EXCEL – FUNCŢII

GENERALITĂŢI

Funcţiile în Excel sunt compuse din:

1) nume;

2) sintaxă - specifică modul în care trebuie introduse diferitele părţi ale

funcţiei şi locul în care trebuie introduse ghilimele, paranteze sau alte semne
de punctuaţie.

3) argumente - numere, text, referinţe ale celulelor utilizate de către funcţie

pentru a calcula o valoare; unele argumente sunt opţionale.

AVERAGE(number1;number2;...)

Pentru inserarea unei funcţii se procedează astfel:

1) clic în celula în care se doreşte să se insereze funcţia;
2) clic pe Insert → Function;
3) se selectează o categorie de funcţii şi funcţia dorită;
4) clic pe butonul OK;
5) se selectează domeniul de celule pentru care se calculează funcţia;
6) clic pe butonul OK.

Categorii de funcţii:
● Financial (financiare)
● Date & Time (dată şi oră)
● Math & Trig (matematică şi trigonometrie)
● Statistical (statistică)
● Look & Reference (căutare şi referinţă)
● Database (bază de date)
● Text and data (text şi date)
● Logical (logice)
● Information (informaţie)
● Engineering (inginerie).

1
 FUNCŢII STATISTICE

● AVERAGE, COUNT, COUNTA, MAX, MIN, MODE, MEDIAN, VAR, STDEV

1. Funcţia AVERAGE (media aritmetică) - calculează media aritmetică a

argumentelor.
Media aritmetică ( ) – reprezintă valoarea tipică în jurul căreia se
concentrează valorile individuale.
Pentru seriile simple se consideră caracteristica x, cu valorile x1, x2 ,...,
xn,

în care x1 + x2 + ... + xn =

n = numărul unităţilor

Sintaxă: AVERAGE(number1;number2;...)
number1;number2;... - argumente numerice pentru care se calculează media
aritmetică.

Figura 1

2
 Figura 2

Figura 3

2. Funcţia COUNT - numără celulele care conţin numere dintr-o listă de

argumente.
COUNT ignoră celulele fără valoare numerică în domeniul selectat.

Sintaxă: COUNT(value1;value2;...)
value1;value2;... – reprezintă de la 1 până la 30 de argumente care pot
conţine o varietate de date, dar sunt numărate numai numerele.

Figura 4
3
3. Funcţia COUNTA - numără celulele nevide şi valorile dintr-o listă de
argumente.

Sintaxă: COUNTA(value1;value2;...)
value1;value2;... – reprezintă de la 1 până la 30 de argumente care se doresc
a fi numărate.

COUNTA ignoră celulele vide din domeniul selectat.

Figura 5

4. Funcţia MAX - găseşte cea mai mare valoare într-o listă dată de
argumente.

Sintaxă: MAX(number1;number2;...)
number1;number2;... - reprezintă de la 1 până la 30 de numere pentru care
se calculează valoarea maximă.

Figura 6

4
 Figura 7

5. Funcţia MIN - găseşte cea mai mică valoare într-o listă dată de
argumente.

Sintaxă: MIN(number1;number2;...)
number1;number2;... - reprezintă de la 1 până la 30 de numere pentru care
se calculează valoarea minimă.

Figura 8

Figura 9
6. Funcţia MODE  - întoarce valoarea care apare cel mai frecvent într-un şir
de date.
5
Sintaxă: MODE(number1;number2;...)
number1;number2;... - reprezintă de la 1 până la 30 de numere pentru care
se calculează valoarea modală.

Figura 10
7. Funcţia MEDIAN – calculează mediana unui şir de date.
Mediana reprezintă valoarea centrală a unei serii ordonate.
a) pentru număr impar de termeni ea reprezintă valoarea din mijlocul seriei;
b) când seria are număr par de termeni, mediana este egală cu media
aritmetică a celor două valori din mijlocul seriei.

Sintaxă: MEDIAN(number1,number2,...)
number1,number2,... – reprezintă numerele pentru care se calculează
mediana.

Figura 11

8. Funcţia VAR -  estimează dispersia (varianţa) unui şir de valori pe baza

unui eşantion.
Varianţa reprezintă media pătratelor abaterilor valorilor individuale faţă
de media aritmetică.

6
Sintaxă: VAR(number1;number2;...)
number1;number2;... - reprezintă de la 1 până la 30 de argumente numerice
corespunzătoare unui eşantion dintr-o populaţie.

Figura 12

9. Funcţia STDEV -  estimează abaterea standard a unui şir de valori pe

baza unui eşantion.
Abaterea standard este un indicator sintetic al dispersiei ce se
calculează ca medie pătratică a abaterilor individuale.

Sintaxă: STDEV(number1;number2;...)
number1;number2;... - reprezintă de la 1 până la 30 de argumente numerice
corespunzătoare unui eşantion dintr-o populaţie.

7
 Figura 13

10. Funcţia SUM - adună argumentele funcţiei dintr-un domeniu de celule.

Sintaxă: SUM(number1;number2; ...)
number1;number2; ... - reprezintă de la 1 până la 30 argumente pentru care
se calculează suma.

Figura 14

EXCEL – FUNCŢII CONDIŢIONALE: IF, COUNTIF, SUMIF

Obiectiv:
● utilizarea funcţiilor condiţionale prin stabilirea anumitor criterii de selecţie.

1. Funcţia IF (funcţie logică) - întoarce o valoare dacă condiţia specificată

este evaluată la TRUE şi o altă valoare dacă este evaluată la FALSE.

Sintaxă: IF(logical_test;value_if_true;value_if_false)
● logical_test - reprezintă orice valoare sau expresie care se poate evalua cu
TRUE sau FALSE;
● value_if_true - valoarea întoarsă dacă logical_test este TRUE;
● value_if_false - este valoarea întoarsă dacă logical_test este FALSE.
Exerciţiu - Figura următoare cuprinde notele obţinute de un grup de subiecţi.
Stabiliţi care dintre aceştia este promovat şi care este nepromovat.
8
 Figura 22

2. Funcţia COUNTIF (funcţie matematică) –  numără celulele care

îndeplinesc un criteriu dat, situate într-o anumită zonă.

Sintaxă : COUNTIF(range;criteria)
range - zona din care vor fi numărate celulele.
criteria -  reprezintă criteriul de selecţie, sub forma unui număr, expresie sau
text.

Exerciţiu - Pentru datele din figura următoare să se determine numărul de

subiecţi promovaţi şi nepromovaţi, aplicând funcţia COUNTIF.

Figura 23

3. Funcţia SUMIF (funcţie matematică) -  adună conţinutul celulelor

specificate, după un criteriu dat.

Sintaxă: SUMIF(range;criteria;sum_range)
range - reprezintă zona de celule care se doreşte a fi evaluată;
criteria – reprezintă un criteriu de selecţie (număr, expresie sau text) ce
defineşte care celule să fie adunate;
sum_range – reprezintă celulele actuale care trebuie însumate.

9
 Cu ajutorul acestei funcţii se poate calcula suma notelor obţinute de
băieţi, precum şi media rezultatelor acestora, conform figurii următoare:

Figura 24

10