TRĂSĂTURI SPECIFICE DEFICIENȚILOR DE INTELECT

Caracterul limitat al zonei proximei dezvoltări

În condiţiile unor activităţi de grup sau cu ajutor acordat din partea adultului, orice copil
este capabil să rezolve o serie de sarcini, inclusiv sarcini cognitive pe care la momentul
respectiv nu le poate rezolva prin munca independentă.
L.S. Vâgotski (1971) demonstra că între copilul normal şi cel cu deficienţa mintală
există diferenţe semnificative din punct de vedere al zonei proximei dezvoltări în sensul că, în
timp ce copilul normal se caracterizează printr-o zonă a proximei dezvoltări largă, dinamică şi
eficientă, în timp ce deficientul mintal se caracterizează printr-o zonă a proximei dezvoltări
limitată, lipsită de dinamism şi mai puţin eficientă. La deficientul mintal, zona proximei
dezvoltări este cu atât mai restrânsă cu cât gradul deficienţei este mai mare.
Din activitatea practică, s-a putut observa că deficientul mintal, atunci când se află în
impas, când nu poate rezolva singur o activitate, el nu solicită ajutorul din proprie iniţiativă, iar
atunci când i se oferă nu ştie întotdeauna cum să folosească sprijinul acordat. De asemenea,
deficientul mintal nu resimte nevoia de feed-back, el implicându-se în activităţi în mod
mecanic, stereotip.
În dezvoltarea oricărui individ un rol esenţial îl joacă mediul cultural în care acesta
trăieşte. Din acest punct de vedere este necesar, pe lângă calitatea mediului în care subiectul se
dezvoltă, acesta să fie receptiv la influenţele acestui mediu. Deficienţii mintal se află în
următoarele situaţii:
- datorită deficienţei, accesul la cultura societăţii este limita
- datorita unor carenţe ale mediului în care deficientul trăieşte se produce
acelaşi fenomen al blocării accesului acestuia la experienţa culturală.

Vâscozitatea genetică
Vâscozitatea genetică se referă la incapacitatea deficientului mintal de a se desprinde
rapid şi definitiv de stadiile precedente ale dezvoltării mintale precum şi la fenomenul
încetinirii şi stagnării acestei dezvoltări.
Termenul de vâscozitate genetică a fost introdus în literatura de specialitate de B. Inhelder
care a urmărit caracteristicile dezvoltării intelectuale la copilul cu deficienţă mintală comparativ cu
normalul. Această analiză s-a realizat pe baza teoriei genezei inteligenţei a lui J. Piaget. Autoarea
arăta că, în timp ce la copilul normal dezvoltarea intelectuală se caracterizează prin dinamism,
fluenţa şi rapiditate în atingerea stadiilor superioare, deficientul mintal are o construcţie intelectuală
anevoioasă, fluctuantă şi neterminată. Toate aceste caracteristici descrise de Inhelder referitoare la
dinamica dezvoltări intelectuale sunt cu atât mai evidente cu cât gradul deficienţei mintale este mai
accentuat.
În aceeaşi ordine de idei, autoarea arată că modul de a raţiona al debilului mintal, nu
numai că nu ajunge la nivelul operaţiilor formale, dar în condiţii noi, în condiţii de stres, aceasta
tinde să regreseze către reacţii specifice stadiilor anterioare de dezvoltare. Acest fenomen al
alunecării către stadiile anterioare generează o serie de dificultăţi în procesele gândirii, mai ales
sub aspectul trecerii de la concret la abstract, de la particular la general, sub aspectul operaţiilor
de comparare, clasificare, al exemplificării şi concretizării cunoştinţelor memorate verbal,
precum şi al aplicării în practică a celor învăţate.
Prin prisma teoriei lui J. Piaget şi B. Inhelder se conturează semănările şi deosebirile
existente între copilul cu intelect normal şi cel cu deficienţă mintală sub aspectul parcurgerii
stadiilor dezvoltării intelectuale. Aceste asemănări şi deosebiri sunt:
- atât copilul normal cât şi cel cu deficienţă mintală parcurg, în general acelaşi
traseu al dezvoltării mintale; pornind de la stadiul senzoriomotor ei se
îndreaptă în ritmuri diferite spre stadiile inteligenţei operatorii;

- în timp ce la aproximativ 14 ani, copilul normal atinge stadiul operaţiilor

formale, copilul cu deficienţă mintală se opreşte la nivelul stadiilor
intermediare ale propriei dezvoltări. În cazurile uşoare ale deficienţei
mintale el ajunge doar la pragul operaţiilor formale în timp ce în cazurile de
deficienţă mintală moderată, abia se depăşeşte pragul inferior al operaţiilor
concrete, stagnând o perioadă mai îndelungată la nivelul unei mentalităţi
egocentrice, al unei gândiri lipsite de atributele reversibilităţii;

Vâscozitatea genetică a dezvoltării, adică avansul lent, cu opriri, poticneli şi plafonarea

la nivelul etapelor intermediare ale procesului maturizării mintale descrise de B. Inhelder,
trebuie interpretată în strânsă legătură cu caracteristicile zonei proximei dezvoltări deci cu
caracterul restrâns al acesteia aşa cum arata Gh. Radu (2000, p. 105) Deficientul mintal se
caracterizează atât prin capacitatea limitată de a se desprinde de etapele anterioare ale
dezvoltării cât şi prin incapacitatea de a face paşi fermi în zona proximei dezvoltări.
 Atât Inhelder, prin descrierea „vâscozităţii genetice” cât şi Vâgotski prin teoria „zonei
proximei dezvoltări” se referă la acelaşi fenomen adică dezvoltarea mintală încetinită,
neterminată a deficientului mintal, numai că Inhelder a abordat acest fenomen din perspectiva
etapelor anterioare ale dezvoltării în timp ce Vâgotski a abordat fenomenul din perspectiva
etapelor viitoare ale dezvoltării.
Gh. Radu arată că o imagine completă este oferita de abordarea simultană în ambele
sensuri a fenomenului. Autorul afirmă că „o imagine mai completă şi mai unitară asupra
dinamicii dezvoltării psihointelectuale a copiilor cu deficienţe mintale, copii care nu numai că
înaintează pe drumul dezvoltării lor, cu paşi mici şi nesiguri, dar adesea se şi poticnesc, uneori
regresează temporar, pentru ca în cele din urmă să se plafoneze înainte de a atinge stadiile
superioare, oferindu-ne, astfel, tabloul unei evoluţii neterminate şi a unei mari instabilităţi, deci
a unei dinamici distorsionate a procesului dezvoltării.”( Gh. Radu, 2000, pag.106)
Referitor la vâscozitatea genetică şi caracterul restrâns al zonei proximei dezvoltări Gh.
Radu afirmă că acestea „pot fi considerate şi o expresie calitativă a fenomenului de întârziere
în dezvoltarea copilului cu deficienţă mintală, fenomen pe care procedeele psihometrice clasice
îl pun în evidenţă, mai ales sub aspectul cantitativ” (Gh. Radu, 2000, pag.108)

Heterocronia dezvoltării

Vâscozitatea genetică şi caracterul restrâns al proximei dezvoltări nu explică decât

parţial dinamica distorsionată a dezvoltării deficientului mintal. Tabloul dezvoltării acestora
trebuie completat cu acea caracteristică pe care R. Zazzo o numeşte heterocronie specifică
deficientului mintal.
Heterocronia specifică deficientului mintal este acea caracteristică prin care aceşti copii
nu numai că sunt întârziaţi în dezvoltarea lor, dar sunt şi dizarmonici în structura personalităţii,
ceea ce înseamnă că întârzierea în dezvoltare se manifestă diferit la nivelul diferitelor paliere.
Cu alte cuvinte, heterocronia deficientului mintal reprezintă, de fapt,consecinţa unei dezvoltări
globale, inegal întârziate şi, deci, dizarmonice.
R. Zazzo arăta că „debilul mintal comparat cu copilul normal se dezvoltă în ritm diferit,
în ceea ce priveşte diferitele sectoare ale dezvoltării psihobiologice” şi, în primul rând, este
vorba de ritmul diferit între „creşterea fizică şi creşterea mintala, între dezvoltarea somatică şi
dezvoltarea cerebrală”. Acest fenomen este denumit de Zazzo „heterocronie fundamentală”, pe
baza căreia se dezvoltă toate celelalte fenomene heterocronice.
 Este evident că o serie de diferenţe între ritmurile de dezvoltare ale elementelor ce intră
în componenţa profilului psihologic se întâlnesc nu doar la deficientul mintal ci şi la copiii
normali. „Dinamica funcţională a sistemului personalităţii este subordonată legilor
heterocroniei şi heteronomiei .... potrivit primei legi, dezvoltarea şi maturizarea diferitelor
trăsături, procese şi subsisteme componente au ritmuri diferite şi se realizează la momente de
timp diferite, ceea ce face ca la diferite vârste, gradul de eficienţă adaptativă în raport cu
diferitele modalităţi şi categorii de solicitări să fie semnificativ diferit”. (M.Golu, 1993, p.35)
În acest caz putem vorbi de o heterocronie normală care nu afectează esenţial caracterul
echilibrat al structurii personalităţii. Comparativ cu heterocronia normală, heterocronia
întâlnită la deficientul mintal este generatoare de dizarmonie şi Zazzo o denumeşte
„heterocronie oligofrenică”
Aceasta heterocronie oligofrenică este expresia inegalităţilor în ritmurile dezvoltării
diferitelor componente ale profilului psihologic al deficientului mintal, manifestate pe fondul
unor întârzieri globale mai mult sau mai puţin accentuate şi situate sub valorile medii ale
dezvoltării normale.
Din interacţiunea vâscozităţii genetice, inerţiei patologice, deficitului de organizare
intelectuală dar şi a altor trăsături rezultă o trăsătură globală a deficientului mintal şi anume
fragilitatea personalităţii care se manifestă pregnant în procesul adaptării sale, în conduita
verbală, în comportamentul cotidian aşa cum o găsim prezentată şi la E. Verza.
Sintetizând cele prezentate mai sus, putem afirma că pentru un model adaptat de lucru
cu elevii deficienţi mintal trebuiesc îndeplinite o serie de condiţii şi anume:
- modelarea analitică, individualizarea şi personalizarea activităţilor de
învăţare şi terapeutice;
- evidenţierea elementelor mai bine păstrate în profilul psihologic al fiecărui
elev deficient mintal, în perspectiva utilizării lor ca puncte de sprijin în
realizarea intervenţiei complexe;
- realizarea echilibrului individual optim, între solicitările vizând viteza de
rezolvare a diferitelor sarcini de învăţare.

INERŢIA PATOLOGICĂ

Un alt fenomen întâlnit la deficientul mintal, pe lângă cel al dereglării dinamicii

dezvoltării este acela al dereglării dinamicii corticale. Această dereglare este reprezentată de
inerţia oligofrenică sau inerţia patologică concretizată prin rigiditatea reacţiilor adaptative şi
comportamentale.
Termenul de inerţie oligofrenică se leagă, în literatura de specialitate, de numele lui
A.R. Luria şi a colaboratorilor săi M.S. Pevzner si V.I. Lubovski.
Nu orice manifestare a inerţiei reacţiilor şi comportamentelor reprezintă un indiciu al
deficienţei mintale. Se întâlnesc situaţii în care persoane cu intelect normal, sub influenţa unor
emoţii puternice, a unor stări de oboseală reacţionează inadecvat situaţiilor concrete, putând să
manifeste stereotipii comportamentale, inclusiv în comportamentul verbal şi cel motor.
De altfel, P.P.Neveanu sublinia că un anumit grad de inerţie este absolut necesar
activităţii psihice normale, fără aceasta neputându-se concepe reflexogeneza, memoria,
deprinderile. Acest fenomen este cunoscut şi sub numele de inerţie corticală normală.
Spre deosebire de inerţia corticală normală, inerţia oligofrenică (sau patologică) la care
face referire Luria, se concretizează într-o puternică lipsă de mobilitate a reacţiilor cu efecte
negative în procesul de adaptare.
Manifestarea inerţiei patologice la deficienţii mintal poate îmbracă următoarele
aspecte:
- reacţii întârziate, încetineală, apatie sau
- reacţii precipitate, insuficient supuse controlului conştient (datorită
persistenţei la nivel cortical a unor focare de excitaţie)
Un aspect important legat de inerţia patologică este acela că particularităţile activităţii
nervoase superioare la deficientul mintal nu se reduc doar la inerţie ci şi la diminuarea forţei
şi a dereglării echilibrului între procesele nervoase fundamentale, excitaţia si inhibiţia.
Analizând aspectul dereglării echilibrului între excitaţie şi inhibiţie, M.S. Pevzner arăta
că putem distinge două subcategorii de deficienţi mintal:
- subcategoria deficienţilor mintal care, pe fondul predominării inerte a inhibiţiei, se
caracterizează prin lentoare în reacţii, apatie, lipsă de interes şi iniţiativă în desfăşurarea
activităţilor
- subcategoria deficienţilor mintal care, pe fondul unei predominări inerte a excitaţiei se
caracterizează prin reacţii rapide, precipitate, lipsite de precizie.
S.I. Rubinstein afirma că la acestea trebuie adăugată o a treia subcategorie:
- subcategoria deficienţilor mintal la care, pe fondul unei puternice inhibiţii de protecţie,
aflată în strânsă legătură cu o rapidă pierdere a capacităţii de efort se dovedesc
incapabili de a se antrena la activităţi de mai lungă durată şi sunt foarte puţin productivi
 în raport cu posibilităţile intelectuale, aparent mai bine păstrate decât la celelalte
subcategorii.
În activitatea şcolară cu elevii cu deficienţii mintal, prezenţa manifestărilor rigide,
stereotipe, neadecvate, adică manifestarea inerţiei patologice, nu au niciodată o singură
explicaţie, apariţia acestora datorându-se mai multor cauze:
- sărăcia experienţei individuale a copiilor cu deficienţă mintală;
- lipsa unui bagaj temeinic de reprezentări
- utilizarea pe scară largă, în activitatea şcolară a metodelor verbale etc.
Referitor la specificitatea deficienţei mintale, în primul rând trebuie avut în vedere
faptul că există o anume constelaţie de particularităţi individuale care-l diferenţiază pe fiecare
dintre ei atât în raport cu copilul normal cât şi în raport cu ceilalţi deficienţi mintal. Astfel,
putem vorbi de un specific al fiecărui copil cu deficienţă mintală care face necesară abordarea
individuală mai ales în procesul terapeutic.
În al doilea rând ne putem referi la o serie de trăsături comune deficienţilor mintal şi
anume:
- dereglarea dinamicii dezvoltării psihointelectuale având drept consecinţă heterocronia
oligofrenică, vâscozitatea genetică şi caracterul restrâns al zonei proximei dezvoltări;
- dereglarea dinamicii corticale, mai ales a proceselor nervoase fundamentale având drept
consecinţă inerţia oligofrenică sau patologică ce se concretizează în rigiditatea reacţiilor
şi comportamentelor adaptative.

Rigiditatea:
Constituie cea mai evidentă trăsătură ce se manifestă în toate activităţile
desfăşurate de deficientul de intelect şi în special, în cele de cunoaştere.
J.S. Kounin consideră această trăsătură ca fiind o particularitate definitorie a
debilului mintal. Se ştie că adultul are un număr mai mare de regiuni
“psihologice” faţă de copil însă graniţele dintre aceste regiuni devin tot mai rigide
pe măsura înaintării în vârstă. Rigiditatea acestor regiuni şi a graniţelor dintre
ele limitează transferul funcţional şi schimbul între teritoriile învecinate ceea ce
determină o inerţie la nivelul întregii activităţi psihice.
La deficienţii de intelect aceste regiuni sunt foarte rigide nepermiţând schimbul
funcţional normal dintre ele, corespunzător vârstei cronologice.
 Ulterior termenul a fost extins, unii autori folosind singtame ca rigiditatea
gândirii, a memoriei, a limbajului, a comportamentului. A.R. Luria a folosit
termenul de inerţie patologică pentru a arăta că activitatea este deficitară ceea ce
nu permite o relaţionare riguroasă între diferitele regiuni ale creierului cu
consecinţe în desfăşurarea funcţiilor psihice dominate de inerţie.

Fragilitatea construcţiei personalităţii.

F. Fau pornind de la ideea că vâscozitatea genetică îşi pune amprenta în orice
situaţie asupra conduitei debilului mintal, dovedeşte că atunci când solicitările
depăşesc posibilităţile de răspuns, apare această caracteristică numită fragilitatea
construcţiei personalităţii.
Fragilitatea poate fi disociată (manifestări de duritate, impulsivitate şi lipsă de
control) sau mascată (ce apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizat
făcând posibilă disimularea trăsăturilor negative).

Fragilitatea şi labilitatea conduitei verbale

Descrisă de E. Verza constă în neputinţa handicapatului de a exprima logico-
gramatical conţinutul situaţiilor semnificative, neputinţa de a se menţine la
nivelul unui progres continuu şi de a-şi adapta conduita verbală la schimbările ce
apar în diverse împrejurări. Mai mult, subiectul poate vorbi relativ bine la un
moment dat ca ulterior, chiar la intervale mici de timp să manifeste dereglaje
accentuate. Subiectul este dependent de dispoziţiile ce le are şi de influenţa unor
factori din mediul înconjurător adeseori nesemnificativi. În plan semantic, este
prezentă sărăcia de idei, un dezacord între ceea ce exprimă şi realitatea ca şi o
înţelegere simplificată sau trunchiată a ideilor vehiculate.