Particularitati de constructie a personajului principal

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Basmul cult

- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului

-2 scene semnificative pentru o trasatura de caracter

- prezentarea a doua elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajelor
alese ( de exemplu: modalitati de caracterizare, titlu);

1. Context+trasaturi ale basmului cult

Publicata in revista „Convorbiri literare” (1877), “Povestea lui Harap-Alb” de Ion

Creanga aduce un reviriment (innoire) al speciei basmului prin ancorarea fantasticului din
specia populara in social. Astfel, opera se distinge de specia populara prin umanizarea
fantasticului (eroii nu mai sunt inzestrati cu puteri supranaturale, imparatia este substituita de
o lume apropiata de cea humulesteana, fabulosul pierzand teren in fata ruralului),
multiplicarea probelor initiatice pentru a se ilustra drumul anevoios catre desavarsirea
sinelui, oralitatea stilului si complicitatea stabilita intre instanta narativa si cititor.

2. Tema

La nivel tematic, se prioritizeaza caracterul de bildungsroman in detrimentul

confruntarii propriu-zise dintre bine si rau, ce imbraca o forma atipica. Astfel, se anuleaza
principiul ciocnirii violente dintre personajele polarizate etic, iar cunoasterea raului devine o
experienta necesara in procesul de formare. In acest context, este esential modul in care este
conceput eroul, care nu mai apare drept un model etic idealizat, asemenea celor invulnerabili
precum Praslea sau Fat-Frumos, ci drept un tanar ezitant, ce greseste, sufera si se indreapta.

3. Statutul initial eroului

Ca majoritatea protagonistilor basmelor, eroul are initial un statut social privilegiat,

fiind fecior de crai. Moral si psihologic, desi poseda anumite trasaturi care il diferentiaza de
fratii sai (curajul) si ii prefigureaza inscaunarea, el se dovedeste neinitiat. Calatoria sa
exterioara, catre imparatia lui Verde, este, de fapt, una interioara, catre desavarsirea sinelui.
Principala trasatura de caracter, pe care si-o mentine pe tot parcursul basmului, este nobletea
sufleteasca, increderea in valoarea binelui.

4. Scene semnificative
 Din aceasta noblete sufleteasca izvorasc celelalte calitati morale ale protagonistului:
generozitatea, milostenia, solidaritatea, demnitatea. O prima scena semnificativa in
evidentierea nobletei sufletesti specifice eroului de basm este cea in care o cunoaste pe Sfanta
Duminica, deghizata intr-o batrana cersetoare. Tanarul nu zaboveste sa ii ofere un ban, iar
personajul sfetnic ii rasplateste marinimia prin sfaturi menite sa il calauzeasca pe drumul
desavarsirii sinelui. “Craisorul” urmeaza povetele intelepte ale batranei care ii prezice
incoronarea (“ai sa ajungi imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului”). El isi alege
calul prin proba jaraticului si ii cere tatalui sau “armele si hainele cu care a fost el mire”.

Traversarea padurii-labirint dezvaluie vulnerabilitatea eroului care nu este inca

pregatit sa infrunte necunoscutul. Cunoasterea iniţiatorului malefic se anunta necesara
pentru parcursul si evolutia protagonistului, ce demonstreaza ca poate distinge doar la un
nivel superficial aparenta de esenta, intrucat il recunoaste ca fiind “span”, insa nu ii intuieste
adevaratele intentii. Acceptarea Spanului ca sluga si calauza si, implicit, incalcarea sfatului
patern, atrage o sanctiune bine meritata. Coborârea în fântână simbolizează coborarea in
Infern in sens dantesc sau moartea eroului, din care va renaşte sub altă identitate. Este
momentul crucial in care isi pierde atributele nobile, iar Spanul parvenit devine oficial
pretendentul la tron. Neinitiatul coboara pe treapta cea mai de jos a devenirii sale, pactul
mefistofelic (demonic) marcand începutul iniţierii sale spirituale.

5. Elemente de compozitie:

1. Titlul

De asemenea, scena ilustreaza individualizarea personajului prin onomastica, eroul

nemafiind „feciorul de crai”, ci Harap-Alb. Titlul oximoronic sugereaza dubla sa identitate,
cea aparenta (de “arap”, de sluga a Spanului) si cea reala (de fecior de crai si viitor imparat –
“alb”). In acelasi timp, prin contrastul cromatic negru-alb, se reda armonizarea defectelor si
a calitatilor umane, protagonistul distantandu-se de prototipul idealizat al eroului din basmul
popular.

Desavarsirea maturizarii lui Harap-Alb survine odata cu parcurgerea celor doua

experiente esentiale ale vietii – dragostea si moartea. Sentimentul iubirii apare abia dupa ce
fiul de crai a epuizat, fara exceptie, toate etapele initierii. Scena finala dezvaluie aceeasi
noblete sufleteasca, intrucat eroul isi sacrifica dragostea fata de printesa farmazoana in
numele juramantului depus. Fata insa îl demască pe Spânul impostor, care îl acuză pe Harap-
Alb de incalcarea juramantului si îl decapiteaza. Calul nazdravan intervine punctual
distrugand întruchiparea răului. Moartea eroului “arap” este necesara pentru ca el sa patrunda
intr-o noua sfera a existentei, cea “alba” de initiat. Preluarea tronului lui Verde si nunta
imparateasca (recompensa), ce atrage schimbarea statutului social si validarea eroului ca
initiat, consemneaza triumful virtutilor si al valorilor sale morale.

2. Mijloace de caracterizare
 Asemenea celorlati protagonisti ai basmelor, Harap-Alb nu beneficiaza de un portret
fizic, impresionand prin caracterul sau profund uman. Ponderea caracterizarii directe este
redusa, naratorul evidentiind naivitatea eroului inca neinitiat (“boboc in felul sau la treburi de
aieste...”), iar Sfanta Duminica, bunatatea si pietatea (“fii incredintat ca nu eu, ci puterea
milosteniei si inima ta cea buna te ajuta”). Privat de calitati si abilitati supranaturale, tanarul
este caracterizat preponderent prin mijloace indirecte, trasaturile sale morale desprinzandu-se
din fapte, comportament si relatia cu celelalte personaje. Astfel, accentul cade asupra treptelor
maturizarii, in urma fiecarei experiente de pe parcursul calatoriei eroul dobandind o calitate.
Multiplicarea probelor initiatice indica drumul anevoios catre atingerea statutului de initiat.
Odata ajuns la curtea imparatului Verde, Harap-Alb este supus la trei probe, la care da primele
semne de maturitate: rabdare, perseverenta, curaj (proba aducerii salatilor din gradina
ursului); capacitatea de a rezista tentatiei ( proba aducerii nestematelor); generozitate
sincera fata de cele mai neinsemnate vietati (furnicile si albinele), abilitatea de a discerne
aparenta de esenta (alegerea celor cinci tovarasi), consecventa in atingerea scopului
propus (proba aducerii fetei Imparatului Ros).

6. Incheiere

Asadar, Harap-Alb poate fi considerat un erou atipic pentru lumea basmului, intrucat
in el descoperim o fire pur umana, un tanar care greseste, sufera si se transforma. Neinzestrat
cu puterile supranaturale care sa il ajute in confruntarea cu raul, el isi foloseste cea mai de pret
virtute: nobletea sufleteasca. De aceea, in ciuda ezitarilor si a greselilor datorate neinitierii, el
isi pastreaza totusi rolul de model etic, demonstrand un altruism exemplar.