu pentru ei obiectele/denumirea obiectelor de pe tăviță,
în ordinea în care sunt așezate acolo.Vezi cine va reuși să identifice, în ordinea corectă, cele
mai multe obiecte.
Nu numai că participanții își vor exersa capacitatea de atenție, ci și memoria vizuală.
33. „Încearcă să reproduci ceea ce ai auzit!”

Invită-ți copilul să asculte o poveste scurtă și simplă. Ai grijă ca, după fiecare pasaj
semnificativ al poveștii, să oprești înregistrarea și să-l rogi să reproducă ceea ce a ascultat
până în acel moment. Observă cât de fidel poate reda ceea ce a auzit.
Dacă îți dai seama că micuțul se descurcă bine, poți opta pentru povești mai complexe.
Implicându-l în această activitate îl vei ajuta nu numai să-și îmbunătățească atenția, ci și
capacitatea de concentrare. Mai mult, este o ocazie bună pentru a-și îmbogăți vocabularul.
34. „Spune-mi ce lipsește!”

Jocul se poate adresa atât copiilor mai mici (începând cu vârstă de 3 ani), cât și celor mai
măricei (de la 4 ani în sus).
143
Tot ce vei avea de făcut este să pui la dispoziția copilului mai multe obiecte. Pentru cei mai
mici, înșiră 3-4 obiecte, între care să existe deosebiri clare. În schimb, pentru cei mai mari
folosește obiecte de aproximativ aceeași dimensiune și formă.
Lasă-l să le privească un anumit timp. După aceea spune-i să închidă ochii/ leagă-l la ochi, în
timp ce tu vei lua un obiect din șir. Când deschide ochii/ îl dezlegi la ochi, roagă-l să-ți spună
ce lipsește.
35. „Roșu și negru”

Ascultând o înregistrare cu vocea ta, copilul (de la 4 ani în sus) își va exersa nu numai atenția,
ci și capacitatea de concentrare.
Alcătuiește o scurtă poveste/ un text, în care să apară frecvent cele două culori („roșu” și
„negru”) și înregistrează-ți vocea.
Împarte o foaie de hârtie în două coloane. Una va fi marcată cu o bulină roșie, iar cealaltat cu
o bulină neagră.
Spune-i copilului să asculte înregistrarea și, când aude cuvintele „roșu” și „negru” să
deseneze câte un punct/ o liniuță în coloanele corespunzătoare celor două culori.
Sursă:
https://tikaboo.ro/jocuri-pentru-copii-in-casa/?fbclid=IwAR32d0Y9XqxgI4PxaVmYmWMuQ2ydQs5k-
hh3B3YBxYGgkYpjnCZjMRtGs4s
https://gokid.ro/9-jocuri-pentru-copii-de-5-ani-idei-de-activitati-distractive-in-casa/
CAPITOLUL IV . Fișe de lucru

4.1. Asocieri logice
144
Decupează și asociează corect animalul cu tipul de hrană potrivită.
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
4.2. Puzzle Decupează și asamblează.
162
163
164
165
166
4.3. Trasare litere mari de tipar
167
168
169
170
4.4. Figuri geometrice
171
172
173
4.5. Labirint cu forme geometrice

Ajută albinuța să ajungă la fagure, urmărind figura geometrică potrivită.
174
Ajută păsăsrelele să ajungă la căsuță, urmărind figura geometrică potrivită .
175
Ajută rățușca să ajungă la lac, urmărind figura geometrică potrivită .
176
Ajută peștișorul să ajungă la lac, urmărind figura geometrică potrivită .
177
4.6. Recunoaștere cifre și operații matematice
178
4.7. Unște punctele și descoperă ce ai obținut, apoi colorează așa cum îți
dorești
179
180
4.8. Colorare liberă, după model și după cod de culori
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
Numără, calculează și încercuiește cifra corectă.
194
Numără, calculează și încercuiește cifra corectă .
195
Numără, calculează și scrie cifrta corectă.
196
Numără, calculează și scrie cifrta corectă.
197
Colorează imaginea respectând codul de culori.
198
Colorează imaginea respectând codul de culori.
199
200
Colorează conform codului.

201
202
203
Unește punctele și colorează după model.

204

205
206
207
208
209
Surse de inspirație:
 https://www.facebook.com/Materiale-didactice-invatamant-prescolar-644042962427705/
 Împarte-Educă-Donează Grup https://www.facebook.com/groups/2370395616616350/
 Didactic.ro
 Activități grădinițe Grup https://www.facebook.com/groups/activitatigradinite/
CAPITOLUL V. Filmulețe educative – link-uri utile

 SUNETUL ȘI LITERA N
https://www.youtube.com/watch?v=3DdT8nW8-e8
 SUNETUL ȘI LITERA C
https://www.youtube.com/watch?v=v2G_saV62d0
 SUNETUL ȘI LITERA A
https://www.youtube.com/watch?v=nj_EuWiSzsA
 SUNETUL ȘI LITERA E
https://www.youtube.com/watch?v=jTd9cA6OPV0
 MARE-MIC
https://www.youtube.com/watch?v=1bk4SUHSh7M
 SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ NUMĂRĂM
https://www.youtube.com/watch?v=fC9FiMoAmec&list=PLPXwXd9CSkEZNRrF85pE7T4XcSyTpJdZr
 MESERII
https://www.youtube.com/watch?v=smGcv7YeCao&list=PLPXwXd9CSkEZNRrF85pE7T4XcSyTpJdZr
&index=2
 ANIMALE DOMESTICE
https://www.youtube.com/watch?v=LgmBoObyV8U&list=PLPXwXd9CSkEZNRrF85pE7T4XcSyTpJdZr
&index=8
 ȘTIU SĂ NUMĂR
https://www.youtube.com/watch?v=DWfkGlZIw8M
 ÎN LUMEA CULORILOR
https://www.youtube.com/watch?v=j9byAQCpdT0
Mai găsiți și alte filmulețe educative pe www.youtube.com .
210
211

Gradinita Casuta Bucuriei Brasov - Jurnal Jocuri Pentru Copii Si Parinti PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gradinita Casuta Bucuriei Brasov - Jurnal Jocuri Pentru Copii Si Parinti PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grădinița cu Program Prelungit

”Căsuța bucuriei” nr.11, Brașov

Colectivul de cadre didactice al Grădiniței cu P.P. ”Căsuța bucuriei” nr.11:

Brașov, Martie 2020

1.1. Invitație la lectură – Povești terapeutice .................................................................................14

1.2. Poezii pentru cei mici ...............................................................................................................61

2. Domeniul Știință ...............................................................................................................................71

2.1. În lumea lui „De ce?” – Experimente pline de magie...............................................................71

2.2. Matematica distractivă ............................................................................................................87

3. Domeniul estetic și creativ ..............................................................................................................99

3.1. Tehnici de pictură inedite și interesante..................................................................................99

1. Tehnica împrăștierii acuarelei .......................................................................................................99

3.2. Jocuri muzicale .......................................................................................................................110

4. Domeniul Om și societate .............................................................................................................120

4.1. Să gătim împreună! ................................................................................................................120

4.2. Treburile casnice le rezolvăm jucându-ne .............................................................................130

5. Domeniul Psihomotric ...................................................................................................................133

5.1. Jocuri de mișcare....................................................................................................................133

CAPITOLUL III. Jocuri distractive ................................................................................................................135

4.1. Asocieri logice ............................................................................................................................144

CAPITOLUL I – Sfaturi utile pentru părinți

CAPITOLUL II. Jocuri și activități pe domenii

1. Domeniul Limbă și comunicare

Alinuța și frica ei de întuneric

Viitorul rege al junglei

– E simplu! spuse vulturul. Am zburat deasupra leilor și am auzit ce au spus ei în timp ce se

Leo – cel ce știe tot

Broasca țestoasă și iepurele

Daniel, magicianul de cuvinte

Ursulețul Martin și prietenii săi (despre asigurare)

Cum să domolim mânia

Povestea ţăranului care construia castele

Un arici și un balon (poveste terapeutică despre colaborare)

Începuseră să se certe din ce în ce mai tare și să se urmărească unul pe altul!

Povestea băiețelului și a dragonului (abandon în faţa unei greutăţi)

Povestea vânătorii de comori (dezinteres faţă de activități)

– Nu înţeleg, spune Spiriduţă . Noi, spiriduşii somnului nu dormim niciodată şi totuşi nu

Visul lui Tigruţ

Apa-i caldă, liniştită,

– Vai! Strigă el. Se va îneca! Salvaţi-o! Ea nu ştie să înoate! Se îneacă Luna!

de Hans Christian Andersen

Culorile i se şterseseră, că i s-or fi şters de zbuciumul călătoriei ori de atâtea necazuri

Povestea celor trei fluturi

- Dragă crinule, deschide-ne floarea ta, ca să ne

Emoțiile lui Fluturel

-Ah, răspunse albinuța,

Grădinița asta mare

-Ei, sunt un uriaș vestit

Tristă, roșia zemoasă

-Ce faci, soro, te grăbești?

-Vai, dar și tu ești zemoasă

-Da, desigur, o voi face

2. „Pentru că-i place chitara,

4. „Este un fruct acrișor,

5. „Ghioceii sunt pe câmpuri,

Ce se întâmplă? (Explicația științifică)

MICROBILOR NU LE PLACE SĂPUNUL?

măcinat până când o porțiune

Ce se întâmplă? (Explicația științifică)

UN SUBMARIN DIN COAJĂ DE PORTOCALĂ

Ce se întâmplă? (Explicația științifică)

Ce se întâmplă? (Explicația științifică)

Sursă: Trad. Aura Cristea, 77 de experimente uimitoare, Editura Trend, 2015