Forța în tenis de masă

Blaga Marius – 111-kineto/109 SPM

Cele două clasificări principale sunt forţa de stabilizare şi forţa de propulsie. Forţa de stabilizare este cel
mai bine evaluată prin intermediul examinării musculoscheletare şi ar trebui luate în considerare şi testele
mişcării funcţionale în combinaţie cu rezultatele oricărei evaluări suplimentare a forţei sportivului. Forţa
de propulsie, care include forţa limită, forţa maximală, forţa de viteză, anduranţa musculară şi forţa
optimă, nu este aşa uşor de testat. Dat fiind spectrul larg al diferitelor tipuri de forţă, forţa este o calitate
care a fost, de-a lungul anilor, foarte dificil de evaluat într-un context specific sportului. În tenis, rolul
acesteia nu a fost cercetat la scară largă şi ca rezultat, procedurile de evaluare sunt difuze. Cât de puternic
este suficient de puternic, rămâne o întrebare persistentă în sferele îmbunătăţirii performanţei. În orice
caz, ca precursor al dezvoltării puterii optime, forţa este o premisă în tenis.
Dezvoltarea forţei a devenit indispensabilă şi în tenisul de masă, considerat un sport în exclusivitate al
vitezei şi îndemânării, al supleţei şi mobilităţii. Evoluţia tenisului de masă a determinat transformarea
forţei într-o calitate motrică de bază atât datorită caracteristicilor jocului actual în permanentă mişcare şi
cu lovituri din ce în ce mai puternice, cât şi datorită faptului că dezvoltarea ei crează premise pentru
îmbunătăţirea celorlalte calităţi motrice.
În ansamblul procesului de pregatire sportivă, ponderea factorilor antrenamentului se stabileşte în
concordanţă cu cerinţele specifice ale disciplinei, însă conţinutul fiecărui factor trebuie să corespundă
particularităţilor individuale ale practicanţilor, în aşa
fel încât conduita metodică aplicată să poată realiza obiectivul final, şi anume performanţa.
1. Formele de manifestare a forţei
La orice jucător de tenis de masă, forţa are următoarele forme de manifestare:
- forţa generală este forţa întregului sistem muscular. Fără a fi vorba de ceva specific tenisului de masă
această formă de manifestare a forţei ajută în rezolvarea unor variate acţiuni în timpul concursurilor, dar
în mod deosebit pe parcursul procesului instructiv.
- forţa specifică se referă la forţa grupelor musculare solicitate mai mult în tenisul de masă: muşchii
centurii scapulo-humerale şi ai braţului de joc, muşchii jumătăţii drepte sau stângi a trunchiului şi ai
membrelor inferioare.
- forţa dinamică este manifestarea forţei evidenţiată prin contracţii izotonice care duc la deplasarea
segmentelor, lungimea muşchilor care participă la acţiune micşorându-se considerabil.
- forţa statică este caracterizată prin contracţii de tip izometric: se manifestă pe tot parcursul jocului dată
fiind în special poziţia de bază cu picioarele permanent flexate. În timpul lucrului izometric nu se
realizează deplasarea segmentului, încordarea muşchiului neducând la modificări substanţiale în privinţa
lungimii acestuia.
- forţa explozivă reprezintă capacitatea organismului de a obţine valori mari de forţă într-o unitate scurtă
de timp. În executarea diferitelor elemente tehnice din tenisul de masă valoarea forţei este de fapt
valoarea acestei forme de manifestare a ei, realizată prin contractarea bruscă a unui număr cât mai mare
de fibre din grupele musculare necesare.
- forţa absolută exprimă cantitatea de forţă pe care o poate dezvolta un jucător de tenis de masă într-o
contracţie generală.
- forţa relativă reprezintă raportul dintre forţa absolută dezvoltată de un sportiv şi greutatea propriului său
corp

2. Factori ce pot influenţa nivelul achiziţiilor de forţă

 
Motivaţia
- Motivaţia extrinsecă şi cea intrinsecă pot deplasa pragul
de mobilizare a rezervelor autonome protejate, care pot fi
disponibilizate în condiţii extreme sau în situaţia atingerii potenţialului individual maxim al capacităţii de
performanţă.
 
Vârsta subiectului
- Vârsta poate influenţa nivelul posibilităţilor de forţă:astfel, forţa maximă descreşte începând de la
20-30 de ani, după cum se observă şi în figura următoare.
Sexul subiectului

- Sexul feminin prezintă un indice diferit de forţă, faţă de sexul masculin (şi anume, 70% din forţa
musculară a bărbaţilor).Diferenţa se explică prin masa musculară mai puţin dezvoltatăşi prin
diametrul fibrelor mai mic la femei, comparativ cubărbaţii.
Ritmul circadian

- Forţa musculară prezintă două acrofaze: una în cursuldimineţii (între 8:30 şi 9:30) şi o alta după-
amiază (între 16:00 şi18:30). Valoarea minimă se înregistrează noaptea, în jurul orei 3:00.
 Regimul alimentar

- Una dintre caracteristicile esenţiale ale antrenamentului sportiv de înaltă performanţă o reprezintă
cheltuiala energetică,adică preţul pe care organismul sportivului îl plăteşte pentru aputea face faţă
solicitărilor variate, ca formă şi intensitate, dincadrul antrenamentului şi al competiţiei.
Așadar, atorită progresării continue în inovaţia antrenamentului şi a creşterii cerinţelor în ceea ce-i
priveşte pe sportivi, de a evolua la nivelul maxim, interesul pentru forţă şi condiţie fizică în tenis de masă
este foarte mare.

Exerciții specifice:
Din punct de vedere al conţinutului lor exerciţiile de forţă din antrenamentul jucătorului de tenis de
masă, se împart în trei grupe:
• exerciţii cu acţiune nespecifică: genuflexiuni cu halteră pe umeri; exerciţii pentru dezvoltarea
musculaturii centurii abdominale.
• exerciţii analitice cu influenţă asupra grupelor musculare specifice tenisului de masă: exerciţii pentru
centura scapulo-humerală, braţului de joc, muşchilor supinatori şi pronatori.
 • exerciţii care perfecţionează forţa în cadrul deprinderilor specifice tenisului de masă: imitarea
loviturilor cu paleta îngreunată, cu gantere de 1-2 kg, joc cu manşoane la antebraţ şi gambe, cu
încărcătură variabilă